Le dau dreptate profilor de la facultate, care nu de putine ori au spus: “Wiki is garbage! Don’t use wiki.” Intuitia ma determina sa cred ca wiki inseamna acelasi lucru pentru profesorii respectivi, dar din motive total diferite.
Yes, wiki is garbage! Da, intrebati-o pe wiki si va va raspunde despre dragoste, a se intelege iubire ca “sinonim absolut”. Am intrat din curiozitate, sa vad si eu care e definitia iubirii.
"Deci nu din cauza ca esti in vreun impas existential in care iti pui la indoiala toate trairile de pana atunci?”
Ba da! Ba da, Alex! BA DA!!
Pentru ca eu insami am ajuns sa ma intreb: stiu ce e iubirea? O simt sau doar cred ca o simt? Ce inseamna de fapt? Stim noi de fapt sa iubim? Stim noi ce inseamna sa iubesti? De unde stim ca iubim daca noi nu stim definitia iubirii?
De ce ai vorbi despre iubire? Ma indoiesc ca cineva poate sa explice asa ceva in cuvinte. E ceva ce se simte, auzim in versuri. Cu riscul de a parea cliché, dar chiar “nu se exprima in cuvinte, ci se simte.” Si atunci de ce incearca unul sau altul sa o contureze cu ajutorul unor cuvinte, aparent frumoase; cuvintele le poti simti?
“Clau, nu te supara pe bietii oameni de la wikipedia care au incercat sa caute cea mai larg folosita descriere a iubirii: ei se bazeaza pe studii psihologice in care au fost intrebati cateva mii de indivizi.”
Dar ce imi pasa mie de studiile lor psihologice? Sufletul meu e rezultat al studiilor? NU! Mintea mea? NU! Sentimentele mele? NU! Ale voastre sau ale miilor de indivizi? NU! NU! NU!
In schimb studiile lor sunt rezultate ale exprimarii sentimentelor noastre, descrierii sufletelor noastre, dezgolirilor mintilor noastre!
Dar da cu rest! Rezultatele oferite de ei, raspunsurile lor nu vor fi niciodata exacte (vorbim in materie de iubire). Sufletul nu vorbeste, el simte, da? Atunci cum te astepti la vreo explicatie (logica) din partea unui amarat care, fizic vorbind, nu exista?! Sufletul, ma!
Totul se bazeaza pe niste presupuneri, care la randul lor nu au nicio baza. Pentru ca noi de fapt nu avem habar despre ce vorbim.
Nu poti generaliza ceea ce eu simt, cred, vad, ascult (a nu se confunda verbul “a asculta” cu verbul “a auzi”).
Nu sunt suparata pe “bietii oameni de la Wikipedia”, dar in locul lor la “search for love”, as intoarce “Page not found!!!!” – cu patru semne de exclamare, da!
Ei o lalaie mult prea mult pe un subiect complex, nedefinit (nu ca “termenul nu e clar definit”, nu e definit deloc!). Rezultate exacte apar intr-o stiinta exacta (e.g. matematica). Iubirea nu e o stiinta, in primul rand, ca sa nu mai vorbim de exactitate.
“Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenţilor din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacţiile biologice care devin tot mai intense, influenţând comportamentul, gândirea lucidă.” – de cate ori trebuie sa citesti asta ca o sa intelegi?
Sunt doua categorii de oameni: cei care cred in iubire si cei care nu cred in iubire, cea din urma fiind cea dintai cu un procentaj relativ mai mare. In prima categorie se incadreaza: oamenii care cred in iubire, dar care nu o ating niciodata; oamenii care cred in iubire si care cred ca au atins-o si oamenii care cred in iubire si care chiar au atins-o. Din pacate din ultima subcategorie, facem parte foarte putini.
Facem? Da, facem. Tind sa cred ca am atins-o.
Acum, iti dau dreptate, Alex!
“Analizand cele zise de tine... din start pot sa spun ca cea de-a treia subcategorie este inclusa de a doua.” Adevarat!
Acum.. nu pot sa-mi justific apartenenta la ultima subcategorie pentru ca.. (cu riscul de a ma repeta; lame!) nu se poate; asta simt eu si nu sunt in stare sa exprim in cuvinte. Dar vad, simt, aud.
Punct.
“Esti o fata cu un suflet complex! Cum intelegi tu fericirea? Fericire = iubire?”
O intrebare… buna! Fericirea e ca si iubirea (cica dragoste de sine, romantica, de familie, platonica, fata de Divinitate! – de acord, dar cum Doamne iarta-ma explici tu dragostea romantica? Ma depaseste). Cum spuneam, daca iubirea e de mai multe feluri, fericirea e la fel.
Fericita sunt cand iau o nota mare. Sau e doar o stare de multumire si satisfactie personala?
Fericita sunt ca a venit primavera. Sau asta e o stare de bine?
Fericita sunt ca a castigat Canada medalia de aur la hockey. Sau aste e doar o stare de satisfactie?
Probabil nu am reusit decat sa imi pun alta intrebare.
Ce e fericirea?
Desi e evident ca exista mai multe categorii, atat ale iubirii cat si ale fericirii, nu as pune semn de egalitate intre ele. Pe cat de bine se pot include, pe atat de bine se pot exclude.
E.g: El o iubeste. Ea nu il iubeste. Deci, el nu e fericit (sentimental vorbind).
E.g*: Ei se iubesc. Ei sunt fericiti (din nou, sentimental vorbind).
In ambele situatii pot fi sau nu fericiti pe alte planuri. Si? Inseamna asta fericire deplina? NU!
Du-te pe wiki, “insert” love. Si o sa vezi “Definitions”.
Oamenii astia sunt cucu, pe cuvant. Dar presupun ca frustrarea mea in ceea ce priveste ignoranta lor la adresa “iubirii” nu o sa schimbe cu nimic, nici pagina de web, nici dorinta lor de a ne ajuta a aprofunda acest subiect complicat al “iubirii” prin definitii imbecile rezultate in urma studiilor.
Iubirea e ceva mult prea firav. E tot ce pot spune. Iar ei.. o terfelesc cum au chef, dand explicatii stupide la ceea ce simt eu. Cum pot ei sa explice ce simt eu, daca nici eu nu pot?!
Mi-e frica sa dau un search despre fericire. Asa ca ma opresc.
Punct!
Clau, pentru a-ti alina cat de cat frustrarea fata de "indrazneala" celor de la wiki de a da o definitie "iubirii", iti spun ca pentru fericire nu au mai "indraznit" nimic. Cautand "fericire definitie", vei primi urmatorul rezultat:
ReplyDelete"Nu există o pagină cu acest titlu. O puteţi crea introducând conţinutul în caseta de mai jos şi apăsând apoi butonul „salvează pagina”. Vedeţi pagina de ajutor pentru mai multe informaţii. Dacă aţi ajuns aici din greşeală, întoarceţi-vă folosind butonul de revenire al browser-ului."
In fond si la urma urmei... dragostea, fericirea poate ca sunt inauntrul nostru... La fel ca si Divinitatea...
Alex, for some reason tot mi-e "frica" sa intru si nu o voi face.
ReplyDeleteNu ca nu as avea incredere..
Mdea... As vrea sa iti dau dreptate... Din pacate nu pot... Stii bine ca vreau sa cred ca sunt diferit de restul si ca pot iesi din multime, insa traim intr+o societate care ne defineste... Asa cum poti muri pentru ca esti siit sau sunnit, asa cum poti sa ti+o furi intr-o bodega ca esti altfel (si crede+ma, lista poate continua...), la fel ne defineste sociatatea in care traim... In fond si la urma urmei, de unde stiu eu ca definitia cuvantului 'orange' nu este 'Pococala' ? Ca eu asa ziceam cand eram mic ! So? Ne aliniem la standarde, vrem nu vrem ! Nu e vina lor, e vina ta ! Trebuie sa o accepti ? Nu ! Ai aflat, ai ales ca nu este in concordanta cu parerea ta, dar asta nu inseamna ca trebuie sa schimbi toata lumea ! Incepi sa semeni cu unul din martorii lui Jehova !!!! :O:O:O
ReplyDeleteSnap out ! Love doesn*t have a definition ! Love is US! (not the states ! :P )
Pepi.. sincer, iti inteleg punctul de vedere.. nu ma gandisem din perspectiva asta, dar raman la parerea si simtirile mele.
ReplyDeleteSa nu disctuam despre societate pentru ca nu ma adaptez unei societati ce ar putea fi (mult) mai buna. E murdara si eu ma consider (mai) curata :)
Nu, nu acept, dar nici nu incerc sa schimb pe toata lumea pentru ca eu nu sunt ca toata lumea.
Inca mai caut si sper. Nu cred in definitia sentimentelor, simtirilor, trairilor. Spiritual vorbind, nu cred in lumea care crede in asta si accepta.
pe wiki, iubirea e scrisa de oameni normali, nu care au nush cate diplme in iubire. imi pare rau ca va trebui sa te dezamagesc dar iubirea este un produs al neurotransmitatorului dopamina la nivelul sinapselor. stiu ca acuma iti vei roti ochii in cap si o sa te intrebi ce cacat vrea sa zica anonimu asta care se crede super destept cu biochimia lui. dar asa este. tocmai d-aia iubirea vine si pleaca. cateodata subit, cateodata, dureaza mai mult timp. neurotransmitatorul este eliberat in functie de circumstante, de genul o atingere intr-un punct (nu vb neaparat de ce te gandesti tu acum, ci o atingere simpla), o calatorie sprancenata, un moment de impresionare. d-aia barbatii alfa pot sa faca orice femeie sa se indragosteasca de ei. acuma voi discuta despre fericire. fericirea in schimb este datorata neurotransmitatorului seratonina. aceste doua neurotransmitatoare (dopamina si seratonina) ar trebui sa reactioneze in acelasi timp vei gandi acuma (din moment ce te trec fluturii prin burta de fericire cand te gandesti la cineva)...fals. poti sa fii fericit si neindragostit, dar poti sa fii si indragostit si trist. din punct de vedere biochimic, cand esti indragostit, dar persoana iubita te-a dezamagit intr-un anume fel, simti tristete (nivelul de seratonina este scazut), dar tot indragostit esti (dopamina creste pe masura ce te gandesti la persoana respectiva). unii oameni simt iubire pentru mai mult de o persoana (si nu vb de dragostea fata de aproape, mama, tata, caine). este oare adevarat? da, intrucat iubirea este diferita de fiecare data. o persoana se muleaza pe cerintele si caracterul iubitului/iubitei. din punct de vedere moral si sufletesc, nu ar trebui sa fie asa, cum si neale donald walsche ne explica in conversatia sa cu dumnezeu ca frica tine strans, iubirea da drumul. in alte cuvinte, daca esti indragostit, vrei tot ce e mai bun pentru persoana iubita, chit ca trebui sa-i dai drumul sa iubeasca pe altcineva, atata timp cat persoana iubita este fericita. de asemenea, revenind la fericire, oamenii care au avut probleme de depresie si au luat antidepresive nu au mai simtit iubirea. de ce? fiindca antidepresivele cresc nivelul seratoninei si scad nivelul dopaminei...un exemplu unde una este valabila fara cealalta.
ReplyDeletestiu ca pare aiurea ce am scris mai sus, si o sa te gandesti: baliverne din partea cuiva care nu a iubit niciodata, care doar a citit despre asta. pot sa-ti spun ca am simtit tot ce am scris mai sus, dar nu mi-am putut explica cum se poat intampla asa ceva, pana cand am intrat la facultatea de neurostiinte si totul a fost revelat.
Acum, stiind si de la cine vine comentariul, m-am cam blocat un pic. Stiintific vorbind, sunt dezamagita. Poate as fi vazut iubirea in orice fel, dar nu ca mai sus explicata. Oricum ce spui tu ma depaseste (desi inteleg), si nu pentru ca sunt proasta ci pentru simplul fapt, ca nu consider iubirea c fiind o stiinta ce poate fi explicata. Altfel spus, nu consider iubirea ca facand parte din trup (ceea ce spui tu are legatura cu trupul nostru, organismul nostru). Intelg ce spui si mi se pare ca intr-adevar sunt baliverne. Dar stiu ca stii ce spui.
ReplyDeleteSi totusi, iubirea nu o discut cu un om de stiinta, de fapt nici nu stiu cat de mult ar trebui discutata. Dar ea are legatura cu tine ca si om, simtiri, ganduri, gesturi, reactii (astea poate determinate de tot ce ai spus tu mai sus), dar detaliile de genul deja ma depasesc, pentru ca ma determina sa conturez iubirea intr-un mod total diferit decat o conturasem/ simtisem/ vazusem/ etc.
Asa ca prefer sa pastrez imaginea asta, si nu imaginea unei stiinte ca si matematica. Stiu deja ca 1+1 fac doi. Care e mai farmecul de fiecare data cand folosesc relatia de mai sus? Niciunul. Am vrut sa imi explic iubirea, dar mai mult in ideea unei intrebari retorice; consider inca faptul ca nu pot gasi raspuns :)