Dialog.

Esti sigura de ceva pe lumea asta?
De ce as fi sigura pe oameni si pe ce zic ei, cand ei sunt cei care ma dezamagesc? Sunt sigura pe ai mei si pe familia mea, sunt sigura pe cerul senin de maine, pe soarele care imi zambeste; sunt sigura de fericirea mea; sunt sigura de zambetul si rasetele zgomotoase din metrou (ale mele)... fara sa mi pese ca se uita toti la mine. Si? Sunt fericita: de asta sunt sigura! Da! Ti-am raspuns la intrebare?
Da, dar am o problema.
Care? Oricum nu te pot ajuta, dar intreb din bun simt si pentru ca m-ai ascultat tot timpul.
Ca ai spus doar ce vrei tu sa zugravesti, in felul in care vrei, cand de fapt altceva e important si la alte lucruri te gandesti. Ai spus doar un singur lucru real.
Care?
Familia ta.
Asta crezi tu?
Restul... iarta-ma, dar sunt chestii ...nu copilaresti, dar ...fabricate. Parerea mea, dragul meu partener de dialog. Nu e ironie, inceteaza sa mai simti asta.
Nu anticipa ce simt; nu stii ce simt, habar nu ai; doar EL stie. Si lasa-ma sa te dezamagesc: totul e real, tot ce ti-am zis e real. Ok, de acord, au fost idei si schite. Acum sunt 3D, reale. RE-A-LE!
O, nu! Sa ma dezamagesti?
Da! Si daca dezamagirea provocata inseamna sa stii ca imi e bine, atunci lasa-ma sa iti spun ca nu imi pare rau ca te dezamagesc.

Grav daca ai zis asta...
De ce?
Inseamna ca de fapt nu exist pentru tine, nu stii cine sunt, nu stii cu cine vorbesti!
Dar ce? Pe tine nu te-au mai dezamagit oamenii? I'm a human being, for god sake. Don't forget that!
Mai mult decat te gandesti!
Pai ok; si atunci ce te surprinde asa mult la mine? Nu inteleg.

Ca ma treci la categoria "mi-e indiferent asta".

Plus ca dezamgirea asta nu consta in ceva real, practic; consta mai mult in ceva care se refera la contradictie: adica tu crezi ceva, cand de fapt se intampla altceva cu mine, sau speri ca se intampla altceva decat sustin. Parca imi vroiai binele, nu?

Clau, Clau... stop putin. Ai spus-o pe un ton anume, imi pare rau ca te dezamagesc..
Ce ton? Ca nici macar nu am vorbit.
De parca eu eram ala cu degetele incrucisate la spate, da doamne sa-i fie rau.
Orice e posibil!
Nu rade. Nu glumesc!
Ok, nu rade foarte tare, pentru ca eu chiar nu glumesc.
Intotdeauna am facut contra.
Pacat, nu imi place sa fiu luata peste picior.
De ce zambesti? Au plecat cuvintele? Ti-ai inghitit limba? Sa stii ca nu ai nevoie de ea.
Clau... iarta-ma ca-ti spun asta, dar mult mai bine incheiem discutia aici...
Cum vrei.

Luata peste picior, ironii...
Adevaruri.. Razi? Ma bucur. Macar de ar fi real.
Nu, nu e real.
Atunci de ce minti? Si imi ceri sa am incredere in tine? Glumesti!
Rad, dar nu fizic.
Ma depaseste, dar nu imi da explicatii, nu le vreau. Si pun punct discutiei. Nu isi are rostul. De fapt ai pus tu punct mai devreme. Mai pun si eu unul; sa fiu sigura ca se incheie.
Nu ti-am cerut sa ai incredere in mine, am cerut doar sa nu cauti nod in papura...
Nu caut niciun nod, nicaieri.
Perfect atunci! Sunt eu nebun.
Da! Esti! Acestea fiind spuse.. cu bine!
Pe curand Clau.