Abstract.

Te-a vazut in negura noptii si ti-a desenat trupul in lumina pala a lunii.
O asteptai , dar nu i-ai spus nimic.. despre tine.
Poate pentru ca nu era singura. Ai simtit stelele in urma ei.
A mirosit o raza de soare dimineata.
S-a lasat curatata de ploaia rece, cateva ore mai tarziu.
S-a simtit altfel. E alta.
“Si simt ca..”
Shhh! N-ai voie.

Un zambet curat si o zi senina.
Inimile cu portile grele, sunt larg deschise.
O clipa infinita conturata de frigul ce strapunge si cel mai puternic trup.
E un frig alb, acoperit usor de o caldura multicolora.
E apa aia cristalina care sterge orice urma.. de..
“.. am uitat!” – spui amuzata.

Nu sunt lacrimile in care te innecai intr-un act sinucigas.
Si nici tacerea innegurata ce te izola. Si-a schimbat culoarea.
Nu-i un vis dus de vant facut praf odata cu cresterea vitezei; si nici un val de sentimente ce da inapoi precum refluxul.
Nu sunt cuvintele grele ce apasa cu forta lasand rani sangerande.
Ai pierdut mult. Nu credeau intr-o recuperare a ta, pierzandu-si si ultima urma de speranta.
Transfuzia aia ti-a salvat viata.
Nu mai esti omuletzul ala vechi.
Totul arata asta.
Totul era premeditat si refuzai a crede.
Precautia si esecul. Sau esecul precautiei.

Ai iesit de sub control.
Nu uita sa respiri incet.
Nu mai poti vorbi.
Pentru tine vorbesc ochii.
Nu cuvinte mari.
Buzele gesticuleaza.
Gesturi simple.
Trupul iti danseaza in desene abstracte.
Cu un creion proaspat ascutit.

“Citeste-ma!"

Chihiro si balonasul de guma colorata.

Face un balon. El se apropie si ii saruta coltul buzelor. Fara nicio reactie, nu il priveste, dar zambeste si merge mai departe.
Te astept pana iesi! Nu o sa mergi direct acasa!
Cu un zambet ironic, ea intreba:
Dar?
Mai stam si noi un pic..
Trece timpul. Intrebatoare, privirea ei il intalneste: "Stai! Unde pleci?"
A lui raspunde clipind cu calm si ascunzand un zambet cald si plin de dorinta: "Stai linistita! Te astept afara!"
Linistita si-a continuat ce avea de facut. In zece minute iese.
"Nu mai e!"
Da sa iasa din cladire si dau nas in nas. Se amuza. Basca nu o lasa sa vada prea multe.
Credeam ca ai plecat! M-am intors si nu erai acolo.
Si eu credeam ca tu ai plecat!
Ies razand, continuand o discutie banala, dar care i-a apropiat.
Pfff, ce frig e afara! Ploua?
Un pic. Vrei sa mergem inauntru?
Nu! Imi place cand ploua.
Si zambeste, uitandu-se spre cer, dezamagita totusi ca nu prea are ce sa vada. Dar.. zambeste in continuare.
O tine in brate si o priveste. Se apropie din cand in cand, dar se opreste.
Ia alta guma. Aia nu mai era buna de baloane.
Yeyy! Gata! Acum pot sa fac baloane.
Il sparg eu!
Si buzele se ating usor.. firav.. fugitiv. Si se retrag.
Isi vorbesc, rad, zambesc, dar ea nu il priveste. Si basca ii e complice. O acopera.
O tine in brate si se apropie din ce in ce mai mult, oprindu-se totusi de fiecare data.
Timpul trece fara sa isi dea seama.
Vrei sa mergem?
Nu..
Rade. Si se apropie de ea.
Si... ce o sa faci apoi?
Pai.. o sa merg acasa?!?!
E aproape. Intalnirea e inevitabila.
O sa mergi acasa?.. si zambeste.
Fara sa mai astepte vreun raspuns.. o saruta. Dintr-odata nu mai e nimic in jurul lor. Noaptea e si mai intunecata, ploaia s-a oprit, frig nu mai e. Oamenii au disparut.
Pfff! Si uite-l pe baiatul asta cum revine la realitate!
Ce vrei sa spui?
Nimic.. doar ca .. stii, atunci cand esti in alt loc si te intorci la realitate, nu e prea placut.
Ea zambeste usor, trist ... fara sa mai spuna nimic.
O saruta din nou, cu dorinta si mai puternica. Se simte.
Pleaca.
Se opresc; o imbratiseaza si ii spune ca e timpul sa plece.
O sa te mai vad?
Poti sa fii sigura de asta!
Si .. el, fara sa priveasca in urma, fara sa stie ce a lasat acolo, pleaca.
Culoarea si-a spus cuvantul, balonasul a marcat teritoriile si le-a unit.
E timpul sa plece si ea. Sparge un ultim balon si arunca guma. Nu mai avea acelasi gust si nici aceeasi culoare. Nu mai avea aceeasi putere de a face baloane.
Zambeste, se intoarce si pleaca.
Sunt sigura!

Am visat despre noi.

.. dormi? - intreb cu o voce pierduta.
Aceeasi respiratie usor sacadata imi ofera raspunsul pe care nu il vroiam, dar renunt sa astept o confirmare, crezand ca poate e doar un vis urat la mijloc.
Inchid usor ochii, incercand sa adorm.
Nu dorm.. nu dorm..
Te-am trezit! Imi pare rau.
Nu, eram treaz inca de cand te-ai ridicat.
Nu am vrut sa ma auzi. Haide dormi. O sa incerc si eu sa adorm.
Il sarut usor, dar il simt nelinistit. Si totusi nu zic nimic. Dar..
Unde ai fost?
Afara.
... ce ai facut? .. singura..
Nimic. Am stat; nu puteam sa dorm si mi se luase sa ma uit pe pereti.
Hmm.. ai stat ceva timp.
Sincer, nici nu stiu cat e ceasul, nici cat timp a trecut.
Sau poate doar mi s-a parut ca a trecut mult timp.
Sau poate... te gandeai la ce nu trebuie!
Nu.. eu..
Shhh.. nu spune nimic. Te inteleg.
Nu! Nu aveam voie sa fac asta!
Ba da! Stai linistit.
Dar.. nu vreau sa te pierd. Nu vreau sa fii suparata. A fost un gand stupid..
Nu sunt suparata. Si nu ma pierzi. Sunt aici si nu plec nicaieri. Dar.. da.. a fost un gand stupid. Si stiu ca nu iti va mai tine companie si altadata.
Il voi alunga!
Stiu. Acum pupa-ma! Nu vreau sa imi dai drumul!
Nu iti voi da drumul!
Zambesc. Nimic nu se compara cu ce traiesc acum.. si nu imi doresc sa se termine.
Ai adormit?
Nu.. tot nu pot sa adorm.
Acum nu mai pot nici eu sa dorm. Nu rade, nu fii rautacioasa!
Bine, bine, hai ma pupi?
Meriti?
Da, normal!
Si ma saruti usor, indepartandu-mi orice teama.
Auzi? Nu vrei sa mergem sa ne plimbam?
Hmm.. de ce nu? Haide!
Yayy.. hai!
Si razi de mine. - Unde mergi asa?
Eh, haide, nu imi strica cheful!
Nu te supara, dar esti amuzanta! Si ai dreptate, oricum nu ne vede nimeni.
Si daca ne-ar vedea ce?
Ne-ar trata ca pe niste... doi nu prea intregi la mine?
Asa si? Noi stim ca suntem perfect normali!
Adevarat! Ia-ti macar ceva in picioare! Unde te duci?
Haide maaa, ca nu avem nevoie de nimic. E cald afara. E frumos, senin, pustiu. Haide odata!
Si incerc sa alerg; ma las ajunsa de tine. Ma saruti si ma strangi in brate. Tare!
Linistea mormantala e tulburata de rasetele noastre senine, colorate. Toti sase suntem verzi in noaptea asta: eu, tu, rasul meu.. si rasul tau; noi si rasetele noastre.
Mergem unde vedem (sau nu) cu ochii. Destinatia nu e prea importanta pentru noi.
Asfaltul se incalzeste la fiecare pas pe care il facem si inghite orice pietricica, orice ciob, orice ar putea sa ne raneasca. Nu vrea sa ne vada tristi.
Alergam, radem, vorbim, numaram stelele.. ne iubim.
Incepe sa se lumineze!
Dar a trecut ceva timp..; ti-e frig?
Doar un pic..
Si ma strangi si mai tare in brate; atat asteptam.
Soarele e rabdator; ne face semn ca putem sa ne sarutam linistiti; aparitia lui poate sa astepte un pic, iar noi nu putem sa o pierdem.
Ii zambim in semn ca poate sa vina.
Cu un joc de culori pe care nu l-am vazut pana acum ne zambeste puternic si ne imbratiseaza. E prima oara cand ne vede impreuna. Ma incalzeste, dar nu imi dai drumul din stransoare bratelor tale, ci din contra.. e mai puternica.
Si stam imbratisati, muti, privirile fiind de ajuns pentru a exprima totul.
Pe strazile pustii cu cateva minute in urma, incepe sa se forfoteasca. Nu vedem, nu auzim, nu constientizam privirile ciudate atintite asupra noastra. Ne privim si atat; ne sarutam.. zambim.
Nu mai sunt o straina pentru tine, nu-i asa?
Nu ai fost niciodata!
Dar..
Dar.. ai fost ca un mister, pe care l-am descoperit zi de zi. Si mereu voi descoperi ceva nou la tine.
Privirea ta, gesturile tale.. imi ofera siguranta si incredere in noi.
Azi cred si mai mult in noi.
Acum e randul tau. Tu intrebi. Tie ti-e teama si e timpul sa iti ofer aceeasi incredere.
O sa.. ma iubesti?
Te iubesc deja!

Abundenta de sentimente colorate.

Azi nu stiu ce va fi maine. Astept sa vina Maine, ca sa aflu. Probabil o sa dorm pana tarziu si ghici ce?
O sa pictez niste zambete. Si apoi o sa mananc mult, ca asa se intampla cand sunt fericita. Si o sa invat. Bine, mai reflectez la ultima parte.
Pe moment sunt proasta, oarba, fara vointa, de ce nu!?
Nu stiu ce se va intampla peste o saptamana. Voi fi mai puternica poate; sau mai fericita?
Amandoua? Da, de ce nu? Vreau! Si daca vreau ce? Trebuie sa fac ceva!
Trebuie?
Categoric. - Nu stiu ce va fi peste o luna, dar stiu ca pana acum m-ai prostit suficient. Hai sa lasam si pentru mai incolo. Momentan luam o pauza sa imi odihnesc mintea. Prin urmare nu stau sa ma plang acum, iar si din nou, la nesfarsit. Nu are rost. Si m-a pleznit o lene de ma doare. Asa ca n-am chef sa tip. Ca sa ma plang, trebuie sa tip. Intelegi da?
Ma bucur.
Acum vreau sa rad, sa ma auda toti. Sunt obosita si vreau sa rad. Deci.. rad. Hehe, e tare stralucitor. Imi iubesc rasul. De fapt ma iubesc pe mine. Sunt tare colorata azi.
Daca tot nu spui nimic si doar te uiti la mine, uite o lista. Sunt prea bine dispusa si imi expun dorintele; nu ca le-ai indeplini tu; stai linistit, nu astept nimic din partea ta and I MEAN IT!; si profit de asta ca sa nu urlu, sa nu tip, sa nu ma crizez si sa o iau razna, sa te enervez si sa te plictisesc. Apreciaza asta te rog, da? Acum cat sunt dragutza, cu mult bun simt, foarte beata si rosie in obraji. Bine, am exagerat la partea cu "beata", dar sunt high. Zau.
Ahh.. lista.
Vreau sa am pe cineva, pentru ca acum sunt singura. Hai sa nu enumeram motivele care au dus la situatia asta. N-are rost, da? Nu vreau sa ne enervam. Cand sunt obosita fac urat.
Da, mai urat decat de obicei.
Vreau sa zambesc maine dimineata. Sau azi. Ma rog, vreau sa zambesc mereu. Dar maine voi zambi in galben.
Si vreau sa fiu al dracului de fericita. Asa, sa urlu ... de fericire, normal. Si ea e conturata in rosu. Sa merg pe strada si sa rad tare. Bine, oricum nu sunt eu in stare sa rad incet, dar asa ca idee.
Vreau sa invat sa il sarut, sa il tin de mane, sa il iubesc.. vreau sa invat sa il tin langa mine. Iar pentru asta, nu am nevoie de tine. Asta cred ca e destul de clar. Daca nu... asta e, n-am chef de explicatii.
Azi NU am chef de explicatii. Nu am nevoie de tine. Am nevoie de niste culori. Si.. ce crezi?
Le am!
Vreau sa ma dau in leagane noaptea sau dimineata. Nu pe timpul zilei.
Pentru ca nu am chef, de-aia! Si cum urma sa spun, dar m-ai intrerupt probabil in speranta de a nu continua.. nici pentru asta nu am nevoie de tine.
Vreau sa fac multe lucruri pe care mi le-am dorit si nu le-am obtinut din cauza fricii. Vreau sa nu imi mai fie frica. Mai ales ca ea nu e colorata. Deci nu am nevoie de ea. Iar cum tu nu faci decat sa mi-o alimentezi, nu cred ca am nevoie de tine.
Da, ai dreptate! Sunt sigura, ca nu am nevoie de tine.
Vreau sa invat sa ma bucur de el si de ceea ce e dispus sa imi ofere. Am mai spus-o. Si stii care e avantajul amandurora aici? (adica atat al meu, cat si al tau). Nu am nevoie de tine pentru asta. Adica nu o sa ne stresam reciproc.
Vreau sa traiesc. Si nu am murit; nu am nevoie de tine ca sa traiesc. Nu am nevoie de aerul pe care il respiri tu. Simt nicotina. Si aerul tau nu e colorat. Vreau ceva.. mai putin.. ummm poluat?!?!
A fi colorat NU inseamna a fi poluat. Dar, tu ramai cu parerile tale; nu incerc sa te fac sa crezi altceva.
Eu nu stiu unde vezi tu jignirea, dar sunt prea obosita. Nu vreau sa ma enervez. Ma lasi sa continui?
Multumesc.
De fapt..nu stiu, vreau atat de multe.. incat mi-e greu sa le enumar pe toate. Au luat-o razna. Nu stiu de unde sa incep. Sunt de o energie de nedescris desi mai am putin si plang de nervi pentru ca mi-e somn.
Pai ti-am cerut sa intelegi ce zic eu? Nu cred. Hai lasa nu incerca sa ma intelegi.
Rad ca am pofta sa rad; nu am zis ca vreau sa rad?
Nu mai stiu sa mangai.. dar stii ce? Maine o sa invat din nou, sa fac asta.
Imi e dor de un sarut sincer, rosu cu galben; mi-e dor o mangaiere calda, portocalie cu o usoara tenta de rosu; nu mi-e dor sa le primesc, cat mi-e dor sa le ofer.
Asa ca maine voi continua sa umblu printre nori albastri, sa ma plimb prin vise, sa le colorez cu .. verde, mov si galben.
Eh, nori albastri! Nu exista? Ii fac eu sa exista. Tot ce vreau si nu exista, va exista. Pentru ca asa vreau eu.
Si o sa merg, nu stiu unde, nu stiu cand, dar o sa plec. Si o sa fie verde acolo unde merg si pe alocuri cate o pata de culoare.
Nu fac niciun misto de tine, dar tu intelegi ce vrei. Prea obosita sa iti explic si oricum azi NU ofer explicatii. Vroiam sa spun relatii cu publicul, dar suna prea pervers.
Doar nu o sa incep sa plang? Hehe, daca ai venit pentru asta, lasa-ma sa iti spun ca ai cam pierdut timpul.
Haide ca sunt obosita. Vreau sa ma culc. Continuam discutia altadata. Maine o sa fie o zi lunga si plina.
De culori!
Tu? Nu stiu.. ramai si tu pe aici, daca vrei.. pentru ca e cam tarziu; ai canapeaua la dispozitie (si asa nu imi place; nu suport culoarea maro; eu am culori vii). Dar dimineata pleci, auzi tu?
Am treaba.
N-auzi ca nu am chef de explicatii azi? Dar oricum, ca idee, maine prind soarele si il tin captiv.
Dar cui ii pasa de soarele tau? Mie acum imi pasa de soarele nostru; mare, galben, gras si stralucitor; sanatos.
Nu ma! Al meu si al tuturor! Dar nu al tau. Tu sa te descurci!!!

Ucigasa de suflete isi iubeste victima.

La ce folos iubirea, daca nu a dorit-o? La ce folos noi doi, daca a pus punct?

La ce folos ceea ce am simtit daca am gresit in nenumarate randuri, desi nu mi-am dorit?

Cu ce m-au ajutat lacrimile? M-am imbolnavit. Nu fizic, nu asta conteaza; mi-am imbolnavit sufletul, l-am inchis, nu l-am lasat liber. A uitat ce inseamna sa zboare, sa viseze, sa zambeasca la/ pentru/ din cauza oricarui maruntis, doar pentru ca era ticsit de fericire; avea sa ofere si altora.

Ce folos aveau culorile din jurul meu, daca eu eram pictata in alb si negru? Alba, transparenta, fara niciun sentiment; in acelasi timp neagra, fara puritate sau inocenta, fara niciun sentiment curat. Cu ce m-a ajutat ca soarele era galben, cerul albastru, iarba verde, copacii infloriti, albi sau roz, daca eu m-am regasit doar in griul ploii, sau negrul noptii?
.. sufletul meu mizerabil ca mocirla dupa ploaie; murdar, patat ca blugii aruncati la spalat pentru ca am sarit in balti.
.. niste lacrimi de crocodil care intareau ceea ce ma caracterizeaza ca fiind o prefacuta.
.. complacerea in niste lucruri mizere. Mi-am vandut sufletul; l-am oferit in schimbul placerii, in schimbul unui sarut dupa care plangeam (ca o prefacuta).
Am primit un zambet cald, o privire blanda, un "te iubesc". Nimic nu a fost pe gratis. Mi-am vandut sufletul. Mi-era bine. Mi-am vandut sufletul cui nu avea nevoie de el.
L-am vrut inapoi. L-am luat: patat, incomplet, murdar, rece, negru. Mi-am negociat sufletul. Mi s-au oferit lacrimi, promisiuni, zambete, "te iubesc": toate pentru a-l vinde din nou. Egoista, lacoma, indiferenta, nepasatoare, pretul care mi s-a oferit nu m-a multumit. Am primit indiferenta sarutul, l-am gustat, mi-a placut; am oferit sperante desarte si am primit cu un zambet de satisfactie, zambetele puse toate la dispozitia mea. Am primit mandra "te iubesc"-ul spus din tot sufletul. Nu fericita. Mandra: castigasem! Am primit promisiunile si am oferit altele la randul meu. Ce ma costa?
Am primit cu raceala lacrimile oferite in schimbul sufletului, in schimbul meu. Deja imi negociam propria persoana. Dar am pus punct! Era prea mult.
Am primit ce am vrut: lacrimi. Negocierile au luat sfarsit. Am plecat si am luat cu mine, nu doar sufletul meu, ci si pe al lui. Am plecat cu zambetul pe buze si satisfacuta gustam neincetat din aroma razbunarii.
Castigasem!
Ce folos ca de fapt, sufletul meu l-am vandut si doar pe el l-am luat cu mine, continuandu-l sa il hranesc cu sperante si vise?
Cu ce ma ajuta sa stiu ca nu vreau sa fac rau, daca ei asa ma vad? Ca pe o castigatoare perfida si perversa, ce nu tine cont decat de ceea ce o face pe ea fericita, de la placerea provocata de privirea aia blanda, la bucuria unui zambet; de la mandria ca l-am facut sa tremure cu un simplu sarut la placerile trupesti.
Dar m-am plictisit de el. Vreau o noua victima.
Cu aceeasi mana criminala sa continui sa ucid un alt suflet.
Ce rost mai au cuvintele si sentimentele mele fata de victima, daca in ochii lor o sa fiu aceeasi castigatoare?
Ce rost mai are sa lupt pentru ce simt daca oricum il voi ucide, pentru ca asa spun ei?
De ce au ei dreptate?
De ce am nu am fost eu victima si cel deja omorat, ucigasul de suflete?
De ce sa existe alta victima de a mea, daca eu sunt sincera, iubesc, si din contra, nu sunt prima; amandoi suntem primii. Joc cinstit, dar nu pierd; nu joc murdar, dar castigam amandoi.
De ce sa fie altul victima, iar eu criminala? De ce sa nu fiu eu cea care isi vinde acum sufletul, cuiva, sper eu mai bun?
De ce sa il iubesc pe urmatorul, daca oricum rezultatul il stim deja cu totii? Chiar si cei ce nu-si clatesc ochii cu jocul meu murdar, stiu deja ce se va intampla. Sunt ai dracu'; citesc in stele.
De ce sa il iubesc daca ei stiu ca il voi rani? Au prezis asta.
Stim ca ei au dreptate. Doar le stiu pe toate.
Dar nimic nu are sens pentru mine. Sunt prea proasta si nu ma potrivesc in lumea lor desteapta.
Imi da cu rest. Undeva, cineva greseste.
Din calculele mele rezulta ca o sa ies castigatoare alaturi de un alt el. Amandoi o castigam. Pentru ca o sa ne iubim.
Meh, sunt o proasta. Trebuie sa refac calculele pentru ca din ale lor rezulta ca o sa ies castigatoare doar eu, continuand sa ucid, sa imi murdaresc trupul, mintea, sufletul, mainile.. cu lacrimile si sentimentele lui sincere.
Dupa calcule lungi, grele, ce au necesitat timp, chiar si pentru niste oameni destepti ce le stiu pe toate, chiar inainte de a le afla, s-a ajuns la un rezultat.
Sufletul meu - criminal in serie.
Eu - castigatoare.
El - o noua victima si cel din urma.
Asa spun ei.