2:24 AM.

Ma placi. Mai mult decat atat, te-ai indragostit.
De mine, de timp, de o clipa in doi.
De soare si de momentele cu noi.
Mi-ai povestit cum s-a intamplat.

Schita.
Ma intorc si plec.
E clipa in care fac pe nebuna.
Am samanta de drac.
Zambesc triumfator.
Imi desenezi slabiciunea.

Ma cunosti.
Sarutul tau ma doboara. Imbratisarea ma salveaza.
In schimbul unui zambet te-am cunoscut. El te-a ridicat.
Pentru un sarut, m-ai cunoscut.
El mi te-a adus.
Ma inveti sa cresc.

Iti complic existenta, dar nu ma lasi. Iti dau batai de cap, dar nu renunti.
Fac numai tampenii, dar ai grija de mine.
Un inceput fara sfarsit. Dar eu stiam.
Orgoliul si incapatanarea ne-au legat. Eu nu ne dau drumul. Tu ma tii strans de mana.

Ea mi-a spus ca m-ai adus cu picioarele pe pamant. Si eu i-am raspuns ca de fapt m-ai ridicat din nou in lumea mea. Sus. Cu ratiunea sufletului si inima gandului.
Te-am intrebat daca vrei sa vii sa stai cu mine pe planeta mea.
Dar deja ajunsesei.
Ea m-a intrebat ce inseamna toate astea. I-am schitat ceva rapid. Nu stia despre ce e vorba. Am renuntat.

Pot sa rad. Visez.
Ochii-mi sunt dezgoliti de lumina. Lacrimile dor in prezenta ei. Fug, lasandu-i senini si veseli.
Ma inveti, ma ajuti, ma ridici. Imi zambesti.
Sunt libera!
Ma tachinezi. Traim.
Stiu ca nu ma crezi, dar esti groaznic!

E soare in ochii tai. Ti-am zis asta acum ceva timp.
Ai inceput sa razi.
Mi-ai spus ca iesi din joc.
Dar eu nu glumeam.
Am zambit. Urma sa te afunzi mai rau.
Nu realizai. Dar am stiut tot timpul.
Si ai jucat mai intens.
Asa cum mi-am dorit…
..jocul in care niciunul nu pierde.
Am pornit amandoi invingatori.

Te asteptam.
Bine-ai venit!

Sentimente.

Mai stiti? Tu?
Dar tu?
Voi.. voi mai stiti?
V-aduceti aminte cand..?

Totul e amintire…
De tine mi-e dor.
Pe tine te urasc.
Iar pe tine te port cu mine in gand!
Nu, nu te voi uita!
Betia de la 7 dimineata!
Un acord de chitara.
Niste voci.. false.
Un rasarit ca niciunul altul.
De voi mi-e dor!
Noptile in parc si fumul de tigara.
Jocurile si glumele haioase pentru unii, proaste pentru cei luati peste picior.
Familia!
Colindele. Banii si muzeul.
Pozele. Marea si muntele.
Noi toti! Chiulul. Laptele gros si Avioanele.
Certurile. Clubul abonatilor la 2 si la 3.
Bradul ala mic si “Ticiref Nuicarc”!
Dar..
Pe tine nu vreau sa te mai vad!
Am fost plina de praf, pe alocuri presarata cu ura.
M-am imbracat. Insa ranile nu le-am putut acoperi.
Dar n-am uitat.
Du-te!
Lasa-le sa se cicatrizeze.
Nu mai vreau nimic!
Am totul acum!
Pe tine te iubesc!
Si pe tine! Si tin enorm la ceea ce ne leaga!
Ahhh, iubesc poza asta!
Copilita fara minte, nebuna dupa alb, linistita de rosul ala aprins, acum verde!
Vino! Dar fara el! Si nu o lua nici pe ea.
Cum?
Nu.
Nu imi pasa.

De ce sunteti?
Ocupati locurile degeaba!
Cum sunteti?
Rai! Da!
Sau cum ati fost?
Perfizi!
De ce nu va mai pot atinge?
Nu v-am atins niciodata.
V-am avut vreodata?
Am fost prea naiva.
V-am cunoscut vreodata?
Pe dracu’!
Ati fost voi langa mine?
Cu un scop!
Cine sunteti???
Voi..
..ati venit.. si ati plecat.. sau ati ramas.
Daca ati venit si ati ramas, e cazul sa plecati.
Cine?
Tu..pentru ca de tine nu mi-e dor. Ai lasat mult praf si ura in urma ta.
Si.. ah..
.. inca mai esti?
N-am pentru ce sa te iert. Datorita tie, acum un imi mai pasa de nimic. Datorita tie sunt MAI puternica.
Si totusi mi-as dori sa ma mai pot bucura de orice.. fara sa fiu precauta. Precautia nu face decat sa imi ia un pic din bucuria de a trai fiecare moment, desi il fructific la maxim.
Datorita TIE nu sunt asa! ACUM! Astept momentul ala.
Pentru ca DA! Cred din nou :) Dar nu datorita prezentei tale.
Du-te! Du-te acum!
Si tu sa pleci! Acum esti in alt loc. Probabil iti e mai bine. Cine s-ar fi gandit ca te voi pierde? Ca ma vei pierde? Ca ne vom.. pierde? Prin ce momente am trecut. Nu te voi mai vedea. Dar nu mi-e dor de tine. Odihneste-te in pace!
Da!
Voi plecati!

Restul sunteti ai mei!

Tu. Tie iti simt lipsa; imbratisarea pe care nu mi-ai dat-o niciodata sau vorbele bune pe care nu le-am auzit niciodata. Poate ne vom revedea intr-o zi.

Si .. Tu!!!
Tu ramai aici!
TU ramai cu mine!!

Blestem.

Mi-e dor sa mai fiu 1 si nu ½.

De ce ma mai cauti? Nu vezi ca am obosit?
Stiu ca.. nu era nimic din ce nu puteam face.
Stiu ca.. n-a fost asa..; dar ar fi fost.. daca eu as fi fost cea de acum, daca tu ai fi inteles, daca tu ne-ai fi ajutat, daca tu ai fi venit.. intr-un alt moment.

.. acum..
Nu vezi ca urasc tot ce ai facut din.. noi?
Nu iti cer o alta sansa.
Odata, te-am rugat sa nu imi dai variante.
Am strigat, am plans: “Da-mi un motiv. Altfel voi face aceeasi greseala..din nou.”
Nu!!! Nu m-ai auzit?
M-ai ascultat??
Nu m-ai .. inteles?!?!

.. acum..
Ia-mi tot ce mi-ai dat!
Ia-mi toate visele!
Du-te tu cu ele in zbor!
Dar tu nu ai aripi. Tu nu o sa zbori.
In cadere vei realiza. Dar va fi prea tarziu..

.. acum..
Te blestem!

.. atunci..
Tu o sa mori!
Imi va fi dor sa mai fim 1 si nu..1/2.

.. atunci..
Va fi prea tarziu!

Si.. te voi avea?

Nu a lasat soarele cu mine.

Nu prea vesela, m-am hotarat sa ies din casa; poate ma simt mai bine.

Am vrut sa fac ceva sa ies din monotonie.

O lumina se intrezareste in partea dreapta, iar parul, lasat liber, isi permite sa o ia razna, fara a putea fi controlat. Vine metroul. In sfarsit. Il asteptam de ceva vreme.

Urc fara a ma uita in stanga sau dreapta. Zaresc un loc liber si ma indrept spre el. De fapt, vagonul e aproape gol.. Cateva persoane sunt in spatele meu; undeva in fata mai este cineva. Nu stiu cine sunt, nu ma uit, nu analizez, nu ascult, nu vad, desi stiu, simt ca privirea celui ce sta la cativa metri de mine e atintita asupra mea.

Ma asez. Se pare ca o sa mai stam ceva timp pe aici: defectiuni.

Privirea mea e in jos, blocata pe un punct anume si in acelasi timp nu vede nimic. Parca mi-e rusine, teama, frica de ceva. Gandul e departe. Parca nici muzica nu mai are rezonanta. Nu aud nimic.

Din cand in cand mai privesc catre usa; poate plecam. Culoarea statica a becului imi spune ca nu.

E lume in jurul meu. Pe masura ce astept, vagonul se umple de oameni. Prezenta lor poate fi simtita, dar nu de mine. Doar privirea lui nu ma lasa in pace. Refuz sa privesc.

Brusc, tresar. Intrebata daca metroul merge in Sud, ma uit nedumerita, speriata si raspund rapid:

"Nu, merge in Nord. Celalalt merge in Sud." - si evitand contacul visual, cu un gest slab vizibil ii arat cealalalta parte a peronului.

"Multumesc."

Fortez un zambet si intorc privirea spre geam, refuzand si de data aceasta sa il privesc.

Realizand galagia provocata de sunetele, vocile, rasetele celor din jurul meu, amplific volumul in casti; la maxim.

"De ce naiba am iesi din casa? E asa urat afara."

Inainte de a ma razgandi si de a iesi, metroul isi inchide usile si pleaca. Pe masura ce opreste in statii, vagonul se goleste. Toata lumea cuboara, nimeni nu urca. Ramanem cati am fost si la inceput.

Acum ca “ei” au coborat, imi fac curaj si ridic privirea. De parka m-ar fi judecat, de parca nu as fi avut voie sa fac asta.

Il privesc. Surprina, raman muta; Nu ca as fi spus ceva pana atunci. Am inteles de ce privirea lui era atintita asupra mea.

Vocea feminina anunta sosirea la urmatoarea statie. Il vad ca se ridica. Realizand ce va face, pentru prima oara mi-am dorit ca metroul sa nu functioneze, sa intarzie, sa se opreasca, sa aiba o defectiune; orice. Dar .. nu.

Ca si data trecuta, eu nu am avut curaj sa spun nimic.

Ca si data trecuta, el nu a spus nimic.

Doar m-a privit si a zambit.

Metroul se opreste, usile se deschid. Ma ridic, dar inainte de a face un pas, usile se inchid iarasi, lasandu-ne de o parte si de alta a lor.

El sta pe loc si priveste cum ma indepartez. In continuare imi zambeste.

Desi cu o dorinta imensa de a ajunge pe plaja, m-am oprit inainte sa ajung acolo. Soare nu e; el nu e.. “de ce m-as duce acolo?”.

Fara sa stau prea mult pe ganduri, iau metroul ce merge in partea opusa, pentru a ma intoarce acasa.

Lasand iarasi privirea in jos, lacrimile apar rapid. Mintea mea o ia razna, simt cum ametesc; totul se invarte in jurul meu.. E prea multa lume.

“Off, macar de ar pleca mai repede!”

Ajungand in statia finala, cobor si merg, parca fara nicio tinta. Cu ochii plini de lacrimi, pentru prima oara privesc fiecare persoana care trece pe langa mine si care ma priveste ciudat, ca la o nebuna lasata libera pe strazi si in acelasi timp cu o privire intrebatoare: “Esti bine?” - “Dar ce? Va pasa?”

“La ce bun daca nu l-am privit pe el?”

De cate ori va fi nevoie sa intalnesc fericirea, sa am curaj sa o prind de mana, sa o privesc, sa o pastrez?

De cate ori va trece pe langa mine fara sa ma opreasca? De cate ori ma va privi indepartandu-ma?

De cate ori voi pleca fara sa fac nimic, privindu-l cum sta, nefacand nimic la randul lui?

Daca a fost ultima noastra sansa? Trenul trece o singura data. A trecut. S-a oprit. Am urcat. A oprit. A coborat, eu am ramas.

De ce a plecat? De ce n-a spus nimic?

De ce nu l-am oprit? De ce nu am coborat cu el?

Cu intrebari fara raspuns, regrete, dorinte de a-l revedea, de a-I zambi, de a-l opri, de a ramane cu el, cu ultime sperante si cu lacrimi in ochi, las statia de metrou in urma si ma indrept usor spre casa.

Tarandu-mi picioarele, cu trupul bolnav, plang si stiu ca il vreau langa mine.

Cand voi avea curaj sa ii spun tot ce simt?

Cand imi va arata tot ce simte?

Cand vom mai fi impreuna?

Vom mai fi?

Nu pleci.. nu?

Auzi?
Te superi daca astazi sunt copil?.. daca nu vreau sa fiu serioasa; si rad din orice, nu iau nimic in serios, in afara de ceea ce simt pentru tine? Te superi daca imi doresc sa ne prostim? Sa radem si sa fim ca atunci cand eram mici; fara griji, suparaciosi, ne certam des, dar ne impacam in secunda urmatoare. Azi vreau sa "ne certam". Te superi daca vreau sa te tachinez, daca ma tachinezi, iar eu "ma supar" si sunt copilaroasa?... daca fac pe imbufnata doar ca sa te fac sa ma saruti mai mult si mai mult, sa ma iei in brate si sa nu imi mai dai drumul? Te superi daca... vreau sa fiu tare si "nu vreau" sa te sarut?Astazi vreau sa fiu mica. Vreau sa ma dematurizez. Te superi?Vreau sa ne jucam, sa fim copii, sa ne dam in leagane, sa cad, sa ma lovesc si sa ma ridic razand. Vreau sa ma dau peste cap si sa ma joc in nisip. Vreau sa merg in parc, sa ma plimb, sa mananc vata pe bat si sa nu stiu ca am si alte griji decat cele ale unui copil. Vreau ca cea mai mare grija a mea sa fie ca.. am pierdut la sotron, m-am incurcat in elastic sau am pierdut la morisca mare, cand jucam coarda.Vreau sa ma joc ratele si vanatorii sau cutiutza. Vreau sa ma joc castel. Azi vreau sa desenez cu creta pe asfalt; zambete, flori, cer senin, soare. Vreau sa arunc mingea in fata masinii si.. sa sparg o oglinda sau un geam. Vreau sa trezim toti vecinii, iar cel de la 1 sa iasa pe geam, foarte suparat pentru ca facem galagie. Vreau sa mergem sa furam prune de la casa din spatele blocului. Vreau sa ma plimb cu bicicleta si sa ma iau la intrecere.Vreau sa uit ce inseamna sa fii "mare".
Vreau sa imi regasesc fericirea in lucruri simple.Te superi?Te superi daca vreau sa ma joc cu zapada si sa ma bucur de iarna asa cum o faceam cand eram mica? Te superi daca te rog sa ne bucuram impreuna, sa fim copii, sa ne batem cu bulgari, sa facem ingeri si sa inghetam de frig; sa ne luam in brate sa ne incalzim; daca mergem sa ne cumparam covrigi si foarte amuzata, il iau de nas pe Mos Craciun de la magazin, te superi?... daca vreau sa ma bucur de o ploaie de primavara, sa sar in balti si sa stropesc in jurul meu? O sa te superi daca te murdaresc un pic?Te superi daca te rog sa fii copil, daca te rog sa renuntam la maturitate din cand in cand?Te superi daca sunt copilaroasa, daca ma port ca atare? Ma vrei tot timpul serioasa?Nu vreau sa fiu "mare". Nu am chef azi.
Te superi daca vreau sa fiu copil?Acum plang si vreau sa ai grija de mine, sa ma iei in brate si sa ma linistesti.
Sunt trista.. si nu vreau decat sa fiu cu tine, sa ai grija de mine, sa ma saruti ... sa ma faci sa rad.
Copilul din mine, azi, striga dupa tine. Va striga si maine.. pana vei veni.Te superi daca vii, daca stai.. daca iti cer sa ramai pentru totdeauna?
Te superi daca nu vreau sa pleci?
Ramai chiar daca sunt copil?

Vis.

El vrea sa se joace, dar nu e timp azi. Nu e timp maine, nu va fi timp niciodata pentru joaca.
Ce pacat ca trebuie sa pleci!
Haide pe afara, ne plimbam pentru un timp.
Nu, nu vor vedea.
Ea e tacuta. Ii place sa danseze, sa cante; ii place sa rada. Total opusa felului ei de a fi, acum e.. tacuta.
Mergem in parc si stam pana va fi prea intuneric sa vedem ceva si apoi vom gasi drumul spre casa. Haide! Haaiideee!
Pleaca fara sa scoata vreun cuvant. Se lasa condusa de el.
Sunt inca aici si nu a fost usor. Mi-e frica de sentimentul asta.
Stiu ca ai motivele tale; imi place sa iert si sa uit; incerc sa las totul in urma mea. E timpul sa las totul sa treaca. Si e timpul sa faci si tu acelasi lucru.
Da..
Lasa frica deoparta, fii hotarata si lupta pentru ce vrei. Spune "nu" atunci cand simti ca nu vrei, fara a te mai lasa influentata. Gandeste-te mai intai la tine. Apoi la altii.
Si.. tu?
Eu.. cred in tine.
Bine, dar..
Shhh... dar nimic. Gandeste-te, fii puternica, profita de ceea ce ai. Gandeste-te bine si nu da la o parte. Poate nu vei mai gasi asta .. mai tarziu.
Ce? Un joc? Prefer sa trec pe langa el, fara sa il joc. Nu vreau sa ma joc. Nu vreau un joc nou. Vreau ceva nou si atat.
Eu nu ma joc.
Dar ce faci?
Daca ma joc inseamna sa ma plictisesc la un moment dat ca de orice alt joc nou. Ca si tine, vreau ceva nou. Si atat. Poate doar ma ascund un pic; nu las sentimentele la vedere.
Atunci ne jucam de-a v-ati ascunselea? Tu ascunzi ceva si eu sunt cea care trebuie sa gaseasca?
Nu..
Ce facem cand inversam rolurile?
Iti spun eu! Nu ascund de tine ce simt; ma ascund pe mine si nu ma vei gasi.
Adica acum..
M-ai gasit! Da!! Sunt aici; deschide naiba ochii! Deschide-ti sufletul!
Nu ma joc...
Atunci deschide-te in fata mea; ajuta-ma sa imi inlatur frica, nu ma ajuta sa o amplific! Nu imi oferi variante, nu imi oferi libertatea de a alege; da-mi doar motive, altfel voi face aceeasi greseala. Nu ma lasa sa gresesc.
Asta depinde.. si de tine!
Corect! Si de mine. Dar nu doar de mine. Nu lasa privirea in jos. Iti e rusine de ceva?
Nu!
Ti-e frica de ceva?
Ti-e frica de ceva??!!
Nu!!
Atunci? Ridica privirea! Doar cei slabi coboara privirea. Tu nu esti slab! Esti?
Nu!
Haide! E timpul sa mergem!
Nu.. de ce nu mai stam un pic?
De ce sa mai stam? Haide, vii? Sau... ma duc singura..? Nu e o problema, sunt obisnuita!
Stai!
Vii si tu?
Nu..
Atunci?
Nu pleci nici tu!
Ea zambeste fortat si usor ironic.
Zau? Si cine spune asta? Tu?
Nu.
Dar?
Coboara usor privirea, se opreste; cu un gest si o miscare usoara arata spre inima.
Ea.
Se ridica si se apropie.
Nu vrei sa pleci! Vrei?
Vrei???!!!
Nu.. dar nu vad de ce as ramane.
Se intoarce sa plece. El o prinde usor de mana.
Te iubesc!
Fara alte cuvinte, o saruta.
Ea raspunde si pentru prima oara dupa mult timp, se simte sigura pe ea, iubita, indragostita; nu are temeri, doar iubeste. Ii zambeste.
Si eu...
Hey, trezeste-te, e tarziu!
Poftim?
E tarziu! Haide!
Lasand privirea in jos, se intristeaza.
Inseamna ca..
Inseamna ca ai dormit mai mult decat trebuia, e tarziu si trebuie sa plecam. Haide odata!
O lacrima ramane pe podea, in urma pasilor ei.
Nu..; inseamna ca nu a fost decat... un vis.
Ce spui?
Nimic, nimic..
Strange din dinti si ridica privirea.
"Doar cei slabi coboara privirea."
Esti gata?
Da!
Inchide usa.
"Doar.. un vis."
Din nou, strange din dinti si.. pleaca.

Ce se va intampla?

Nu vreau sa te ranesc, nu vreau sa suferi.

Mi-e frica de mine; sunt sigura de ceea ce vreau, de ceea ce imi doresc, dar mi-e frica.

In acelasi timp mi-e frica sa nu ma dai la o parte.

Daca nu sunt ceea ce iti doresti?

Daca nu sunt ceea ce crezi, ceea ce ti-ai imaginat, ceea ce cauti?

Daca nu sunt capabila sa te fac fericit, sa te fac sa zambesti, sa razi, sa te bucuri de fiecare zi?

Daca nu poti sa ma iubesti?

Daca nu ma vrei langa tine, ce fac?

Ce fac daca nu sunt capabila sa iti aduc soarele atunci cand pe strada ta ploua, daca nu pot sa iti sterg lacrimile sau daca nu pot sa iti inchid ranile?

Ce se va intampla daca ei te vor rani, iar eu nu o sa stiu ce sa fac, daca nu voi putea face nimic, daca nu voi lupta impotriva lor?

Ce se va intampla daca nu pot fi alaturi de tine atunci cand vei avea nevoie, daca nu te pot tine in brate atunci cand te vei simti singur, daca nu te pot proteja atunci cand ei lupta impotriva ta, daca nu te pot tine de mana atunci cand iti e frica?
Ce fac daca tu cauti altceva? Ce o sa fie daca tu cauti ceva real?
Ce fac daca atunci cand o sa iti fie dor de un sarut il vei cauta in alta parte?
Ce se va intampla cand tu vei cauta in privirea alteia ceea ce nu vezi in privirea mea?
Ce o sa fac atunci cand iti vei pierde rabdarea si vei pune punct?
Cum va trebui sa reactionez cand... vei spune ca nu poti face asta si ma vei indemna sa imi caut fericirea in alta parte?
Cat de puternica va trebui sa fiu pentru a suporta cuvintele tale?
Cat de rece va trebui sa fiu pentru a te putea infrunta, pentru a-ti arata ca nu imi pasa?
Ce fac daca nu vreau sa te pierd, dar in acelasi timp nu stiu sa te tin langa mine?
Ce fac daca vrei sa pleci de langa mine, iar eu nu am puterea de a te tine langa mine?
Ce se va intampla daca incepe iarasi sa ploua pe strada mea, dar tu nu vei fi dispus sa imi aduci soarele sau sa imi pictezi curcubeul?
Cand imi vei spune ca am fost o pierdere de vreme, timp, sentimente, ca regretele te cuprind cand vine vorba de mine, ce va trebui sa fac?
Sa accept cu fruntea sus, sa tac, sa ma intorc si sa plec?
Sa te privesc cu aceeasi ura si raceala cu care ma vei privi tu, sa iti spun ca simt acelasi lucru si sa plec?
Sa plec privirea, sa nu scot nicio vorba de frica de a nu lasa lacrimile stranse sa se vada?
Sa par indiferenta, cand pe dinauntru sunt distrusa, cand de fapt de abia pot sa respir?
Ce se intampla daca maine imi spui ca pleci? Plec eu, dar incotro?
Ce se va intampla daca maine imi spui ca vrei o fericire pe care sa o simti, de care sa ai parte zilnic, o fericire palpabila.. nu un vis?
Ce voi face daca imi vei spune ca... de mine, de fapt, nu te leaga nimic?
Ce voi face daca, si fara sa vreau, voi gresi? Cum o sa te pot tine sa nu pleci? Cum o sa imi repar greseala? Cum o sa te fac sa ai incredere in mine?

Daca te dezamagesc, inseamna sa ma dezamagesc, sa ma ranesc, sa ma distrug pe mine.
Iar eu nu vreau asta.
Nu vreau sa te pierd.