Sufletul unei curve.

Danseaza in cercurile de fum agresiv conturate de mintea lui bolnava care nu vedea in ea decat un simbol al placerii si al pasiunii animalice de care se descarca in fiecare noapte, mereu mai insetat.
“Nu mai pot!
Nu imi pasa! Esti aici pentru ca vreau eu, imi place mie si eu pot! POT sa te am cand VREAU pentru ca asa IMI PLACE MIE!
Ti-am zis de atatea ori sa nu mai sufli fumul spre mine! Ce crezi ca sunt eu?”
Ii taie vorba brusc.
“Nimic iubito, eu nu cred ca esti ceva sau cineva. Esti ceea ce esti fara sa cred eu ca esti si te tratez ca atare.”
Rasul lui puternic invadeaza linistea incaperii, in timp ce ea strange din dinti, adunandu-si lacrimile din coltul ochiului.
“Razi tu razi, dar sa stii ca intr-o zi nu o sa ma mai gasesti!
Eh haide, ti-am mai spus! Nu ma ameninta! Iei totul mult prea personal.
Adica eu ma dedic intru-totul tie si tu.. arrrghhhh.. personal?!?!?!
Nu, nu! Sa nu complicam lucrurile. E mult mai simplu decat atat. Eu iti ofer bani, tu-mi oferi placere. Trup iubito, asta imi oferi! Dezbraca-te! Vreau sa te vad iar!”
Dar ea nu-l mai asculta.
Isi ia blugii, bluza si haina lunga ce ii acoperi tot ce inseamna urme murdare, semne si cicatrici lasate de timp si de barbatii ce au intrat in viata ei seara si.. au iesit dimineata.
Avea ceva. Aventurile ei nocturne nu o impiedicau sa duca o viata normala, timida, izolata, salbatica ar spune unii. Parul negru, lung si ondulat, ochii de un verde crud, privirea-i timida.. toate ii dadeau aspect de papusica incapabila de a face rau cuiva sau cu atat mai putin .. ei. Cine ar fi crezut ca se vindea, oferind placeri “scumpe” asa ziselor “animale de pe langa casa omului”?
“Unde pleci? Intoarce-te! Ce faci!?
Imi pare rau. Programul s-a incheiat.
Dar nici nu..
M-ai platit sa prestez pana la ora 2:00 AM. E 2:01 AM. Ne mai vedem!”
Usa trantita il zbuciuma pe barbatul ramas pe jumatate gol in mijlocul camerei. Este pentru prima oara cand o femeie ii inchide gura si il lasa… asa! Este pentru prima oara cand ea…
.. se plimba in nestire pe strazi. Se opreste in fata unei balti cu intentia de a o ocoli. Se loveste de propria-i imagine pe care nu o mai recunoaste. Nu e cea care iesea din camera unul barbat mai bogata material, dar din ce in ce mai mult fara niciun fel de valoare morala.
Nu ocoleste balta. Sare, sare! Poate o curate de tot! Dar apa e murdara. Isi pune ultimele sperante in ploaia torentiala ce cadea in tropote asurzitoare.
Si fuge! Fuge, vrea sa ajunga in locul unde era inainte de… primul.
“Poti porni oricand vrei, dar nu te mai poti intoarce vreodata!” – cuvintele astea o ingrozesc.
“Voi.. va vindeti trupul, nu sufletul! Ce-ai facut?”
Iti vinzi trupul, le pierzi pe amandoua. Iti rascumperi trupul, sufletul e de negasit. Iti vinzi sufletul, te pierzi de tot, nefiind capabila de a mai cere ceva inapoi.
Cu prima farama de neatentie, isi trage ultima rasuflare pe sinele de tren.
Sufletul ce si-a oferit trupul in shimbul unei firimituri de iubire neimpartasita e acum.. in alta parte.
In urma ei.. au ramas sutele de picturi ale omului care, obsedat de ea, a ajuns in pragul nebuniei odata cu pierderea ei.
Orgoliul lui a impins-o sa zboare, sa se elibereze, sa fuga si sa uite de ce a fost.
Ogoliul lui a impiedicat-o sa traiasca frumos.. iubirea pe care si-o intruchipase in animalul din el.