Recapitulare.

Unde e copilul ce mergea pe role?
Au orbit ochii in care ma oglindeam zilnic ca in izvorul din zilele fierbinti de vara?
S-a stins lumina ce a ajuns sa ne doara in timp? Strapungea secretele noastre. Le lasa libere, in voia lor, in vazul tuturor. S-a lasat intunericul ce a cusut legatura, ne-a recuperat si ascuns secretele, ne-a lasat liberi in voia impulsului, ne-a impins spre pacat si ne-a lasat prada tentatiei.
Cerul credea ca te stie. Am avut incredere in tine si la fel am crezut si eu. Cu siguranta te credeam adevarat.. in orice colt de spatiu.
Acum, in visul cel mai mic, tu esti afara. Nu te mai gasesc. Ochii-ti stralucesc in aceleasi reflectii, acum mult mai slabe. Strazile pastreaza urmele pasilor tai. Si umbrele imi arata poza cea mare. Soarele iti pastreaza chipul vesel si ploaia-mi arunca in brate toate lacrimile pe care le-am varsat.
Valurile isi revarsa furia asupra mea si simt durere. Marea ma iubea.

Recunosti zidul ala vechi?
Inca pastreaza cuvintele scrijelite cu mult timp in urma: “te-am iubit, te iubesc si te voi iubi.”

Abstract.

Te-a vazut in negura noptii si ti-a desenat trupul in lumina pala a lunii.
O asteptai , dar nu i-ai spus nimic.. despre tine.
Poate pentru ca nu era singura. Ai simtit stelele in urma ei.
A mirosit o raza de soare dimineata.
S-a lasat curatata de ploaia rece, cateva ore mai tarziu.
S-a simtit altfel. E alta.
“Si simt ca..”
Shhh! N-ai voie.

Un zambet curat si o zi senina.
Inimile cu portile grele, sunt larg deschise.
O clipa infinita conturata de frigul ce strapunge si cel mai puternic trup.
E un frig alb, acoperit usor de o caldura multicolora.
E apa aia cristalina care sterge orice urma.. de..
“.. am uitat!” – spui amuzata.

Nu sunt lacrimile in care te innecai intr-un act sinucigas.
Si nici tacerea innegurata ce te izola. Si-a schimbat culoarea.
Nu-i un vis dus de vant facut praf odata cu cresterea vitezei; si nici un val de sentimente ce da inapoi precum refluxul.
Nu sunt cuvintele grele ce apasa cu forta lasand rani sangerande.
Ai pierdut mult. Nu credeau intr-o recuperare a ta, pierzandu-si si ultima urma de speranta.
Transfuzia aia ti-a salvat viata.
Nu mai esti omuletzul ala vechi.
Totul arata asta.
Totul era premeditat si refuzai a crede.
Precautia si esecul. Sau esecul precautiei.

Ai iesit de sub control.
Nu uita sa respiri incet.
Nu mai poti vorbi.
Pentru tine vorbesc ochii.
Nu cuvinte mari.
Buzele gesticuleaza.
Gesturi simple.
Trupul iti danseaza in desene abstracte.
Cu un creion proaspat ascutit.

“Citeste-ma!"

Partener al singuratatii mele.

O ultima privirea aruncata peste umar; o ultima lacrima pe care El o vede.


Fii singur alaturi de mine; vino cu mine sa descoperim misterul de a ne tine in brate fara sa ne atingem.
Fii langa mine cand sunt singura; indeparteaza-mi temerile; curata-ne de trecutul murdar din care am facut parte cu sau fara voia noastra.
Ma gandesc la mine sa traiesc pentru tine.
Sa se stinga lumina, iadul sa ia foc, pasiunea sa arda, cuvinte mute sa ne cante iubirea, litere transparente sa ne scrie povestea.
Sa stam in pat fara sa ne atingem, sa dezvaluim misterul de a ne cunoaste fara sa vorbim, de a ne iubi fara sa ne atingem, de a ne sustine fara sa fim unul langa celalalt; sa pretindem ca se intampla totul cand de fapt .. nu se intampla nimic.
Linistea cuvintelor nerostite sa ne fie calauza; tu in locul tau, eu in al meu; ca un inger, fii langa mine; lasa-ma sa iti spun ca iti sunt infidela doar cu singuratatea ce ma incojoara.
Sa ma gandesc la mine sa traiesc pentru noi.
Fii langa mine atunci cand sunt singura, sa te iubesc asa cum vreau eu.
Vreau sa ma mangai fara sa ma atingi. Sa ai grija de mine printr-un singur gand.
Sa ma iubesti intr-o simpla privire.
Sa imi vorbesti intr-un cantec surd.
Sa mi te dedici intr-un vis real.
Sa fii al meu intr-o atingere inexistenta, dar totusi reala.
Sa crezi intr-o speranta.
Sa dam sens absurdului de a ne tine in brate fara a ne atinge, de a ne iubi fara a o spune.
Te vreau langa mine.
Tine-ma in brate, iubeste-ma; dimineata, sa imi saruti ochii somnorosi; sa tragi de mine sa ma trezesc, sa ma saruti si..
[“cin’minute!”]
... sa razi.. 


Si din nou, auzi aceeasi voce care iti spune ca “Va fi bine!”

Acum in umbrea mea cuminte, zambesti usor copilareste, dar soare-mi esti cand vrei fierbinte si valul ce ma racoreste..