Vis.

El vrea sa se joace, dar nu e timp azi. Nu e timp maine, nu va fi timp niciodata pentru joaca.
Ce pacat ca trebuie sa pleci!
Haide pe afara, ne plimbam pentru un timp.
Nu, nu vor vedea.
Ea e tacuta. Ii place sa danseze, sa cante; ii place sa rada. Total opusa felului ei de a fi, acum e.. tacuta.
Mergem in parc si stam pana va fi prea intuneric sa vedem ceva si apoi vom gasi drumul spre casa. Haide! Haaiideee!
Pleaca fara sa scoata vreun cuvant. Se lasa condusa de el.
Sunt inca aici si nu a fost usor. Mi-e frica de sentimentul asta.
Stiu ca ai motivele tale; imi place sa iert si sa uit; incerc sa las totul in urma mea. E timpul sa las totul sa treaca. Si e timpul sa faci si tu acelasi lucru.
Da..
Lasa frica deoparta, fii hotarata si lupta pentru ce vrei. Spune "nu" atunci cand simti ca nu vrei, fara a te mai lasa influentata. Gandeste-te mai intai la tine. Apoi la altii.
Si.. tu?
Eu.. cred in tine.
Bine, dar..
Shhh... dar nimic. Gandeste-te, fii puternica, profita de ceea ce ai. Gandeste-te bine si nu da la o parte. Poate nu vei mai gasi asta .. mai tarziu.
Ce? Un joc? Prefer sa trec pe langa el, fara sa il joc. Nu vreau sa ma joc. Nu vreau un joc nou. Vreau ceva nou si atat.
Eu nu ma joc.
Dar ce faci?
Daca ma joc inseamna sa ma plictisesc la un moment dat ca de orice alt joc nou. Ca si tine, vreau ceva nou. Si atat. Poate doar ma ascund un pic; nu las sentimentele la vedere.
Atunci ne jucam de-a v-ati ascunselea? Tu ascunzi ceva si eu sunt cea care trebuie sa gaseasca?
Nu..
Ce facem cand inversam rolurile?
Iti spun eu! Nu ascund de tine ce simt; ma ascund pe mine si nu ma vei gasi.
Adica acum..
M-ai gasit! Da!! Sunt aici; deschide naiba ochii! Deschide-ti sufletul!
Nu ma joc...
Atunci deschide-te in fata mea; ajuta-ma sa imi inlatur frica, nu ma ajuta sa o amplific! Nu imi oferi variante, nu imi oferi libertatea de a alege; da-mi doar motive, altfel voi face aceeasi greseala. Nu ma lasa sa gresesc.
Asta depinde.. si de tine!
Corect! Si de mine. Dar nu doar de mine. Nu lasa privirea in jos. Iti e rusine de ceva?
Nu!
Ti-e frica de ceva?
Ti-e frica de ceva??!!
Nu!!
Atunci? Ridica privirea! Doar cei slabi coboara privirea. Tu nu esti slab! Esti?
Nu!
Haide! E timpul sa mergem!
Nu.. de ce nu mai stam un pic?
De ce sa mai stam? Haide, vii? Sau... ma duc singura..? Nu e o problema, sunt obisnuita!
Stai!
Vii si tu?
Nu..
Atunci?
Nu pleci nici tu!
Ea zambeste fortat si usor ironic.
Zau? Si cine spune asta? Tu?
Nu.
Dar?
Coboara usor privirea, se opreste; cu un gest si o miscare usoara arata spre inima.
Ea.
Se ridica si se apropie.
Nu vrei sa pleci! Vrei?
Vrei???!!!
Nu.. dar nu vad de ce as ramane.
Se intoarce sa plece. El o prinde usor de mana.
Te iubesc!
Fara alte cuvinte, o saruta.
Ea raspunde si pentru prima oara dupa mult timp, se simte sigura pe ea, iubita, indragostita; nu are temeri, doar iubeste. Ii zambeste.
Si eu...
Hey, trezeste-te, e tarziu!
Poftim?
E tarziu! Haide!
Lasand privirea in jos, se intristeaza.
Inseamna ca..
Inseamna ca ai dormit mai mult decat trebuia, e tarziu si trebuie sa plecam. Haide odata!
O lacrima ramane pe podea, in urma pasilor ei.
Nu..; inseamna ca nu a fost decat... un vis.
Ce spui?
Nimic, nimic..
Strange din dinti si ridica privirea.
"Doar cei slabi coboara privirea."
Esti gata?
Da!
Inchide usa.
"Doar.. un vis."
Din nou, strange din dinti si.. pleaca.

Ce se va intampla?

Nu vreau sa te ranesc, nu vreau sa suferi.

Mi-e frica de mine; sunt sigura de ceea ce vreau, de ceea ce imi doresc, dar mi-e frica.

In acelasi timp mi-e frica sa nu ma dai la o parte.

Daca nu sunt ceea ce iti doresti?

Daca nu sunt ceea ce crezi, ceea ce ti-ai imaginat, ceea ce cauti?

Daca nu sunt capabila sa te fac fericit, sa te fac sa zambesti, sa razi, sa te bucuri de fiecare zi?

Daca nu poti sa ma iubesti?

Daca nu ma vrei langa tine, ce fac?

Ce fac daca nu sunt capabila sa iti aduc soarele atunci cand pe strada ta ploua, daca nu pot sa iti sterg lacrimile sau daca nu pot sa iti inchid ranile?

Ce se va intampla daca ei te vor rani, iar eu nu o sa stiu ce sa fac, daca nu voi putea face nimic, daca nu voi lupta impotriva lor?

Ce se va intampla daca nu pot fi alaturi de tine atunci cand vei avea nevoie, daca nu te pot tine in brate atunci cand te vei simti singur, daca nu te pot proteja atunci cand ei lupta impotriva ta, daca nu te pot tine de mana atunci cand iti e frica?
Ce fac daca tu cauti altceva? Ce o sa fie daca tu cauti ceva real?
Ce fac daca atunci cand o sa iti fie dor de un sarut il vei cauta in alta parte?
Ce se va intampla cand tu vei cauta in privirea alteia ceea ce nu vezi in privirea mea?
Ce o sa fac atunci cand iti vei pierde rabdarea si vei pune punct?
Cum va trebui sa reactionez cand... vei spune ca nu poti face asta si ma vei indemna sa imi caut fericirea in alta parte?
Cat de puternica va trebui sa fiu pentru a suporta cuvintele tale?
Cat de rece va trebui sa fiu pentru a te putea infrunta, pentru a-ti arata ca nu imi pasa?
Ce fac daca nu vreau sa te pierd, dar in acelasi timp nu stiu sa te tin langa mine?
Ce fac daca vrei sa pleci de langa mine, iar eu nu am puterea de a te tine langa mine?
Ce se va intampla daca incepe iarasi sa ploua pe strada mea, dar tu nu vei fi dispus sa imi aduci soarele sau sa imi pictezi curcubeul?
Cand imi vei spune ca am fost o pierdere de vreme, timp, sentimente, ca regretele te cuprind cand vine vorba de mine, ce va trebui sa fac?
Sa accept cu fruntea sus, sa tac, sa ma intorc si sa plec?
Sa te privesc cu aceeasi ura si raceala cu care ma vei privi tu, sa iti spun ca simt acelasi lucru si sa plec?
Sa plec privirea, sa nu scot nicio vorba de frica de a nu lasa lacrimile stranse sa se vada?
Sa par indiferenta, cand pe dinauntru sunt distrusa, cand de fapt de abia pot sa respir?
Ce se intampla daca maine imi spui ca pleci? Plec eu, dar incotro?
Ce se va intampla daca maine imi spui ca vrei o fericire pe care sa o simti, de care sa ai parte zilnic, o fericire palpabila.. nu un vis?
Ce voi face daca imi vei spune ca... de mine, de fapt, nu te leaga nimic?
Ce voi face daca, si fara sa vreau, voi gresi? Cum o sa te pot tine sa nu pleci? Cum o sa imi repar greseala? Cum o sa te fac sa ai incredere in mine?

Daca te dezamagesc, inseamna sa ma dezamagesc, sa ma ranesc, sa ma distrug pe mine.
Iar eu nu vreau asta.
Nu vreau sa te pierd.

Noi.

Ai venit cand eram singura, daramata, atunci cand nu aveam nici cea mai mica putere de a ma ridica.

Mi-ai redat incredere in mine, demult pierduta; mi-ai redat incredera necesara pentru a iubi, ceea ce nu credeam a fi posibil.

Mi-ai redat soarele, lumina, bucuria de a trai, dorinta de a veni o noua zi si de a o trai din plin. Mi-ai redat inocenta si puritatea, mi-ai oferit protectia careia ii duceam lipsa.

Ma iubesti si e tot ce caut. Nu aveam incredere in nimeni. Nu stiu de unde, cum si in ce fel ai aparut si nu imi pasa; viata mea e in mainile tale acum.

Zambesc. M-ai invatat sa fac asta cu adevarat. Nu o mai facusem de ceva timp. Nu mai stiam ce inseamna un zambet sincer.

Rad. M-ai ajutat sa fac asta din nou.

Iubesc. Mi-ai lasat inima libera; m-ai facut sa te iubesc intr-un fel aparte. Ai reusit sa inlaturi ceea ce pusese stapanire pe sentimentele mele: frica, deznadejde si de ce nu, ura!?

Am uitat ce inseamna sa plangi.

Fiecare zi e o zi cu soare, iar daca ploua si e frig ma lasi sa ma cuibaresc in bratele tale. Ma lasi sa visez fara sa imi fie frica sa ma trezesc, fara sa imi spulberi visele. Nu le strangi in mana si nu le faci praf; nu le lasi sa dispara in bataia vantului; le transformi in realitate. Imi zambesti in semn ca pot sa visez iarasi.

Ma lasi sa fiu copila atunci cand vreau sa fiu; esti copil alaturi de mine.

Langa tine continui zilnic sa ma maturizez, dar continui sa il scoti la iveala pe copilul din mine; nu vrei sa se piarda. Tu crezi in el; un copil nu te-ar minti.

Ei nu vad legatura dintre noi doi, cu ochi buni.

Iar mie mi-e frica si ti-am spus asta. Cred ca asta le ofera satisfactie si mai mare.

Dar am incredere ca impreuna vom inlatura frica. Daca eu o sa fiu mereu fricoasa, pe tine cine te va sustine? Pana si cel mai puternic e slab la un moment dat; chiar si cel curajos va avea un moment de cumpana in care va simti nevoia de protectie. Iar daca eu sunt fricoasa, langa tine cine va fi?

Da! Eu. E adevarat. Dar trebuie sa te ajut, nu sa te afund si mai rau. Trebuie sa invat sa fiu puternica, pentru a te putea sustine, pentru a te proteja.

Iar frica nu ma va ajuta.

Voi invata sa fiu puternica pentru amandoi, atunci cand esti slab, sa te ridic, atunci cand cazi, sa te fac sa zambesti cand esti trist. Vreau sa invat sa te vindec atunci cand te ranesti. Vreau sa plang cu tine, atunci cand plangi.

Vreau sa continui sa cresc langa tine, sa inchid toate ranile trecute, sa iti fac loc tie, sa te inchid si sa nu iti mai dau drumul.

Stiu ca nu ma vei rani.

Vei continua sa cresti in mine, sa crezi in mine.. sa ma faci fericita.

Vreau sa invat sa te fac fericit.

Invata-ma sa te castig, nu ma lasa sa te pierd.

Vreau sa te invat sa ma iubesti.

Nu te mai ascult.

De ce ma tot cauti? Ti-am zis sa nu ma mai cauti. Nu stiu ce urmaresti, ce incerci sa faci. Sa ma dai din nou peste cap?
Nu te mai cred.
E treaba mea ce fac si cu cine sa vorbesc. Nu inteleg cu ce te deranjeaza. Tu ai ales sa fie asa. Ai ales sa tii legatura cu mine foarte rar; tu ai ales sa se creeze distanta asta intre noi; m-ai dat la o parte. Am inteles pana la urma si am iesit din al tau peisaj; se pare ca te incurcam. Mereu eram in drumul tau. Te-am tinut in loc de la a iubi, a fi cu cineva, a te bucura, a fi tu insuti; te-am tinut in loc si imi pare rau ca ai ramas in urma din cauza mea. Dar am realizat si m-am dat din drum. Acum ce naiba faci? Ma tot cauti.. ca sa ce?
Acum te-ai gandit sa ma cauti? Acum, cand imi e mai bine? Acum, cand ma simt libera, cand am lasat ura ce ma cuprinsese, la o parte? Ma cauti iarasi ca sa ma faci sa renunt la mine, din nou, pentru tine, iar ca urmare sa ma indepartezi si sa stam sa ne "jucam"? Acum, cand sunt fericita, cand m-am regasit, ce naiba incerci sa faci? Nu stiu, nu incerc sa aflu, pot sa banuiesc, dar iti spun: Iti pierzi timpul!
Nu te cred! Nu iti pasa!
Poate ti-a pasat, dar a incetat sa iti pese demult; asta cred si continui sa cred; sau.. si daca iti pasa, ciudat mod de a arata. Inca o data imi demonstrezi ca indiferenta mea te-a durut si te doare. De fapt, cum am mai spus-o, la tine, acum, e vorba doar de orgoliu.
Ba da! De orgoliu; nimic altceva!
Tu nu crezi in mine! Eu de ce as crede in tine? Habar nu am ce faci, sau daca e adevarat ce imi spui - deci, nu te cred!
Acum ce mai faci aici? Ti-am zis ca iti pierzi timpul. Lasa-ma sa fiu fericita; mi-e bine fara tine si daca te gandesti ca o sa reusesti ce ai reusit cu sase luni in urma, nu pot sa iti spun decat ca... te inseli.
Dar daca tot ma intrebi cum mai e viata mea, pot sa iti spun ca imi e bine. Asa ca poti sa stai linistit.
Acum pleaca! Nu te mai ascult!
Tine cont ca inca sunt calma si vorbesc frumos.
Te rog sa pleci!

Fericire.

Soarele imi zambeste. Rade cu mine.
Astia zic ca sunt nebuna. Rad si mai tare. Ma amuza.
Si soarele rade de ei. Sunt niste prosti. Si rad. Tare! Cu pofta, zgomotos.
Si daca se uita lumea la mine ce? Cui ii pasa de lume?
Sar, ma bucur, iubesc, zambesc, dansez, cant. Iubesc!
De ce sa vorbesc mai incet? De ce sa nu rad? De ce sa tac? Doar sa nu ii deranjez pe ei din meditatiile lor profunde, sa nu ii trezesc din monotonia aia acuta in care sunt afundati?
Nuuu vreeaaau!
Eu vreau sa rad, sa tip, sa nu ma uit pe unde merg si sa ma lovesc de oamenii care trec pe langa mine, sa fac ochii mari, sa imi cer scuze razand si sa merg mai departe. Ghinionul meu daca dau peste unul mai sarit de pe fix. Pana acum nu mi s-a intamplat. Eh si daca se intampla ce?
Cine a zis ca nu am voie sa rad in metrou?
Si daca sunt singura care rade dimineata la 8 ce? Cu ce ii deranjeaza pe ei fericirea mea? Le dau si lor daca sunt tristi. Sunt atat de fericita, incat as putea sa dau la fiecare om de pe planeta asta si de pe altele, cate putina.
Si ce daca nu sunt cea mai tare? Vreau sa ma uit in oglinda, sa zambesc si sa ma admir ca fiind cea mai tare, cea mai desteapta, frumoasa.
Si daca nu sunt ce? Sunt pentru mine. Eu ma bucur pentru ceea ce sunt.
Daca rad tare la biblioteca ceee??? Si ce daca ei vor sa invete; eu nu vreau.
Si daca sunt egoista ce?
Rad. Sunt fericita.

Ma opresc la El.

Iarasi ai venit?
De ce?
Nu incerca sa ma intorci, sa ma mai aduci inapoi. Nu incerca sa mai rastalmacesti lucrurile. Nu incerca sa ma mai chinui; iti pierzi timpul.
Nu plange! Heh, de cate ori am auzit asta de la tine.
Nu plange!!! Ti-am zis. Tu ai ales. Din nou, am respectat decizia ta. Cu greu am facut-o, dar am acceptat-o intr-un final.
Acum eu sunt cea care ia decizii.
Nu! Nici vorba! Nu decid eu pentru tine, niciodata nu am facut-o; in schimb te-am lasat sa iei decizii pentru mine. Acum iau decizii singura: eu pentru mine. Renunta in a incerca sa ma faci sa ma razgndesc, sa imi dau seama de o greseala pe care nu o fac, dupa care sa ma privesti plin de mandrie, orgoliu si cu un zambet ascuns, dar care totusi se citeste pe chipul tau.. sa ma privesti ca pe un trofeu, asa cum ai mai facut-o de doua ori.
A treia e cu noroc. Pentru mine!
Nu sunt ironica!
Cred ca e momentul sa pleci. Nu avem ce sa ne mai spunem.
Da! M-am intalnit cu el, asa cum ti-am zis. Ma astepta acolo, asa cum ti-am spus.
Da! Am fost cu el. Nu inteleg de ce imi ceri atatea explicatii.
Pleaca! Inceteaza sa ma mai cauti. Nu te cunosc!
Ba nu, nu te cunosc! Esti un strain, intelege! El a fost langa mine cand am deschis ochii. Langa el am renascut. Trecutul meu nu e legat de tine. Tot ce imi aduc aminte e legat doar de el. Ziua de ieri e trecutul meu. Trecutul meu e el.
Nu, de data asta nu o sa regret ce fac. De data asta nu fac nimic gresit.
Privirea calda pe care multi o vad, putini o citesc; eu sunt oarba, dar am parte de ea: o simt, o citesc, ma bucur de ea, ma incalzeste si imi da viata, spune totul fara sa o intreb, fara sa imi vorbeasca, fara sa imi ofere raspunsuri. Nu exista intrebari, nu exista raspunsuri. Atingere blanda de care multe au parte, niciuna nu o simte cum o simt eu. Vocea misterioasa, fara rezonanta acustica pe care altii o aud, eu o simt. Stii de ce am parte de toate astea? Pentru ca el e plin de viata, sentimente frumoase, puritate; in sufletul lui e soare. El mi-a spus "Buna dimineata". El mi-a intins mana, pe care multi au atins-o, dar careia nimeni nu i-a simtit forta. Mi-a intins mana si m-a ajutat sa ma ridic. Mi-a zambit si mi-a spus "Bine ai venit!". M-a primit langa el si nu imi va da drumul.
E un risc pe care mi-l asum. Nici nu stiu daca il pot numi risc. Tot ce stiu e ca.. nu o sa regret.
Ratiune? Nu, nu sunt condusa de ratiune. Eu nu sunt tu; tu recurgi la sentimente doar cand vezi ca ma pierzi; atunci dai dracu' ratiunea si scoti la suprafata ce simti tu cu adevarat. Nici nu stiu ce sa mai cred si nici nu ma voi mai complica cu niste lucruri, cand ma pot bucura de cel mai simplu si in acelasi timp cel mai frumos sentiment. El nu ma raneste. Ma ajuta, nu vezi? Sunt sus, din nou. Chiar mai sus decat obisnuiam sa fiu. Nu imi cere explicatii, nu ma iubeste pentru a-mi face pe plac, o face pentru ca simte. Nu ma cauta impins de orgoliu, ma cauta impins de sentimente.
Pentru noi doi.. e prea tarziu. Chiar tu ai spus-o la un moment dat.
Da, da.. stiu; am mai spus-o si mi-a parut rau.
Acum este diferit.
Te rog sa pleci acum.
Invata sa faci ceea ce nu ai vrut sa ma inveti pe mine. Accepta, mergi mai departe, tine capul sus si iubeste. Daca pe mine nu ai vrut sa ma inveti, renunta la egoism macar pentru propria ta persoana. Daca vei fi egoist si cu tine, inseamna ca ai o problema si trebuie sa o rezolvi. Dar nu veni la mine pentru ajutor.
Stiu, sunt egoista! Dar nu ma cauta; nu voi avea cu ce sa te ajut. Si.. nu ma vei gasi.
Nu! E prea tarziu. Eu am invatat deja. El mi-a fost si imi este profesor.
De ce trebuie sa tot repet? Sunt in crestere, urc pe o scara interminabila, dar nu obosesc. El ma ajuta sa urc tot timpul. Rade de mine cand mai raman in urma, dar nu ma lasa acolo. Ma ia in brate, imi ofera putere, ma saruta si mergem mai departe. Eu in dreptul lui, el in dreptul meu. Niciodata el in fata si eu in spate. Niciodata unul in urma celuilalt, intotdeauna pe aceeasi linie. Si din treapta in treapta caut ceva, gasesc si tind spre altceva, continui sa caut, gasesc si tintesc tot mai sus.
Caut iubire, ceea ce tu nu esti capabil sa imi oferi. Ai renuntat. Caut protectie, ceea ce tu mi-ai oferit, dar ai incetat sa o mai faci. Caut sinceritate, ceea ce la tine nu se mai gaseste. Caut un suflet viu, ceea ce tu nu mai ai. Caut sentimente sincere, de a caror semnificatie tu habar nu ai. Caut realitatea care sa o aduca cu picioarele pe pamant pe visatoarea din mine. Si caut un visator, care face totusi diferenta intre ce e real si ce e vis. Caut realul care ma compenseaza. Caut un suflet pereche, ceea ce tu nu esti pentru mine.
El e dispus sa faca asta. Imi ofera ce credeam ca am pierdut: puritate.
Cu el urc fiecare treapta, cu el descopar iubirea din ce in ce mai pasionala, protectia din ce in ce mai accentuata, sinceritatea ca pe o carte deschisa, viata pe care el mi-a oferit-o, dandu-mi o a doua sansa. Cu el descopar sentimentele sincere ce le cultivam unul pentru celalalt, dar pe care nu le culegem, ci le hranim cu fiecare treapta urcata, ducandu-le la infinit, ele hranindu-ne pofta de celalalt, fara sa ne fie frica de momentul in care nu ar mai creste. Totul este atat de usor langa el; si .. totul este real.
Ziua cultiv vise, noaptea le culeg.. cu el.
Si.. sunt fericita.
M-ai dat la o parte. Dar am gasit o usa deshisa. A mea s-a inchis in urma ta si s-a deschis in fata lui.
Nu, nu am cheia. Oricum nu ti-as oferi-o. Nu o meriti. Cheia e la el si.. nu o cer inapoi. Nu vreau. A inchis usa in urma lui si cheia a aruncat-o. Mi-a dat cheia lui. Am inchis usa dupa ce am intrat si am aruncat cheia. Suntem doar eu si el. Nu putem sa iesim. Nimeni nu poate sa intre.
Nici macar tu.
Nu! Nu! Nu o vei gasi! Cheia e reala doar in ochii nostri. Esti orb. Nu o vei vedea, nu o vei gasi, nu o vei simti daca vei calca pe ea. Poti sa o cauti, dar iti pierzi timpul.
Tu nu vei mai intra inapoi, odata ce ai inchis usa cand ai plecat.
Nu mai spune nimic. Trebuie sa plec.
Sa te iert? Pentru ce? Nu imi aduc aminte de nimic. Nu stiu cine esti. Dar daca tot sustii ca mi-ai facut rau, atunci poti sa stai linistit. Te iert.
Ma duc. El ma asteapta.

Suflet.

Privesc o poza. Ma indragostesc de ea. Privesc alta poza. Acelasi zambet il conturez pe buze. Inima capata o forta pe care demult o credeam pierduta.
Zambesc.
Iubesc.
Nu m-a invatat nimeni sa fac asta. Am invatat singura, sau.. m-ai invatat tu? Nu stiu si sincer, nu stiu daca imi pasa.
Iubesc un suflet, indragesc o poza. Iubesc ce se afla in spatele pozei, in spatele cuvintelor nerostite, dar scrise. Sufletul din spatele pozei este asa cum imi doream, asa cum inca imi doresc, asa cum obisnuia sufletul tau sa fie: intelegator, amuzant, apropiat, inteligent, pasator, plin de subtilitati, mister... matur.
Tu? Acum? Un strain. Tu nu erai asa. Descrierea de mai sus nu mai coincide cu felul tau de a fi, de a gandi, de a te purta, de... a ma iubi.
Tu nu ma mai lasi sa privesc prin tine. Nu o voi mai face. Te-ai inchis. Esti un suflet gol.. nu ai nimic bun, nimic din ceea ce obisnuiai sa ai. Te-ai pierdut de tot. Nu te mai recunosc. Pot spune ca nu te cunosc.
Atunci, ce rost mai avem eu si tu? Ce rost am mai avea Noi?
Nu iubesc un suflet pustiu, gol si in acelasi timp plin de ura, probabil.
Iubesc un suflet nou, dar vechi in acelasi timp, un suflet pur, ce iubeste la randul lui.. iubesc sufletul unei poze.
Tu ai murit. Te-ai sinucis. Te-am omorat eu? Poate, dar timpul nu il pot da inapoi. Tot ce stiu e ca ce erai tu nu mai esti, ce eram noi nu mai suntem, ce eram eu nu mai sunt. Tu, eu, noi nu mai exista. Cu greu am acceptat pierderea ta, dar am facut-o.
Acum zambesc din nou.
El se deshide in fata mea.
Iubesc un suflet, care pentru mine nu e trecut.. e prezent, e viitor.
Imi zambeste din spatele pozei, ma aude in spatele cuvintelor. Il regasesc intr-o melodie, il caut in vise, il vad pe strada. Ma cauta, lui ii e dor de mine. Se enerveaza cand nu da de mine, cand nu ma vede.
E adevarat; nu te-am uitat. As fi ipocrita sa spun ca te-am uitat. Nu cred ca e posibil asa ceva; poate in cazul unei eventuale amnezii. Poate as zice "multumesc", cine stie?! Dar astea sunt detalii.
Nu te-am uitat, dar el este ce erai tu pentru mine ieri. Azi - prezentul si maine - viitorul. Maine, el va fi prezentul, iar azi va fi trecutul. Viitorul? Poimaine.
De ce plangi? Nu tu ai vrut sa fie asa?
Tu ai ales sa ramai gol, pustiit, negru, afundat in ceea ce numesti "simtit bine", tu ai ales sa te distrugi, sa te inchizi, sa te izolezi, sa urasti si sa regreti tot ce are legatura cu mine. Tu ai ales sa apesi pe tragaci, tu ai ales sa ucizi ultima farama ce se afla in tine, in ciuda incercarilor mele.
De ce te uiti la poza? Iubesc ce se afla in spatele pozei.
Si in poza nu esti tu.
Pe tine nu te cunosc, nu te-am cunoscut niciodata.
Scuza-ma, trebuie sa plec. Ma asteapta in vis. Ti-am zis ca se supara daca nu ma gaseste.
Ma iubeste.

Our time is now.

A milky whisper is asking you to come. Closer.
Have a drink!
Lay down. Leave your past in the past, think about the future, luv. Think about me. I am your future. Think of all the beautiful things about you and me.. about us.. luv. Think of our love.
Remember our first kiss? Getting lost in its passion, I felt like I would never let you go.. until.. u said "bye", luv. Stupid mistake I have done, stupid mistake you have done leaving me alone behind, regretting everything that happened between us.
We grew up together. No excuse, but mercy for what you have said.
Have another drink! Let me get you dizzy.
Let me hold you tight. I wanna squeeze you, I wanna love you.
Kiss me!
Now have a drink! I want you to get drunk; this is the only way to get back to you, to have you, to feel you.
Your blue eyes... keep on haunting me everywhere I go, whatever I do, whoever I am with. I wish I could hate you.
Not now. Now you are mine. I wish I'd hate you tomorrow, luv.
Don't cry! Kiss me. The time is now.
Too bad that when you'll wake up, you'll realize what happened, but you won't get back to me.
You just want me when you're drunk, when you can feel the alcohol moving into your veins. I wish you'd be drunk all the time.
The sun is rising.
Soon you'll wake up. You are holding me tight. I can feel you; the love is here. Sunny day, but I can feel the rain drops on my face.
There is no hope, but I can't face the truth.
I can hear you waking up. I don't wanna see you. It's so hard for me to breath. How am I supposed to live with no air? You tell me, luv. I used to breath you. Now.. I'm dying.
Leaving all my hopes and dreams behind, I close the door.
You? You just look at me. You never stop me. I've never heard you say: "Don't go! Close the door and come here. Lay down, luv."
I miss your touches. I miss them like hell, I miss you like hell, I'll love you until I die. You have no idea how much I blame myself.
Trying to hide my memories, trying to hide myself, I'll pull the trigger.
Not now. Tonight, luv.
I'll be back in the evening, luv. Now... is the time for me to get drunk.
I'm here. Let me feel you for the last time. Have a drink, luv!
You fell asleep. The time is now.
Having the strenght to get off of your arms, I kiss you for the last time. My last tear is falling on the ground. I pull the trigger. The terrible peal wakes you up. You look at me.
Holding a picture of you and me, I left you a note:
"The time is now, luv. It's alright. Lay down. Lay all your love on me. Kiss me. Put the gun away, when it's loaded. It's alright. I love you. Never doubt this. Now.. be with me, luv."
Crying, catching your last breath, you lay down, kiss me and whisper "I love you".
The time is now. You pull the trigger.
Entering the room, they can see the bottle to your head.
In your hand, there is a note: "The time is now. It's alright. We are togheter. You? Don't cry! Now.. go! Our time is now."

I look back. I can see .. us. Searching for the future, I wanna see.. us.
The time is now, luv.

The time is now.

The page is a blaze giving you light where you lay. Just lay there luv. Let it burn. As the memories remain, all that is real can only be now. Sleep now. The tone is set. Streaming the lights, shifting side to side. The walls are gone. Smooth winds dissemble the clouds above. "Just lay there luv" - whispers the night as the stars form. Speak now.

The words you meant to say but your gut kept you from saying them. Look to the sky and make the stars believe that this feeling is true. The page is burning hot and the memmory is so real, your lips touching the page and the warmth that ran through you. Sleep now my luv the dawn is here. The sun is rushing to this land where we are full and hunger is to live. Dream.

Keep dreaming the thoughts that wrap me tight. The ink that makes these words feeds the fire and kisses the canvass that paints my picture. I'm leavin but in truth I am already gone and seeing you now is all that keeps me here.

Mai stii cand..

-M-ai sarutat prima oara? Si cum ne feream de tatal tau? Fiindu-mi prof, mi-era rusine.
-Pai daca erai panca.
Facand pe suparata, ma sarutai. Stiai ca imi trece.
-Dar tu mai stii, cand ne vedea Gabi cand ne sarutam pe furis?
-Daaaa! Un pusti de 6-7 ani facea misto de noi.
Radeam.
-Mai stii cand ne plimbam de mana pe strada, fara nicio tinta anume?
-Dar tu mai stii cand o minteam pe mamaie? Dadeam orice motiv, mai mult sau mai putin credibil, doar ca sa pot sa stau chiar si 5 minute in plus cu tine. Orice doar sa ma bucur mai mult de tine. Haide pupa-ma!
-Nu vreau! - ma tachinai.
-N-auzi sa ma pupi?
-N-auzi ca nu vreau?
-Haide ma, pupa-ma odata! - si incepeam sa ma smiorcai.
Radeai de mine, ma luai in brate si ma sarutai. Iti placea. Imi placea. Ne placea. "Scapand" din stransoarea bratelor tale (nu vroiai sa imi dai drumul, nu vroiai sa ma pierzi) te-am intrebat amuzata:
-Auzi, dar mai stii cand ne-a vazut profa de info? Te ciupeam de fund.
Rasetele noastre zguduiau linistea camerei.
-Mai stii cand m-ai sunat la 3 dimineata si plangeai in telefon pentru ca ti s-a furat camera?
-Da.. - si ma cuprindea nostalgia provocata de pierderea camerei mele. Uoooofff!
Induiosat de "uooofff" al meu, ma luai in brate si ma sarutai iarasi. Stiam eu ca "uooff" avea sa functioneze. Mereu functiona.
-Te iubesc!
-Si eu te iubesc!
Si ne strangeam in brate, tare de tot. Nu imi dadeai drumul si eu te sarutam intruna.
-Mai stii cand am mers la mare si adormeam tot timpul pe plaja si tu trageai de mine?
-Lasa asta. Trageam de tine, in fiecare dimineata. Erai lenesa; de fapt esti. - si radeai.
-Cin'minute.
Radeam amandoi. Iar el repeta.
-Cin'minute. - radea. Erai asa simpatica.
Ma sarutai iar.
Eram asa fericita. Totul era asa usor langa tine, cu tine.
-Ha, dar mai stii, cand ne-am amuzat cu totii, eu si baietii, ca tu dormeai, fara sa simti cum noi urlam langa tine, cum am aruncat cu sticla in perete, care te-a lovit din greseala? Si tu nu simteai nimic? Haha. Si eu te pupaceam si tu nu simteai nimic.
Incercand sa faci pe suparatul, te bufnea rasul intr-un final.
-Da, si tu, prietena mea, radeai de mine, huh?
-Haaaiiideee maaa! Vino sa te pup!
-Lasa, lasa.
-Hai nu mai fii panc!
Erai mai puternic decat mine, dar imediat te lasai sarutat. Nu dura mult "supararea".
-Auzi, dar il mai stii pe ala de ne tinea teoria carnii sanatoase, tinuta in conditii bune, in loc sa ne dea sa mancam?
-Hai ca pana la urma a fost buuunn.
-Mwah!
-Mai stii cand a cazut Adi de pe scaun, cand ne jucam whist?
-Da, daaaa... asta dupa ce mancam 11 persoane dintr-o oala si doua farfurii.
-Aaaa, cea mai tare faza a fost in vara aia cand a intrat Razvan in alta camera!
-Cand?
-Nu mai stii? Il cauta pe Alex si a crezut ca e in camera noastra. Dar a gresit camera.
-Aaaa. Mai sa il ia ala la bataie.
Camera se umple iarasi de rasetele noastre.
-Mai stii cum se uita toata lumea de pe plaja la tine si la Luci, cand faceati groapa aia in nisip. Parca erati doi copii mici. Sora si fratele.
-Hai taci, nu fii rautacios, ca pana la urma ati ajuns si voi sa faceti cu noi si apoi ne-au ingropat pe mine si pe tine in nisip.
-Nu imi aduc aminte - incerai sa pari convingator.
-Taaacciii ca avem poze. Ha!
Si vazand ca nu e cale de intoarcere, ma sarutaaaaiii.
-Da si cum v-am ingropat noi, apoi, pe tine si pe Luci.
Radeam.
-Da, imi aduc aminte. Ce se uitau aia 4 de pe cearceaf la noi.
-Da si radeau de gafa lu' Alex. - te grabeai sa ma completezi.
-Care?
-Aia cu viermii! - si incepeai sa razi.
Radeam amandoi. Ma sarutai din nou.

Inca ma mai saruti... doar in vise, cand esti al meu; doar atunci mai esti cu mine, langa mine, alaturi de mine; doar atunci te mai simt..
In poze, in amintiri, in visele si sperantele mele, in sufletul meu.. inca esti al meu; vei fi .. mereu.

Mai stii cand...
.. ne iubeam?
Eu inca stiu.. inca sunt dispusa sa te iubesc...

Leapsa din nou.

Asa cum spune Sabina, daca asa vrea Adina asa facem :)

Sunt … sensibila, prietenoasa, impulsiva, incapatanata, naiva.
As vrea … sa nu-l fi pierdut.
Pastrez … amintiri si sentimente.
Mi-as fi dorit …sa fiu puternica.
Nu imi place … sa astept.
Ma tem … de singuratate.
Aud … ce nu trebuie.
Imi pare rau … cand ii dezamagesc pe cei la care tin si care tin la mine.
Imi plac … marea, iarna, fluturii, cartile si filmele cu final fericit.
Nu sunt … atat de fericita pe cat par (cel putin momentan).
Dansez… tot timpul.
Cant … tot timpul.
Niciodata … nu mi-am imaginat viata fara el.
Rar … spun "Iarta-ma!".
Plang cand privesc … pozele cu noi doi.
Nu imi place de mine pentru ca … nu am incredere in mine si ma suestimez tot timpul.
Sunt confuza … cand ma gandesc la viitorul meu.
Am nevoie... de iubire, sa fiu tinuta in brate, sa ma simt ocrotita, protejata, iubita, dorita.
Ar trebui … sa invat sa merg mai departe... fara el..

E dimineata din nou

Si ma trezesc cu aceeasi durere in suflet, durere pe care o port zi de zi, dimineata, la pranz si seara... si intre mese; probabil e acolo sa ma hraneasca; ma alimenteaza cu raceala, dorinta de a nu mai iubi, de a privi lumea cu niste ochi reci, fara nicio urma de sentiment cald...
Ma trezesc si mananc cu aceeasi obsesie ca sunt grasa si ca trebuie sa slabesc; inghit cu aceeasi durere...
Imi traiesc ziua cu aceleasi sentimente de regret si vinovatie asa cum traiesc si celelalte zile. Toata lumea ma stie cu zambetul pe buze, razand tot timpul, vorbind cat pentru 30 de oameni la un loc, vesela si cu o dorinta imensa, fara margini de a trai viata. In ochii lor trebuie sa continui sa fiu la fel; asa cred ei.. ca sunt la fel. Ieri, dupa ce am dat o replica a la "vechea EU", mi s-a spus: "Cole, ce ma bucur ca nu te-ai schimbat! :)))".
Un zambet trist si oarecum fortat mi s-a conturat pe buze. A disparut la fel de repede cum a si aparut.
Fake-uiesc zambete tot timpul; traiesc de ceva timp cu durerea in suflet, cu lacrimi in ochi, ascunse bine, ce asteapta sa cada imediat ce raman singura, incat m-am obisnuit sa .. desenez zambete, de data asta pe propriul meu chip; astfel ma ascund, fara sa stie .. ei ce simt eu..; am momente in care izbucnesc, pentru simplul fapt ca nu mai rezist... dar in momentele ca alea, de obicei sunt singura. Ma mai vede Dudu din cand in cand. El ma sustine si ma face sa rad, ma inveseleste si ma ajuta sa uit, cel putin pe moment, de ceea ce simt si ma doare.
Ma afund in carti. Regasesc pasiunea de a citi. Foarte prost spus. Nu am avut niciodata pasiunea pentru citit. Am citit, dar nu zeci de carti si am citit doar ce, intr-adevar mi-a atras atentia. Acum, ele sunt cele care ma ajuta sa ma detasez, imi ocupa timpul pe cat de mult posibil..
Poate cartile o sa reprezinte scaparea mea..

... sau poate ma mint singura... din nou..
..pana cand?

As vrea sa...

..ma trezesc dimineata si sa nu stiu nimic despre tine, sa nu stiu cine esti, ce ai facut, unde te-am cunoscut, sa nu am habar ca te-as fi cunoscut, sa nu stiu ca ar fi fost vreodata ceva intre noi; as vrea sa nu stiu ce ai reprezentat si ce reprezinti pentru mine de 3 ani incoace;
As vrea sa fii un strain; da! Un strain. Sa te vad pe strada ca pe oricare alta persoana, sa nu te cunosc, sa trec pe langa tine ca pe langa orice om obisnuit si sa imi continui drumul..
As vrea sa fiu rece, de piatra, fara nicio urma de sentiment, fara niciun fel de caldura in suflet.. astfel nu as sti ce e durerea..
As vrea sa nu te mai iubesc..
Cu toate astea, nu regret nimic din ceea ce are legatura cu tine.. doar mi-as dori sa fiu amnezica in ceea ce te priveste...
.. atat...
.. ma culc.. poate de maine dimineata voi uita cine esti si ce reprezinti pentru mine in momentul asta;
... sau poate poimaine... peste doua zile?! vreodata??

Leapsa

Am primit-o de la Sabina si o dau mai departe Adinei

DACA AS PUTEA FI:
o floare: lalea
un anotimp: iarna
o culoare: verde
un animal: pisica
un obiect vestimentar: pulover
o piesa de mobilier: pat
o piesa muzicala: Brad Paisley -Whiskey Lullaby
un vers: "Home is where the heart is"
un peisaj: rasarit
un obiect: creion
un instrument muzical: chitara
un copac: par
un oras: New York
o persoana publica: Leona Lewis
o alta persoana apropiata: EL
o carte: Pe aripile vantului
un fel de mancare (sau ceva dulce): cheese - cake
un super erou: Cupidon
un fenomen al naturii: ploaie
o masina: bmw
un fruct: nectarina
o parte a corpului: inima
un film: Slumdog millionaire

Sperante.

O alta zi e pe sfarsite. Sau s-a sfarsit. Depinde cum privesti lucrurile; pentru mine o zi e incheiata in momentul in care pun capul pe perna, inchid ochii si adorm.
E intuneric afara, e noapte.
E frig, rece, negru, innorat.. totul e trist.
Mi-e dor de tine. Iar! Incerc sa invat, dar gandul meu fuge la tine; o ia razna tot timpul. Nu il pot controla; nu ii pot spune: "Gata! De azi nu te mai gandesti la EL!". Mi-as raci gura degeaba; am facut-o de atatea ori.. nu ma asculta..
Nu ma pot controla; nu imi pot controla sentimentele; mintea, inima, gandul, ratiunea... toate te striga pe tine!! Toate te cauta pe tine.
Sufletul meu inca te cauta. Refuza sa renunte. Speranta doare, dar a renunta doare si mai tare. Inca sper. Toata fiinta mea spera, te asteapta.
Indiferenta? Nu e punctul meu forte. Am incercat, nu a dat rezultate.
Am gresit si inca astept sa ma ierti; inca sper sa iti deschizi din nou sufletul si inima in fata mea, sa imi spui, fara frica: "Te iubesc!"
Astept sa fiu din nou a ta..