Sfarsit.

Sunt pete de sange. M-am taiat cu lacrimi ca hartia. Taioase si adanci. Ce ma ustura!!
Si curg siroaie pe obraji patati timp. Ma doare greutatea lor!
Imi sterg pistruii pictati in vreme calda.
Si uite-l cum rasare! Cum sa ma mai bucur de el?
Aduna-mi lacrimile si da-mi-le inapoi. Le arunc spre soare si il las sa le ploua iarasi peste mine.
Daca va fi sa mai plang pentru cineva,
Tot pentru tine as plange.
Nu fi trist, nu scriu despre el,
Pentru ca scriu despre mine.
M-am dezbracat in fata ta.
Am pierdut trenul. Si nu am pe cine sa dau vina.
Acum mi-e rusine. Ma arunc in gol si iti spun “la revedere”.
Cu lacrimi albastre ti-am scrijelit biletul de adio.
De fapt ti-am scris povestea din mine,
Pentru ca scriu despre tine.
Si cu lacrimi de sange te rog sa te gandesti din cand in cand la mine.

Recapitulare.

Unde e copilul ce mergea pe role?
Au orbit ochii in care ma oglindeam zilnic ca in izvorul din zilele fierbinti de vara?
S-a stins lumina ce a ajuns sa ne doara in timp? Strapungea secretele noastre. Le lasa libere, in voia lor, in vazul tuturor. S-a lasat intunericul ce a cusut legatura, ne-a recuperat si ascuns secretele, ne-a lasat liberi in voia impulsului, ne-a impins spre pacat si ne-a lasat prada tentatiei.
Cerul credea ca te stie. Am avut incredere in tine si la fel am crezut si eu. Cu siguranta te credeam adevarat.. in orice colt de spatiu.
Acum, in visul cel mai mic, tu esti afara. Nu te mai gasesc. Ochii-ti stralucesc in aceleasi reflectii, acum mult mai slabe. Strazile pastreaza urmele pasilor tai. Si umbrele imi arata poza cea mare. Soarele iti pastreaza chipul vesel si ploaia-mi arunca in brate toate lacrimile pe care le-am varsat.
Valurile isi revarsa furia asupra mea si simt durere. Marea ma iubea.

Recunosti zidul ala vechi?
Inca pastreaza cuvintele scrijelite cu mult timp in urma: “te-am iubit, te iubesc si te voi iubi.”