Judas.

Bucuresti, Februarie 26, 2010

Draga C.,

Ultimul semn pe care l-am primit de la tine a fost pe 13 Ianuarie si ti-am raspuns, tocmai pentru ca apreciez.
Dar spune-mi tu, ce puteam sa fac?
Sa am pretentia sa vorbesti cu mine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?
Nu stiu ce impresie ai tu, dar nici mie nu mi-a fost atat de usor... ma stiam cu musca pe caciula si mi-era greu sa fac eu primul pas.
Imi doresc sa te aud; mi-e dor de vremurile bune.
Pentru atunci cand o sa vrei sa vorbesti cu mine... eu sunt aici oricand! :)

C.


Toronto, Februarie 28, 2010

C.,

Eu nu incep cu “Draca C.,” pentru ca.. nu meriti.
Sunt agresiva, stiu. Am fost criticata pentru agresivitatea de care dau dovada cand vorbesc cu tine. Ma rog ipotetic vorbind. Nu te-am mai auzit, nu te-am mai vazut, nu ti-am mai vorbit de mult timp..
Dar, necunoscandu-i pe cei care ma critica, iti spun raspicat: Nu imi pasa!
Ce puteai sa faci? Sa eviti!
Ce impresie am eu? Stii deja! :)
Ti-era greu sa faci primul pas? Nu era mai usor sa nu faci un ultim pas? :)
Iti doresti sa ma auzi? Dar cand ma auzeai, de ce nu ai stiut sa apreciezi?
Ce am trait eu alaturi de tine, a fost o minciuna. Ce ai trait tu alaturi de mine, nu. Te cred ca ti-e dor de vremurile bune. :) Mi-e dor, dar de ce mi-e fi dor de o.. minciuna?
Cand am vrut sa vorbesc cu tine, mi-ai intors spatele… eu am fost aici mereu!

C.


“After we'd been through so much, how could you let me down?
Down, you let me down!”