Partener al singuratatii mele.

O ultima privirea aruncata peste umar; o ultima lacrima pe care El o vede.


Fii singur alaturi de mine; vino cu mine sa descoperim misterul de a ne tine in brate fara sa ne atingem.
Fii langa mine cand sunt singura; indeparteaza-mi temerile; curata-ne de trecutul murdar din care am facut parte cu sau fara voia noastra.
Ma gandesc la mine sa traiesc pentru tine.
Sa se stinga lumina, iadul sa ia foc, pasiunea sa arda, cuvinte mute sa ne cante iubirea, litere transparente sa ne scrie povestea.
Sa stam in pat fara sa ne atingem, sa dezvaluim misterul de a ne cunoaste fara sa vorbim, de a ne iubi fara sa ne atingem, de a ne sustine fara sa fim unul langa celalalt; sa pretindem ca se intampla totul cand de fapt .. nu se intampla nimic.
Linistea cuvintelor nerostite sa ne fie calauza; tu in locul tau, eu in al meu; ca un inger, fii langa mine; lasa-ma sa iti spun ca iti sunt infidela doar cu singuratatea ce ma incojoara.
Sa ma gandesc la mine sa traiesc pentru noi.
Fii langa mine atunci cand sunt singura, sa te iubesc asa cum vreau eu.
Vreau sa ma mangai fara sa ma atingi. Sa ai grija de mine printr-un singur gand.
Sa ma iubesti intr-o simpla privire.
Sa imi vorbesti intr-un cantec surd.
Sa mi te dedici intr-un vis real.
Sa fii al meu intr-o atingere inexistenta, dar totusi reala.
Sa crezi intr-o speranta.
Sa dam sens absurdului de a ne tine in brate fara a ne atinge, de a ne iubi fara a o spune.
Te vreau langa mine.
Tine-ma in brate, iubeste-ma; dimineata, sa imi saruti ochii somnorosi; sa tragi de mine sa ma trezesc, sa ma saruti si..
[“cin’minute!”]
... sa razi.. 


Si din nou, auzi aceeasi voce care iti spune ca “Va fi bine!”

Acum in umbrea mea cuminte, zambesti usor copilareste, dar soare-mi esti cand vrei fierbinte si valul ce ma racoreste..

Leapsa.

1) Ia cartea cea mai la îndemână, deschide-o la pagina 18 şi scrie al patrulea rând.
“to him and his mysterious companion. For a while the bookseller only”

2) Fara să verifici, cât e ceasul?
5:45 PM

3) Verifică.
5:46 PM

4) Cum eşti imbrăcata?
Rochitza gri.

5) Înainte să răspunzi la chestionarul ăsta, la ce te uitai?
De fapt.. ma jucam Farmville :d

6) Ce zgomote auzi în afara celor produse de calculator?
ProFM Live, Realitatea TV, muzica de la varu-meu de la calculator, filtrul de la apa pestilor.

7) Când ai ieşit ultima dată şi ce ai făcut atunci?
Azi. Am mers sa cumpar flori.

8)Ce-ai visat azi-noapte?
Pe El al meu.

9) Când ai râs ultima oara?
Azi. Putin mai devreme.

10) Ce ai pe pereţii camerei în care te afli?
Tablouri, un topor (decorativ) si cam atat..

11) Daca ai deveni multimilionar peste noapte, ce ai cumpăra prima dată?
Nu as cumpara nimic, mi-as plati facultatea.

12) Care-i ultimul film pe care l-ai vazut?
“Ghosts of Girlfriends Past”, in avion, dar am adormit.

13) Ai vazut ceva neobisnuit azi?
Un negru (un negru.. negru :D), cu ochii albastri :|.. un albastru deschis.

14) Ce părere ai despre chestionarul asta?
Tre sa fie de bine? :-/

15) Spune-ne ceva ce nu ştim incă.
Nu mai am lapte in frigider.

16) Ce nume i-ai da fetei tale?
Habar nu am. Imi plac putine si nu vreau ceva asa comun. O sa vad. Un nume comun (care imi place) e Andreea.

17) Dar băiatului tau?
Eh? Rares?

18) Te-ai gandit deja să locuieşti în străinătate?
Locuiesc in strainatate!

19) Ce ai dori să-ţi spună Dumnezeu când intrii pe Porţile Raiului?
Du-te inapoi de unde ai venit :d Lol

20) Daca ai putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce ai schimba?
Oamenii!

21) Îţi place să dansezi?
Da 

22) George Bush?
LOL. Nu imi inspira incredere :D

23) Care a fost ultima chestie pe care ai vazut-o la teveu?
Stirile.

24) Care-s cei patru oameni ce ar trebui sa preia chestionaru’ asta?
Crisu’, Sabina, Adina.. si cine mai vrea; habar nu am. Adi, Pepi.. anyone who wants to.

Dorinte de septembrie.

As vrea
Sa trec cu bine de anul asta scolar
Sa imi gasesc de lucru mai repede.
Sa ii fac pe ai mei mandri de mine.
Sa nu mai plang.
Sa vezi ca ceea ce fac e pentru noi doi, nu pentru tine sau pentru mine.
Sa vezi ca eforturi daca sunt, sunt facute cu drag, dorinta si sperante.
Sa imi citesti blogul.
Sa te lasi de fumat.
Sa vizitez toata lumea.
Sa imi placa (mai mult) sa citesc.
Sa fiu mai putin sensibila.
Sa fie soare in fiecare zi.
Sa ma pot teleporta.
Sa nu fi plecat din bratele tale.
Sa nu fi existat o ulima zi.
Sa fi fost data afara din avion. (de ce nu mi s-a urat asta mai devreme?  )
Sa pot sa te sarut dimineata.
Sa te aud pe fiecare zi.
Sa ne vedem curand.
Sa lasi din orgoliu.
Sa primesc o floare de ziua mea.. de la tine.
Sa nu fi al alteia.
Sa stiu ca esti bine.
Sa nu fi existat el.
Sa nu plece ea.
Sa nu fiu trista acum.
Sa nu se fi terminat visul de azi-noapte.
Sa imi continui visul (de azi-noapte) in noaptea asta.
Sa invat sa vorbesc daneza.
Sa fiu mai calma - (in curs de realizare)
Sa te vad cat mai repede.
Sa treaca mai repede timpul in care nu sunt cu tine.
Sa iti doresti sa ma vezi cel putin la fel de mult pe cat vreau eu sa te vad.
Sa vezi dincolo de lacrimi.
Sa ma iei in brate cand plang.
Ca tot ceea ce am spus sa fie real.

As vrea sa te privesc,
sa te sarut...
Sa “Te iubesc”!
Vreau ca fiecare clipa petrecuta langa tine sa fie... penultima.

Cerul.

Pana mai devreme, i-a plans durerea, a plans pentru ceea ce simte si nu arata. A varsat lacrimi pentru tot ce tine in ea, pentru cat se ascunde, pentru cat il iubeste si nu ii (poate) arata. A plans pentru ca a plecat. Plangea mai devreme pentru ca e judecata.
Dar ei nu ii pasa. A ras si i-a zis usor:
“Uita-te ce negru esti!
Negru sunt, da! Dar de suparare! Si tu razi!
Pai cum sa nu rad? Tu crezi ca merita sa plangi?
E vorba de tine...
Vorba de mine? Ma vezi ca imi pasa, ca ma consum, ca ma afecteaza? Ma vezi ca sufar pentru ei trei?
Nu..
Si atunci? Zambeste!
Dar..
Dar ce?
Esti ganditoare, melancolica..
Da, dar stii de ce sunt asa, un motiv, de altfel, cu adevarat important. Iar faptul ca tu plangi si esti suparat nu ma va ajuta.”

Ea primeste satisfactii pentru lucrurile care nu conteaza si carora nu le ofera importanta.
E bucuroasa si fericita pentru tot ce a trait si traieste, pentru ceea ce simte: unic, fara pata. Iubeste si nu (mai) are prejudecati. Nu ii pasa. Important e ce simt ei. Atat!
Acum, atunci, cand au fost impreuna, cand sunt impreuna.. cand vor fi impreuna.

Au avut parte de clipe frumoase alaturi de toti. Au trait momente de neuitat. In doi.
Si acum viseaza, spera, gandesc in doi.
Viseaza si merg mai departe pe un drum curat si fara pata.

“Haide, nu mai plange!”
Priveste prin stropii limpezi si vede iubirea. Acum intelege caldura si sinceritarea ce o simte la atingerea lor.
Si ii sterge usor lacrimile calde, cristaline.
Zambeste fad, dar in acelasi timp il deseneaza plin de speranta si cu visuri o mie. Intelege ca fiecare zi pana atunci va fi la fel, unele poate mai dificile decat altele, altele poate mai obositoare si pline de stres, unele mai calde si amuzante, altele mai reci. Iar altele, pline de emotie.
Dar cu fiecare zi, operatia de scadere se va accentua. Iar speranta va creste. Increderea va spori.

El de o parte si ea de cealalta.
Nu ii desparte nimic.
Iubirea ii uneste, speranta ii apropie. Cerul marcheaza drumul ce leaga un mal de celalalt. Drum presarat cu vise.
Visul dureros al unei nopti din iarna trecuta s-a intalnit cu realitatea noptilor fericite din vara aproape trecuta. Timp infinit si iubire fara margini. Priviri ce spun totul si jocuri intr-o seara tarzie. Fericirea intr-un pat de o persoana. Un “te iubesc” si o imbratisare puternica si sufocanta dupa o cearta aprinsa. Rasete zgomotoase la miezul noptii, la filmul ce l-au vazut impreuna. Un somn linistit in bratele lui si un sarut in dimineata aia tardiva.
Vocea noduroasa ce i-a spus te iubesc inainte sa ii faca cu mana. Bratele ce o cuprindeau si nu ii mai dadeau drumul. Privirea si sufletul ce o rugau sa ramana, dar glasul ce o incuraja sa plece: “Va fi bine!”
Strada pe care l-a vazut pentru ultima oara.
Ultimele mesaje trimise in locul ala.
El a mers la stanga. Ea a continuat pe drumul drept, din fata.

“Te duci sa fumezi?
Da, de ce? S-au prins?
:)) Ei nu, eu da. Esti suparat?
Nu, sunt trist.”

Trista era si ea. A plecat fara trandafirul ce marcheaza sarutul ce i-a reunit, imbratisarea in care s-au refugiat, lacrimile ce au curatat tot ce patasera. Nu il are si nu il poate atinge, dar a marcat un nou inceput pentru ei doi. Asta e tot ce mai conteaza in mintea si sufletul ei: o poza a lor si trandafiruI sub atingerea plapanda a amandurora.. sa nu il raneasca. In tot acest timp, ceva a ramas neatins: sentimentele sincere si iubirea. I-au tinut nedespartiti sufleteste, pe un drum ce i-a vrut departe fizic, unul de celalalt.

“Hai te rog, zambeste!
Stii ca nu ma poti privi daca zambesc!”
Rade sincer si il roaga pentru ultima oara sa fie fericit si linistit. Pentru ca ea este.
Coboara scarile din lemn si il priveste pentru prima oara, mai mult decat oricand.
“Ce frumos esti acum!”
Si o cuprinde intr-o imbratisare calda ce marcheaza inceputul unei noi prietenii si promisiunea drumului ce ii va uni pe ei doi, pentru ca in final sa reprezinte nu doar drumul de legatura ci drumul lor, pe care vor pasi amandoi.
Nu unul spre celalalt.
Nu unul in urma celuilalt.
Nu unul static si unul in fata.

Aceeasi directie si acelasi sens.
Visul lor ce se apropie de rascrucea cu realitatea.

Dialog cu tine, "Eul" meu!

[...]
(Singing “Canadiana”)
Am 19 ani si am terminat primul an de facultate. Nu, nu sunt repetent.
Nici eu nu sunt repetenta. Si?
Si eu am terminat primul an.
Am terminat in Minu si nu am facut chimie cu Popeasca.
Eu in Greceanu si am facut chimie cu Popeasca.
Esti nascuta pe 3. Dar nu sunt sigur daca ai 20 sau 21 (de ani, obviously).
Gresite ambele variante. Am 19.
Aha.
Am un Opel Vectra, verde inchis spre negru, cu numarul de Olt.
Misto!
Si nu incepe numarul nici cu S nici cu Z.
Minti!
Ii!
Hmm.. bine!
Haha!
Hai mai pune o data melodia aia!
Multumesc!
(Dupa o luunngaa discutie cu intrebari fara raspunsuri concrete, minciuni, abureli si chestii la nimereala)
Ti-e somn?
Aha.
Vrei sa dormi?
Aha.
(And you hang up. This is not nice.
Tell me about it )
[...]
Ce zici de un trandafi?
Un ce?
Un trandafir!
(Pauza)
Ce culoare? Alb?
Iti plac trandafirii albi?
Nu imi raspunde la intrebare printr-o alta intrebare!
Pai nu ma gandeam la un trandafir alb pentru tine.
Dar?
Unul roz.
Roz.. interesant..

Whenever u read this (I know you will), please let me know! Eul meu!
P.S.: nu incurca Sosiri cu Plecari, da?

XoxO

LATER EDIT: Multumesc!!! ;;)

Nonsens de August.

Plec.
Un gandac ce s-a oprit din zbor pentru mine.
O bulina albastra ce s-a desprins din foaia caietului ala vechi. De romana.
Un pisoi ce s-a oprit in fata mea. Era cam abatut. Mie imi plac pisicile. Si pe asta o iubesc.
Un copilas ce se uita la mine cu ochii lui albastri si blanzi. E un copilas puternic. Nu vrea sa planga. Zice ca o sa fie bine.
Il cred. Copiii nu mint.  Nu copilul asta.
Mi-a castigat inima. Si nu toti copiii reusesc sa faca asta. De fapt niciunul nu a reusit.
Ciudat.
Pe toate le ..las acum. Dar o sa le port cu mine.
Tu vii cu mine.
O sa va scriu un cantec. Si o sa stii ca le iubesc.
Nu te las in urma. Repet. Tu mergi cu mine. Mereu.
Zbori, te tarasti, sari, mergi incet, alergi.
O sa iti dai seama ca te iubesc.
Visezi! 
Speri! 
Crezi! 
Si eu te iubesc.

Excuse me while I kiss the sea.

“Pa, pa!” – spui intr-o miscare fina a mainilor. Lacrima din coltul ochiului isi face si ea aparitia, dar ca de obicei dai vina pe soare.
“I-ai spus pa, pa?”
“Da..”
“I-ai spus si din partea mea?”
Te intorci si soarele iti intra iarasi in ochi. Lacrima capata volum si mai mare.
“Pa, pa.. iti spune si el!”
Trista, te consolezi cu ideea ca: “stiam ca va veni momentul asta.”
“Promiti ca mai venim?”
“Promit!”
Si buzele se apropie intr-o atingere atat de bine cunoscuta, dar simtita altfel de fiecare data. Mereu, mai puternica, sensibila si sincera.
Te intorci din cand in cand. Pui pariu si mizezi pe ideea de a nu te uita vreodata in urma ta, dar nu reusesti. Privesti in urma ta din cand in cand, doar, doar o mai poti atinge macar o data. Dar.. cu fiecare privirea aruncata peste umar, ea ramane in spatele tau; mai mica. Din ce in ce mai mica.
Ti-e dor de tot ce inseamna o noapte de nedormita. Ti-e dor de raceala aia pe care ati tras-o toti a doua zi.
Ce spui de plimbarile interminabile, oboseala ce punea stapanire pe voi si rasul ce va cuprindea dimineata devreme sau seara tarziu?
Vodka intr-o mana, tigara intr-o mana si camera intr-o.. alta mana. Replici de care nu iti si cu singuranta nu va mai aduceti aminte.
Ti-e dor..
Ce spui de acordurile de chitara? Doar ele mai erau muzicale.
Bulina aia rasarita sub privirile voastre si in sunetul chitarii. O raza de soare, o amenda, galagie si imbulzeala.
O iubire: veche si noua.
Un tu si un el. Mereu aceiasi. Mereu voi.
Un joc de carti, o poza, o amintire.
Ti-e dor sa adormi in bratele lui.
O dimineata senina alaturi de el. O noapte calda, in care cea mai mare suparare e ca el, in timp ce dormea s-a intors cu fundul la tine. Ai face si tu la fel. Nu poti; il iei in brate si te superi si mai tare pentru ca nu are nicio reactie. Dar stii ca atunci cand va realiza te va strange tare in brate si nu iti va mai da drumul.
Ti-e dor de toate. O clipa ai vrea sa te intorci inapoi. Si apoi inca una.. si inca una..
Ti-e dor sa flirtezi cu soarele. Ti-e dor de jocul ala nevinovat si de el.
Si iti e dor de urmele de nisip inlaturate de apa sarata cu care zilnic te-ai hranit.
Si valurile alea ce se spargeau la picioarele tale. Si marea care te tragea la ea, cu primul pas facut in apa. Te imbratisa si tu o sarutai.
Inca o clipa..
“Nu vreau sa plecam.”
“Nici eu!”
“Sper sa intarzie trenul vreo doua zile.”
Amandoi stiti ca, de fapt, va doriti cu ardoare ca trenul sa nu mai ajunga vreodata, iar voi sa nu mai plecati. Doua zambete iau nastere pe chipurile voastre. Totul, dintr-o oarecare diplomatie.
Te ia in brate. E singurul mod prin care puteti evita contactul vizual. El nu iti vede ochii tristi si nici tu nu vezi durerea ce se ascunde in spatele privirii lui. Le simtiti, dar incercati sa va ascundeti.
Momentul in care simtiti ca nu mai puteti a cam venit. Nimic nu va convine, sunteti tristi, pierduti, cu capul in nori. Cuvintele sunt de prisos.
Cand simtiti ca va ustura rana, va imbratisati si va spuneti somn usor.
Pentru ca va e dor si doare.
De ce va e voua dor, imi e si mie.
Si stii ce? Ne-am acordat o clipa..
I-am zis si eu.. “pa, pa”

Inca ii simt gustul sarat pe buzele mele si pe corpul meu..

Comun, simplu.. frumos.

Acum pleci.
I-ai lasat sa te astepte o data. De data asta nu ii vei mai trada.
Ea te asteapta.
Asa cum numai el stie si cum nu a mai facut-o demult.. te va saruta. El te va imbratisa, te va mangaia.
Vei fi din nou a lui, ca intotdeauna, fara rusine, fara teama. Langa el nu exista teama sau rusine. Totul e dorinta.
Totul se aprinde. Nimic nu se stinge.
Va trece usor peste urmele de pistrui pe care atat de mult ii detesti, dar pe care el ii iubeste.
Cu miscari fine, iti vei undui trupul sub privirea lui. Tremuranda, vei adormi in bratele lui si sub privirea lui ce te ocroteste.
Privirea-i calda, senina, plina de lumina, iti va imprumuta din stralucire.
Iti va imprumuta din energia ei, din dorinta ei de viata.
Iti vor oferi totul.
Pentru ca ti se cuvine. Tot ce e al lor ti se cuvine.
Te duci sa iti hranesti visurile, sa iti indeplinesti dorintele, sa iti intensifici sperantele, sa iti umezesti ochii, dar sa iti usuci lacrimile.
Te duci sa visezi intens, sa speri mult, sa iti doresti aprins, sa traiesti pasional, sa iubesti absurd de mult.
Maine totul e real. Cum ai visat; cum ai desenat. Exact ca in schitele tale.
Maine, un alt vis va fi o particica din realitatea ce te inconjoara.
Maine, realizezi ca a meritat.
Azi realizezi ca inca merita sa crezi intr-un comun unic.
In tine, in El si in Noi, in EL si in NOI.
In iubirea aia... complicat de simpla.
Intensa si pasionala.
Absoluta.

Vesnica pomenire.

Meniul perfect de seara. Sau meniul unei seri perfecte.
Sau sa fie noapte? Dimineata e cuvantul potrivit?
OK. E 5 AM.
Prea tarziu, prea devreme, o ora potrivita, normala. Depinde de... fiecare.
Vocile suave ale unor.. tipi imi incanta auzul.
Nu dorm. Daca dormeam probabil ii injuram.Mult. De toata familia, fie ea moarta, vie, stafie, fantoma sau orice altceva. Imi bagam si imi scoteam ce nu am, ma enervam, ma afundam si mai tare in perna incercand sa adorm la loc si eventual imi mai bagam ceva in mortii lor, pentru ca nu puteam sa mai adorm.
Am un limbaj colorat. Ma adaptez oricarei situatii si fac (EXTREM) de urat cand sunt trezita, mai ales din motive stupide.
Usor iritata, pentru ca ma deranjasera dintr-un moment intim dintre mine si eul meu (ne uitam la un film de groaza), m-am amuzat totusi, un pic.
Pe moment.
“Ce proasta e asta de e cu ei!” – imi spunea eul.
Las totul pe mute. Vreau sa aud bine vocea ei crispata si vocile lor barbatesti, groase, ce dau damfuri chiar pana la etajul doi al acestui mirific bloc de 4 etaje, ce are doua scari, viu colorate. Bloc primitor, pana mai acum un an, doi, plin de oameni.. mai in varsta, doritori sa stie tot. Acum s-a mai intinerit.
Baietii? Aaa, da.
Ascult bataile in geamul de la parter. Insistenti baieti.
“Il iubesc mult pe baiatul de la parter!” – ii zic eu partenerului meu nocturn, ce imi tine companie la fiecare insomnie a mea.
“Mie nu mi-a cantat nimeni nicio serenada! Niciodata!” – imi raspunde prietenul meu, dezamgit de altfel.
“Shhh! Taci si asculta! Hai sa ne bucuram macar pentru altii!” – in interior ardem de furie si suparare; invidie si frustrare.
Egoisti din fire, imbufnati, ascultam captivati, inmarmuriti de maiestria cu care isi etalau vocile. Stupefiati!
“Vesnica pomeniire, vesnica pomeniire! Veeeesnica lui pomeniiiireeee!!”
Un zambet malefic mi se citeste pe fata. Cu siguranta sunt geloasa. Nu suport sa ii stiu pe altii fericiti si iubiti. Lui de ce sa i se cante si mie nu?
Ma ridic, iau castronul din care mancasem lubenitza.
“Ce faci ma?”
“Sssh! Taci!”
Cu o maiestrie mai mare decat a lor umplu castronul cu apa.
Ma intorc, dau sita la o parte, ma uit usor in jos, ii vad asa aplecati, inca incercand parca sa il scoata la geam pe baiatul de la parter. Si.. brusc cade apa. DIn greseala; n-am vrut. O simpla intamplare.
Ma intorc in pat, suparata ca nu am umplut un lighean, o caditza, o cada. Poate ii udam mai mult. Ma gandeam ca poate nu am timp.
Rad.
Ascult satisfacuta tipetele lor.
Pe fata mea se citeste un zambet sincer, inca unul de bucurie si un altul de fericire.
Acum imi canta si mie!
“Sper sa mori pana maine si sa vii la noi la biserica!”
Probabil au crezut ca autorul/ autoarea acestui fapt lipsit de morala a fost un batranel/ batranica.
Totusi, inca ma consolez cu idea ca imi cantau mie, ca ma stiu si ca o sa ma mai viziteze.
“Maaa, tu nu stii ca lubenitza pateaza?
Asa si? Ei nu stiu ca Vesnica Pomenire nu se canta dimineata la 5?
Nu te mai uita! E lumina de la laptop!”
Inchid laptopul si ma indrept iarasi spre geam. Copacii ma impiedica sa vad ceva, de data asta.
“Uite acolo ma! E draperia trasa mai asa!”
Imi mai canta un vers, dar nu prea imi place. L-au cam falsat.
“Or fi si ei obositi!” – imi zic.
Eh. Acum pot sa dorm linistita.
Sper sa mai vina. Ii astept. O sa fiu mai primitoare data viitoare.
Pe cuvantul meu de egoista si imbufnata!

Leapsa cu muzica.

Am primit-o de la Sabina si o dau mai departe Adinei si lu' Belle de nuit.

1.Who I am? Damien Rice – The blowers daughter

2.What was this day like? Hi-Q – Asa-s prietenii

3.What should I do with my life? Vama veche – Omul plajei

4.What are my parents like? Motley Crue feat. Chester Bennington – Home sweet home

5.What is love? Jordin Sparks – Battlefield

6.What I do in school? Black Eyed Peas – I got a feeling

7.What’s my motto? Bon Jovi – It’s my life

8.What is the first thing I think first time when I wake up? Beyonce - Halo

9.What is the first thing I think when I see my teachers? Stela Enache – Ani de liceu

10.What is my life like? Jennifer Chung – Common, simple, beautiful

Déjà Vu.

Incercand sa il suni iti cade din mana telefonul si se dezmembreaza. Doar un pic.
Ajunsa la locul cu pricina, suni intr-un final dramatic si afli ca era “pe vine”.
Geloasa din fire, dai cu telefonul.
“Usor Clau ca-l strici!
Da-l dracu’! Nu vezi ca si asa cazu carcasa aia metalica?
Uite-i si pe ei!”
Nervoasa te intorci cu spatele.
Mergeti la gratar fara gratar.
Gratarul fara gratar s-a dovedit a fi cel mai tare: Liberty Parade Teius.
Prieteni, bautura, muzica buna si aer curat. Carnea bine facuta si mujdeiul au intregit imaginea unei zile si a unei seri perfecte, ce v-au facut sa mai iesiti din tiparul zilelor de vara.
“Clau, esti restanta la pupicuri! Am facut gratar, merit!
Nu pot ma, am gagic!
Haide da-i un pupic! Iti dau voie!
Uite vezi? Esti singura restanta acum! Clau a trecut cu bine restanta!”
Vocea lui se pierde, voi nu o mai ascultati. A plecat (din nou) in cautarea ultimei fete ce trebuia sa treaca cu bine de restanta.
Vocile zgomotoase tulbura linistea noptii dintr-un satuc linistit, dar primitor.
Singura sticla de vin pe care o aveati a fost sparta.
“Maaa, ce naiba faci? Te tai!
Nu ma tai ma ce-aveti? Ia uite imi da peste mana!
Pai are cioburi in ea ma!
Ba n-are ma, uite!
Hai ma, tocmai aici v-ati jucat si voi cu mingea?
Tataie, ai niste vin?
Am!”
Pentru niste omeni ce nu va sunt nici bunici, nici rude, ati devenit, din nou, nepoti.
“Mamaie mai avem nevoie de niste scaune!
Dar tocator ai, Mamaie?
Am!
Mamaie mai ai niste platouri pentru carne?
Uite ca mi-ati cerut platouri!”
Pentru orice aveti nevoie, exista Mamaie. Nu tanti, nu doamna, nu bunica lu’ cole, nu bunica lu’ Angi. Mamaie.
In ciuda varstei, ii vezi cu zambetul pe buze si bucurosi sa va primeasca, desi poate nu v-au mai vazut decat o data in viata lor. Pana si vecina s-a bucurat.
Un zambet sincer face mai mult decat o mie de cuvinte.
“Mamaie, hai sa facem o poza!
Nuuu! Nu vin, nu sunt aranjata!”
Rasetele invadeaza linistea noptii ce pusese déjà stapanire pe curtea bunicilor.
“Bebe ce faci?
M-a pus Tataie sa gust vinul sa vad daca e bun!” – iti spune bucuros, stiind ca nu ai ce sa mai zici. Intr-adevar Tataie asteapta sa vada daca ii place.
Te uiti cu o uratenie subtila si rasufli greoi; accepti imbufnata. Doar face ce il roaga Tataie.
“Bafta la restante!
Sa fie!
Noroc!”
O masa copioasa, rasete bogate, zambete ascunse in negura; aceleasi persoane, aceleasi reactii; aceeasi dorinta de a va distra; aceleasi glasuri, glume si acelasi fel unic de a va simti bine. Voi cu voi. Toate, poate doar putin condimentate cu maturitate.
“Bebe, mi-e sete!
Ajunge! Ai baut bere!”
Iti sar in cap toti.
“Vinul dupa bere e placere!”
Oferindu-i Timbark, se uita la tine razand.
“Nu-mi mai e sete!
Eh atunci, canta!”
Si ii intinzi sticla.
Un cer senin, frumos, plin de stele cum nu mai vazusei de ceva timp.
Din nou, la miezul noptii, sunetele de chitara sunt acoperite de vocile ce se vor a canta. Mai conteaza ce iese si cum se aude? Va simtiti bine. Tipati, dar voua va suna bine. Radeti tare, dar voi aveti impresia ca sunteti mai linistiti si silentiosi ca niciodata. Oboseala va cuprinde, dar sunteti mai odihniti ca niciodata.
Toti se bucura la auzul vocilor voastre. Accepta veselia neobisnuita ce le-a cuprins tinutul.
Accepta pana si muzica in blana, iar pe voi, vedete pentru o seara.
Retraiesc clipele de care au avut parte, dar pe care nu le-au mai regasit de ceva timp, poate doar prin voi in seara asta.
Nimeni nu se plange. Ei .. tac si accepta resemnati ceea ce voi sunteti acum, ceea ce au fost ei odata. Poate doar un “of” infundat in perna mai tulbura linistea camerei fiecaruia. Totul formeaza melancolia vremurilor trecute si bucuria a le retrai prin voi.
La final raman doar niste voci ragusite, ale unor persoane dormice de putina liniste si odihna. Nici remi nu sunteti in stare sa mai jucati.
Imprastiati iubire multa si va lasati cuprinsi de ameteala.
In urma voastra raman ei in liniste si in intunericul noptii, totul revenind la normal.
Peste zece minute vedeti cealalta masina oprita.
“Ce s-a intamplat?
Baaa, tu trebuie sa imi cumperi mie un scaun nou, da?”
Radeti, inchideti usile si plecati mai departe. In spate, noaptea inghite si scaunul alb. Rupt.. in mai multe bucati, a fost aruncat in portbagajul uneia dintre masini, ulterior acceptandu-si plin de mandrie si orgoliu, soarta.
Pentru ca totul se intampla cu un motiv, tot in spate, tu, ai lasat un loc in care nu ai fost niciodata, dar pe care il cunosteai perfect; momente retraite intr-un loc ce ti se cuvine, desi nu iti apartine; o gradina pe care ai mai vazut-o, dar in care nu ai fost niciodata. Acelasi aer curat ce nu se compara cu aerul orasului in care stai, dar de care nu te-ai mai bucurat demult, te-a intampinat.
Toate au fost ale tale pentru cateva ore si vor continua sa fie.
Ti-ai lasat amprenta acolo.
Ai stiut sa te intorci unde nu ai fost niciodata, dar unde ai trait acum noua ani.
Acum, ca intr-adevar ai fost acolo, cu atat mai mult vei sti sa te intorci.
Si te vei intoarce in locul in care ai revazut copilul de acum noua ani, unde ai resimtit aerul curat de acum noua ani. Sigur vei reveni in locul ce seamana atat de bine cu..
“Clau, maine ne vedem la 3! Vii, da?”
Desi trezita la realitate, zambesti si foarte bucuroasa dai din cap afirmativ.
“Normal!”
Visatoare cum esti tu, iti cauti cu privirea gandurile lasate in stand-by cu cateva minute in urme.
Esti linistita.
Nu privesti in spate. Nu iti plac despartirile si ceea ce s-a intamplat acolo tine déjà de domeniul trecutului. Privirea ramane atintita in fata. Pentru ca vezi revederea, acum déjà mai aproape decat era cu un minut in urma.
Astepti sa te intorci pe ulita copilariei.

Franturi de nonsens.

Un film.
Un sfert din ora din al doilea. Te plictisesti.
Un joc. Doua, trei.
Te plictisesti.
Mananci ceva, doar ca sa eviti discutiile alea idioate, fara sens, enervante, mai ales in moment ca astea. O convorbire telefonica, scurta, dar plina de nervi.
Regasire.
Cuvinte multe. Sens lipsa.
Ganduri pe tava. Intelegere minima; zero; de fapt, de partea negative a axei.
Fragmente din povestea zilei de azi.
O poveste scurta. Poate mai rupi din monotonie. Poate imprastii tristetea ce v-a cuprins pe amandoi.
Vorbesti mult. Si asta il amuza de fiecare data. Incerci sa faci asta si acum. In lupta ta de a invinge aerul monoton, iti vin in ajutor.. altii. Persoane pe care nu le-ai mai vazut demult; altele.. pe care nu le-ai vazut niciodata.
Ti se face semn din spate.
“Shhh!
Bine ai venit!
Bine te-am gasit!” – un raspuns nascut pe buzele ce au ca baza un zambet ironic, dar in care se citeste sinceritatea ce imbraca o forma fina de: “Hai las-o ca n-are rost!”
Un schimb rece de replici; obligatie, diplomatie, formalism, o accentuata falsitate. Eviti contactul vizual. Nu iti place situatia. Nu iti place sa fii pupata in ***, doar ca da bine in peisaj.
Superficialitate. Abundenta. Da bine in poza asta perfecta, modificata in photoshop. Dar nu esti in poza. Nu atingi o perfectiune plasticata ca a ei.
“Ce faceti mai?
Pe aici. Ne plimbam. Voi?
Uite mergem aici jos. Veniti?
Vrei sa mergi?”
Dai din umeri in semn de indiferenta. Nu vrei sa spui nu. Poate el chiar vrea sa mearga.
Va continuati drumul impreuna.
O mie de cuvinte ce ar putea descrie foarte prost ce simti; oricum daca le legi intre ele nu prezinta niciun fel de sens pentru niciunul din ei.
O mie de ganduri.
Oameni. Multi.
“Buna!
Ce bei?
Tu?
O bere.
4.”
Vocile tumultoase tulbura usor linistea. Radeti.
S-a rupt firul.
“Tu ai spus ce vrei?
Da.” Si te saruta. “Unde iti e gandu?l”
“Niciunde..”
Zambete, cuvinte, propozitii de neinteles. Vorbesc toti in acelasi timp. Din diplomatie legi cateva vorbe cu ei.
Te gandesti in alta parte.
“Ce-i cu tine?
Nimic.” Raspunzi sec, incercand sa il convingi ca totul e bine. Nu iti doresti sa ascunzi ceva, nu vrei sa il minti. Departe e de tine gandul asta.
Dar..
Nici tu nu stii ce ai.
Meloncalie. Adanca.
Il privesti. Il iubesti. Iti place sa te uiti in ochii lui senini si limpezi, azi un pic obositi si tristi. Il saruti usor, plapand, de teama sa nu-i ranesti buzele sensibile. Nu te saturi de el.
“Daca va tine anul asta... pft, e bine!
Multumim de incurajare!
Prostule!” – incepi si vorbesti iarasi cu gandurile tale.
“Vezi ca el vorbeste cu tine!”
Trezita brusc, il vezi zambind si auzi ce spune ultima oara.
“Neah! Ii pot spune orice acum; nu ma aude.”
Zambesti, pui o intrebare de care uiti rapid si te detasezi iarasi de discutiile ce au loc la masa asta mica.
Locatie se schimba. Ramai doar cu el. Nu asa ai vrut? Dar niciunul nu isi poate sterge melancolia ce se citeste pe chipurile voastre.
Fotografia orei 12 se schimba. Cadrul se mareste.
“Clau ce ai ma? Esti suparata pe mine?
Aaa.. nu ma! Ce naiba?!?
Te intreb.. ultima oara cand ne-am vazut ne-am inteles bine.”
Si radeti.
Iesi si inchizi usa. Te hotarasti sa te sacrifici zece minute si sa dardai un pic. Nu vrei sa creada ca esti suparata pe ei.
Cu aceeasi diplomatie zambesti, ascultandu-le povestile. Gandul iti e departe. Incerci sa il risipesti, sa il lasi usor dus de vant, oriunde in alta parte, numai la tine in minte nu. Nu reusesti.
Urmele de buze pe tot corpul te incalzesc. Ce faci daca nu mai sunt?
Nu vrei sa te gandesti. Ii spui sa plece.
Admiri dibacia cu care manuieste fumul de tigara. Esti fascinata de zambetul si privirea lui. Iubesti ceea ce te leaga de el.
Ce faci daca il pierzi?
Ce faci ca sa nu mai gresesti?
Lasa orgoliul la o parte!
Te ia in brate. Esti in siguranta.
Il saruti si ii spui ca il iubesti.
“Si eu!“
Aceeasi privire calda, aceleasi brate puternice, aceeasi atingere suava te fac sa uiti de frig, sa nu simti nimic decat ca te iubeste; sa nu te gandesti la nimic decat la faptul ca.. sunteti voi doi.
Aici. Acum. Mereu.

Din nou despre Noi.

O noapte intr-un loc perfect.
Un fum din tigara pe care o sorbi neinsetat si susurul unei ape involburate. Ea sparge tacerea si ne aduce aminte ca nu suntem.. asa singuri. Radem mai incet.
Un tu si un eu.
Gingasa gelozie prezenta cand nu e nimeni in jur. Doar el mai strabate prin aerul nepoluat, dezbracandu-ma din simtiri si jucandu-se prin parul meu. Nu-ti convine. Ma strangi in brate si imi aranjezi suvitele ce s-au lasat duse de.. vant.
Esti gelos pe vant, tontule?
Si soarelui ii e teama sa ma priveasca. S-a lasat prada norilor de cum am aparut.
Te sarut asa cum mereu ti-a placut, asa cum iti va placea intotdeauna. Pentru ca nu te mai saturi de mine; nu ne saturam de noi.
Si ei ne privesc.
Noaptea alba si un zambet pierdut, dar ramas in amintire.
Un film, doua.. trei.
O floare, doua, trei.. multe: galbene, albe, mov, roz, de frisca si de capsuni. Toate pentru mine.
Un vin bun. Pentru noi.
Teama de singurate pusa la pamant de curajul de noi.
Suntem noi. Suntem tot.
Protectia resimtita la fiecare pas.
Ce faci?
Trag jaluzele. Nu vreau sa te mai priveasca! Vreau sa fiu doar eu cu tine. Sa fim doar noi.
Veghezi asupra mea. Vrei sa ma stii bine.
Dorm linistita la tine in brate, semn ca poti adormi.
Dimineata tot aici voi fi, poate un pic mai matinala, dar te voi privi asa cum o fac de fiecare data cand lenesul din tine vorbeste. Te voi saruta si voi sti sa te trezesc pentru ca dormi cu spatele la mine. Tu nu te superi.
Un drum la care am pornit. Cel mai lung si cel mai frumos. Nu ne vom opri.
Pentru ca e bine.
Greul, de acum e usor pentru noi. Drumurile lungi si anevoioase sunt ca niste plimbari ingreunate de pietrisul de pe strazile neasfaltate.
Timpul, zilele, lunile in care nu te am langa mine sunt ca.. interminabilele ore de franceza si istorie din liceu. 50 de minute – doar atat nu te am langa mine. Apoi se va suna de iesire si voi alerga iarasi in bratele tale.
Shhh! Ce bine! Au revoir!
Si acum te vad: acelasi chip senin de care mi-e dor mereu, aceiasi ochi in care ma regasesc neincetat, aceeasi iubire de care ma agat in fiecare secunda pentru a ma tine la suprafata.
Si acum.. acelasi Noi.

Atac la persoana.

Ce trebuie sa faci ca sa iti dai seama ca ceea ce ai nu poate si nu merita a fi inlocuit?
Trebuie sa pierzi totul?
Trebuie sa gresesti mereu?
Esti constienta de tot.. riscuri, consecinte, motive, urmari, dorinte, vise, aspiratii, jocuri perverse, altele sensibile, sentimente frumoase, ganduri inselate, vise spulberate si sperante desarte. Esti perfida si ipocrita, dar perfecta. Esti de neatins, de neinlocuit. Esti ascunsa si criminala perfecta.
Esti atinsa, te clatini usori, iti schimbi privirea, te intorci si pleci. Dai senzatia de slabiciune, dar esti puternica. Te vei intoarce pentru ca lucrurile nu vor ramane asa. Esti ambitioasa si razbunatoare.
Ei te cred puternica, dar in interior te topesti mai rau ca ceara. Te doare si iti strangi fiecare lacrima. Astepti momentul de glorie cand le vei da pe toate afara, cand niciunul nu va ramane nerasplatit.
Mereu vrei sa fii sus. Iti place sa te joci, iubesti focul, adori intunericul. El e cel care te-a acoperit cu adevarat vreodata. El stie tot. Stie ceea ce ei nu au auzit, nu au vazut, nu au simtit. Stie ceea ce nici parintii tai nu stiu. Stie ce faci, unde mergi, cu cine, cand te intorci, ce vorbesti, ce gandesti, ce asculti si ce simti. Si tot el stie de cate ori nu ai dormit pentru ca ai fost prea ocupata sa plangi. El mai stie si de cate ori ai plans pe melodia aia pusa pe repeat. Stie si de cate ori ai stat treaza razand cu prietenii tai.
Focul arde in jurul tau nelasand pe nimeni sa se apropie si sa te raneasca. Dar tot el a fost cel care te-a ranit de cateva ori, amintindu-ti care ti-e locul. Se pare ca inca nu ai inteles.
Ce o sa faci cand se va stinge? Ramai tu, singura.. ca cenusa; si atunci va veni randul tau. Te spulberi ca toate visele pe care le-ai spulberat la randul tau?
Ce faci cand din intuneric se face zi? Ce faci cand albul captureaza tot ceea ce e negru.. mai putin pe tine? Pentru ca si tu esti.. neagra.
Revii la normalitate; esti aceeasi fire sensibila, incapabila de a face vreun rau; tu esti victima. Pe tine te ranesc toti.
Pierzi, simti ca nu vrei sa te mai ridici, iti e bine in starea de moleseala constanta. Pe dracu'!
Iti place sa te uiti in oglinda, tot timpul dorindu-ti sa vezi altceva si cu toate astea nu faci nimic?
Iti place ce vezi? Nu!
Iti dai o palma sa iti revii, vorbesti cu persoana din fata ta pe care o consideri ca fiind o straina.
Nu te recunosti, nu esti tu.
Ai promis ca nu o sa mai pici!
Ai promis ca nu mai gresesti. Ai promis ca te vei schimba!
Unde esti tu? Sus, unde ai vrut mereu sa fii?
Nu! Esti tot jos; dupa fiecare esec, tot jos; te ridici singura si te ridici, de fiecare data tot mai mult; te dobori tot singura. Duci o lupta constanta cu tine. Nu ai obosit? Esti masochista?
Unde sunt greselile indreptate sau lucrurile bine facute? Unde e schimbarea de care vorbeai?
Iti spun eu. Nu e!
Si (te) minti in continuare! (Te) Minti bine! Ai ajuns sa crezi si tu in greselile pe care le faci.
Iti place jocul, iti asumi riscul de a pierde tot si nu te dai inapoi cand vine vorba de o noua provocare. Refuzi orice provocare, dar accepti in acelasi timp.
De fiecare data cand refuzi sa gresesti, faci o greseala si mai mare.
Nu ti-e rusine?
Nu te-ai saturat sa arzi in focul in care intri mereu, dar care nu te raneste niciun pic?
Nu te-ai saturat sa gresesti cu niste vise, sperante.. oameni, ganduri, sentimente? Nu te-ai saturat sa fii personajul negativ din povestea perfecta?
De ce ti-e frica sa il lasi pe copilul din tine sa iasa la suprafata? De ce ti-e frica sa fii sensibila? De ce ti-e frica sa fii asa cum esti?
Sau nu prea mai stii cum sa faci asta?
De ce nu vrei sa fii libera?
Iti place sa te simti incoltita mereu?
Nu..
Nu iti pare rau ?
Ba da..
Intra in joc aia numita constiinta, nu?
Haha! O mai ai?

Kun for mig.

Ne-am certat.

Dormi?
Haide.. stiu ca nu dormi!
Atunci de ce mai intrebi?
De ce nu vorbesti cu mine?

Nu zic nimic. Se uita la mine cu privrea-i pierduta. Ma priveste, incearca sa spuna ceva, dar se intristeaza. Incet, incet, observ cum isi pierde din culoarea inchisa si rece, dar la care am gasit refugiu mereu. Pentru ca imi zambeste, ma tine in brate si nu imi da drumul, ma ajuta sa ma ascund si ma asculta. Are totusi sufletul cald. Chiar si atunci cand plange. Intind bratele si ascult. Las lacrimile sa ma ude si simt.
Lor.. nu le da voie sa imi vada lacrimile, nu le da voie sa ma raneasca sau sa imi vorbeasca.
Dar ca de fiecare data.. se pregateste sa plece. Niciun minut in plus, nicio secunda in plus. De parca prietenia ar urma un program fix.
Niste ochi frumosi si stralucitori; un zambet cald si o privire blanda, silueta fina si atragatoare.. perfecta; deseori trista, da voie lacrimilor sa cada; lacrimile.. pure, transparente, calde la atingere si murdare la impactul cu.. noi.
Ascult cum plange.
Galagios, zgomotos.. parca vrea atentie.
Sunt rece. Pentru prima oara sunetul lacrimilor imi zgarie auzul. Dar tot imi place. Accept ca imi place, dar nu recunosc.
Ma ridic. Vreau sa plec, dar realizez ca oriunde m-as duce va fi cu mine pana i se va incheia programul. Ma vede, ma simte, ma aude oriunde as fi.. orice as face.

De ce esti trista? Vorbeste cu mine..
Ma da’ ma lasi? Ma intreb cum de am avut incredere in tine atata timp. Aaaa.. sa stii ca nu ma impresionezi cu lacrimile tale..
O sa plec in curand si nu o sa incerc sa te mai impresionez.
Asa si? Mereu pleci si ma lasi singura. Mereu te..
Ma ce?
.. te duci la altii!!!
Trebuie!

Cu greu imi stapanesc lacrimile. Sunt dezamagita. Am avut incredere in .. ea. E perfecta: sexy, fina, subtila, calda, frumoasa, mereu zambitoare.. chiar si atunci cand plange, atragatoare. Dar e pentru toti.
Nu stiu cum, dar se imparte perfect.. acum la mine, mai incolo la tine, apoi la el, la celalalt..
Da.. perfecta.. face fata fiecaruia ca o prostituata ce lucreaza urmand un program. Acum la el, mai incolo la celalalt, apoi la restul...
Am parte de curva perfecta.

Nu pleci? Vezi ca intarzii si iti superi clientii!!
Nu imi vorbi asa. Nu ai niciun drept.
Vorbesc cum vreau. Eu am fost “doar pentru tine”. Tu in schimb.. esti pentru toti. Te deranjeaza daca iti spun pe nume.. curvo?
Stii prea bine ca altfel nu se poate si mai stii ca.. nu te-am dezamagit si nu o voi face.
Normal.. esti perfecta! Dar asta nu iti ia statutul de .. curva!
E timpul sa plec!
Nu mi-ai zis niciodata cand pleci; ma trezeam si tu nu mai erai. Apareai pe nesimtite si.. plecai la fel. Acum de ce imi spui? La ce bun? Pleaca!

Si.. s-a oprit din plans. Nu o vad. Nu o aud, nu o simt. A plecat. A plecat inainte sa imi termin fraza.
Dar.. stiu ca se va intoarce. Mereu o face!
Si stiu ca, din nou, ma voi refugia in bratele ei. Mereu a fost asa.
Ma doare, dar o accept asa. Mereu ma voi intoarce la ea. Oricat de greu imi este sa accept, stiu ca asa e!
Si.. niciodata nu va fi “doar pentru mine”.