Dialog cu Timpul.

Un lucru vechi de care s-a plictisit..
Te-a lasat pierduta in abis..
“Nu a mai avut ce sa faca cu dragostea mea..”
A aruncat-o undeva,
Ca pe o pereche veche de pantofi.
Desi l-am rugat doar sa o aseze intr-un loc cu multa lume.”
Dar.. si-a adus aminte de ea.
“M-a scos-o din cutia prafuita.
Si a suflat, dar eram invechita...imbatranita;
Intr-o incercare esuata de timp a implorat readucerea la viata.
Mi-a oferit o luna, un soare, promisiuni si lacrimi..
Mi-a vandut cuvinte si ganduri.. toate in schimbul meu.”
Dar ce? Sunteti la piata?
“Mi-a negociat sufletul.
Am acceptat pretul oferit. Mai tarziu aveam sa imi pierd valoare.. asa ma gandeam.”
Te-a refolosit.
A luat cu imprumut dragoste
Pana s-a plictisit..
“Sufletul meu a devenit maculatura.”
Pana cand?
“Pana cand am scris ultima fila a cartii.
Am fost capabila de a rezuma totul intr-un - Sfarsit -
Sufletul meu a ales sa plece. Cu ea.”
Cu cine?
“Inima. S-au dus in aglomeratie.
S-au plimbat prin locuri cu oameni multi.
Nu le placea singuratatea.
Au tot sperat ca ii va gasi (alt)cineva.”
Nu te gandeai ca ii putea lovi o masina?
“Nu aveam eu norocul asta.”
Tu?
“Daca mureau ei, nu mai stateai de vorba cu mine.”
Si trupul?
“A ramas singur.. ranit.
Din cauza durerii, chiar egoist.
Si-a dorit sa isi bata joc de ei la nesfarsit.”
De ce taci?
De ce zambesti?
“Eram naiva. Am crezut in povesti.”
Si acum?
“Am revenit la ceea ce odata iubeam.
Am deschis o alta carte.
Pagini noi, netrecute de vreme, nepatate de lacrimile noptilor nedormite sau de cafeaua amara a diminetilor ploioase. “
N-ai mai scris nimic de.. azi?! Atatea pagini lipsa.. nu inteleg.
“Volum fara sfarsit! Ai auzit de printi sa se indragosteasca de zmeoaice?”
Nu exista asemenea povesti.
“Shhh! Am scris noi una! Acum sunt din nou printesa!
Si am castelul meu!
Ei s-au intors la mine.
Pe ea o simt cum bate.
Lui ii simt caldura.”
Trupul?
“E vioi. Zburda si alearga!”
Faci notite zilnic. Nu ti-e teama?
“Deloc!”
Poate ramane in urma..
“Niciodata!”
Te citeste..
“Scriem impreuna!”
N-are nevoie de un semn de carte?
“Intotdeauna ramane la ziua de maine. Pagina goala, ce va scrisa maine.”
Totul pare mai usor cand ai imaginatie!
“E real!”
Dar daca..te raneste?
“Cineva a facut asta deja!”
Se joaca cu viata ta..?!
“Nu are cum!
El nu e expert in asa ceva!”

Dialog cu tine, "Eul" meu!

[...]
(Singing “Canadiana”)
Am 19 ani si am terminat primul an de facultate. Nu, nu sunt repetent.
Nici eu nu sunt repetenta. Si?
Si eu am terminat primul an.
Am terminat in Minu si nu am facut chimie cu Popeasca.
Eu in Greceanu si am facut chimie cu Popeasca.
Esti nascuta pe 3. Dar nu sunt sigur daca ai 20 sau 21 (de ani, obviously).
Gresite ambele variante. Am 19.
Aha.
Am un Opel Vectra, verde inchis spre negru, cu numarul de Olt.
Misto!
Si nu incepe numarul nici cu S nici cu Z.
Minti!
Ii!
Hmm.. bine!
Haha!
Hai mai pune o data melodia aia!
Multumesc!
(Dupa o luunngaa discutie cu intrebari fara raspunsuri concrete, minciuni, abureli si chestii la nimereala)
Ti-e somn?
Aha.
Vrei sa dormi?
Aha.
(And you hang up. This is not nice.
Tell me about it )
[...]
Ce zici de un trandafi?
Un ce?
Un trandafir!
(Pauza)
Ce culoare? Alb?
Iti plac trandafirii albi?
Nu imi raspunde la intrebare printr-o alta intrebare!
Pai nu ma gandeam la un trandafir alb pentru tine.
Dar?
Unul roz.
Roz.. interesant..

Whenever u read this (I know you will), please let me know! Eul meu!
P.S.: nu incurca Sosiri cu Plecari, da?

XoxO

LATER EDIT: Multumesc!!! ;;)

Dialog.

Esti sigura de ceva pe lumea asta?
De ce as fi sigura pe oameni si pe ce zic ei, cand ei sunt cei care ma dezamagesc? Sunt sigura pe ai mei si pe familia mea, sunt sigura pe cerul senin de maine, pe soarele care imi zambeste; sunt sigura de fericirea mea; sunt sigura de zambetul si rasetele zgomotoase din metrou (ale mele)... fara sa mi pese ca se uita toti la mine. Si? Sunt fericita: de asta sunt sigura! Da! Ti-am raspuns la intrebare?
Da, dar am o problema.
Care? Oricum nu te pot ajuta, dar intreb din bun simt si pentru ca m-ai ascultat tot timpul.
Ca ai spus doar ce vrei tu sa zugravesti, in felul in care vrei, cand de fapt altceva e important si la alte lucruri te gandesti. Ai spus doar un singur lucru real.
Care?
Familia ta.
Asta crezi tu?
Restul... iarta-ma, dar sunt chestii ...nu copilaresti, dar ...fabricate. Parerea mea, dragul meu partener de dialog. Nu e ironie, inceteaza sa mai simti asta.
Nu anticipa ce simt; nu stii ce simt, habar nu ai; doar EL stie. Si lasa-ma sa te dezamagesc: totul e real, tot ce ti-am zis e real. Ok, de acord, au fost idei si schite. Acum sunt 3D, reale. RE-A-LE!
O, nu! Sa ma dezamagesti?
Da! Si daca dezamagirea provocata inseamna sa stii ca imi e bine, atunci lasa-ma sa iti spun ca nu imi pare rau ca te dezamagesc.

Grav daca ai zis asta...
De ce?
Inseamna ca de fapt nu exist pentru tine, nu stii cine sunt, nu stii cu cine vorbesti!
Dar ce? Pe tine nu te-au mai dezamagit oamenii? I'm a human being, for god sake. Don't forget that!
Mai mult decat te gandesti!
Pai ok; si atunci ce te surprinde asa mult la mine? Nu inteleg.

Ca ma treci la categoria "mi-e indiferent asta".

Plus ca dezamgirea asta nu consta in ceva real, practic; consta mai mult in ceva care se refera la contradictie: adica tu crezi ceva, cand de fapt se intampla altceva cu mine, sau speri ca se intampla altceva decat sustin. Parca imi vroiai binele, nu?

Clau, Clau... stop putin. Ai spus-o pe un ton anume, imi pare rau ca te dezamagesc..
Ce ton? Ca nici macar nu am vorbit.
De parca eu eram ala cu degetele incrucisate la spate, da doamne sa-i fie rau.
Orice e posibil!
Nu rade. Nu glumesc!
Ok, nu rade foarte tare, pentru ca eu chiar nu glumesc.
Intotdeauna am facut contra.
Pacat, nu imi place sa fiu luata peste picior.
De ce zambesti? Au plecat cuvintele? Ti-ai inghitit limba? Sa stii ca nu ai nevoie de ea.
Clau... iarta-ma ca-ti spun asta, dar mult mai bine incheiem discutia aici...
Cum vrei.

Luata peste picior, ironii...
Adevaruri.. Razi? Ma bucur. Macar de ar fi real.
Nu, nu e real.
Atunci de ce minti? Si imi ceri sa am incredere in tine? Glumesti!
Rad, dar nu fizic.
Ma depaseste, dar nu imi da explicatii, nu le vreau. Si pun punct discutiei. Nu isi are rostul. De fapt ai pus tu punct mai devreme. Mai pun si eu unul; sa fiu sigura ca se incheie.
Nu ti-am cerut sa ai incredere in mine, am cerut doar sa nu cauti nod in papura...
Nu caut niciun nod, nicaieri.
Perfect atunci! Sunt eu nebun.
Da! Esti! Acestea fiind spuse.. cu bine!
Pe curand Clau.