Isi ridica pleoapele grele de lacrimi. Acum paseste incet, nu vrea sa deranjeze pe nimeni. Fluturii zboara in culori sub cerul de culoarea pijamalelor intacte. Aripile frante zac intr-un colt, de cateva luni uitate. Sufla. Praful o raneste si da inapoi. Nu renunta. Ele o vor ajuta sa zboare din nou. Nu plange; stie ca lacrimile din trecut sunt taria ei din prezent. Si lacrimile nu ii vor mai aduce ceva inapoi. Linistea locului o enerveaza; dar ramasese singura de mult timp. Podeaua nepasita de ani buni scartaie si singuratatea o sperie. Peretii reci o gonesc, usa deschisa la perete o indeamna sa plece cat mai are timp.
A fost un somn lung. Deschide geamul cu greu. E primavara din nou si totul schimbat. Sentimentele o regasesc; amintirile o napadesc si priveste inapoi. Nu poate sa accepte sau sa treaca peste, zambeste monoton, isi lipeste aripile la loc si .. pleaca unde ar fi trebuit sa plece inca din ziua aia, cand s-a blocat in fata masinii. La pamant rapusa, a vazut cerul mai clar ca niciodata.
Atunci a zambit fara speranta; vantul a strapuns-o si a inchis ochii speriata de un albastru crud.
Acum a gasit curajul de a-i deschide. In lumina isi recapata stralucirea si aripile proaspat slefuite isi iau zborul.
Unde?
Tuesday, March 30, 2010
Wednesday, March 24, 2010
Lumea prin ochii unui copil.
Tu ce crezi ca e in spatele cerului?
Nu stiu..
Eu cred ca e alta lume.
Pai este o alta lume.
De unde stii?
Pai mai sunt atatea planete..
Pai lasa ca ele sunt sub cer. Toate stelele si toata galaxia sunt sub cer. Dar deasupra lui, oare ce e?
Mda..
Cand eram mica imi imaginam ca noi oamenii si toate blocurile, strazile, masinile, tot, tot, tot, suntem niste piese de Lego si un copil mare, mare se joaca cu noi. El ne adoarme, el ne da sa mancam, el ne imbraca. Dar el e mare, asa ca Gulliver in tara piticilor stii?
Da..
Auzi?
Da.
Dar daca pamantul e rotund, atunci si cerul e tot rotund?
Pai, da.. sau poate e patrat.
Crezi?
Da.
Bine, si atunci ce e dupa cer?
Dumnezeu cred.
Pai si Dracu’ unde e?
Sub pamant, nu?
Nuu, nu are cum sa fie acolo! Sub pamant inseamna in interior de tot. Nu e acolo. Cred ca e sub cer, adica sub latura de jos, ca ai zis ca e patrat nu?
Da, da! Acolo e!
Pai si dar cum naiba.. daca Dracu’ merge asa pe latura si apoi urca pe langa inaltime..
Ajunge in Rai!
Dar el nu sta intr-un cazan?
Eh sta in cazan, nu sta in niciun cazan!
Pai nu prepara tot felul de substante?
Ce substante? Ii arde pe pacatosi. Asa ca mine.
Lasa ca tu vii in Rai cu mine.
Eh, crezi ca e asa usor?
Lasa, ca iti pun eu o pila buna, o sa vezi!
Da?
Da!
Bine!
Stii in ce e imbracat Dumnezeu?
Nu, in ce?
Pai are o haina luuuunga si larga. E alba. Si cred ca pe alocuri are niste nunate de mov.
Mov? De ce?
Nu stiu, asa cred eu. Si e mare, inalt, puternic. Are barba alba si nu foarte lunga. Si parul lung, ca de rocker asa. Dar ma intreb de ce e descult..
E descult?
Da.. oare nu are bani sa cumpere de incaltat? Sau e prea cald in Rai?
Poate nu are nevoie.
Poate.. daca sta pe cer.. peste nori, nu are nevoie. Cred ca Dumnezeu e fericit.
De ce crezi asta? Uite, sunt atatia oameni rai in lume.
Da, dar El i-a creat. Inseamna ca a vrut. Asa cum ne-a creat, are puterea sa ne distruga.
Pe toti?
Pe toti, da.. dar nu vrea. Daca vroia, o facea, nu crezi?
Pai dar sunt multi oameni nevinovati.
Dar El ne-a creat ma! Suntem ai Lui. Copiii Lui. Suntem toti frati. Unul pentru toti si toti pentru unul.
Nu stiu..
Eu cred ca e alta lume.
Pai este o alta lume.
De unde stii?
Pai mai sunt atatea planete..
Pai lasa ca ele sunt sub cer. Toate stelele si toata galaxia sunt sub cer. Dar deasupra lui, oare ce e?
Mda..
Cand eram mica imi imaginam ca noi oamenii si toate blocurile, strazile, masinile, tot, tot, tot, suntem niste piese de Lego si un copil mare, mare se joaca cu noi. El ne adoarme, el ne da sa mancam, el ne imbraca. Dar el e mare, asa ca Gulliver in tara piticilor stii?
Da..
Auzi?
Da.
Dar daca pamantul e rotund, atunci si cerul e tot rotund?
Pai, da.. sau poate e patrat.
Crezi?
Da.
Bine, si atunci ce e dupa cer?
Dumnezeu cred.
Pai si Dracu’ unde e?
Sub pamant, nu?
Nuu, nu are cum sa fie acolo! Sub pamant inseamna in interior de tot. Nu e acolo. Cred ca e sub cer, adica sub latura de jos, ca ai zis ca e patrat nu?
Da, da! Acolo e!
Pai si dar cum naiba.. daca Dracu’ merge asa pe latura si apoi urca pe langa inaltime..
Ajunge in Rai!
Dar el nu sta intr-un cazan?
Eh sta in cazan, nu sta in niciun cazan!
Pai nu prepara tot felul de substante?
Ce substante? Ii arde pe pacatosi. Asa ca mine.
Lasa ca tu vii in Rai cu mine.
Eh, crezi ca e asa usor?
Lasa, ca iti pun eu o pila buna, o sa vezi!
Da?
Da!
Bine!
Stii in ce e imbracat Dumnezeu?
Nu, in ce?
Pai are o haina luuuunga si larga. E alba. Si cred ca pe alocuri are niste nunate de mov.
Mov? De ce?
Nu stiu, asa cred eu. Si e mare, inalt, puternic. Are barba alba si nu foarte lunga. Si parul lung, ca de rocker asa. Dar ma intreb de ce e descult..
E descult?
Da.. oare nu are bani sa cumpere de incaltat? Sau e prea cald in Rai?
Poate nu are nevoie.
Poate.. daca sta pe cer.. peste nori, nu are nevoie. Cred ca Dumnezeu e fericit.
De ce crezi asta? Uite, sunt atatia oameni rai in lume.
Da, dar El i-a creat. Inseamna ca a vrut. Asa cum ne-a creat, are puterea sa ne distruga.
Pe toti?
Pe toti, da.. dar nu vrea. Daca vroia, o facea, nu crezi?
Pai dar sunt multi oameni nevinovati.
Dar El ne-a creat ma! Suntem ai Lui. Copiii Lui. Suntem toti frati. Unul pentru toti si toti pentru unul.
Saturday, March 20, 2010
We love YorkU.
Intrebare: Iti place la York?
La initiativa a trei oameni (Gillian Fajertag, Mirna Thomas, Lisa-Anne De Buono), s-a creat “locul”, pagina, grupul. Etc, unde noi (ai lui YorkU) ne impartasim trairile, experientele mai mult sau mai putin obisnuite traite la YorkU, evident. Dragut, zic.
Claudia (adica eu) a vazut miercuri la Blueberry Hill, la toaleta fiind si spalandu-se pe maini (detalii), o fata. In oglinda o vede pe tipa intrand. Nimic neobisnuit pana cand i-a zarit paharul de bere din mana. Inteleg ca era St. Patrick’s Day(=toata lumea in campus era beata), dar ce doamne iarta-ma facea fata aia cu berea la baie? Se cam clatina, i-a luat ceva timp pana a intrat intr-una dintre cabine?! A asezat paharul pe bazin si.. ma rog, Claudia a iesit din baie. Cateva minute mai tarziu o vede si pe tipa iesind. Parca scotea flacari pe nas. Se uita cu atat ura la ea. Ahhh, era (tot) cu paharul de bere, la fel de plin. De ce se uita urat la Clau? Sau poate avea un defect si de fapt nu se uita la ea?!?!
Later Edit: Sergiu: Ehhh, poate vrea sa bea o bere in timp ce se ****.
Barbara ne marturiseste cum marti, in casa scarii la Bethune, zareste un.. prezervativ! Folosit! Desigur, este de admirat faptul ca studentii se protejeaza. A venit primavera. In camera deja e mult prea cald “for science”.
LauraLamaie Lemon, a ramas socata in Februarie cand a vazut “o fata incaltata in pantofi de piele cu cele mai inalte tocuri realizate vreodata si cu.. fundul –atarnand- in toata splendoarea lui pe sub fustita ei.” Hey, Laura, trebuie sa fii pitzipoanca sexy tot timpul. Pentru asta nu exista sezon rece. Acum ca a venit primavera, watch out! Poate o vezi naked, pe undeva prin campus.
Indreptandu-ne un pic atentia si catre tehnologie, Nicholas ne-a vorbit despre “specimenele perfecte” pe care le detine YorkU si de care noi ne bucuram zilnic. Unul dintre calculatorele de la Scott Library nu funtiona “properly”. Mesajul pe ecran suna cam asa “Incorrect password. Number of incorrect passwords attempt: A”. Acum, nah, mie nu mi s-a intamplat sa dau peste un specimen ¡¡¡asa!!! dereglat, dar intrebare mea e: Doar unul dintre calculatoare?? Eh, Nicholas, Scott e plin de astfel de specimene.
Later Edit: Adu-ti laptopul de acasa. Sau, daca nu iti plac greutatile, mergi la Gauss Lab sau CSE Lab (cu ele sunt eu familiarizata). Nu o sa iti para rau, decat daca nu ai account :D. Ca sa nu mai pierzi timpul, iti spun ca nu-ti poti face account decat daca ai vreun curs care necesita prezenta ta la unul dintre laboratoare.
Mda, hai sa vorbim despre bani. Mai mult sau mai putin. KrissSunca Bacon i-a vazut pe cei de la CUPE 3903 in Vari Hall. Kriss, nu protestau. Ar fi chiar culmea, ca dupa ce ne-au tinut 3 luni in greva anul trecut, acum sa protesteze, iar?!?!?! De fapt ei sarbatoreau: “On Friday January 29th, one year after the day CUPE 3903 was legislated back to work, the democratic committee of the union organized a small event to commemorate the one year anniversary.” Imi pare rau ca nu i-am vazut. Mi-era dor sa ma uit urat la ei si sa ii injur printre dinti.
Ibrahim se plimba prin CLH, cand vede un automat care avea geamul spart si toate ciocolatelele (except one) disparusera. Tine sa mentioneze ca el nu a luat niciuna (adica sa se jure ca el nu s-a atins de ele, de parca l-ar fi acuzat cineva). Nu stiu de fapt de ce e asa ingrijorat. In Romania, ar fi disparut masinaria cu totul. Ah si cu geamul intreg.
Anisa a vazut persoane care “se trageau” in poza in fata la Vari Hall. Era o nunta, cica. Tine sa mentioneze niste detalii: mireasa isi retusa machiajul (asa si?!), iar domnisoarele de onoare purtau rochii negre si aveau buchete de flori negre. Ok, ok! Mdeah, nunta sau inmormantare, mi-e totuna. Asadar, totul capata un sens acum.
Omar a vazut saptamana trecut un tip care arata homeless (lol, ce o fi asa ciudat; majoritatea arata asa; le place pentru ca e cool, nigger!) care dormea pe un fotoliu la Scott. Din nou, nimic neobisnuit. Cu totii dormim acolo cel putin o data. Am zis, cel putin!!! Partea amuzanta e ca tipul radea foarte tare si vorbea in somn. Ok, sunt sigura ca a avut parte de un somn profund si tare bun!
Intrebare-Raspuns: Desigur! De ce nu mi-ar placea? Avem “di tati” acolo! :D
Mai noi, au bagat in stoc pantalonasi scurti si bluzite decoltate. Cu siguranta, “examinatorii” sunt la datorie!
La initiativa a trei oameni (Gillian Fajertag, Mirna Thomas, Lisa-Anne De Buono), s-a creat “locul”, pagina, grupul. Etc, unde noi (ai lui YorkU) ne impartasim trairile, experientele mai mult sau mai putin obisnuite traite la YorkU, evident. Dragut, zic.
Claudia (adica eu) a vazut miercuri la Blueberry Hill, la toaleta fiind si spalandu-se pe maini (detalii), o fata. In oglinda o vede pe tipa intrand. Nimic neobisnuit pana cand i-a zarit paharul de bere din mana. Inteleg ca era St. Patrick’s Day(=toata lumea in campus era beata), dar ce doamne iarta-ma facea fata aia cu berea la baie? Se cam clatina, i-a luat ceva timp pana a intrat intr-una dintre cabine?! A asezat paharul pe bazin si.. ma rog, Claudia a iesit din baie. Cateva minute mai tarziu o vede si pe tipa iesind. Parca scotea flacari pe nas. Se uita cu atat ura la ea. Ahhh, era (tot) cu paharul de bere, la fel de plin. De ce se uita urat la Clau? Sau poate avea un defect si de fapt nu se uita la ea?!?!
Later Edit: Sergiu: Ehhh, poate vrea sa bea o bere in timp ce se ****.
Barbara ne marturiseste cum marti, in casa scarii la Bethune, zareste un.. prezervativ! Folosit! Desigur, este de admirat faptul ca studentii se protejeaza. A venit primavera. In camera deja e mult prea cald “for science”.
Laura
Indreptandu-ne un pic atentia si catre tehnologie, Nicholas ne-a vorbit despre “specimenele perfecte” pe care le detine YorkU si de care noi ne bucuram zilnic. Unul dintre calculatorele de la Scott Library nu funtiona “properly”. Mesajul pe ecran suna cam asa “Incorrect password. Number of incorrect passwords attempt: A”. Acum, nah, mie nu mi s-a intamplat sa dau peste un specimen ¡¡¡asa!!! dereglat, dar intrebare mea e: Doar unul dintre calculatoare?? Eh, Nicholas, Scott e plin de astfel de specimene.
Later Edit: Adu-ti laptopul de acasa. Sau, daca nu iti plac greutatile, mergi la Gauss Lab sau CSE Lab (cu ele sunt eu familiarizata). Nu o sa iti para rau, decat daca nu ai account :D. Ca sa nu mai pierzi timpul, iti spun ca nu-ti poti face account decat daca ai vreun curs care necesita prezenta ta la unul dintre laboratoare.
Mda, hai sa vorbim despre bani. Mai mult sau mai putin. Kriss
Ibrahim se plimba prin CLH, cand vede un automat care avea geamul spart si toate ciocolatelele (except one) disparusera. Tine sa mentioneze ca el nu a luat niciuna (adica sa se jure ca el nu s-a atins de ele, de parca l-ar fi acuzat cineva). Nu stiu de fapt de ce e asa ingrijorat. In Romania, ar fi disparut masinaria cu totul. Ah si cu geamul intreg.
Anisa a vazut persoane care “se trageau” in poza in fata la Vari Hall. Era o nunta, cica. Tine sa mentioneze niste detalii: mireasa isi retusa machiajul (asa si?!), iar domnisoarele de onoare purtau rochii negre si aveau buchete de flori negre. Ok, ok! Mdeah, nunta sau inmormantare, mi-e totuna. Asadar, totul capata un sens acum.
Omar a vazut saptamana trecut un tip care arata homeless (lol, ce o fi asa ciudat; majoritatea arata asa; le place pentru ca e cool, nigger!) care dormea pe un fotoliu la Scott. Din nou, nimic neobisnuit. Cu totii dormim acolo cel putin o data. Am zis, cel putin!!! Partea amuzanta e ca tipul radea foarte tare si vorbea in somn. Ok, sunt sigura ca a avut parte de un somn profund si tare bun!
Intrebare-Raspuns: Desigur! De ce nu mi-ar placea? Avem “di tati” acolo! :D
Mai noi, au bagat in stoc pantalonasi scurti si bluzite decoltate. Cu siguranta, “examinatorii” sunt la datorie!
Thursday, March 18, 2010
Draga C.,
Ne cunoastem de atata timp. Nu inteleg de ce in ultima vreme te-ai purtat asa ciudat.
Esti rece. Orice problema aveam, o rezolvam impreuna. Comunicarea era cea mai buna cale. Nu asa spuneai?
De ce imi intorci spatele acum?
M-am saturat de jocul asta. Imi pare rau. Stiu ca te-am cam neglijat. Esti suparata, nu?
Nu prea ajuta, dar stii ca imi pasa. In cate parti sa ma impart si eu? Sunt trasa in dreapta de Responsabilitate, in stanga de Maturitate, in fata de Seriozitate si in spate de Organizare. Ma duc de fiecare data dupa ele, incerc sa le urmez. Am nevoie de ele sa ma traga in sus, cand Esec incearca sa ma traga in jos. Intelegi? Dar asta nu inseamna ca te-am uitat, la naiba!
Totusi, nu cred ca sunt singura care trebuie sa fie invinuita. Tu? Cu tine cum ramane? Si tu te-ai indepartat de mine, mai ales in ultimii doi ani. Pas cu pas, pleci usor. Si eu nu te-am gonit in niciun moment!!! Sa iti aduc aminte de momentele in care te imploram sa ramai, sa nu pleci??? Te-ai intors la mine si mi-ai spus clar si raspicat ca nu ma mai vrei. Si ai trantit usa. De fiecare data. Pentru ca nu doar o data mi-ai spus asta. Te mai intorci. Nu ai plecat. Refuz sa cred. De ce nu spui nimic?
De ce il lasi pe Spate sa imi vorbeasca, atunci cand eu vreau sa vorbesc cu tine?
Astazi pareai a fi mai aproape de mine. Sa fi fost Zi si Soare de vina? Te-au influentat ei?
Nu stiu, dar mi-e asa dor de Clipe.. ce frumoase erau! Si de Timp. Era de nepretuit!
Stiu ca am facut cateva greseli, dar nu credeam ca in final avea sa fie asa. Nu le credeam atat de grave. Nu m-am intrebat niciodata cat “o sa mai tina?” pentru ca nu am crezut intr-un sfarsit. Acum ca vrei sa pleci (nu ai plecat inca, nu?) simt ca imi lipseste ceva.
Te iubesc si sunt atat de trista. Tu chiar nu mai simti nimic pentru mine?
Minte si Suflet nu te pot uita. Ochi nu inceteaza a te privi cum te indepartezi si plange. Gura urla de durere. Buza te cheama inapoi si Mana incearca sa te mai atinga, sa te prinda. Pe Picior il doare de cand a cazut la ski. Ai uitat ca nu poate sa alerge?
Cu dor,
A ta C.
P.S.: iti trimit poza cu Noi, de azi. Vreau sa iti aduca aminte de ziua asta petrecuta impreuna, de noi doua.. Copilarie!
Wednesday, March 10, 2010
Definitia iubirii?!
Le dau dreptate profilor de la facultate, care nu de putine ori au spus: “Wiki is garbage! Don’t use wiki.” Intuitia ma determina sa cred ca wiki inseamna acelasi lucru pentru profesorii respectivi, dar din motive total diferite.
Yes, wiki is garbage! Da, intrebati-o pe wiki si va va raspunde despre dragoste, a se intelege iubire ca “sinonim absolut”. Am intrat din curiozitate, sa vad si eu care e definitia iubirii.
"Deci nu din cauza ca esti in vreun impas existential in care iti pui la indoiala toate trairile de pana atunci?”
Ba da! Ba da, Alex! BA DA!!
Pentru ca eu insami am ajuns sa ma intreb: stiu ce e iubirea? O simt sau doar cred ca o simt? Ce inseamna de fapt? Stim noi de fapt sa iubim? Stim noi ce inseamna sa iubesti? De unde stim ca iubim daca noi nu stim definitia iubirii?
De ce ai vorbi despre iubire? Ma indoiesc ca cineva poate sa explice asa ceva in cuvinte. E ceva ce se simte, auzim in versuri. Cu riscul de a parea cliché, dar chiar “nu se exprima in cuvinte, ci se simte.” Si atunci de ce incearca unul sau altul sa o contureze cu ajutorul unor cuvinte, aparent frumoase; cuvintele le poti simti?
“Clau, nu te supara pe bietii oameni de la wikipedia care au incercat sa caute cea mai larg folosita descriere a iubirii: ei se bazeaza pe studii psihologice in care au fost intrebati cateva mii de indivizi.”
Dar ce imi pasa mie de studiile lor psihologice? Sufletul meu e rezultat al studiilor? NU! Mintea mea? NU! Sentimentele mele? NU! Ale voastre sau ale miilor de indivizi? NU! NU! NU!
In schimb studiile lor sunt rezultate ale exprimarii sentimentelor noastre, descrierii sufletelor noastre, dezgolirilor mintilor noastre!
Dar da cu rest! Rezultatele oferite de ei, raspunsurile lor nu vor fi niciodata exacte (vorbim in materie de iubire). Sufletul nu vorbeste, el simte, da? Atunci cum te astepti la vreo explicatie (logica) din partea unui amarat care, fizic vorbind, nu exista?! Sufletul, ma!
Totul se bazeaza pe niste presupuneri, care la randul lor nu au nicio baza. Pentru ca noi de fapt nu avem habar despre ce vorbim.
Nu poti generaliza ceea ce eu simt, cred, vad, ascult (a nu se confunda verbul “a asculta” cu verbul “a auzi”).
Nu sunt suparata pe “bietii oameni de la Wikipedia”, dar in locul lor la “search for love”, as intoarce “Page not found!!!!” – cu patru semne de exclamare, da!
Ei o lalaie mult prea mult pe un subiect complex, nedefinit (nu ca “termenul nu e clar definit”, nu e definit deloc!). Rezultate exacte apar intr-o stiinta exacta (e.g. matematica). Iubirea nu e o stiinta, in primul rand, ca sa nu mai vorbim de exactitate.
“Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenţilor din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacţiile biologice care devin tot mai intense, influenţând comportamentul, gândirea lucidă.” – de cate ori trebuie sa citesti asta ca o sa intelegi?
Sunt doua categorii de oameni: cei care cred in iubire si cei care nu cred in iubire, cea din urma fiind cea dintai cu un procentaj relativ mai mare. In prima categorie se incadreaza: oamenii care cred in iubire, dar care nu o ating niciodata; oamenii care cred in iubire si care cred ca au atins-o si oamenii care cred in iubire si care chiar au atins-o. Din pacate din ultima subcategorie, facem parte foarte putini.
Facem? Da, facem. Tind sa cred ca am atins-o.
Acum, iti dau dreptate, Alex!
“Analizand cele zise de tine... din start pot sa spun ca cea de-a treia subcategorie este inclusa de a doua.” Adevarat!
Acum.. nu pot sa-mi justific apartenenta la ultima subcategorie pentru ca.. (cu riscul de a ma repeta; lame!) nu se poate; asta simt eu si nu sunt in stare sa exprim in cuvinte. Dar vad, simt, aud.
Punct.
“Esti o fata cu un suflet complex! Cum intelegi tu fericirea? Fericire = iubire?”
O intrebare… buna! Fericirea e ca si iubirea (cica dragoste de sine, romantica, de familie, platonica, fata de Divinitate! – de acord, dar cum Doamne iarta-ma explici tu dragostea romantica? Ma depaseste). Cum spuneam, daca iubirea e de mai multe feluri, fericirea e la fel.
Fericita sunt cand iau o nota mare. Sau e doar o stare de multumire si satisfactie personala?
Fericita sunt ca a venit primavera. Sau asta e o stare de bine?
Fericita sunt ca a castigat Canada medalia de aur la hockey. Sau aste e doar o stare de satisfactie?
Probabil nu am reusit decat sa imi pun alta intrebare.
Ce e fericirea?
Desi e evident ca exista mai multe categorii, atat ale iubirii cat si ale fericirii, nu as pune semn de egalitate intre ele. Pe cat de bine se pot include, pe atat de bine se pot exclude.
E.g: El o iubeste. Ea nu il iubeste. Deci, el nu e fericit (sentimental vorbind).
E.g*: Ei se iubesc. Ei sunt fericiti (din nou, sentimental vorbind).
In ambele situatii pot fi sau nu fericiti pe alte planuri. Si? Inseamna asta fericire deplina? NU!
Du-te pe wiki, “insert” love. Si o sa vezi “Definitions”.
Oamenii astia sunt cucu, pe cuvant. Dar presupun ca frustrarea mea in ceea ce priveste ignoranta lor la adresa “iubirii” nu o sa schimbe cu nimic, nici pagina de web, nici dorinta lor de a ne ajuta a aprofunda acest subiect complicat al “iubirii” prin definitii imbecile rezultate in urma studiilor.
Iubirea e ceva mult prea firav. E tot ce pot spune. Iar ei.. o terfelesc cum au chef, dand explicatii stupide la ceea ce simt eu. Cum pot ei sa explice ce simt eu, daca nici eu nu pot?!
Mi-e frica sa dau un search despre fericire. Asa ca ma opresc.
Punct!
Yes, wiki is garbage! Da, intrebati-o pe wiki si va va raspunde despre dragoste, a se intelege iubire ca “sinonim absolut”. Am intrat din curiozitate, sa vad si eu care e definitia iubirii.
"Deci nu din cauza ca esti in vreun impas existential in care iti pui la indoiala toate trairile de pana atunci?”
Ba da! Ba da, Alex! BA DA!!
Pentru ca eu insami am ajuns sa ma intreb: stiu ce e iubirea? O simt sau doar cred ca o simt? Ce inseamna de fapt? Stim noi de fapt sa iubim? Stim noi ce inseamna sa iubesti? De unde stim ca iubim daca noi nu stim definitia iubirii?
De ce ai vorbi despre iubire? Ma indoiesc ca cineva poate sa explice asa ceva in cuvinte. E ceva ce se simte, auzim in versuri. Cu riscul de a parea cliché, dar chiar “nu se exprima in cuvinte, ci se simte.” Si atunci de ce incearca unul sau altul sa o contureze cu ajutorul unor cuvinte, aparent frumoase; cuvintele le poti simti?
“Clau, nu te supara pe bietii oameni de la wikipedia care au incercat sa caute cea mai larg folosita descriere a iubirii: ei se bazeaza pe studii psihologice in care au fost intrebati cateva mii de indivizi.”
Dar ce imi pasa mie de studiile lor psihologice? Sufletul meu e rezultat al studiilor? NU! Mintea mea? NU! Sentimentele mele? NU! Ale voastre sau ale miilor de indivizi? NU! NU! NU!
In schimb studiile lor sunt rezultate ale exprimarii sentimentelor noastre, descrierii sufletelor noastre, dezgolirilor mintilor noastre!
Dar da cu rest! Rezultatele oferite de ei, raspunsurile lor nu vor fi niciodata exacte (vorbim in materie de iubire). Sufletul nu vorbeste, el simte, da? Atunci cum te astepti la vreo explicatie (logica) din partea unui amarat care, fizic vorbind, nu exista?! Sufletul, ma!
Totul se bazeaza pe niste presupuneri, care la randul lor nu au nicio baza. Pentru ca noi de fapt nu avem habar despre ce vorbim.
Nu poti generaliza ceea ce eu simt, cred, vad, ascult (a nu se confunda verbul “a asculta” cu verbul “a auzi”).
Nu sunt suparata pe “bietii oameni de la Wikipedia”, dar in locul lor la “search for love”, as intoarce “Page not found!!!!” – cu patru semne de exclamare, da!
Ei o lalaie mult prea mult pe un subiect complex, nedefinit (nu ca “termenul nu e clar definit”, nu e definit deloc!). Rezultate exacte apar intr-o stiinta exacta (e.g. matematica). Iubirea nu e o stiinta, in primul rand, ca sa nu mai vorbim de exactitate.
“Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenţilor din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacţiile biologice care devin tot mai intense, influenţând comportamentul, gândirea lucidă.” – de cate ori trebuie sa citesti asta ca o sa intelegi?
Sunt doua categorii de oameni: cei care cred in iubire si cei care nu cred in iubire, cea din urma fiind cea dintai cu un procentaj relativ mai mare. In prima categorie se incadreaza: oamenii care cred in iubire, dar care nu o ating niciodata; oamenii care cred in iubire si care cred ca au atins-o si oamenii care cred in iubire si care chiar au atins-o. Din pacate din ultima subcategorie, facem parte foarte putini.
Facem? Da, facem. Tind sa cred ca am atins-o.
Acum, iti dau dreptate, Alex!
“Analizand cele zise de tine... din start pot sa spun ca cea de-a treia subcategorie este inclusa de a doua.” Adevarat!
Acum.. nu pot sa-mi justific apartenenta la ultima subcategorie pentru ca.. (cu riscul de a ma repeta; lame!) nu se poate; asta simt eu si nu sunt in stare sa exprim in cuvinte. Dar vad, simt, aud.
Punct.
“Esti o fata cu un suflet complex! Cum intelegi tu fericirea? Fericire = iubire?”
O intrebare… buna! Fericirea e ca si iubirea (cica dragoste de sine, romantica, de familie, platonica, fata de Divinitate! – de acord, dar cum Doamne iarta-ma explici tu dragostea romantica? Ma depaseste). Cum spuneam, daca iubirea e de mai multe feluri, fericirea e la fel.
Fericita sunt cand iau o nota mare. Sau e doar o stare de multumire si satisfactie personala?
Fericita sunt ca a venit primavera. Sau asta e o stare de bine?
Fericita sunt ca a castigat Canada medalia de aur la hockey. Sau aste e doar o stare de satisfactie?
Probabil nu am reusit decat sa imi pun alta intrebare.
Ce e fericirea?
Desi e evident ca exista mai multe categorii, atat ale iubirii cat si ale fericirii, nu as pune semn de egalitate intre ele. Pe cat de bine se pot include, pe atat de bine se pot exclude.
E.g: El o iubeste. Ea nu il iubeste. Deci, el nu e fericit (sentimental vorbind).
E.g*: Ei se iubesc. Ei sunt fericiti (din nou, sentimental vorbind).
In ambele situatii pot fi sau nu fericiti pe alte planuri. Si? Inseamna asta fericire deplina? NU!
Du-te pe wiki, “insert” love. Si o sa vezi “Definitions”.
Oamenii astia sunt cucu, pe cuvant. Dar presupun ca frustrarea mea in ceea ce priveste ignoranta lor la adresa “iubirii” nu o sa schimbe cu nimic, nici pagina de web, nici dorinta lor de a ne ajuta a aprofunda acest subiect complicat al “iubirii” prin definitii imbecile rezultate in urma studiilor.
Iubirea e ceva mult prea firav. E tot ce pot spune. Iar ei.. o terfelesc cum au chef, dand explicatii stupide la ceea ce simt eu. Cum pot ei sa explice ce simt eu, daca nici eu nu pot?!
Mi-e frica sa dau un search despre fericire. Asa ca ma opresc.
Punct!
Sunday, March 7, 2010
Sufletul unei curve.
Danseaza in cercurile de fum agresiv conturate de mintea lui bolnava care nu vedea in ea decat un simbol al placerii si al pasiunii animalice de care se descarca in fiecare noapte, mereu mai insetat.
“Nu mai pot!
Nu imi pasa! Esti aici pentru ca vreau eu, imi place mie si eu pot! POT sa te am cand VREAU pentru ca asa IMI PLACE MIE!
Ti-am zis de atatea ori sa nu mai sufli fumul spre mine! Ce crezi ca sunt eu?”
Ii taie vorba brusc.
“Nimic iubito, eu nu cred ca esti ceva sau cineva. Esti ceea ce esti fara sa cred eu ca esti si te tratez ca atare.”
Rasul lui puternic invadeaza linistea incaperii, in timp ce ea strange din dinti, adunandu-si lacrimile din coltul ochiului.
“Razi tu razi, dar sa stii ca intr-o zi nu o sa ma mai gasesti!
Eh haide, ti-am mai spus! Nu ma ameninta! Iei totul mult prea personal.
Adica eu ma dedic intru-totul tie si tu.. arrrghhhh.. personal?!?!?!
Nu, nu! Sa nu complicam lucrurile. E mult mai simplu decat atat. Eu iti ofer bani, tu-mi oferi placere. Trup iubito, asta imi oferi! Dezbraca-te! Vreau sa te vad iar!”
Dar ea nu-l mai asculta.
Isi ia blugii, bluza si haina lunga ce ii acoperi tot ce inseamna urme murdare, semne si cicatrici lasate de timp si de barbatii ce au intrat in viata ei seara si.. au iesit dimineata.
Avea ceva. Aventurile ei nocturne nu o impiedicau sa duca o viata normala, timida, izolata, salbatica ar spune unii. Parul negru, lung si ondulat, ochii de un verde crud, privirea-i timida.. toate ii dadeau aspect de papusica incapabila de a face rau cuiva sau cu atat mai putin .. ei. Cine ar fi crezut ca se vindea, oferind placeri “scumpe” asa ziselor “animale de pe langa casa omului”?
“Unde pleci? Intoarce-te! Ce faci!?
Imi pare rau. Programul s-a incheiat.
Dar nici nu..
M-ai platit sa prestez pana la ora 2:00 AM. E 2:01 AM. Ne mai vedem!”
Usa trantita il zbuciuma pe barbatul ramas pe jumatate gol in mijlocul camerei. Este pentru prima oara cand o femeie ii inchide gura si il lasa… asa! Este pentru prima oara cand ea…
.. se plimba in nestire pe strazi. Se opreste in fata unei balti cu intentia de a o ocoli. Se loveste de propria-i imagine pe care nu o mai recunoaste. Nu e cea care iesea din camera unul barbat mai bogata material, dar din ce in ce mai mult fara niciun fel de valoare morala.
Nu ocoleste balta. Sare, sare! Poate o curate de tot! Dar apa e murdara. Isi pune ultimele sperante in ploaia torentiala ce cadea in tropote asurzitoare.
Si fuge! Fuge, vrea sa ajunga in locul unde era inainte de… primul.
“Poti porni oricand vrei, dar nu te mai poti intoarce vreodata!” – cuvintele astea o ingrozesc.
“Voi.. va vindeti trupul, nu sufletul! Ce-ai facut?”
Iti vinzi trupul, le pierzi pe amandoua. Iti rascumperi trupul, sufletul e de negasit. Iti vinzi sufletul, te pierzi de tot, nefiind capabila de a mai cere ceva inapoi.
Cu prima farama de neatentie, isi trage ultima rasuflare pe sinele de tren.
Sufletul ce si-a oferit trupul in shimbul unei firimituri de iubire neimpartasita e acum.. in alta parte.
In urma ei.. au ramas sutele de picturi ale omului care, obsedat de ea, a ajuns in pragul nebuniei odata cu pierderea ei.
Orgoliul lui a impins-o sa zboare, sa se elibereze, sa fuga si sa uite de ce a fost.
Ogoliul lui a impiedicat-o sa traiasca frumos.. iubirea pe care si-o intruchipase in animalul din el.
“Nu mai pot!
Nu imi pasa! Esti aici pentru ca vreau eu, imi place mie si eu pot! POT sa te am cand VREAU pentru ca asa IMI PLACE MIE!
Ti-am zis de atatea ori sa nu mai sufli fumul spre mine! Ce crezi ca sunt eu?”
Ii taie vorba brusc.
“Nimic iubito, eu nu cred ca esti ceva sau cineva. Esti ceea ce esti fara sa cred eu ca esti si te tratez ca atare.”
Rasul lui puternic invadeaza linistea incaperii, in timp ce ea strange din dinti, adunandu-si lacrimile din coltul ochiului.
“Razi tu razi, dar sa stii ca intr-o zi nu o sa ma mai gasesti!
Eh haide, ti-am mai spus! Nu ma ameninta! Iei totul mult prea personal.
Adica eu ma dedic intru-totul tie si tu.. arrrghhhh.. personal?!?!?!
Nu, nu! Sa nu complicam lucrurile. E mult mai simplu decat atat. Eu iti ofer bani, tu-mi oferi placere. Trup iubito, asta imi oferi! Dezbraca-te! Vreau sa te vad iar!”
Dar ea nu-l mai asculta.
Isi ia blugii, bluza si haina lunga ce ii acoperi tot ce inseamna urme murdare, semne si cicatrici lasate de timp si de barbatii ce au intrat in viata ei seara si.. au iesit dimineata.
Avea ceva. Aventurile ei nocturne nu o impiedicau sa duca o viata normala, timida, izolata, salbatica ar spune unii. Parul negru, lung si ondulat, ochii de un verde crud, privirea-i timida.. toate ii dadeau aspect de papusica incapabila de a face rau cuiva sau cu atat mai putin .. ei. Cine ar fi crezut ca se vindea, oferind placeri “scumpe” asa ziselor “animale de pe langa casa omului”?
“Unde pleci? Intoarce-te! Ce faci!?
Imi pare rau. Programul s-a incheiat.
Dar nici nu..
M-ai platit sa prestez pana la ora 2:00 AM. E 2:01 AM. Ne mai vedem!”
Usa trantita il zbuciuma pe barbatul ramas pe jumatate gol in mijlocul camerei. Este pentru prima oara cand o femeie ii inchide gura si il lasa… asa! Este pentru prima oara cand ea…
.. se plimba in nestire pe strazi. Se opreste in fata unei balti cu intentia de a o ocoli. Se loveste de propria-i imagine pe care nu o mai recunoaste. Nu e cea care iesea din camera unul barbat mai bogata material, dar din ce in ce mai mult fara niciun fel de valoare morala.
Nu ocoleste balta. Sare, sare! Poate o curate de tot! Dar apa e murdara. Isi pune ultimele sperante in ploaia torentiala ce cadea in tropote asurzitoare.
Si fuge! Fuge, vrea sa ajunga in locul unde era inainte de… primul.
“Poti porni oricand vrei, dar nu te mai poti intoarce vreodata!” – cuvintele astea o ingrozesc.
“Voi.. va vindeti trupul, nu sufletul! Ce-ai facut?”
Iti vinzi trupul, le pierzi pe amandoua. Iti rascumperi trupul, sufletul e de negasit. Iti vinzi sufletul, te pierzi de tot, nefiind capabila de a mai cere ceva inapoi.
Cu prima farama de neatentie, isi trage ultima rasuflare pe sinele de tren.
Sufletul ce si-a oferit trupul in shimbul unei firimituri de iubire neimpartasita e acum.. in alta parte.
In urma ei.. au ramas sutele de picturi ale omului care, obsedat de ea, a ajuns in pragul nebuniei odata cu pierderea ei.
Orgoliul lui a impins-o sa zboare, sa se elibereze, sa fuga si sa uite de ce a fost.
Ogoliul lui a impiedicat-o sa traiasca frumos.. iubirea pe care si-o intruchipase in animalul din el.
Sunday, February 28, 2010
Judas.
Bucuresti, Februarie 26, 2010
Draga C.,
Ultimul semn pe care l-am primit de la tine a fost pe 13 Ianuarie si ti-am raspuns, tocmai pentru ca apreciez.
Dar spune-mi tu, ce puteam sa fac?
Sa am pretentia sa vorbesti cu mine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?
Nu stiu ce impresie ai tu, dar nici mie nu mi-a fost atat de usor... ma stiam cu musca pe caciula si mi-era greu sa fac eu primul pas.
Imi doresc sa te aud; mi-e dor de vremurile bune.
Pentru atunci cand o sa vrei sa vorbesti cu mine... eu sunt aici oricand! :)
C.
Toronto, Februarie 28, 2010
C.,
Eu nu incep cu “Draca C.,” pentru ca.. nu meriti.
Sunt agresiva, stiu. Am fost criticata pentru agresivitatea de care dau dovada cand vorbesc cu tine. Ma rog ipotetic vorbind. Nu te-am mai auzit, nu te-am mai vazut, nu ti-am mai vorbit de mult timp..
Dar, necunoscandu-i pe cei care ma critica, iti spun raspicat: Nu imi pasa!
Ce puteai sa faci? Sa eviti!
Ce impresie am eu? Stii deja! :)
Ti-era greu sa faci primul pas? Nu era mai usor sa nu faci un ultim pas? :)
Iti doresti sa ma auzi? Dar cand ma auzeai, de ce nu ai stiut sa apreciezi?
Ce am trait eu alaturi de tine, a fost o minciuna. Ce ai trait tu alaturi de mine, nu. Te cred ca ti-e dor de vremurile bune. :) Mi-e dor, dar de ce mi-e fi dor de o.. minciuna?
Cand am vrut sa vorbesc cu tine, mi-ai intors spatele… eu am fost aici mereu!
C.
“After we'd been through so much, how could you let me down?
Down, you let me down!”
Draga C.,
Ultimul semn pe care l-am primit de la tine a fost pe 13 Ianuarie si ti-am raspuns, tocmai pentru ca apreciez.
Dar spune-mi tu, ce puteam sa fac?
Sa am pretentia sa vorbesti cu mine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?
Nu stiu ce impresie ai tu, dar nici mie nu mi-a fost atat de usor... ma stiam cu musca pe caciula si mi-era greu sa fac eu primul pas.
Imi doresc sa te aud; mi-e dor de vremurile bune.
Pentru atunci cand o sa vrei sa vorbesti cu mine... eu sunt aici oricand! :)
C.
Toronto, Februarie 28, 2010
C.,
Eu nu incep cu “Draca C.,” pentru ca.. nu meriti.
Sunt agresiva, stiu. Am fost criticata pentru agresivitatea de care dau dovada cand vorbesc cu tine. Ma rog ipotetic vorbind. Nu te-am mai auzit, nu te-am mai vazut, nu ti-am mai vorbit de mult timp..
Dar, necunoscandu-i pe cei care ma critica, iti spun raspicat: Nu imi pasa!
Ce puteai sa faci? Sa eviti!
Ce impresie am eu? Stii deja! :)
Ti-era greu sa faci primul pas? Nu era mai usor sa nu faci un ultim pas? :)
Iti doresti sa ma auzi? Dar cand ma auzeai, de ce nu ai stiut sa apreciezi?
Ce am trait eu alaturi de tine, a fost o minciuna. Ce ai trait tu alaturi de mine, nu. Te cred ca ti-e dor de vremurile bune. :) Mi-e dor, dar de ce mi-e fi dor de o.. minciuna?
Cand am vrut sa vorbesc cu tine, mi-ai intors spatele… eu am fost aici mereu!
C.
“After we'd been through so much, how could you let me down?
Down, you let me down!”
Leapsa de Februarie.
The A to Z Survey
1. A is for Age:
Twenty.
2. B is for Beer of choice:
I don’t really know.
3. C is for Career right now:
I’m a student.
4. D is for your Dog's name:
No dogs.
5. E is for Essential item you use every day:
Cream, make-up, pencil, iPod [:X], cellphone.
6. F is for Favorite TV show at the moment:
No clue.
7. G is for favorite Game:
Rummy?!
8. H is for Home town:
Slatina.
9. I is for Instruments you play:
Guitar, but just a bit.
10. J is for favorite Juice:
Pomegranate.
11. K is for whose butt you'd like to Kick:
Too many. [:d]
12. L is for Last place you ate:
Home.
13. M is for Marriage:
Huh? [:D]
14. N is for your full Name:
Claudia Maria Diaconescu.
15. O is for Overnight hospital stays:
4 days I think.
16. P is for People you were with today:
Family.
17. Q is for Quote:
“Happiness is not a destination, but a way of living.”
18. R is for biggest Regret:
Eh..
19. S is for Status:
[_]
20. T is for Time you woke up today:
Uh, 1:15 PM. [:D]
21. U is for Underwear you have on now:
Lol! Cute underwear [:D]
22. V is for Vegetable you love:
Broccoli.
23. W is for Worst habit:
I talk too much.
24. X is for X-rays you've had:
Lungs, teeth.
25. Y is for Yummy food you ate today:
Eggplant salad. [:D]
26. Z is for the Zodiac sign:
Sagittarius
1. A is for Age:
Twenty.
2. B is for Beer of choice:
I don’t really know.
3. C is for Career right now:
I’m a student.
4. D is for your Dog's name:
No dogs.
5. E is for Essential item you use every day:
Cream, make-up, pencil, iPod [:X], cellphone.
6. F is for Favorite TV show at the moment:
No clue.
7. G is for favorite Game:
Rummy?!
8. H is for Home town:
Slatina.
9. I is for Instruments you play:
Guitar, but just a bit.
10. J is for favorite Juice:
Pomegranate.
11. K is for whose butt you'd like to Kick:
Too many. [:d]
12. L is for Last place you ate:
Home.
13. M is for Marriage:
Huh? [:D]
14. N is for your full Name:
Claudia Maria Diaconescu.
15. O is for Overnight hospital stays:
4 days I think.
16. P is for People you were with today:
Family.
17. Q is for Quote:
“Happiness is not a destination, but a way of living.”
18. R is for biggest Regret:
Eh..
19. S is for Status:
[_]
20. T is for Time you woke up today:
Uh, 1:15 PM. [:D]
21. U is for Underwear you have on now:
Lol! Cute underwear [:D]
22. V is for Vegetable you love:
Broccoli.
23. W is for Worst habit:
I talk too much.
24. X is for X-rays you've had:
Lungs, teeth.
25. Y is for Yummy food you ate today:
Eggplant salad. [:D]
26. Z is for the Zodiac sign:
Sagittarius
Saturday, February 20, 2010
My life according to Kelly Clarkson.
Using only song names from ONE ARTIST or GROUP, cleverly answer these questions. You can't use the band I used. Try not to repeat a song title. It's a lot harder than you think! Repost as "my life according to (band name)"
Pick your Artist:
Kelly Clarkson.
Are you a male or female:
Miss independent.
Describe yourself:
Beautiful disaster.
How do you feel:
Haunted. [:d]
Describe where you currently live:
Behind these hazel eyes.
If you could go anywhere, where would you go?
Walk away.
Your favorite form of transportation?
Just missed the train.
Your best friend?
Judas.
You and your best friend are:
Already gone.
What's the weather like:
Sober.
Favorite time of day:
Anytime.
If your life was a TV show what would it be called?
Never again.
What is life to you:
Some kind of a miracle.
Your relationship:
You found me./ My life would suck without you. [:d:d]
Your fear:
You thought wrong.
What is the best advice you have to give:
Breakaway.
Thought for the Day:
Thankful./ Can I have a kiss? [:d]
My motto:
Don’t waste your time.
Pick your Artist:
Kelly Clarkson.
Are you a male or female:
Miss independent.
Describe yourself:
Beautiful disaster.
How do you feel:
Haunted. [:d]
Describe where you currently live:
Behind these hazel eyes.
If you could go anywhere, where would you go?
Walk away.
Your favorite form of transportation?
Just missed the train.
Your best friend?
Judas.
You and your best friend are:
Already gone.
What's the weather like:
Sober.
Favorite time of day:
Anytime.
If your life was a TV show what would it be called?
Never again.
What is life to you:
Some kind of a miracle.
Your relationship:
You found me./ My life would suck without you. [:d:d]
Your fear:
You thought wrong.
What is the best advice you have to give:
Breakaway.
Thought for the Day:
Thankful./ Can I have a kiss? [:d]
My motto:
Don’t waste your time.
Thursday, February 18, 2010
Crima.
El se prapadeste in interior. Si tot ce raman sunt o usa trantita, un pahar gol ca singurul semn al izului de alcool, amintirile inchise in afara peretilor, radioul ca singura alinare a lui si.. ziua de ieri.
"N-am avut putere sa opresc radioul.
M-as fi simtit atat de singur, atat de singur, femeie!
Te-am vazut azi. Pe un ecran mare. Nu imi venea a crede.
Buimac.. m-am uitat in ochii tai; desi nu ma vedeai.
Te crezi prea mica. Dar azi .. o lume intreaga te-a vazut. Desi poate cu alti ochi decat mine.
E ultima oara cand iti mai vorbesc. Promit.
Lasa-ma sa te privesc. Vreau sa-ti pastrez ochii in amintiri.
Lasa-ma sa te sarut. Nu vreau sa-ti uit gustul.
Stiu ca o sa pleci iar. De fapt, nici nu te-ai intors. Treci mereu pe langa mine. Nu ma mai cunosti.
Te vad atat de des.
Ce a ramas din noi?
Noi?
Plec! Doar daca pleci cu mine. Pleaca tu si plec si eu.
Nu! Nu! Esti inca aici.
Saptamana trecuta te-am zarit la semafor.
Te-am vazut ieri. Il tineai de mana. V-am urmarit. Radeai. Pareai fericita. M-ai uitat.
Azi pareai trista. Am incercat sa ma apropii, dar te-ai speriat.
Acum te vad iar. Aceeasi straina de azi si de ieri.
Esti inca prezenta. In ea.. si in ea; in toate.
Sa fii tu ca ele? Ar fi pacat! Sau ele ca tine? La fel!
Toate.. la fel!
Fara pic de orgoliu, ma plec in fata ta.
Ma doboara amintirile. Ma sufoc. Si tu nu ma ajuti deloc. De ce te tot intorci?
E ultima oara cand ma mai vezi. Pentru ca e ultima oara cand exist.
Nu vreau sa te mai ating pentru ca nu mai simt nimic.
Am uitat de mirosul tau. Lasa-ma singur.
Lasa paharul acolo! Nu mai atinge nimic!
Pleaca. Locul asta nu te stie. Pleaca, inainte sa iti lasi amprenta.
Lasa radioul pornit. Nu vreau sa fiu asa singur, femeie!
Inchide usa. Nu vreau ca vantul sa imi adie gandul catre tine. Nu vreau ca ploaia sa-mi aduca mirosul tau. Nu vreau ca soarele sa topeasca-n fata-mi surasul tau sau ..vocea ta sa spulbere linistea noptii. Nu vreau sa iti zaresc privirea cristalina in ea, mereu o alta ea.
Urasc marea din cauza ta. Semanati atat de bine. Nu vreau sa o mai vad. Stiu ca m-ar intreba de tine.
Tranteste usa. E tot ce vreau sa aud in urma ta! Tot ce vreau sa ramana in urma ta e usa aia inchisa! La dracu’!
Ahhh.. iarasi sunetul ala sacadat.
Ai inchis demult!
Ce prost sunt! Cat te iubesc, femeie!
O sa dorm! O sa dorm pana ziua de ieri va fi azi! E inca ieri, pentru ca nu am dormit! Da!
Esti aici! Te-ai intors! Sunt obosit. Aseaza-te langa mine."
Receptorul cade sub greutatea furiei. Lacrimile ard podeaua. O tine in brate. Cu un ultim zambet adoarme alaturi de ea. Un zgomot ciudat, niste voci slabe, imprejurari necunoscute si cauze nedetermintate aduc totul la tacere. Radioul s-a oprit si paharul zace in mii de parti. Ieri e acum pentru totdeauna.
Pentru ca ieri a fost ultima oara cand au existat.
"N-am avut putere sa opresc radioul.
M-as fi simtit atat de singur, atat de singur, femeie!
Te-am vazut azi. Pe un ecran mare. Nu imi venea a crede.
Buimac.. m-am uitat in ochii tai; desi nu ma vedeai.
Te crezi prea mica. Dar azi .. o lume intreaga te-a vazut. Desi poate cu alti ochi decat mine.
E ultima oara cand iti mai vorbesc. Promit.
Lasa-ma sa te privesc. Vreau sa-ti pastrez ochii in amintiri.
Lasa-ma sa te sarut. Nu vreau sa-ti uit gustul.
Stiu ca o sa pleci iar. De fapt, nici nu te-ai intors. Treci mereu pe langa mine. Nu ma mai cunosti.
Te vad atat de des.
Ce a ramas din noi?
Noi?
Plec! Doar daca pleci cu mine. Pleaca tu si plec si eu.
Nu! Nu! Esti inca aici.
Saptamana trecuta te-am zarit la semafor.
Te-am vazut ieri. Il tineai de mana. V-am urmarit. Radeai. Pareai fericita. M-ai uitat.
Azi pareai trista. Am incercat sa ma apropii, dar te-ai speriat.
Acum te vad iar. Aceeasi straina de azi si de ieri.
Esti inca prezenta. In ea.. si in ea; in toate.
Sa fii tu ca ele? Ar fi pacat! Sau ele ca tine? La fel!
Toate.. la fel!
Fara pic de orgoliu, ma plec in fata ta.
Ma doboara amintirile. Ma sufoc. Si tu nu ma ajuti deloc. De ce te tot intorci?
E ultima oara cand ma mai vezi. Pentru ca e ultima oara cand exist.
Nu vreau sa te mai ating pentru ca nu mai simt nimic.
Am uitat de mirosul tau. Lasa-ma singur.
Lasa paharul acolo! Nu mai atinge nimic!
Pleaca. Locul asta nu te stie. Pleaca, inainte sa iti lasi amprenta.
Lasa radioul pornit. Nu vreau sa fiu asa singur, femeie!
Inchide usa. Nu vreau ca vantul sa imi adie gandul catre tine. Nu vreau ca ploaia sa-mi aduca mirosul tau. Nu vreau ca soarele sa topeasca-n fata-mi surasul tau sau ..vocea ta sa spulbere linistea noptii. Nu vreau sa iti zaresc privirea cristalina in ea, mereu o alta ea.
Urasc marea din cauza ta. Semanati atat de bine. Nu vreau sa o mai vad. Stiu ca m-ar intreba de tine.
Tranteste usa. E tot ce vreau sa aud in urma ta! Tot ce vreau sa ramana in urma ta e usa aia inchisa! La dracu’!
Ahhh.. iarasi sunetul ala sacadat.
Ai inchis demult!
Ce prost sunt! Cat te iubesc, femeie!
O sa dorm! O sa dorm pana ziua de ieri va fi azi! E inca ieri, pentru ca nu am dormit! Da!
Esti aici! Te-ai intors! Sunt obosit. Aseaza-te langa mine."
Receptorul cade sub greutatea furiei. Lacrimile ard podeaua. O tine in brate. Cu un ultim zambet adoarme alaturi de ea. Un zgomot ciudat, niste voci slabe, imprejurari necunoscute si cauze nedetermintate aduc totul la tacere. Radioul s-a oprit si paharul zace in mii de parti. Ieri e acum pentru totdeauna.
Pentru ca ieri a fost ultima oara cand au existat.
Tuesday, February 16, 2010
In seara asta vreau sa plang.
Era chiar aici
.. si..
nu conta nimic.
Ieri
.. erau..
prea multa durere
.. si..
prea multe de iertat.
Ajuta-ma sa-mi amintesc.
Azi. Azi era.
As fi fost mai bine
..daca..
iti aminteai.
Eram mai puternica
.. sau..
mai bine eram un lemn uscat, decat copacul doborat;
.. dar..
incapatanata si impulsiva, n-am reusit sa gasesc echilibrul.
Sau poate trebuie sa fiu mai generoasa.
..dar..
generozitatea se calculeaza in cifre.
Inca sunt egoísta
..sau..
doar precauta.
Mi-e teama; egoismul nu are loc aici.
Mi-e frica.
Nu vad unde gresesc..
si..
..mi-e rusine.
In seara asta vreau sa plang.
.. si plang!
De ce se intampla totul.. asa?
Pentru ca asa a fost sa fie.
“Copila, destinul iti e scris. Tu asteapta sa il traiesti!”
.. si..
nu conta nimic.
Ieri
.. erau..
prea multa durere
.. si..
prea multe de iertat.
Ajuta-ma sa-mi amintesc.
Azi. Azi era.
As fi fost mai bine
..daca..
iti aminteai.
Eram mai puternica
.. sau..
mai bine eram un lemn uscat, decat copacul doborat;
.. dar..
incapatanata si impulsiva, n-am reusit sa gasesc echilibrul.
Sau poate trebuie sa fiu mai generoasa.
..dar..
generozitatea se calculeaza in cifre.
Inca sunt egoísta
..sau..
doar precauta.
Mi-e teama; egoismul nu are loc aici.
Mi-e frica.
Nu vad unde gresesc..
si..
..mi-e rusine.
In seara asta vreau sa plang.
.. si plang!
De ce se intampla totul.. asa?
Pentru ca asa a fost sa fie.
“Copila, destinul iti e scris. Tu asteapta sa il traiesti!”
Wednesday, February 10, 2010
Ultimul fum.
Traieste. O miniciuna adevarata.
Priveste. In jur, prin ei. Si-aduce aminte.
“Ce frumos era cand zambeam pentru cel mai marunt lucru, dar care ma facea fericita. Si dura. Cu cat era mai marunt, cu atat era mai puternic si mai semnificativ.”
Se gandeste. Ce frumos era cand iubea.
“Am iubit?”
A uitat.
Un el si o ea. El, geaca albastra si caciula mov. Ea, geaca verde si caciula albastra. O tine protector de brat, se apropie, o asculta, o saruta gentil pe frunte. Rad!
Unul dintre cele mai indepartate sentimente. Inca unul de fapt!
“Am ras vreodata?”
A uitat.
“Ce bine le sta impreuna!”
Zambeste. Involuntar, prima oara dupa mult timp, cu o sinceritate dureroasa.
Frana brusca o trezeste din simtiri. Copilul de mai devreme a uitat tot. Copilul? Care copil?
Merge agale!
-Nu te supara..
Ii intinde bricheta fara a-l lasa sa termine.
Privirea confuza determina dreptul la replica.
-Ai tigara intre degete. Neaprinsa. Pentru ce altceva puteai sa intri in vorba cu mine?
Nu il priveste. El pleaca fara niciun alt cuvant.
Ii vede. Nu ii aude, nu le citeste pe buze. Dar zambetele sunt suficiente.
Tentata pe moment sa mearga in urma lor, se razgandeste. Ii priveste pana dispar din campul ei vizual.
Copila se intoarce. S-a simtit urmarita. Dar asta nu o impiedica sa nu o mai priveasca. Asa era si ea: nepasatoare, dar fricoasa din cale-afara.
Nici macar un robot nu ar lua notite mai repede ca ea. Orice miscare ii e mecanica.
O alta poza, asemenea celei de mai devreme. Inainte sa o intrebe ceva, copila scoate bricheta din buzunar si i-o intinde, zambind.
-Multumesc! – o priveste insistent fara a se simti jenata de faptul ca o face sa se simta neconfortabil.
-Aveam si eu o caciula ca a ta! Verde! – ii ofera o explicatie putin ruginita. “Si un zambet ca al tau pe buzele astea ce n-au gustat fericire mult timp.. si lumina in ochii astia de robot; si lanturile inimii imi erau bine unse, probabil ca ale tale.. nu scartaiau, nu erau stricate, nu picau!” – isi spune in sinea ei.
Copila nu spune nimic; ar parea o nebuna in ochii lor.
Prezenta copilei o marcheaza. Timp de cateva ore sta nemiscata urmarindu-i pe toti. Ii deseneaza miscarile, isi imagineaza ce ar putea spune, de ce rade. Fericirii nu ii pune semn de intrebare.
El ii ofera raspunsul inainte de a formula intrebarea. O soarbe din priviri. O saruta si nu ii da drumul.
Vorbesc, se bat razand, ii ignora pe toti ceilalti pentru un moment in doi.
Copila intelege ca e privita, se ridica si iese. In secunda urmatoare stateau fata in fata. Zambetul amabil ce i-a oferit “un foc” si ochii prietenosi ce rad in lumina, sunt acum reci, rai si cer o explicatie. Mainile ce dansau vesele in aer stau acum incrucisate intr-o imagine sobra ce nu o prinde deloc pe copila.
-Vreau sa fiu ca tine! Iar!
-Sau vrei sa fiu eu ca tine?
-Ce prostii vorbesti.. nu stii ce spui!
-Nu ai fost ca mine, dar traiai ca mine. Acum daca tu esti.. cum esti, sau altfel spus, cum nu esti, trebuie sa fiu si eu, nu?
-Doamne, ce fac?
-Iti pierzi timpul. – ii raspunde copila, foarte sincer si cu parere de rau.
-Nu stiu daca aveam altceva mai bun de facut acum.
-Nu, nu acum. Iti pierzi timpul in general.
-Cum de stii?
-Am facut si eu asta. Imi pare rau, dar nu te pot ajuta. Degeaba iti ofer eu o zi cu imprumut, daca tu un ai cerut-o. Degeaba iti zambesc, daca tu nu simti nimic. Cum de altfel, degeaba rad, daca tu nu auzi. De ce sa vorbesc, daca tu nu intelegi?
O priveste tacuta, ceea ce ii ofera copilei posibilitatea de a continua. Isi aprinde o tigara.
-Asta e ultima. Zile cu imprumut am luat si eu, pentru ca am vrut, am cerut si mi-au fost oferite. De zambit am zambit pentru ca mi-au fost oferite zambete si am vrut sa le simt. Nu am inteles din prima, dar am ascultat. Timpul m-a ajutat sa inteleg. Pe tine nici timpul nu te mai poate ajuta. Tu un mai existi ca om, ca sa nu mai vorbim de suflet. Altfel cum iti explici faptul ca doar eu te vad si aud?
-Asta pentru ca vrei.. si mai devreme…
-El nu te-a auzit. De ce crezi ca a plecat fara sa zica vreun cuvant? Nu ma ai. Nu mai existi. Asa ca, te rog, nu imi oferi zambetul ala plin de satisfactie. Ma pot lipsi de el.
Ultimul fum o invaluie pe cea din fata ei, iar chistocul cade fara suflare.
-Esti cam agresiva pentru o copila.
Fara un alt cuvant, copila se intoarce la masa.
-Cu cine vorbeai?
-Cu.. Nimeni.
Intoarce privirea catre locul in care zacea ultimul muc de tigara.
Zambeste. “Cine ar sta de nebun in frig?”
-Nu era Nimeni acolo.
Priveste. In jur, prin ei. Si-aduce aminte.
“Ce frumos era cand zambeam pentru cel mai marunt lucru, dar care ma facea fericita. Si dura. Cu cat era mai marunt, cu atat era mai puternic si mai semnificativ.”
Se gandeste. Ce frumos era cand iubea.
“Am iubit?”
A uitat.
Un el si o ea. El, geaca albastra si caciula mov. Ea, geaca verde si caciula albastra. O tine protector de brat, se apropie, o asculta, o saruta gentil pe frunte. Rad!
Unul dintre cele mai indepartate sentimente. Inca unul de fapt!
“Am ras vreodata?”
A uitat.
“Ce bine le sta impreuna!”
Zambeste. Involuntar, prima oara dupa mult timp, cu o sinceritate dureroasa.
Frana brusca o trezeste din simtiri. Copilul de mai devreme a uitat tot. Copilul? Care copil?
Merge agale!
-Nu te supara..
Ii intinde bricheta fara a-l lasa sa termine.
Privirea confuza determina dreptul la replica.
-Ai tigara intre degete. Neaprinsa. Pentru ce altceva puteai sa intri in vorba cu mine?
Nu il priveste. El pleaca fara niciun alt cuvant.
Ii vede. Nu ii aude, nu le citeste pe buze. Dar zambetele sunt suficiente.
Tentata pe moment sa mearga in urma lor, se razgandeste. Ii priveste pana dispar din campul ei vizual.
Copila se intoarce. S-a simtit urmarita. Dar asta nu o impiedica sa nu o mai priveasca. Asa era si ea: nepasatoare, dar fricoasa din cale-afara.
Nici macar un robot nu ar lua notite mai repede ca ea. Orice miscare ii e mecanica.
O alta poza, asemenea celei de mai devreme. Inainte sa o intrebe ceva, copila scoate bricheta din buzunar si i-o intinde, zambind.
-Multumesc! – o priveste insistent fara a se simti jenata de faptul ca o face sa se simta neconfortabil.
-Aveam si eu o caciula ca a ta! Verde! – ii ofera o explicatie putin ruginita. “Si un zambet ca al tau pe buzele astea ce n-au gustat fericire mult timp.. si lumina in ochii astia de robot; si lanturile inimii imi erau bine unse, probabil ca ale tale.. nu scartaiau, nu erau stricate, nu picau!” – isi spune in sinea ei.
Copila nu spune nimic; ar parea o nebuna in ochii lor.
Prezenta copilei o marcheaza. Timp de cateva ore sta nemiscata urmarindu-i pe toti. Ii deseneaza miscarile, isi imagineaza ce ar putea spune, de ce rade. Fericirii nu ii pune semn de intrebare.
El ii ofera raspunsul inainte de a formula intrebarea. O soarbe din priviri. O saruta si nu ii da drumul.
Vorbesc, se bat razand, ii ignora pe toti ceilalti pentru un moment in doi.
Copila intelege ca e privita, se ridica si iese. In secunda urmatoare stateau fata in fata. Zambetul amabil ce i-a oferit “un foc” si ochii prietenosi ce rad in lumina, sunt acum reci, rai si cer o explicatie. Mainile ce dansau vesele in aer stau acum incrucisate intr-o imagine sobra ce nu o prinde deloc pe copila.
-Vreau sa fiu ca tine! Iar!
-Sau vrei sa fiu eu ca tine?
-Ce prostii vorbesti.. nu stii ce spui!
-Nu ai fost ca mine, dar traiai ca mine. Acum daca tu esti.. cum esti, sau altfel spus, cum nu esti, trebuie sa fiu si eu, nu?
-Doamne, ce fac?
-Iti pierzi timpul. – ii raspunde copila, foarte sincer si cu parere de rau.
-Nu stiu daca aveam altceva mai bun de facut acum.
-Nu, nu acum. Iti pierzi timpul in general.
-Cum de stii?
-Am facut si eu asta. Imi pare rau, dar nu te pot ajuta. Degeaba iti ofer eu o zi cu imprumut, daca tu un ai cerut-o. Degeaba iti zambesc, daca tu nu simti nimic. Cum de altfel, degeaba rad, daca tu nu auzi. De ce sa vorbesc, daca tu nu intelegi?
O priveste tacuta, ceea ce ii ofera copilei posibilitatea de a continua. Isi aprinde o tigara.
-Asta e ultima. Zile cu imprumut am luat si eu, pentru ca am vrut, am cerut si mi-au fost oferite. De zambit am zambit pentru ca mi-au fost oferite zambete si am vrut sa le simt. Nu am inteles din prima, dar am ascultat. Timpul m-a ajutat sa inteleg. Pe tine nici timpul nu te mai poate ajuta. Tu un mai existi ca om, ca sa nu mai vorbim de suflet. Altfel cum iti explici faptul ca doar eu te vad si aud?
-Asta pentru ca vrei.. si mai devreme…
-El nu te-a auzit. De ce crezi ca a plecat fara sa zica vreun cuvant? Nu ma ai. Nu mai existi. Asa ca, te rog, nu imi oferi zambetul ala plin de satisfactie. Ma pot lipsi de el.
Ultimul fum o invaluie pe cea din fata ei, iar chistocul cade fara suflare.
-Esti cam agresiva pentru o copila.
Fara un alt cuvant, copila se intoarce la masa.
-Cu cine vorbeai?
-Cu.. Nimeni.
Intoarce privirea catre locul in care zacea ultimul muc de tigara.
Zambeste. “Cine ar sta de nebun in frig?”
-Nu era Nimeni acolo.
Monday, February 8, 2010
Monolog.
Cei patru pereti care au acoperit-o de nenumarate ori, o cuprind iarasi in brate. Au fost martorii lacrimilor ce au incalzit-o de atatea ori iarna trecuta, prietenii de suferinta, complici ai gandurilor ei; inca sunt cei ce ii vegheaza somnul.
“De ce nu ma observi?”
Apasa pe intrerupator. Lumina pala ii deranjeaza ochii obositi. O dor.
“De ce suntem doi straini cand.. totul e asa puternic?
Revino-ti!
Ce se intampla cu tine? Tu nu esti asa. Daca nu mai simti nimic pentru mine, spune-mi. Sunt aici! Te uiti peste umarul meu cand ma saruti, privesti prin mine cand vorbesti cu mine. Spune-mi ce inseamna asta? Incerc sa spun “adio”, dar nu pot.
Lumea asta e o miniciuna si o simt.
Mai ai timp sa intelegi ce am sa iti spun? Cat rau poti sa imi faci..
Ma prindeai cand incercam sa zbor si cadeam fara aripi; …si ti-am lasat in grija sufletul meu.
Acum vii si spulberi tot.
Sunt prinsa in lantul minciunilor tale, in visul cuvintelor si dorinta pormisiunilor. M-ai ingenunchiat. Mi-ai spus ca nu vei pleca vreodata. Ma priveai in ochi si stiai ca imi spui doar minciuni.
Asta e viata mea. Te urmaresc zilnic. Te-ai nascut pentru a pleca de langa mine. Mereu fugi. Si atunci? De ce mai suntem impreuna?
Iti caut privirea, urmaresc un vis ce se spulbera in zori. Poate intr-o dimineata, in zori, odata cu visul, se va spulbera si imaginea ta.
Pari a merge mai departe asa usor.. ce am facut?”
Tresare.
“Sterge-ti ochii. Usuca lacrimile. Lasa-i liberi. Ridica-te si incearca sa gasesti un zambet; o sa intalnesti altceva..; incearca sa spui “adio”; zboara, du-te!”
O alta privire rece esueaza. Nu stie ce inseamna ura, indiferenta, ratiunea, puterea.
Aceeasi imagine reflectata in oglinda ciobita, acelasi zambet speriat, aceleasi lacrimi senine.. aceeasi lipsa de curaj.
“Dar nu pot sa plec.”
Se tareste spre usa.
Trupul usor cade sub greutatea viselor neimplinite. Ii e blonav de el.
E dimineata. E timpul ca el sa plece. De-ar mai sta macar o zi…
Il saruta de bun ramas si il strange in brate pentru ultima oara.
Brusc, lacrimile curg pe obrajii amandurora. Amandoi stiu ca lacrimile lui sunt o alta minciuna.
Dar pana diseara ea va uita de “ultima oara”.
Ratiunea se afla inca sub semnul sclaviei. Sufletul dicteaza, ea executa.
“Mi-e teama. Cred ca am nevoie de tine.
Nu-ti simt minciunile.Traiesc pentru ca inca le respir.”
Din nou isi urmareste visul in inchisoarea iubirii pe care o simte.
“Pana cand??!”
“De ce nu ma observi?”
Apasa pe intrerupator. Lumina pala ii deranjeaza ochii obositi. O dor.
“De ce suntem doi straini cand.. totul e asa puternic?
Revino-ti!
Ce se intampla cu tine? Tu nu esti asa. Daca nu mai simti nimic pentru mine, spune-mi. Sunt aici! Te uiti peste umarul meu cand ma saruti, privesti prin mine cand vorbesti cu mine. Spune-mi ce inseamna asta? Incerc sa spun “adio”, dar nu pot.
Lumea asta e o miniciuna si o simt.
Mai ai timp sa intelegi ce am sa iti spun? Cat rau poti sa imi faci..
Ma prindeai cand incercam sa zbor si cadeam fara aripi; …si ti-am lasat in grija sufletul meu.
Acum vii si spulberi tot.
Sunt prinsa in lantul minciunilor tale, in visul cuvintelor si dorinta pormisiunilor. M-ai ingenunchiat. Mi-ai spus ca nu vei pleca vreodata. Ma priveai in ochi si stiai ca imi spui doar minciuni.
Asta e viata mea. Te urmaresc zilnic. Te-ai nascut pentru a pleca de langa mine. Mereu fugi. Si atunci? De ce mai suntem impreuna?
Iti caut privirea, urmaresc un vis ce se spulbera in zori. Poate intr-o dimineata, in zori, odata cu visul, se va spulbera si imaginea ta.
Pari a merge mai departe asa usor.. ce am facut?”
Tresare.
“Sterge-ti ochii. Usuca lacrimile. Lasa-i liberi. Ridica-te si incearca sa gasesti un zambet; o sa intalnesti altceva..; incearca sa spui “adio”; zboara, du-te!”
O alta privire rece esueaza. Nu stie ce inseamna ura, indiferenta, ratiunea, puterea.
Aceeasi imagine reflectata in oglinda ciobita, acelasi zambet speriat, aceleasi lacrimi senine.. aceeasi lipsa de curaj.
“Dar nu pot sa plec.”
Se tareste spre usa.
Trupul usor cade sub greutatea viselor neimplinite. Ii e blonav de el.
E dimineata. E timpul ca el sa plece. De-ar mai sta macar o zi…
Il saruta de bun ramas si il strange in brate pentru ultima oara.
Brusc, lacrimile curg pe obrajii amandurora. Amandoi stiu ca lacrimile lui sunt o alta minciuna.
Dar pana diseara ea va uita de “ultima oara”.
Ratiunea se afla inca sub semnul sclaviei. Sufletul dicteaza, ea executa.
“Mi-e teama. Cred ca am nevoie de tine.
Nu-ti simt minciunile.Traiesc pentru ca inca le respir.”
Din nou isi urmareste visul in inchisoarea iubirii pe care o simte.
“Pana cand??!”
Saturday, February 6, 2010
Scrisoare.
“Draga S.,
“Orice s-ar intampla, vom fi mereu unul langa altul!”
N-am plecat de langa tine. Poate am plecat amandoi .. pe aceeasi directie, in sensuri opuse.
Nu! Nu! Nu am spus ca impreuna o sa fim mereu? Nu esti tu prietenul meu cel mai bun? Ce e cu tine? Te distrugi si dai vina pe cine? Pe tine! De ce?
Si cu mine ce ai?
Imi cauti vina acolo unde nu exista.
Timpul nu a fost acelasi. Si nu e acelasi; si nu va mai fi vreodata. Mereu va fi altceva. Si nici in favoarea noastra nu e. Stii.. doar am vorbit de atatea ori despre el, noi, tu, eu.
Atatea cuvinte.. aruncate in nestire?
Mi-ai fost alaturi..la bine si mai ales cand plangeam si cadeam; ma ridicai cu o gluma, o vorba buna, orice lucru ce imi aducea zambetul pe buze si stiai.. si nu ma vedeai, dar stiai. Nu te-am mintit.
Nu am facut prea multe pentru tine. Am incercat sa te ascult. Nu prea stiu sa ofer sfaturi. La ce bun, daca eu am continuat pe un drum “du-te, vino”? Dar oricand ai putut conta pe mine. Si, la naiba! Inca poti face asta.
Nu trebuie sa imi ceri voie sa vorbesti cu mine. Tu scrie-mi; voi vedea! Lasa ideile alea tampite la o parte. Iti voi raspunde. Doar pentru ca nu sunt aici la momentul care trebuie, nu inseamna ca nu sunt acolo! Cu tine!
Vreau sa te vad zambind, sa urli de fericire. Mi-ar placea sa am umorul tau.
Mi-e dor de tine.
Vrei sa fugi? Unde?
Vrei sa te izolezi? De ce?
Crezi ca nu te descurci?
Te lasi doborat de sentimente? De suflet?
Fii rational! Sau cauta echilibrul ala de care ii vorbeai Micului Strain. Da dovada ca poti face fata.
Ridica privirea si mergi inainte.
Arunca jocurile. Sparge sticlele de bere. Deschide sertarul si arunca si aia 10 lei pe geam. Citesti din nou fraza, nu? Stiu, stiu ca sunt ultimii tai bani; ultimii 10 lei.. ultimul joint aruncat pe geam.
Plangi daca vrei sa plangi, dar ridica-te! Nu s-a sfarsit nimic, asa ca nu sari cu cuvinte grele! Nu te vor apara de mine! Si .. de ce te-ai apara de mine? Nu iti vreau raul.
Nu ai crezut intr-o falsa prietenie. Sunt aici; la fel de orgolioasa.
Nu te pot ajuta sa zbori, dar nu arde poza! Nu lasa scrumul sa ne intre in ochi. Nu vreau fumul sa se piarda in bataia vantului.
Cand te simti in stare sa vorbesti cu mine, cand ti-ai limpezit gandurile, cand realizezi ca inca sunt aici.. bate-mi la usa!
Mi-e dor de tine,
C.”
Cu lacrimi in ochi si orgoliul curgandu-i in vene, impatureste foaia A4 si.. o pune in sertar.
“Orice s-ar intampla, vom fi mereu unul langa altul!”
N-am plecat de langa tine. Poate am plecat amandoi .. pe aceeasi directie, in sensuri opuse.
Nu! Nu! Nu am spus ca impreuna o sa fim mereu? Nu esti tu prietenul meu cel mai bun? Ce e cu tine? Te distrugi si dai vina pe cine? Pe tine! De ce?
Si cu mine ce ai?
Imi cauti vina acolo unde nu exista.
Timpul nu a fost acelasi. Si nu e acelasi; si nu va mai fi vreodata. Mereu va fi altceva. Si nici in favoarea noastra nu e. Stii.. doar am vorbit de atatea ori despre el, noi, tu, eu.
Atatea cuvinte.. aruncate in nestire?
Mi-ai fost alaturi..la bine si mai ales cand plangeam si cadeam; ma ridicai cu o gluma, o vorba buna, orice lucru ce imi aducea zambetul pe buze si stiai.. si nu ma vedeai, dar stiai. Nu te-am mintit.
Nu am facut prea multe pentru tine. Am incercat sa te ascult. Nu prea stiu sa ofer sfaturi. La ce bun, daca eu am continuat pe un drum “du-te, vino”? Dar oricand ai putut conta pe mine. Si, la naiba! Inca poti face asta.
Nu trebuie sa imi ceri voie sa vorbesti cu mine. Tu scrie-mi; voi vedea! Lasa ideile alea tampite la o parte. Iti voi raspunde. Doar pentru ca nu sunt aici la momentul care trebuie, nu inseamna ca nu sunt acolo! Cu tine!
Vreau sa te vad zambind, sa urli de fericire. Mi-ar placea sa am umorul tau.
Mi-e dor de tine.
Vrei sa fugi? Unde?
Vrei sa te izolezi? De ce?
Crezi ca nu te descurci?
Te lasi doborat de sentimente? De suflet?
Fii rational! Sau cauta echilibrul ala de care ii vorbeai Micului Strain. Da dovada ca poti face fata.
Ridica privirea si mergi inainte.
Arunca jocurile. Sparge sticlele de bere. Deschide sertarul si arunca si aia 10 lei pe geam. Citesti din nou fraza, nu? Stiu, stiu ca sunt ultimii tai bani; ultimii 10 lei.. ultimul joint aruncat pe geam.
Plangi daca vrei sa plangi, dar ridica-te! Nu s-a sfarsit nimic, asa ca nu sari cu cuvinte grele! Nu te vor apara de mine! Si .. de ce te-ai apara de mine? Nu iti vreau raul.
Nu ai crezut intr-o falsa prietenie. Sunt aici; la fel de orgolioasa.
Nu te pot ajuta sa zbori, dar nu arde poza! Nu lasa scrumul sa ne intre in ochi. Nu vreau fumul sa se piarda in bataia vantului.
Cand te simti in stare sa vorbesti cu mine, cand ti-ai limpezit gandurile, cand realizezi ca inca sunt aici.. bate-mi la usa!
Mi-e dor de tine,
C.”
Cu lacrimi in ochi si orgoliul curgandu-i in vene, impatureste foaia A4 si.. o pune in sertar.
Monday, February 1, 2010
Suflet V.S. Ratiune.
S: As vrea sa ma intalnesc cu Ea.
R: Cine-i Ea?
S: Nu stiu!
R: Pai si cum vei sti ca te-ai intalnit cu persoana potrivita?
S: O sa simt!
R: Dar stii cum arata?
S: E.. draguta, simpla, cu ochi curiosi si zambet senin, imposibil de sters.
R: De ce razi?
S: Pentru ca e impiedicata. E aiurita, cu capul in nori…
R: Si cum te va observa daca e asa cu capul in nori?
S: Se va impiedica de mine. E asa frumoasa…
R: Ai spus ca nu o cunosti.
S: Crede-ma. E un copil frumos.
R: Credeam ca ai depasit pragul de copil.
S: Niciodata. Am nevoie de un suflet tanar. Ea il are.
R: O vei tine de mana?
S: Ce intrebare e si asta? Din prima clipa. O vad pe strada, se impiedica de mine, o iau de mana. O singura atingere si nu ii mai dau drumul.
R: Ce faci daca se sperie?
S rade.
R: Daca incearca sa se desprinda, sa fuga?
S rade si mai tare.
R: Esti groaznic. De ce razi?
S: Nu stii ce spui. Asta nu se va intampla.
R: Cum de esti asa sigur pe tine?
S: Ea vrea acelasi lucru.
R: Esti nebun..
S: Da! Dupa Ea. DA!
R: Unde va veti intalni?
S: La metrou. Ba nu ca eu nu prea merg cu metroul.
R: Dar?
S: Poate la facultate. Sau.. nu! Nu mergem la acceeasi facultate.
R: De unde stii?
S: Daca eram la aceeasi facultate, nu ma mai intrebai acum unde o sa o vad prima oara, ci unde ne-am vazut prima oara. Ma rog.. poate pe strada. Nu! Nu. Cred ca la el acasa..
R: Aoleu! M-ai ametit de tot. Cine e el?
S: Un prieten.
R: Si deci o cunoaste..
S rade.
S: Habar nu am. Nu cred. Oricum nu conteaza.
R: Pai conteaza..
S: Va veni cu altcineva. Si asa o voi cunoaste.
R: Esti Mama Omida?
S: Nu trebuie sa fiu Mama Omida pentru a-mi urma destinul.
S: Hai nu te bloca. Te rog, continua. Imi place sa vorbesc despre ea.
R: Cum o cheama?
S: Urmeaza sa aflu!
R: Cati ani are?
S: Probabil suntem de o seama.
R: Ok! Imi poti spune ceva mai elocvent despre ea?
S: O iubesc!
R: Deja? Cum asa?
S: Nu intelegi nimic!
R: Explica-te.
S rade: Ai pus vreodata intrebarea “de ce?” fara sa primesti vreun raspuns?
R: De multe ori. Dar ce legatura are asta?
S: Stii de ce?
R: De ce?
S: Pentru ca m-ai intrebat pe mine. Ai pus vreodata aceeasi intrebare, dar la care ai primit raspunsul (nu ma intelege gresit) “de proasta!”?
R: Da..
S: De ce?
R: De ce..?
S: Pentru ca te-ai intrebat pe tine. Nu stiai ca eu, oricum as fi.. prost, naiv sau curva, insetat de iubire, cu dor de duca sau de stabilitate psihica si fizica, nu iti voi da niciodata, dar niciodata vreo explicatie? Pentru ca eu sunt un incapabil. Sunt mai prost decat tine, mai prost decat omul in sine. Stii cum e cand spui “ba ce prost e ala!”? Cand afirmi asta, adu-ti aminte ca exista ceva mai prost decat “ala”: sufletul!
R: Tu..
S: Da! Eu! Probabil acum astepti raspunsul la intrebarile “Deja? Cum asa?”.
R: Da..
S: Nu ai inteles nimic. Nu am niciun raspuns.
R: Nicio explicatie?
S: Chiar n-ai retinut nimic din ce ti-am zis mai devreme, nu? De ce mi-as pierde timpul explicand ceea ce NU poate fi explicat? De ce, cand tot am de facut e sa o iubesc?
R: Iubesti un suflet ce nu exista.
S: Iubesc un suflet ratacit, pierdut.
R: Atunci iti va fi si mai greu..
S: Ah, Doamne, dar cat poti sa gandesti!!!! E o provocare. Mi-a fost teama, am crezut ca nu pot face fata, dar e ceva ce e mult mai puternic decat mine.
R: Ce anume?
S: Habar nu am!
S, mai mult pentru sine: Acum tot ce trebuie e sa o fac pe ea sa creada.
R: In ce?
S: Poftim! Ce te bagi? In mine sa creada!! In Noi.
R: Cum?
S: Ma enervezi! Ce conteaza cum? Nu exista explicatii, nu intelegi? Nu le caut, nu ma intereseaza. Odata gasita vreo explicatie o sa dispara tot farmecul.
R: Orice lucru isi piere din farmec.
S: Acum chiar esti proasta! Iubirea nu e un lucru.
R: Stii multe despre iubire tu, nu?
S: Nu trebuie sa stiu prea multe pentru a o iubi.
R: Cu atitudinea asta.. o sa ramai singur, sa stii!
S: Huh? Nu stiu care din noi e mai singur. Nu stii sa te bucuri de nimic.
R: De parca..
S: Stii ce inseamna sa zambesti tamp doar pentru ca esti fericit? Nu! Pentru ca tu nu esti niciodata fericita. Tu esti precauta, mereu in priza, cu ochii deschisi, chiar si atunci cand dormi, mereu calculezi, analizezi, meditezi, premeditezi; esti suspicioasa, tafnoasa, lipsita de incredere, crezi ca le stii pe toate si ai dreptul sa te indoiesti de orice in jurul tau. Esti prea rece si..
R: Si?
S: Si lipsita de sentimente!!! Nimeni nu are nevoie de tine!
R: Si de tine cine..
S: Ahh, uite-o!!! Cat am asteptat-o!
R: ..are nevoie?
S: Ea!
R: Cine-i Ea?
S: Nu stiu!
R: Pai si cum vei sti ca te-ai intalnit cu persoana potrivita?
S: O sa simt!
R: Dar stii cum arata?
S: E.. draguta, simpla, cu ochi curiosi si zambet senin, imposibil de sters.
R: De ce razi?
S: Pentru ca e impiedicata. E aiurita, cu capul in nori…
R: Si cum te va observa daca e asa cu capul in nori?
S: Se va impiedica de mine. E asa frumoasa…
R: Ai spus ca nu o cunosti.
S: Crede-ma. E un copil frumos.
R: Credeam ca ai depasit pragul de copil.
S: Niciodata. Am nevoie de un suflet tanar. Ea il are.
R: O vei tine de mana?
S: Ce intrebare e si asta? Din prima clipa. O vad pe strada, se impiedica de mine, o iau de mana. O singura atingere si nu ii mai dau drumul.
R: Ce faci daca se sperie?
S rade.
R: Daca incearca sa se desprinda, sa fuga?
S rade si mai tare.
R: Esti groaznic. De ce razi?
S: Nu stii ce spui. Asta nu se va intampla.
R: Cum de esti asa sigur pe tine?
S: Ea vrea acelasi lucru.
R: Esti nebun..
S: Da! Dupa Ea. DA!
R: Unde va veti intalni?
S: La metrou. Ba nu ca eu nu prea merg cu metroul.
R: Dar?
S: Poate la facultate. Sau.. nu! Nu mergem la acceeasi facultate.
R: De unde stii?
S: Daca eram la aceeasi facultate, nu ma mai intrebai acum unde o sa o vad prima oara, ci unde ne-am vazut prima oara. Ma rog.. poate pe strada. Nu! Nu. Cred ca la el acasa..
R: Aoleu! M-ai ametit de tot. Cine e el?
S: Un prieten.
R: Si deci o cunoaste..
S rade.
S: Habar nu am. Nu cred. Oricum nu conteaza.
R: Pai conteaza..
S: Va veni cu altcineva. Si asa o voi cunoaste.
R: Esti Mama Omida?
S: Nu trebuie sa fiu Mama Omida pentru a-mi urma destinul.
S: Hai nu te bloca. Te rog, continua. Imi place sa vorbesc despre ea.
R: Cum o cheama?
S: Urmeaza sa aflu!
R: Cati ani are?
S: Probabil suntem de o seama.
R: Ok! Imi poti spune ceva mai elocvent despre ea?
S: O iubesc!
R: Deja? Cum asa?
S: Nu intelegi nimic!
R: Explica-te.
S rade: Ai pus vreodata intrebarea “de ce?” fara sa primesti vreun raspuns?
R: De multe ori. Dar ce legatura are asta?
S: Stii de ce?
R: De ce?
S: Pentru ca m-ai intrebat pe mine. Ai pus vreodata aceeasi intrebare, dar la care ai primit raspunsul (nu ma intelege gresit) “de proasta!”?
R: Da..
S: De ce?
R: De ce..?
S: Pentru ca te-ai intrebat pe tine. Nu stiai ca eu, oricum as fi.. prost, naiv sau curva, insetat de iubire, cu dor de duca sau de stabilitate psihica si fizica, nu iti voi da niciodata, dar niciodata vreo explicatie? Pentru ca eu sunt un incapabil. Sunt mai prost decat tine, mai prost decat omul in sine. Stii cum e cand spui “ba ce prost e ala!”? Cand afirmi asta, adu-ti aminte ca exista ceva mai prost decat “ala”: sufletul!
R: Tu..
S: Da! Eu! Probabil acum astepti raspunsul la intrebarile “Deja? Cum asa?”.
R: Da..
S: Nu ai inteles nimic. Nu am niciun raspuns.
R: Nicio explicatie?
S: Chiar n-ai retinut nimic din ce ti-am zis mai devreme, nu? De ce mi-as pierde timpul explicand ceea ce NU poate fi explicat? De ce, cand tot am de facut e sa o iubesc?
R: Iubesti un suflet ce nu exista.
S: Iubesc un suflet ratacit, pierdut.
R: Atunci iti va fi si mai greu..
S: Ah, Doamne, dar cat poti sa gandesti!!!! E o provocare. Mi-a fost teama, am crezut ca nu pot face fata, dar e ceva ce e mult mai puternic decat mine.
R: Ce anume?
S: Habar nu am!
S, mai mult pentru sine: Acum tot ce trebuie e sa o fac pe ea sa creada.
R: In ce?
S: Poftim! Ce te bagi? In mine sa creada!! In Noi.
R: Cum?
S: Ma enervezi! Ce conteaza cum? Nu exista explicatii, nu intelegi? Nu le caut, nu ma intereseaza. Odata gasita vreo explicatie o sa dispara tot farmecul.
R: Orice lucru isi piere din farmec.
S: Acum chiar esti proasta! Iubirea nu e un lucru.
R: Stii multe despre iubire tu, nu?
S: Nu trebuie sa stiu prea multe pentru a o iubi.
R: Cu atitudinea asta.. o sa ramai singur, sa stii!
S: Huh? Nu stiu care din noi e mai singur. Nu stii sa te bucuri de nimic.
R: De parca..
S: Stii ce inseamna sa zambesti tamp doar pentru ca esti fericit? Nu! Pentru ca tu nu esti niciodata fericita. Tu esti precauta, mereu in priza, cu ochii deschisi, chiar si atunci cand dormi, mereu calculezi, analizezi, meditezi, premeditezi; esti suspicioasa, tafnoasa, lipsita de incredere, crezi ca le stii pe toate si ai dreptul sa te indoiesti de orice in jurul tau. Esti prea rece si..
R: Si?
S: Si lipsita de sentimente!!! Nimeni nu are nevoie de tine!
R: Si de tine cine..
S: Ahh, uite-o!!! Cat am asteptat-o!
R: ..are nevoie?
S: Ea!
Subscribe to:
Posts (Atom)