Lumea prin ochii unui copil.

Tu ce crezi ca e in spatele cerului?
Nu stiu..
Eu cred ca e alta lume.
Pai este o alta lume.
De unde stii?
Pai mai sunt atatea planete..
Pai lasa ca ele sunt sub cer. Toate stelele si toata galaxia sunt sub cer. Dar deasupra lui, oare ce e?
Mda..
Cand eram mica imi imaginam ca noi oamenii si toate blocurile, strazile, masinile, tot, tot, tot, suntem niste piese de Lego si un copil mare, mare se joaca cu noi. El ne adoarme, el ne da sa mancam, el ne imbraca. Dar el e mare, asa ca Gulliver in tara piticilor stii?
Da..
Auzi?
Da.
Dar daca pamantul e rotund, atunci si cerul e tot rotund?
Pai, da.. sau poate e patrat.
Crezi?
Da.
Bine, si atunci ce e dupa cer?
Dumnezeu cred.
Pai si Dracu’ unde e?
Sub pamant, nu?
Nuu, nu are cum sa fie acolo! Sub pamant inseamna in interior de tot. Nu e acolo. Cred ca e sub cer, adica sub latura de jos, ca ai zis ca e patrat nu?
Da, da! Acolo e!
Pai si dar cum naiba.. daca Dracu’ merge asa pe latura si apoi urca pe langa inaltime..
Ajunge in Rai!
Dar el nu sta intr-un cazan?
Eh sta in cazan, nu sta in niciun cazan!
Pai nu prepara tot felul de substante?
Ce substante? Ii arde pe pacatosi. Asa ca mine.
Lasa ca tu vii in Rai cu mine.
Eh, crezi ca e asa usor?
Lasa, ca iti pun eu o pila buna, o sa vezi!
Da?
Da!
Bine!
Stii in ce e imbracat Dumnezeu?
Nu, in ce?
Pai are o haina luuuunga si larga. E alba. Si cred ca pe alocuri are niste nunate de mov.
Mov? De ce?
Nu stiu, asa cred eu. Si e mare, inalt, puternic. Are barba alba si nu foarte lunga. Si parul lung, ca de rocker asa. Dar ma intreb de ce e descult..
E descult?
Da.. oare nu are bani sa cumpere de incaltat? Sau e prea cald in Rai?
Poate nu are nevoie.
Poate.. daca sta pe cer.. peste nori, nu are nevoie. Cred ca Dumnezeu e fericit.
De ce crezi asta? Uite, sunt atatia oameni rai in lume.
Da, dar El i-a creat. Inseamna ca a vrut. Asa cum ne-a creat, are puterea sa ne distruga.
Pe toti?
Pe toti, da.. dar nu vrea. Daca vroia, o facea, nu crezi?
Pai dar sunt multi oameni nevinovati.
Dar El ne-a creat ma! Suntem ai Lui. Copiii Lui. Suntem toti frati. Unul pentru toti si toti pentru unul.

Déjà Vu.

Incercand sa il suni iti cade din mana telefonul si se dezmembreaza. Doar un pic.
Ajunsa la locul cu pricina, suni intr-un final dramatic si afli ca era “pe vine”.
Geloasa din fire, dai cu telefonul.
“Usor Clau ca-l strici!
Da-l dracu’! Nu vezi ca si asa cazu carcasa aia metalica?
Uite-i si pe ei!”
Nervoasa te intorci cu spatele.
Mergeti la gratar fara gratar.
Gratarul fara gratar s-a dovedit a fi cel mai tare: Liberty Parade Teius.
Prieteni, bautura, muzica buna si aer curat. Carnea bine facuta si mujdeiul au intregit imaginea unei zile si a unei seri perfecte, ce v-au facut sa mai iesiti din tiparul zilelor de vara.
“Clau, esti restanta la pupicuri! Am facut gratar, merit!
Nu pot ma, am gagic!
Haide da-i un pupic! Iti dau voie!
Uite vezi? Esti singura restanta acum! Clau a trecut cu bine restanta!”
Vocea lui se pierde, voi nu o mai ascultati. A plecat (din nou) in cautarea ultimei fete ce trebuia sa treaca cu bine de restanta.
Vocile zgomotoase tulbura linistea noptii dintr-un satuc linistit, dar primitor.
Singura sticla de vin pe care o aveati a fost sparta.
“Maaa, ce naiba faci? Te tai!
Nu ma tai ma ce-aveti? Ia uite imi da peste mana!
Pai are cioburi in ea ma!
Ba n-are ma, uite!
Hai ma, tocmai aici v-ati jucat si voi cu mingea?
Tataie, ai niste vin?
Am!”
Pentru niste omeni ce nu va sunt nici bunici, nici rude, ati devenit, din nou, nepoti.
“Mamaie mai avem nevoie de niste scaune!
Dar tocator ai, Mamaie?
Am!
Mamaie mai ai niste platouri pentru carne?
Uite ca mi-ati cerut platouri!”
Pentru orice aveti nevoie, exista Mamaie. Nu tanti, nu doamna, nu bunica lu’ cole, nu bunica lu’ Angi. Mamaie.
In ciuda varstei, ii vezi cu zambetul pe buze si bucurosi sa va primeasca, desi poate nu v-au mai vazut decat o data in viata lor. Pana si vecina s-a bucurat.
Un zambet sincer face mai mult decat o mie de cuvinte.
“Mamaie, hai sa facem o poza!
Nuuu! Nu vin, nu sunt aranjata!”
Rasetele invadeaza linistea noptii ce pusese déjà stapanire pe curtea bunicilor.
“Bebe ce faci?
M-a pus Tataie sa gust vinul sa vad daca e bun!” – iti spune bucuros, stiind ca nu ai ce sa mai zici. Intr-adevar Tataie asteapta sa vada daca ii place.
Te uiti cu o uratenie subtila si rasufli greoi; accepti imbufnata. Doar face ce il roaga Tataie.
“Bafta la restante!
Sa fie!
Noroc!”
O masa copioasa, rasete bogate, zambete ascunse in negura; aceleasi persoane, aceleasi reactii; aceeasi dorinta de a va distra; aceleasi glasuri, glume si acelasi fel unic de a va simti bine. Voi cu voi. Toate, poate doar putin condimentate cu maturitate.
“Bebe, mi-e sete!
Ajunge! Ai baut bere!”
Iti sar in cap toti.
“Vinul dupa bere e placere!”
Oferindu-i Timbark, se uita la tine razand.
“Nu-mi mai e sete!
Eh atunci, canta!”
Si ii intinzi sticla.
Un cer senin, frumos, plin de stele cum nu mai vazusei de ceva timp.
Din nou, la miezul noptii, sunetele de chitara sunt acoperite de vocile ce se vor a canta. Mai conteaza ce iese si cum se aude? Va simtiti bine. Tipati, dar voua va suna bine. Radeti tare, dar voi aveti impresia ca sunteti mai linistiti si silentiosi ca niciodata. Oboseala va cuprinde, dar sunteti mai odihniti ca niciodata.
Toti se bucura la auzul vocilor voastre. Accepta veselia neobisnuita ce le-a cuprins tinutul.
Accepta pana si muzica in blana, iar pe voi, vedete pentru o seara.
Retraiesc clipele de care au avut parte, dar pe care nu le-au mai regasit de ceva timp, poate doar prin voi in seara asta.
Nimeni nu se plange. Ei .. tac si accepta resemnati ceea ce voi sunteti acum, ceea ce au fost ei odata. Poate doar un “of” infundat in perna mai tulbura linistea camerei fiecaruia. Totul formeaza melancolia vremurilor trecute si bucuria a le retrai prin voi.
La final raman doar niste voci ragusite, ale unor persoane dormice de putina liniste si odihna. Nici remi nu sunteti in stare sa mai jucati.
Imprastiati iubire multa si va lasati cuprinsi de ameteala.
In urma voastra raman ei in liniste si in intunericul noptii, totul revenind la normal.
Peste zece minute vedeti cealalta masina oprita.
“Ce s-a intamplat?
Baaa, tu trebuie sa imi cumperi mie un scaun nou, da?”
Radeti, inchideti usile si plecati mai departe. In spate, noaptea inghite si scaunul alb. Rupt.. in mai multe bucati, a fost aruncat in portbagajul uneia dintre masini, ulterior acceptandu-si plin de mandrie si orgoliu, soarta.
Pentru ca totul se intampla cu un motiv, tot in spate, tu, ai lasat un loc in care nu ai fost niciodata, dar pe care il cunosteai perfect; momente retraite intr-un loc ce ti se cuvine, desi nu iti apartine; o gradina pe care ai mai vazut-o, dar in care nu ai fost niciodata. Acelasi aer curat ce nu se compara cu aerul orasului in care stai, dar de care nu te-ai mai bucurat demult, te-a intampinat.
Toate au fost ale tale pentru cateva ore si vor continua sa fie.
Ti-ai lasat amprenta acolo.
Ai stiut sa te intorci unde nu ai fost niciodata, dar unde ai trait acum noua ani.
Acum, ca intr-adevar ai fost acolo, cu atat mai mult vei sti sa te intorci.
Si te vei intoarce in locul in care ai revazut copilul de acum noua ani, unde ai resimtit aerul curat de acum noua ani. Sigur vei reveni in locul ce seamana atat de bine cu..
“Clau, maine ne vedem la 3! Vii, da?”
Desi trezita la realitate, zambesti si foarte bucuroasa dai din cap afirmativ.
“Normal!”
Visatoare cum esti tu, iti cauti cu privirea gandurile lasate in stand-by cu cateva minute in urme.
Esti linistita.
Nu privesti in spate. Nu iti plac despartirile si ceea ce s-a intamplat acolo tine déjà de domeniul trecutului. Privirea ramane atintita in fata. Pentru ca vezi revederea, acum déjà mai aproape decat era cu un minut in urma.
Astepti sa te intorci pe ulita copilariei.

Ucigasa de suflete isi iubeste victima.

La ce folos iubirea, daca nu a dorit-o? La ce folos noi doi, daca a pus punct?

La ce folos ceea ce am simtit daca am gresit in nenumarate randuri, desi nu mi-am dorit?

Cu ce m-au ajutat lacrimile? M-am imbolnavit. Nu fizic, nu asta conteaza; mi-am imbolnavit sufletul, l-am inchis, nu l-am lasat liber. A uitat ce inseamna sa zboare, sa viseze, sa zambeasca la/ pentru/ din cauza oricarui maruntis, doar pentru ca era ticsit de fericire; avea sa ofere si altora.

Ce folos aveau culorile din jurul meu, daca eu eram pictata in alb si negru? Alba, transparenta, fara niciun sentiment; in acelasi timp neagra, fara puritate sau inocenta, fara niciun sentiment curat. Cu ce m-a ajutat ca soarele era galben, cerul albastru, iarba verde, copacii infloriti, albi sau roz, daca eu m-am regasit doar in griul ploii, sau negrul noptii?
.. sufletul meu mizerabil ca mocirla dupa ploaie; murdar, patat ca blugii aruncati la spalat pentru ca am sarit in balti.
.. niste lacrimi de crocodil care intareau ceea ce ma caracterizeaza ca fiind o prefacuta.
.. complacerea in niste lucruri mizere. Mi-am vandut sufletul; l-am oferit in schimbul placerii, in schimbul unui sarut dupa care plangeam (ca o prefacuta).
Am primit un zambet cald, o privire blanda, un "te iubesc". Nimic nu a fost pe gratis. Mi-am vandut sufletul. Mi-era bine. Mi-am vandut sufletul cui nu avea nevoie de el.
L-am vrut inapoi. L-am luat: patat, incomplet, murdar, rece, negru. Mi-am negociat sufletul. Mi s-au oferit lacrimi, promisiuni, zambete, "te iubesc": toate pentru a-l vinde din nou. Egoista, lacoma, indiferenta, nepasatoare, pretul care mi s-a oferit nu m-a multumit. Am primit indiferenta sarutul, l-am gustat, mi-a placut; am oferit sperante desarte si am primit cu un zambet de satisfactie, zambetele puse toate la dispozitia mea. Am primit mandra "te iubesc"-ul spus din tot sufletul. Nu fericita. Mandra: castigasem! Am primit promisiunile si am oferit altele la randul meu. Ce ma costa?
Am primit cu raceala lacrimile oferite in schimbul sufletului, in schimbul meu. Deja imi negociam propria persoana. Dar am pus punct! Era prea mult.
Am primit ce am vrut: lacrimi. Negocierile au luat sfarsit. Am plecat si am luat cu mine, nu doar sufletul meu, ci si pe al lui. Am plecat cu zambetul pe buze si satisfacuta gustam neincetat din aroma razbunarii.
Castigasem!
Ce folos ca de fapt, sufletul meu l-am vandut si doar pe el l-am luat cu mine, continuandu-l sa il hranesc cu sperante si vise?
Cu ce ma ajuta sa stiu ca nu vreau sa fac rau, daca ei asa ma vad? Ca pe o castigatoare perfida si perversa, ce nu tine cont decat de ceea ce o face pe ea fericita, de la placerea provocata de privirea aia blanda, la bucuria unui zambet; de la mandria ca l-am facut sa tremure cu un simplu sarut la placerile trupesti.
Dar m-am plictisit de el. Vreau o noua victima.
Cu aceeasi mana criminala sa continui sa ucid un alt suflet.
Ce rost mai au cuvintele si sentimentele mele fata de victima, daca in ochii lor o sa fiu aceeasi castigatoare?
Ce rost mai are sa lupt pentru ce simt daca oricum il voi ucide, pentru ca asa spun ei?
De ce au ei dreptate?
De ce am nu am fost eu victima si cel deja omorat, ucigasul de suflete?
De ce sa existe alta victima de a mea, daca eu sunt sincera, iubesc, si din contra, nu sunt prima; amandoi suntem primii. Joc cinstit, dar nu pierd; nu joc murdar, dar castigam amandoi.
De ce sa fie altul victima, iar eu criminala? De ce sa nu fiu eu cea care isi vinde acum sufletul, cuiva, sper eu mai bun?
De ce sa il iubesc pe urmatorul, daca oricum rezultatul il stim deja cu totii? Chiar si cei ce nu-si clatesc ochii cu jocul meu murdar, stiu deja ce se va intampla. Sunt ai dracu'; citesc in stele.
De ce sa il iubesc daca ei stiu ca il voi rani? Au prezis asta.
Stim ca ei au dreptate. Doar le stiu pe toate.
Dar nimic nu are sens pentru mine. Sunt prea proasta si nu ma potrivesc in lumea lor desteapta.
Imi da cu rest. Undeva, cineva greseste.
Din calculele mele rezulta ca o sa ies castigatoare alaturi de un alt el. Amandoi o castigam. Pentru ca o sa ne iubim.
Meh, sunt o proasta. Trebuie sa refac calculele pentru ca din ale lor rezulta ca o sa ies castigatoare doar eu, continuand sa ucid, sa imi murdaresc trupul, mintea, sufletul, mainile.. cu lacrimile si sentimentele lui sincere.
Dupa calcule lungi, grele, ce au necesitat timp, chiar si pentru niste oameni destepti ce le stiu pe toate, chiar inainte de a le afla, s-a ajuns la un rezultat.
Sufletul meu - criminal in serie.
Eu - castigatoare.
El - o noua victima si cel din urma.
Asa spun ei.