Stii?

La fel ca si vinerea trecuta si ca in alte vineri.. l-am asteptat.
A venit tarziu.
Probabil a avut treaba, a fost ocupat..; a fost cu .. ea.
Nu stiu.
Mi-a fost frica sa il intreb si am incercat sa ascund, sa nu vada.
Ma doare de fiecare data cand stiu ca e cu .. ea. Viseaza la mine, dar se multumeste cu ea.
Probabil e dreptul lui. Ea ii ofera ce eu simt, dar nu ii pot oferi: o fericire reala, pe care sa o poata atinge, de care sa aiba parte cand vrea.
Dar oare o simte..?
Nu stiu.. vreau sa cred ca nu, vreau sa stiu ca nu.
Vreau sa stiu ca langa mine e fericit. Vreau sa stiu ca ma iubeste.
Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa i le spun; simt atat de multe si nu stiu cum sa ii spun.
Mi-e teama sa nu il pierd, daca ii spun; dar daca il pierd pentru ca ma inchid in mine, nu il las sa vada, sa stie, sa simta?
As vrea sa strig, sa urlu, sa stie toti ca il iubesc. Mai mult de atat, as vrea sa stie el, sa vada, sa accepte, sa simta.
As vrea sa pot sa ii spun, fara sa imi fie frica.
As vrea sa stie cat sunt de fericita si tot ce simt pentru el.
Vreau sa il iubesc fara retineri si vreau sa stie asta.
Sau poate ar trebui sa il inteleg. Mi-a spus ca daca iubesti il intelegi pe cel de langa tine. Eu il iubesc si nu vreau sa renunt la el.
Tare mult mi-as dori sa.. simta ce simt eu.
Imi doresc sa ma bucur de el; doar eu. Il vreau langa mine, pentru mine, cu mine..
Cat as vrea sa stie totul..