Leapsa de Februarie.

The A to Z Survey


1. A is for Age:
Twenty.

2. B is for Beer of choice:
I don’t really know.

3. C is for Career right now:
I’m a student.

4. D is for your Dog's name:
No dogs.

5. E is for Essential item you use every day:

Cream, make-up, pencil, iPod [:X], cellphone.

6. F is for Favorite TV show at the moment:
No clue.

7. G is for favorite Game:
Rummy?!

8. H is for Home town:
Slatina.

9. I is for Instruments you play:
Guitar, but just a bit.

10. J is for favorite Juice:
Pomegranate.

11. K is for whose butt you'd like to Kick:
Too many. [:d]

12. L is for Last place you ate:
Home.

13. M is for Marriage:
Huh? [:D]

14. N is for your full Name:
Claudia Maria Diaconescu.

15. O is for Overnight hospital stays:
4 days I think.

16. P is for People you were with today:
Family.

17. Q is for Quote:
“Happiness is not a destination, but a way of living.”

18. R is for biggest Regret:
Eh..

19. S is for Status:
[_]

20. T is for Time you woke up today:
Uh, 1:15 PM. [:D]

21. U is for Underwear you have on now:
Lol! Cute underwear [:D]

22. V is for Vegetable you love:
Broccoli.

23. W is for Worst habit:
I talk too much.

24. X is for X-rays you've had:
Lungs, teeth.

25. Y is for Yummy food you ate today:
Eggplant salad. [:D]

26. Z is for the Zodiac sign:
Sagittarius

My life according to Kelly Clarkson.

Using only song names from ONE ARTIST or GROUP, cleverly answer these questions. You can't use the band I used. Try not to repeat a song title. It's a lot harder than you think! Repost as "my life according to (band name)"

Pick your Artist:
Kelly Clarkson.

Are you a male or female:
Miss independent.

Describe yourself:
Beautiful disaster.

How do you feel:
Haunted. [:d]

Describe where you currently live:
Behind these hazel eyes.

If you could go anywhere, where would you go?
Walk away.

Your favorite form of transportation?
Just missed the train.

Your best friend?
Judas.

You and your best friend are:
Already gone.

What's the weather like:
Sober.

Favorite time of day:
Anytime.

If your life was a TV show what would it be called?
Never again.

What is life to you:
Some kind of a miracle.

Your relationship:
You found me./ My life would suck without you. [:d:d]

Your fear:
You thought wrong.

What is the best advice you have to give:
Breakaway.

Thought for the Day:
Thankful./ Can I have a kiss? [:d]

My motto:
Don’t waste your time.

Crima.

El se prapadeste in interior. Si tot ce raman sunt o usa trantita, un pahar gol ca singurul semn al izului de alcool, amintirile inchise in afara peretilor, radioul ca singura alinare a lui si.. ziua de ieri.

"N-am avut putere sa opresc radioul.
M-as fi simtit atat de singur, atat de singur, femeie!
Te-am vazut azi. Pe un ecran mare. Nu imi venea a crede.
Buimac.. m-am uitat in ochii tai; desi nu ma vedeai.
Te crezi prea mica. Dar azi .. o lume intreaga te-a vazut. Desi poate cu alti ochi decat mine.
E ultima oara cand iti mai vorbesc. Promit.
Lasa-ma sa te privesc. Vreau sa-ti pastrez ochii in amintiri.
Lasa-ma sa te sarut. Nu vreau sa-ti uit gustul.
Stiu ca o sa pleci iar. De fapt, nici nu te-ai intors. Treci mereu pe langa mine. Nu ma mai cunosti.
Te vad atat de des.
Ce a ramas din noi?
Noi?
Plec! Doar daca pleci cu mine. Pleaca tu si plec si eu.
Nu! Nu! Esti inca aici.
Saptamana trecuta te-am zarit la semafor.
Te-am vazut ieri. Il tineai de mana. V-am urmarit. Radeai. Pareai fericita. M-ai uitat.
Azi pareai trista. Am incercat sa ma apropii, dar te-ai speriat.
Acum te vad iar. Aceeasi straina de azi si de ieri.
Esti inca prezenta. In ea.. si in ea; in toate.
Sa fii tu ca ele? Ar fi pacat! Sau ele ca tine? La fel!
Toate.. la fel!
Fara pic de orgoliu, ma plec in fata ta.
Ma doboara amintirile. Ma sufoc. Si tu nu ma ajuti deloc. De ce te tot intorci?
E ultima oara cand ma mai vezi. Pentru ca e ultima oara cand exist.
Nu vreau sa te mai ating pentru ca nu mai simt nimic.
Am uitat de mirosul tau. Lasa-ma singur.
Lasa paharul acolo! Nu mai atinge nimic!
Pleaca. Locul asta nu te stie. Pleaca, inainte sa iti lasi amprenta.
Lasa radioul pornit. Nu vreau sa fiu asa singur, femeie!
Inchide usa. Nu vreau ca vantul sa imi adie gandul catre tine. Nu vreau ca ploaia sa-mi aduca mirosul tau. Nu vreau ca soarele sa topeasca-n fata-mi surasul tau sau ..vocea ta sa spulbere linistea noptii. Nu vreau sa iti zaresc privirea cristalina in ea, mereu o alta ea.
Urasc marea din cauza ta. Semanati atat de bine. Nu vreau sa o mai vad. Stiu ca m-ar intreba de tine.
Tranteste usa. E tot ce vreau sa aud in urma ta! Tot ce vreau sa ramana in urma ta e usa aia inchisa! La dracu’!
Ahhh.. iarasi sunetul ala sacadat.
Ai inchis demult!
Ce prost sunt! Cat te iubesc, femeie!
O sa dorm! O sa dorm pana ziua de ieri va fi azi! E inca ieri, pentru ca nu am dormit! Da!
Esti aici! Te-ai intors! Sunt obosit. Aseaza-te langa mine."

Receptorul cade sub greutatea furiei. Lacrimile ard podeaua. O tine in brate. Cu un ultim zambet adoarme alaturi de ea. Un zgomot ciudat, niste voci slabe, imprejurari necunoscute si cauze nedetermintate aduc totul la tacere. Radioul s-a oprit si paharul zace in mii de parti. Ieri e acum pentru totdeauna.
Pentru ca ieri a fost ultima oara cand au existat.

In seara asta vreau sa plang.

Era chiar aici
.. si..
nu conta nimic.
Ieri
.. erau..
prea multa durere
.. si..
prea multe de iertat.
Ajuta-ma sa-mi amintesc.
Azi. Azi era.
As fi fost mai bine
..daca..
iti aminteai.
Eram mai puternica
.. sau..
mai bine eram un lemn uscat, decat copacul doborat;
.. dar..
incapatanata si impulsiva, n-am reusit sa gasesc echilibrul.
Sau poate trebuie sa fiu mai generoasa.
..dar..
generozitatea se calculeaza in cifre.
Inca sunt egoísta
..sau..
doar precauta.
Mi-e teama; egoismul nu are loc aici.
Mi-e frica.
Nu vad unde gresesc..
si..
..mi-e rusine.
In seara asta vreau sa plang.
.. si plang!
De ce se intampla totul.. asa?
Pentru ca asa a fost sa fie.

“Copila, destinul iti e scris. Tu asteapta sa il traiesti!”

Ultimul fum.

Traieste. O miniciuna adevarata.
Priveste. In jur, prin ei. Si-aduce aminte.
“Ce frumos era cand zambeam pentru cel mai marunt lucru, dar care ma facea fericita. Si dura. Cu cat era mai marunt, cu atat era mai puternic si mai semnificativ.”
Se gandeste. Ce frumos era cand iubea.
“Am iubit?”
A uitat.
Un el si o ea. El, geaca albastra si caciula mov. Ea, geaca verde si caciula albastra. O tine protector de brat, se apropie, o asculta, o saruta gentil pe frunte. Rad!
Unul dintre cele mai indepartate sentimente. Inca unul de fapt!
“Am ras vreodata?”
A uitat.
“Ce bine le sta impreuna!”
Zambeste. Involuntar, prima oara dupa mult timp, cu o sinceritate dureroasa.
Frana brusca o trezeste din simtiri. Copilul de mai devreme a uitat tot. Copilul? Care copil?

Merge agale!
-Nu te supara..
Ii intinde bricheta fara a-l lasa sa termine.
Privirea confuza determina dreptul la replica.
-Ai tigara intre degete. Neaprinsa. Pentru ce altceva puteai sa intri in vorba cu mine?
Nu il priveste. El pleaca fara niciun alt cuvant.

Ii vede. Nu ii aude, nu le citeste pe buze. Dar zambetele sunt suficiente.
Tentata pe moment sa mearga in urma lor, se razgandeste. Ii priveste pana dispar din campul ei vizual.
Copila se intoarce. S-a simtit urmarita. Dar asta nu o impiedica sa nu o mai priveasca. Asa era si ea: nepasatoare, dar fricoasa din cale-afara.

Nici macar un robot nu ar lua notite mai repede ca ea. Orice miscare ii e mecanica.
O alta poza, asemenea celei de mai devreme. Inainte sa o intrebe ceva, copila scoate bricheta din buzunar si i-o intinde, zambind.
-Multumesc! – o priveste insistent fara a se simti jenata de faptul ca o face sa se simta neconfortabil.
-Aveam si eu o caciula ca a ta! Verde! – ii ofera o explicatie putin ruginita. “Si un zambet ca al tau pe buzele astea ce n-au gustat fericire mult timp.. si lumina in ochii astia de robot; si lanturile inimii imi erau bine unse, probabil ca ale tale.. nu scartaiau, nu erau stricate, nu picau!” – isi spune in sinea ei.
Copila nu spune nimic; ar parea o nebuna in ochii lor.

Prezenta copilei o marcheaza. Timp de cateva ore sta nemiscata urmarindu-i pe toti. Ii deseneaza miscarile, isi imagineaza ce ar putea spune, de ce rade. Fericirii nu ii pune semn de intrebare.
El ii ofera raspunsul inainte de a formula intrebarea. O soarbe din priviri. O saruta si nu ii da drumul.
Vorbesc, se bat razand, ii ignora pe toti ceilalti pentru un moment in doi.

Copila intelege ca e privita, se ridica si iese. In secunda urmatoare stateau fata in fata. Zambetul amabil ce i-a oferit “un foc” si ochii prietenosi ce rad in lumina, sunt acum reci, rai si cer o explicatie. Mainile ce dansau vesele in aer stau acum incrucisate intr-o imagine sobra ce nu o prinde deloc pe copila.
-Vreau sa fiu ca tine! Iar!
-Sau vrei sa fiu eu ca tine?
-Ce prostii vorbesti.. nu stii ce spui!
-Nu ai fost ca mine, dar traiai ca mine. Acum daca tu esti.. cum esti, sau altfel spus, cum nu esti, trebuie sa fiu si eu, nu?
-Doamne, ce fac?
-Iti pierzi timpul. – ii raspunde copila, foarte sincer si cu parere de rau.
-Nu stiu daca aveam altceva mai bun de facut acum.
-Nu, nu acum. Iti pierzi timpul in general.
-Cum de stii?
-Am facut si eu asta. Imi pare rau, dar nu te pot ajuta. Degeaba iti ofer eu o zi cu imprumut, daca tu un ai cerut-o. Degeaba iti zambesc, daca tu nu simti nimic. Cum de altfel, degeaba rad, daca tu nu auzi. De ce sa vorbesc, daca tu nu intelegi?
O priveste tacuta, ceea ce ii ofera copilei posibilitatea de a continua. Isi aprinde o tigara.
-Asta e ultima. Zile cu imprumut am luat si eu, pentru ca am vrut, am cerut si mi-au fost oferite. De zambit am zambit pentru ca mi-au fost oferite zambete si am vrut sa le simt. Nu am inteles din prima, dar am ascultat. Timpul m-a ajutat sa inteleg. Pe tine nici timpul nu te mai poate ajuta. Tu un mai existi ca om, ca sa nu mai vorbim de suflet. Altfel cum iti explici faptul ca doar eu te vad si aud?
-Asta pentru ca vrei.. si mai devreme…
-El nu te-a auzit. De ce crezi ca a plecat fara sa zica vreun cuvant? Nu ma ai. Nu mai existi. Asa ca, te rog, nu imi oferi zambetul ala plin de satisfactie. Ma pot lipsi de el.
Ultimul fum o invaluie pe cea din fata ei, iar chistocul cade fara suflare.
-Esti cam agresiva pentru o copila.
Fara un alt cuvant, copila se intoarce la masa.
-Cu cine vorbeai?
-Cu.. Nimeni.
Intoarce privirea catre locul in care zacea ultimul muc de tigara.
Zambeste. “Cine ar sta de nebun in frig?”
-Nu era Nimeni acolo.

Monolog.

Cei patru pereti care au acoperit-o de nenumarate ori, o cuprind iarasi in brate. Au fost martorii lacrimilor ce au incalzit-o de atatea ori iarna trecuta, prietenii de suferinta, complici ai gandurilor ei; inca sunt cei ce ii vegheaza somnul.
“De ce nu ma observi?”
Apasa pe intrerupator. Lumina pala ii deranjeaza ochii obositi. O dor.
“De ce suntem doi straini cand.. totul e asa puternic?
Revino-ti!
Ce se intampla cu tine? Tu nu esti asa. Daca nu mai simti nimic pentru mine, spune-mi. Sunt aici! Te uiti peste umarul meu cand ma saruti, privesti prin mine cand vorbesti cu mine. Spune-mi ce inseamna asta? Incerc sa spun “adio”, dar nu pot.
Lumea asta e o miniciuna si o simt.
Mai ai timp sa intelegi ce am sa iti spun? Cat rau poti sa imi faci..
Ma prindeai cand incercam sa zbor si cadeam fara aripi; …si ti-am lasat in grija sufletul meu.
Acum vii si spulberi tot.
Sunt prinsa in lantul minciunilor tale, in visul cuvintelor si dorinta pormisiunilor. M-ai ingenunchiat. Mi-ai spus ca nu vei pleca vreodata. Ma priveai in ochi si stiai ca imi spui doar minciuni.
Asta e viata mea. Te urmaresc zilnic. Te-ai nascut pentru a pleca de langa mine. Mereu fugi. Si atunci? De ce mai suntem impreuna?
Iti caut privirea, urmaresc un vis ce se spulbera in zori. Poate intr-o dimineata, in zori, odata cu visul, se va spulbera si imaginea ta.
Pari a merge mai departe asa usor.. ce am facut?”
Tresare.
“Sterge-ti ochii. Usuca lacrimile. Lasa-i liberi. Ridica-te si incearca sa gasesti un zambet; o sa intalnesti altceva..; incearca sa spui “adio”; zboara, du-te!”
O alta privire rece esueaza. Nu stie ce inseamna ura, indiferenta, ratiunea, puterea.
Aceeasi imagine reflectata in oglinda ciobita, acelasi zambet speriat, aceleasi lacrimi senine.. aceeasi lipsa de curaj.
“Dar nu pot sa plec.”
Se tareste spre usa.
Trupul usor cade sub greutatea viselor neimplinite. Ii e blonav de el.
E dimineata. E timpul ca el sa plece. De-ar mai sta macar o zi…
Il saruta de bun ramas si il strange in brate pentru ultima oara.
Brusc, lacrimile curg pe obrajii amandurora. Amandoi stiu ca lacrimile lui sunt o alta minciuna.
Dar pana diseara ea va uita de “ultima oara”.
Ratiunea se afla inca sub semnul sclaviei. Sufletul dicteaza, ea executa.
“Mi-e teama. Cred ca am nevoie de tine.
Nu-ti simt minciunile.Traiesc pentru ca inca le respir.”
Din nou isi urmareste visul in inchisoarea iubirii pe care o simte.
“Pana cand??!”

Scrisoare.

“Draga S.,

“Orice s-ar intampla, vom fi mereu unul langa altul!”
N-am plecat de langa tine. Poate am plecat amandoi .. pe aceeasi directie, in sensuri opuse.
Nu! Nu! Nu am spus ca impreuna o sa fim mereu? Nu esti tu prietenul meu cel mai bun? Ce e cu tine? Te distrugi si dai vina pe cine? Pe tine! De ce?
Si cu mine ce ai?
Imi cauti vina acolo unde nu exista.
Timpul nu a fost acelasi. Si nu e acelasi; si nu va mai fi vreodata. Mereu va fi altceva. Si nici in favoarea noastra nu e. Stii.. doar am vorbit de atatea ori despre el, noi, tu, eu.
Atatea cuvinte.. aruncate in nestire?
Mi-ai fost alaturi..la bine si mai ales cand plangeam si cadeam; ma ridicai cu o gluma, o vorba buna, orice lucru ce imi aducea zambetul pe buze si stiai.. si nu ma vedeai, dar stiai. Nu te-am mintit.
Nu am facut prea multe pentru tine. Am incercat sa te ascult. Nu prea stiu sa ofer sfaturi. La ce bun, daca eu am continuat pe un drum “du-te, vino”? Dar oricand ai putut conta pe mine. Si, la naiba! Inca poti face asta.
Nu trebuie sa imi ceri voie sa vorbesti cu mine. Tu scrie-mi; voi vedea! Lasa ideile alea tampite la o parte. Iti voi raspunde. Doar pentru ca nu sunt aici la momentul care trebuie, nu inseamna ca nu sunt acolo! Cu tine!
Vreau sa te vad zambind, sa urli de fericire. Mi-ar placea sa am umorul tau.
Mi-e dor de tine.
Vrei sa fugi? Unde?
Vrei sa te izolezi? De ce?
Crezi ca nu te descurci?
Te lasi doborat de sentimente? De suflet?
Fii rational! Sau cauta echilibrul ala de care ii vorbeai Micului Strain. Da dovada ca poti face fata.
Ridica privirea si mergi inainte.
Arunca jocurile. Sparge sticlele de bere. Deschide sertarul si arunca si aia 10 lei pe geam. Citesti din nou fraza, nu? Stiu, stiu ca sunt ultimii tai bani; ultimii 10 lei.. ultimul joint aruncat pe geam.
Plangi daca vrei sa plangi, dar ridica-te! Nu s-a sfarsit nimic, asa ca nu sari cu cuvinte grele! Nu te vor apara de mine! Si .. de ce te-ai apara de mine? Nu iti vreau raul.
Nu ai crezut intr-o falsa prietenie. Sunt aici; la fel de orgolioasa.
Nu te pot ajuta sa zbori, dar nu arde poza! Nu lasa scrumul sa ne intre in ochi. Nu vreau fumul sa se piarda in bataia vantului.
Cand te simti in stare sa vorbesti cu mine, cand ti-ai limpezit gandurile, cand realizezi ca inca sunt aici.. bate-mi la usa!

Mi-e dor de tine,
C.”

Cu lacrimi in ochi si orgoliul curgandu-i in vene, impatureste foaia A4 si.. o pune in sertar.

Suflet V.S. Ratiune.

S: As vrea sa ma intalnesc cu Ea.
R: Cine-i Ea?
S: Nu stiu!
R: Pai si cum vei sti ca te-ai intalnit cu persoana potrivita?
S: O sa simt!
R: Dar stii cum arata?
S: E.. draguta, simpla, cu ochi curiosi si zambet senin, imposibil de sters.
R: De ce razi?
S: Pentru ca e impiedicata. E aiurita, cu capul in nori…
R: Si cum te va observa daca e asa cu capul in nori?
S: Se va impiedica de mine. E asa frumoasa…
R: Ai spus ca nu o cunosti.
S: Crede-ma. E un copil frumos.
R: Credeam ca ai depasit pragul de copil.
S: Niciodata. Am nevoie de un suflet tanar. Ea il are.
R: O vei tine de mana?
S: Ce intrebare e si asta? Din prima clipa. O vad pe strada, se impiedica de mine, o iau de mana. O singura atingere si nu ii mai dau drumul.
R: Ce faci daca se sperie?
S rade.
R: Daca incearca sa se desprinda, sa fuga?
S rade si mai tare.
R: Esti groaznic. De ce razi?
S: Nu stii ce spui. Asta nu se va intampla.
R: Cum de esti asa sigur pe tine?
S: Ea vrea acelasi lucru.
R: Esti nebun..
S: Da! Dupa Ea. DA!
R: Unde va veti intalni?
S: La metrou. Ba nu ca eu nu prea merg cu metroul.
R: Dar?
S: Poate la facultate. Sau.. nu! Nu mergem la acceeasi facultate.
R: De unde stii?
S: Daca eram la aceeasi facultate, nu ma mai intrebai acum unde o sa o vad prima oara, ci unde ne-am vazut prima oara. Ma rog.. poate pe strada. Nu! Nu. Cred ca la el acasa..
R: Aoleu! M-ai ametit de tot. Cine e el?
S: Un prieten.
R: Si deci o cunoaste..
S rade.
S: Habar nu am. Nu cred. Oricum nu conteaza.
R: Pai conteaza..
S: Va veni cu altcineva. Si asa o voi cunoaste.
R: Esti Mama Omida?
S: Nu trebuie sa fiu Mama Omida pentru a-mi urma destinul.
S: Hai nu te bloca. Te rog, continua. Imi place sa vorbesc despre ea.
R: Cum o cheama?
S: Urmeaza sa aflu!
R: Cati ani are?
S: Probabil suntem de o seama.
R: Ok! Imi poti spune ceva mai elocvent despre ea?
S: O iubesc!
R: Deja? Cum asa?
S: Nu intelegi nimic!
R: Explica-te.
S rade: Ai pus vreodata intrebarea “de ce?” fara sa primesti vreun raspuns?
R: De multe ori. Dar ce legatura are asta?
S: Stii de ce?
R: De ce?
S: Pentru ca m-ai intrebat pe mine. Ai pus vreodata aceeasi intrebare, dar la care ai primit raspunsul (nu ma intelege gresit) “de proasta!”?
R: Da..
S: De ce?
R: De ce..?
S: Pentru ca te-ai intrebat pe tine. Nu stiai ca eu, oricum as fi.. prost, naiv sau curva, insetat de iubire, cu dor de duca sau de stabilitate psihica si fizica, nu iti voi da niciodata, dar niciodata vreo explicatie? Pentru ca eu sunt un incapabil. Sunt mai prost decat tine, mai prost decat omul in sine. Stii cum e cand spui “ba ce prost e ala!”? Cand afirmi asta, adu-ti aminte ca exista ceva mai prost decat “ala”: sufletul!
R: Tu..
S: Da! Eu! Probabil acum astepti raspunsul la intrebarile “Deja? Cum asa?”.
R: Da..
S: Nu ai inteles nimic. Nu am niciun raspuns.
R: Nicio explicatie?
S: Chiar n-ai retinut nimic din ce ti-am zis mai devreme, nu? De ce mi-as pierde timpul explicand ceea ce NU poate fi explicat? De ce, cand tot am de facut e sa o iubesc?
R: Iubesti un suflet ce nu exista.
S: Iubesc un suflet ratacit, pierdut.
R: Atunci iti va fi si mai greu..
S: Ah, Doamne, dar cat poti sa gandesti!!!! E o provocare. Mi-a fost teama, am crezut ca nu pot face fata, dar e ceva ce e mult mai puternic decat mine.
R: Ce anume?
S: Habar nu am!
S, mai mult pentru sine: Acum tot ce trebuie e sa o fac pe ea sa creada.
R: In ce?
S: Poftim! Ce te bagi? In mine sa creada!! In Noi.
R: Cum?
S: Ma enervezi! Ce conteaza cum? Nu exista explicatii, nu intelegi? Nu le caut, nu ma intereseaza. Odata gasita vreo explicatie o sa dispara tot farmecul.
R: Orice lucru isi piere din farmec.
S: Acum chiar esti proasta! Iubirea nu e un lucru.
R: Stii multe despre iubire tu, nu?
S: Nu trebuie sa stiu prea multe pentru a o iubi.
R: Cu atitudinea asta.. o sa ramai singur, sa stii!
S: Huh? Nu stiu care din noi e mai singur. Nu stii sa te bucuri de nimic.
R: De parca..
S: Stii ce inseamna sa zambesti tamp doar pentru ca esti fericit? Nu! Pentru ca tu nu esti niciodata fericita. Tu esti precauta, mereu in priza, cu ochii deschisi, chiar si atunci cand dormi, mereu calculezi, analizezi, meditezi, premeditezi; esti suspicioasa, tafnoasa, lipsita de incredere, crezi ca le stii pe toate si ai dreptul sa te indoiesti de orice in jurul tau. Esti prea rece si..
R: Si?
S: Si lipsita de sentimente!!! Nimeni nu are nevoie de tine!
R: Si de tine cine..
S: Ahh, uite-o!!! Cat am asteptat-o!
R: ..are nevoie?
S: Ea!

2:24 AM.

Ma placi. Mai mult decat atat, te-ai indragostit.
De mine, de timp, de o clipa in doi.
De soare si de momentele cu noi.
Mi-ai povestit cum s-a intamplat.

Schita.
Ma intorc si plec.
E clipa in care fac pe nebuna.
Am samanta de drac.
Zambesc triumfator.
Imi desenezi slabiciunea.

Ma cunosti.
Sarutul tau ma doboara. Imbratisarea ma salveaza.
In schimbul unui zambet te-am cunoscut. El te-a ridicat.
Pentru un sarut, m-ai cunoscut.
El mi te-a adus.
Ma inveti sa cresc.

Iti complic existenta, dar nu ma lasi. Iti dau batai de cap, dar nu renunti.
Fac numai tampenii, dar ai grija de mine.
Un inceput fara sfarsit. Dar eu stiam.
Orgoliul si incapatanarea ne-au legat. Eu nu ne dau drumul. Tu ma tii strans de mana.

Ea mi-a spus ca m-ai adus cu picioarele pe pamant. Si eu i-am raspuns ca de fapt m-ai ridicat din nou in lumea mea. Sus. Cu ratiunea sufletului si inima gandului.
Te-am intrebat daca vrei sa vii sa stai cu mine pe planeta mea.
Dar deja ajunsesei.
Ea m-a intrebat ce inseamna toate astea. I-am schitat ceva rapid. Nu stia despre ce e vorba. Am renuntat.

Pot sa rad. Visez.
Ochii-mi sunt dezgoliti de lumina. Lacrimile dor in prezenta ei. Fug, lasandu-i senini si veseli.
Ma inveti, ma ajuti, ma ridici. Imi zambesti.
Sunt libera!
Ma tachinezi. Traim.
Stiu ca nu ma crezi, dar esti groaznic!

E soare in ochii tai. Ti-am zis asta acum ceva timp.
Ai inceput sa razi.
Mi-ai spus ca iesi din joc.
Dar eu nu glumeam.
Am zambit. Urma sa te afunzi mai rau.
Nu realizai. Dar am stiut tot timpul.
Si ai jucat mai intens.
Asa cum mi-am dorit…
..jocul in care niciunul nu pierde.
Am pornit amandoi invingatori.

Te asteptam.
Bine-ai venit!

Dialog cu Timpul.

Un lucru vechi de care s-a plictisit..
Te-a lasat pierduta in abis..
“Nu a mai avut ce sa faca cu dragostea mea..”
A aruncat-o undeva,
Ca pe o pereche veche de pantofi.
Desi l-am rugat doar sa o aseze intr-un loc cu multa lume.”
Dar.. si-a adus aminte de ea.
“M-a scos-o din cutia prafuita.
Si a suflat, dar eram invechita...imbatranita;
Intr-o incercare esuata de timp a implorat readucerea la viata.
Mi-a oferit o luna, un soare, promisiuni si lacrimi..
Mi-a vandut cuvinte si ganduri.. toate in schimbul meu.”
Dar ce? Sunteti la piata?
“Mi-a negociat sufletul.
Am acceptat pretul oferit. Mai tarziu aveam sa imi pierd valoare.. asa ma gandeam.”
Te-a refolosit.
A luat cu imprumut dragoste
Pana s-a plictisit..
“Sufletul meu a devenit maculatura.”
Pana cand?
“Pana cand am scris ultima fila a cartii.
Am fost capabila de a rezuma totul intr-un - Sfarsit -
Sufletul meu a ales sa plece. Cu ea.”
Cu cine?
“Inima. S-au dus in aglomeratie.
S-au plimbat prin locuri cu oameni multi.
Nu le placea singuratatea.
Au tot sperat ca ii va gasi (alt)cineva.”
Nu te gandeai ca ii putea lovi o masina?
“Nu aveam eu norocul asta.”
Tu?
“Daca mureau ei, nu mai stateai de vorba cu mine.”
Si trupul?
“A ramas singur.. ranit.
Din cauza durerii, chiar egoist.
Si-a dorit sa isi bata joc de ei la nesfarsit.”
De ce taci?
De ce zambesti?
“Eram naiva. Am crezut in povesti.”
Si acum?
“Am revenit la ceea ce odata iubeam.
Am deschis o alta carte.
Pagini noi, netrecute de vreme, nepatate de lacrimile noptilor nedormite sau de cafeaua amara a diminetilor ploioase. “
N-ai mai scris nimic de.. azi?! Atatea pagini lipsa.. nu inteleg.
“Volum fara sfarsit! Ai auzit de printi sa se indragosteasca de zmeoaice?”
Nu exista asemenea povesti.
“Shhh! Am scris noi una! Acum sunt din nou printesa!
Si am castelul meu!
Ei s-au intors la mine.
Pe ea o simt cum bate.
Lui ii simt caldura.”
Trupul?
“E vioi. Zburda si alearga!”
Faci notite zilnic. Nu ti-e teama?
“Deloc!”
Poate ramane in urma..
“Niciodata!”
Te citeste..
“Scriem impreuna!”
N-are nevoie de un semn de carte?
“Intotdeauna ramane la ziua de maine. Pagina goala, ce va scrisa maine.”
Totul pare mai usor cand ai imaginatie!
“E real!”
Dar daca..te raneste?
“Cineva a facut asta deja!”
Se joaca cu viata ta..?!
“Nu are cum!
El nu e expert in asa ceva!”

Funny, but not really. "It's complicated"

Iti cumperi o cafea. Neagra, (doar) cu doua cuburi de zahar.
Te duci la biblioteca, imprumuti cartea, o xeroxezi. Se termina colile. N-ai timp sa ceri sa puna altele, n-ai timp nici sa mergi in alta parte, pentru ca acolo erau ocupate toate “masinariile”. Aveai timp doar cat sa mai xeroxezi cateva pagini. Putine iti mai trebuiau. Pleci, cu gandul ca.. “o sa ma intorc eu altadata!”
Mergi la clasa. Ecuatii diferentiale. “Interesant curs!” - iti spui. De fapt, stim cu totii ca il urasti. Deschizi cafeaua cumparata in urma cu 10 minute. Afli ca de fapt.. cafeaua neagra nu e doar neagra. E cu lapte. Nu iti place cafeau cu lapte, dar o bei, desi iti trece prin gand sa o duci inapoi.
Il rogi pe prof sa iti explice ceva. Dupa 5 minute de citit si recitit enuntul problemei iti spune: “Da, ce poti spune despre solutiile ecuatiei? Asta trebuie sa faci!”. Mi-a dat raspunsul, adica cerinta problemei. Dude, stiu ce am de facut, nu stiu cum sa fac!!!
E ok! Pleci mai departe. Cele trei autobuze au tinut cu tine. La fel si vremea.

Ianuarie 22, 2010.

Primavara.
Poate un pic exagerat, dar e asa frumos afara! Zambesti fara motiv. Sau poate cu motiv(e), dar e ceva prea intens.

Ianuarie 23, 2010.
Nu! Nu a fost ziua ta!
NU!
O zi adorabila. Rasete, zambete, pana si pass de doua ori mai ieftin.
Totul pana cand.. pentru o secunda imaginea dispare; din cauza vitezei si a faptului ca ti-a fugit imaginea pentru moment, te sperii si iti pierzi echilibrul. E ok, nu era prima oara. Prima oara in ultimii doi ani, da! Dar acum..
Din spate trei copilasi vin spre tine. Baiatul cel mare, de vreo 10 ani, vine si iti aduce betele. Se aseaza langa ceilalti doi (o fetita si un baietel de 6 ani). Stau toti trei jos si se uita speriati la tine.
“Esti ok?”
Te uiti la ei si schitezi un zambet fals pentru ca ii vedeai ca sunt ingrijorati desi nu te stiau.
“Sunt bine, multumesc! Duceti-va! Stati linistiti!”
“Esti bine?” – te intreaba cel care era cu tine la momentul ala.
“Da.. cred ca da!
Poti sa mergi?
Sper..!”
Te ridica si mergi cativa metri.
“Aaaa uite ma ca poti sa mergi!!” – iti spune razand.
Te opresti si cu o vocea grava ii spui..
“Nu, nu pot! Nu am control asupra piciorului!”
Ii dispare zambetul de pe buze si adopta aceeasi figura grava.
“Ok, ramai aici, ma duc jos sa le spun sa vina dupa tine. O secunda!”
Ti se parea o vesnicie.
Nu iti place sa te plangi, dar te-ai speriat.

Au urmat intrebari de genul: ce ai mancat dimineata?, ti-aduci aminte tot inainte de accident si dupa?, ti-aduci aminte cum ai ajuns aici?. Raspunsul referitor la masa de dimineata.. l-a facut pe cel ce te ajuta sa se uita la tine cam.. ciudat. “Umm.. sorry?!” Pe moment a crezut ca nu prea erai pe ale tale si ca intr-adevar te lovisei la cap desi ai spus CLAR ca NU.
Vroiai decat sa pleci.
Erai vioaie. Sareai intr-un picior.
“Fii mai responsabila!” – auzi dintr-o parte.
“Te doare?
Nu!
Minti!
Nu! Bine ma doare un pic! Dar imi trece. E doar un picior!
Da, asa e, mai ai altul!
Intr-adevar!”

“Hai nu chemi ambulanta? Ajungem si noi mai repede acasa!”

“Ce face? Cum ii e?
Pai, urla de durere pe aici.
Hey, uite un curcubeu!
Auzi, trebuie sa inchid; deja vede curcubee!”

“Eu opresc motorul!
Uita-te la ala!
Auzi, dar ce film vad aia din fata?
Nu stiu, ca nu vad pana acolo!
Hai ca ma duc sa iti iau niste zapada. Da-mi punga.”

Cele trei ore petrecute in traffic au fost.. umm.. groaznice?!

It wasn’t your day. Definitely NOT!
Ah si sa nu uitam de zgarietura din barba. E chiar amuzanta! De fapt, doar tie ti se pare amuzanta!

Acum stai cocotata in varful patului; nu ai voie sa te misti pentru ca sar toti din toate partile. Acum nu ti se mai pare amuzant. DELOC!
“Daca ai nevoie de ceva, spune-mi mie! NU AI VOIE SA TE RIDICI!
Dar pot sa merg singura..:-s
Eh poti, nu poti!!!”

Later edit: “Iar te ridicasi maaaa?????”

Doi zero.

Regula #1: Stiu ca regulile sunt facute pentru a fi incalcate, dar nu uita sa iti pui centura de siguranta.

Regula #2: Stiu ca nu suporti legea, dar!!!!! Nu tine naveta de bere in masina, pe post de suport pentru fund.
Aviz Barbarului. Pardon Barbur-ului. De altfel, esti la a doua abatere. Sunt cu ochii pe tine.

Regula #3: Nu ii lasa cheile sora-tii, daca stii ca ajungi inaintea ei acasa!
Aviz lui Baiazid.

Regula #4: Nu incerca sa pasezi cheile dintr-o masina in alta, in mijlocul strazii. Ori tu nu le ai cu aruncatul ori eu cu prinsul.
Tind sa cred ca tu esti vinovata, domnisoara Pop.

Regula #5: Nu iti cere scuze (in mijlocul strazii) pentru ca m-ai lovit cu cheile. Nu avem timp de scuze. Nu acolo.
A doua atentionare domnisoare Pop. La a treia te taxez.

Regula #6: Jepy, nu porni masina cand usa e deschisa si eu incerc sa adun cheile de pe jos!
Prima!

Regula #7: Nu trece pe rosu mai ales cand politia e undeva.. in spate:
“Baa, era rosu!
N-am vazut!”
A doua!

Regula #8: Nu te/ne minti: “Urma sa se faca verde!” pentru ca stii ca nu e asa.
A treia! Te-ai ars!

Regula #9: Ganditorule, nu fa glume proaste prietenilor tai:
“G: Ba, politia!
J: Ce ma??
B: Ba termina ma glumele astea!”

Regula #10: Nu poza cu mainile prin locuri (aparent) ciudate de pe corpul vara-tii. Destul i-ati bagat la idei cand ati intrat amandoi in baie.

Regula #11: In baie nu se sta mai mult de o jumatate de ora. Daca depasesti limita, ori lumea uita de tine, ori intra la banuieli, ori se sperie. Niciuna din situatii nu iti e favorabila.
Aviz Ganditorului! Esti la a treia, dar te iert, nu degeaba mi-esti frate.

Regula #12: Nu te certa cu taica-to pe tema bauturii. Oricum nu o sa te creada cand ii vei spune ca de fapt mama ta “ii fura” JB-ul si nu tu.
Pointless.

Regula #13: Nu arunca sticle de bere la vecinul de jos. Sau daca totusi o faci, incearca sa eviti masa aia care e de sticla. Daca totusi nu poti.. just enjoy the sound!
Aviz.. Nadiei Comaneci?! (Pentru detalii ask Baiazid!)

Regula #14: Pentru a functiona timer-ul camerei, indicat este sa selectezi optiunea “de facut poze” si nu optiunea “de inregistrat”. Ma rog, puteti sa incercati, dar va garantez ca NU merge.
Noi stim! La fel si domnisoara Pop, nu-i asa?
A treia!

Regula #14'(prim): Este absolut inutil sa filmezi timp de un minut. Asta nu inseamna ca faci poza.
Daca tot nu intelegi, reciteste Regula #13, domnisoara Pop.
A patra! Il depasesti cu mandrie pe Jepy.

Regula #15: Nu parca masina in garaj daca nu mai ai cum sa intri pentru ca nu ai cheie.
Si totusi cum ai intrat sa parchezi masina?
1. Lipsa cheii.
2. Lipsa G2-ului. Baiazid, am eu senzatia sau te cam certi cu legea?

Regula #16: Nu mai dormiti cu usa deschisa! Prietenii vostri parsivi v-au facut poze pentru a se amuza pe seama voastra.
Acum intre noi fie vorba, erai funny alaturi de Baiazid, domnisoara Pop!

Regula #17: La usa se bate si doar cand auzi “Da, intra!”, intri. Daca auzi doar “Da!” e indicat sa stai in banca ta. Sau poti incerca sa intri, dar vei fi dat afara.
Aviz lui DJ_Myrazz!

Regula #18: Nu suna sa renunti la taxiul pe care l-a comandat Kadin, pentru ca vrei sa mergi cu masina care e in garajul de la care nu ai cheie. Va trebui sa mai dai un alt telefon… sa chemi un alt taxi.
Tu sa dai telefonul; Kadin nu mai e asa binevoitoare ca si prima data.

Regula #19: Nu le spune alor tai ca nu dormi acasa. Risti “sa puna mama zavorul” si sa nu ai cum sa intri in casa.. la 5 dimineata cand te razgandesti si vrei de fapt sa dormi ca un prunc in patutul tau.

Regula #20: DJ_Myrazz, nu o uita pe Lili!

Introducere.
Totul a inceput.. vineri.

Cuprins.
:D

Incheiere.
Si sambata s-a terminat.

Abstract.

Te-a vazut in negura noptii si ti-a desenat trupul in lumina pala a lunii.
O asteptai , dar nu i-ai spus nimic.. despre tine.
Poate pentru ca nu era singura. Ai simtit stelele in urma ei.
A mirosit o raza de soare dimineata.
S-a lasat curatata de ploaia rece, cateva ore mai tarziu.
S-a simtit altfel. E alta.
“Si simt ca..”
Shhh! N-ai voie.

Un zambet curat si o zi senina.
Inimile cu portile grele, sunt larg deschise.
O clipa infinita conturata de frigul ce strapunge si cel mai puternic trup.
E un frig alb, acoperit usor de o caldura multicolora.
E apa aia cristalina care sterge orice urma.. de..
“.. am uitat!” – spui amuzata.

Nu sunt lacrimile in care te innecai intr-un act sinucigas.
Si nici tacerea innegurata ce te izola. Si-a schimbat culoarea.
Nu-i un vis dus de vant facut praf odata cu cresterea vitezei; si nici un val de sentimente ce da inapoi precum refluxul.
Nu sunt cuvintele grele ce apasa cu forta lasand rani sangerande.
Ai pierdut mult. Nu credeau intr-o recuperare a ta, pierzandu-si si ultima urma de speranta.
Transfuzia aia ti-a salvat viata.
Nu mai esti omuletzul ala vechi.
Totul arata asta.
Totul era premeditat si refuzai a crede.
Precautia si esecul. Sau esecul precautiei.

Ai iesit de sub control.
Nu uita sa respiri incet.
Nu mai poti vorbi.
Pentru tine vorbesc ochii.
Nu cuvinte mari.
Buzele gesticuleaza.
Gesturi simple.
Trupul iti danseaza in desene abstracte.
Cu un creion proaspat ascutit.

“Citeste-ma!"

Sentimente.

Mai stiti? Tu?
Dar tu?
Voi.. voi mai stiti?
V-aduceti aminte cand..?

Totul e amintire…
De tine mi-e dor.
Pe tine te urasc.
Iar pe tine te port cu mine in gand!
Nu, nu te voi uita!
Betia de la 7 dimineata!
Un acord de chitara.
Niste voci.. false.
Un rasarit ca niciunul altul.
De voi mi-e dor!
Noptile in parc si fumul de tigara.
Jocurile si glumele haioase pentru unii, proaste pentru cei luati peste picior.
Familia!
Colindele. Banii si muzeul.
Pozele. Marea si muntele.
Noi toti! Chiulul. Laptele gros si Avioanele.
Certurile. Clubul abonatilor la 2 si la 3.
Bradul ala mic si “Ticiref Nuicarc”!
Dar..
Pe tine nu vreau sa te mai vad!
Am fost plina de praf, pe alocuri presarata cu ura.
M-am imbracat. Insa ranile nu le-am putut acoperi.
Dar n-am uitat.
Du-te!
Lasa-le sa se cicatrizeze.
Nu mai vreau nimic!
Am totul acum!
Pe tine te iubesc!
Si pe tine! Si tin enorm la ceea ce ne leaga!
Ahhh, iubesc poza asta!
Copilita fara minte, nebuna dupa alb, linistita de rosul ala aprins, acum verde!
Vino! Dar fara el! Si nu o lua nici pe ea.
Cum?
Nu.
Nu imi pasa.

De ce sunteti?
Ocupati locurile degeaba!
Cum sunteti?
Rai! Da!
Sau cum ati fost?
Perfizi!
De ce nu va mai pot atinge?
Nu v-am atins niciodata.
V-am avut vreodata?
Am fost prea naiva.
V-am cunoscut vreodata?
Pe dracu’!
Ati fost voi langa mine?
Cu un scop!
Cine sunteti???
Voi..
..ati venit.. si ati plecat.. sau ati ramas.
Daca ati venit si ati ramas, e cazul sa plecati.
Cine?
Tu..pentru ca de tine nu mi-e dor. Ai lasat mult praf si ura in urma ta.
Si.. ah..
.. inca mai esti?
N-am pentru ce sa te iert. Datorita tie, acum un imi mai pasa de nimic. Datorita tie sunt MAI puternica.
Si totusi mi-as dori sa ma mai pot bucura de orice.. fara sa fiu precauta. Precautia nu face decat sa imi ia un pic din bucuria de a trai fiecare moment, desi il fructific la maxim.
Datorita TIE nu sunt asa! ACUM! Astept momentul ala.
Pentru ca DA! Cred din nou :) Dar nu datorita prezentei tale.
Du-te! Du-te acum!
Si tu sa pleci! Acum esti in alt loc. Probabil iti e mai bine. Cine s-ar fi gandit ca te voi pierde? Ca ma vei pierde? Ca ne vom.. pierde? Prin ce momente am trecut. Nu te voi mai vedea. Dar nu mi-e dor de tine. Odihneste-te in pace!
Da!
Voi plecati!

Restul sunteti ai mei!

Tu. Tie iti simt lipsa; imbratisarea pe care nu mi-ai dat-o niciodata sau vorbele bune pe care nu le-am auzit niciodata. Poate ne vom revedea intr-o zi.

Si .. Tu!!!
Tu ramai aici!
TU ramai cu mine!!

8.

Atunci..

Mai crezi in trecut?
Nu. De ce ma pui sa fac asta? Aici sunt doar eu. Nu te mai caut.. Nu vreau sa te am aproape.Nu voi afla vreodata ce ne-a legat sau ce ne-a despartit. Am uitat ce a ramas din noi. Nimic.
Te iubesc!
Nu!
Ba da si stii asta! De ce..
Nu ai dreptul sa mai pui intrebari.
Te-ai schimbat!
Adevarat! Ti-am spus.. si nu m-ai crezut.
Erai altfel..cand m-am indragostit de tine.
Vezi? De asta ti-am zis ca nu, tu nu ma iubesti. Tu nu stii sa ma iubesti!
Ba da..
Tocmai ai spus ca m-am schimbat. Iubeai ce eram eu. Ai vrut sa ma schimb. Am facut-o. Nici acum ca am ajuns sa fiu ce iti doreai nu e bine? Stai linistit. Nu trebuie. Nu imi pasa.
Acum nu iti mai pasa?
Acum nu imi mai pasa!!
Putem sa incercam sa..
Pentru a cata oara? Te-am pierdut de atatea ori, mi-am dorit nebuneste sa ne ragasim, dar acum eu nu te mai astept!
Ma mai iubesti?
Te-am iubit!
Deci nu ma mai iubesti?
Te-am iubit!!
Am crezu ca..
Te urasc! Stiam ca vei veni inapoi. Stiai ca in momentul ala te voi uri.
Cum ramane cu noi doi?
Care noi doi?
Poti sterge cu buretele tot?
Nu, nu pot si nu vreau. Dar nu ma raneste absolut nimic. Totul a fost frumos. Putini au parte de ce am avut noi. Acum e totul frumos. Si.. si mai putini au parte de ce am eu.
Adica..
Nu iti mai dau explicatii. And the sun came up. I am alright. And gone! Cu bine!
Dar…
Ai grija de tine!

O priveste pentru ultima oara.. Ea nu il mai aude. Sau nu il mai asculta.
Fara a intoarce privirea, lasandu-l singur, si-a urmat drumul linistita.. in acelasi pas plapand si moale.
A fost ultima oara cand s-au vazut, ultima oara cand a privit-o in ochi, ultima oara cand a lasat-o sa plece.
Nu s-a mai intors. Desi a asteptat-o. N-a mai primit niciun semn; nu a mai raspuns la mesaje sau la telefon. Din cand in cand afla despre ea de la prietenii lor. Mereu neclar.. niciodata complet. Tot de la ei mai facea rost de cate o poza.
“Arata bine!” – isi tot spunea.
S-a decis sa nu ii mai scrie. Fara rezultat.
Fara rezultat erau toate incercarile lui in orice domeniu. Era de nerecunoscut.
Lipsa de atentie i-a fost dusmanca pana in ultima clipa.

El..
A cazut..
Nu isi aminteste nimic. Nici macar de mesajul scris inainte de a-si pierde cunostinta.
Ca de obicei citeste mesajul. Desluseste ce era scris: “Vreau sa te vad pentru ultima oara!” Are un sentiment ciudat, dar il ignora cum a facut cu toate celelalte.
“Probabil iar a baut!”
De altfel, e de negasit de ceva timp. Nici macar prietenii lor nu stiu ceva de ea.
Cateva ore mai tarziu, organismal lui cedeaza, aparatele nu functioneaza pe un trup ce nu mai poate fi salvat.
Toti il plang. Toti.. in afara de ea.
Iar el o priveste. Acum intelege de ce nu l-a mai cautat. Intelege de ce nu il mai iubeste. Stie de ce nu il plange. El nu mai exista pentru ea. Sufleteste. Acum.. nici macar trupeste. Dar ea nu stie.
Langa ea nu va mai putea fi.
O va revedea. Nu va mai fi a lui, dar vrea sa o stie la fel.
“Pare fericita!”
Nu mai e demult a lui. Dar doar acum intelege de ce.

Ea..
A incetat sa mai primeasca semne de la el. Nu l-a cautat. Nu o interesa. I se parea ciudat ca a incetat sa ii mai scrie fara sa ii spuna un “adio” tipic lui. Dar a ignorat totul.
Pana cand, tarziu a primit vestea. Socata, calma, fara a scoate vreun cuvant, fara a schita vreun gest.. fara a trada vreo lacrima.. pleaca! Niciun repros, niciun gand, nicio idee sau vreo parere de rau, niciun fel de sentiment… si acum, niciun regret.
Ii priveste pentru prima si ultima oara poza peste care au trecut deja doua ierni..
“Ti-am zis sa ai grija de tine…” – ii spune incet, parca de teama sa nu o auda cineva.
“Ce proasta sunt! Vorbesc cu.. o piatra!”

Ii e mai usor sa accepte pierderea trupului unui suflet disparut cu cativa ani in urma.
Se intoarce si pleaca.
Ridica privirea si se uita la cerul senins. Ultima oara cand i-a vorbit prin intermediul lui, traia. O lacrima o tradeaza.
“Acum esti in alta parte. Nu te voi uita!”
Ploua… si se sterg toate amintirile..
Isi continua viata in acelasi ritm alert, fericit.
Nu isi doreste sa mai vorbeasca unei pietre despre un suflet pierdut cu un trup lipsit de viata.


Acum..
Soarele a rasarit iar.

Ea..
Somnoroasa, priveste pe geam. Copacul ei preferat e si mai inalt. Acum sanatos si plin de viata.

Cineva.. are grija de el.