Ultimul fum.

Traieste. O miniciuna adevarata.
Priveste. In jur, prin ei. Si-aduce aminte.
“Ce frumos era cand zambeam pentru cel mai marunt lucru, dar care ma facea fericita. Si dura. Cu cat era mai marunt, cu atat era mai puternic si mai semnificativ.”
Se gandeste. Ce frumos era cand iubea.
“Am iubit?”
A uitat.
Un el si o ea. El, geaca albastra si caciula mov. Ea, geaca verde si caciula albastra. O tine protector de brat, se apropie, o asculta, o saruta gentil pe frunte. Rad!
Unul dintre cele mai indepartate sentimente. Inca unul de fapt!
“Am ras vreodata?”
A uitat.
“Ce bine le sta impreuna!”
Zambeste. Involuntar, prima oara dupa mult timp, cu o sinceritate dureroasa.
Frana brusca o trezeste din simtiri. Copilul de mai devreme a uitat tot. Copilul? Care copil?

Merge agale!
-Nu te supara..
Ii intinde bricheta fara a-l lasa sa termine.
Privirea confuza determina dreptul la replica.
-Ai tigara intre degete. Neaprinsa. Pentru ce altceva puteai sa intri in vorba cu mine?
Nu il priveste. El pleaca fara niciun alt cuvant.

Ii vede. Nu ii aude, nu le citeste pe buze. Dar zambetele sunt suficiente.
Tentata pe moment sa mearga in urma lor, se razgandeste. Ii priveste pana dispar din campul ei vizual.
Copila se intoarce. S-a simtit urmarita. Dar asta nu o impiedica sa nu o mai priveasca. Asa era si ea: nepasatoare, dar fricoasa din cale-afara.

Nici macar un robot nu ar lua notite mai repede ca ea. Orice miscare ii e mecanica.
O alta poza, asemenea celei de mai devreme. Inainte sa o intrebe ceva, copila scoate bricheta din buzunar si i-o intinde, zambind.
-Multumesc! – o priveste insistent fara a se simti jenata de faptul ca o face sa se simta neconfortabil.
-Aveam si eu o caciula ca a ta! Verde! – ii ofera o explicatie putin ruginita. “Si un zambet ca al tau pe buzele astea ce n-au gustat fericire mult timp.. si lumina in ochii astia de robot; si lanturile inimii imi erau bine unse, probabil ca ale tale.. nu scartaiau, nu erau stricate, nu picau!” – isi spune in sinea ei.
Copila nu spune nimic; ar parea o nebuna in ochii lor.

Prezenta copilei o marcheaza. Timp de cateva ore sta nemiscata urmarindu-i pe toti. Ii deseneaza miscarile, isi imagineaza ce ar putea spune, de ce rade. Fericirii nu ii pune semn de intrebare.
El ii ofera raspunsul inainte de a formula intrebarea. O soarbe din priviri. O saruta si nu ii da drumul.
Vorbesc, se bat razand, ii ignora pe toti ceilalti pentru un moment in doi.

Copila intelege ca e privita, se ridica si iese. In secunda urmatoare stateau fata in fata. Zambetul amabil ce i-a oferit “un foc” si ochii prietenosi ce rad in lumina, sunt acum reci, rai si cer o explicatie. Mainile ce dansau vesele in aer stau acum incrucisate intr-o imagine sobra ce nu o prinde deloc pe copila.
-Vreau sa fiu ca tine! Iar!
-Sau vrei sa fiu eu ca tine?
-Ce prostii vorbesti.. nu stii ce spui!
-Nu ai fost ca mine, dar traiai ca mine. Acum daca tu esti.. cum esti, sau altfel spus, cum nu esti, trebuie sa fiu si eu, nu?
-Doamne, ce fac?
-Iti pierzi timpul. – ii raspunde copila, foarte sincer si cu parere de rau.
-Nu stiu daca aveam altceva mai bun de facut acum.
-Nu, nu acum. Iti pierzi timpul in general.
-Cum de stii?
-Am facut si eu asta. Imi pare rau, dar nu te pot ajuta. Degeaba iti ofer eu o zi cu imprumut, daca tu un ai cerut-o. Degeaba iti zambesc, daca tu nu simti nimic. Cum de altfel, degeaba rad, daca tu nu auzi. De ce sa vorbesc, daca tu nu intelegi?
O priveste tacuta, ceea ce ii ofera copilei posibilitatea de a continua. Isi aprinde o tigara.
-Asta e ultima. Zile cu imprumut am luat si eu, pentru ca am vrut, am cerut si mi-au fost oferite. De zambit am zambit pentru ca mi-au fost oferite zambete si am vrut sa le simt. Nu am inteles din prima, dar am ascultat. Timpul m-a ajutat sa inteleg. Pe tine nici timpul nu te mai poate ajuta. Tu un mai existi ca om, ca sa nu mai vorbim de suflet. Altfel cum iti explici faptul ca doar eu te vad si aud?
-Asta pentru ca vrei.. si mai devreme…
-El nu te-a auzit. De ce crezi ca a plecat fara sa zica vreun cuvant? Nu ma ai. Nu mai existi. Asa ca, te rog, nu imi oferi zambetul ala plin de satisfactie. Ma pot lipsi de el.
Ultimul fum o invaluie pe cea din fata ei, iar chistocul cade fara suflare.
-Esti cam agresiva pentru o copila.
Fara un alt cuvant, copila se intoarce la masa.
-Cu cine vorbeai?
-Cu.. Nimeni.
Intoarce privirea catre locul in care zacea ultimul muc de tigara.
Zambeste. “Cine ar sta de nebun in frig?”
-Nu era Nimeni acolo.

Am visat despre noi.

.. dormi? - intreb cu o voce pierduta.
Aceeasi respiratie usor sacadata imi ofera raspunsul pe care nu il vroiam, dar renunt sa astept o confirmare, crezand ca poate e doar un vis urat la mijloc.
Inchid usor ochii, incercand sa adorm.
Nu dorm.. nu dorm..
Te-am trezit! Imi pare rau.
Nu, eram treaz inca de cand te-ai ridicat.
Nu am vrut sa ma auzi. Haide dormi. O sa incerc si eu sa adorm.
Il sarut usor, dar il simt nelinistit. Si totusi nu zic nimic. Dar..
Unde ai fost?
Afara.
... ce ai facut? .. singura..
Nimic. Am stat; nu puteam sa dorm si mi se luase sa ma uit pe pereti.
Hmm.. ai stat ceva timp.
Sincer, nici nu stiu cat e ceasul, nici cat timp a trecut.
Sau poate doar mi s-a parut ca a trecut mult timp.
Sau poate... te gandeai la ce nu trebuie!
Nu.. eu..
Shhh.. nu spune nimic. Te inteleg.
Nu! Nu aveam voie sa fac asta!
Ba da! Stai linistit.
Dar.. nu vreau sa te pierd. Nu vreau sa fii suparata. A fost un gand stupid..
Nu sunt suparata. Si nu ma pierzi. Sunt aici si nu plec nicaieri. Dar.. da.. a fost un gand stupid. Si stiu ca nu iti va mai tine companie si altadata.
Il voi alunga!
Stiu. Acum pupa-ma! Nu vreau sa imi dai drumul!
Nu iti voi da drumul!
Zambesc. Nimic nu se compara cu ce traiesc acum.. si nu imi doresc sa se termine.
Ai adormit?
Nu.. tot nu pot sa adorm.
Acum nu mai pot nici eu sa dorm. Nu rade, nu fii rautacioasa!
Bine, bine, hai ma pupi?
Meriti?
Da, normal!
Si ma saruti usor, indepartandu-mi orice teama.
Auzi? Nu vrei sa mergem sa ne plimbam?
Hmm.. de ce nu? Haide!
Yayy.. hai!
Si razi de mine. - Unde mergi asa?
Eh, haide, nu imi strica cheful!
Nu te supara, dar esti amuzanta! Si ai dreptate, oricum nu ne vede nimeni.
Si daca ne-ar vedea ce?
Ne-ar trata ca pe niste... doi nu prea intregi la mine?
Asa si? Noi stim ca suntem perfect normali!
Adevarat! Ia-ti macar ceva in picioare! Unde te duci?
Haide maaa, ca nu avem nevoie de nimic. E cald afara. E frumos, senin, pustiu. Haide odata!
Si incerc sa alerg; ma las ajunsa de tine. Ma saruti si ma strangi in brate. Tare!
Linistea mormantala e tulburata de rasetele noastre senine, colorate. Toti sase suntem verzi in noaptea asta: eu, tu, rasul meu.. si rasul tau; noi si rasetele noastre.
Mergem unde vedem (sau nu) cu ochii. Destinatia nu e prea importanta pentru noi.
Asfaltul se incalzeste la fiecare pas pe care il facem si inghite orice pietricica, orice ciob, orice ar putea sa ne raneasca. Nu vrea sa ne vada tristi.
Alergam, radem, vorbim, numaram stelele.. ne iubim.
Incepe sa se lumineze!
Dar a trecut ceva timp..; ti-e frig?
Doar un pic..
Si ma strangi si mai tare in brate; atat asteptam.
Soarele e rabdator; ne face semn ca putem sa ne sarutam linistiti; aparitia lui poate sa astepte un pic, iar noi nu putem sa o pierdem.
Ii zambim in semn ca poate sa vina.
Cu un joc de culori pe care nu l-am vazut pana acum ne zambeste puternic si ne imbratiseaza. E prima oara cand ne vede impreuna. Ma incalzeste, dar nu imi dai drumul din stransoare bratelor tale, ci din contra.. e mai puternica.
Si stam imbratisati, muti, privirile fiind de ajuns pentru a exprima totul.
Pe strazile pustii cu cateva minute in urma, incepe sa se forfoteasca. Nu vedem, nu auzim, nu constientizam privirile ciudate atintite asupra noastra. Ne privim si atat; ne sarutam.. zambim.
Nu mai sunt o straina pentru tine, nu-i asa?
Nu ai fost niciodata!
Dar..
Dar.. ai fost ca un mister, pe care l-am descoperit zi de zi. Si mereu voi descoperi ceva nou la tine.
Privirea ta, gesturile tale.. imi ofera siguranta si incredere in noi.
Azi cred si mai mult in noi.
Acum e randul tau. Tu intrebi. Tie ti-e teama si e timpul sa iti ofer aceeasi incredere.
O sa.. ma iubesti?
Te iubesc deja!

Verde, portocaliu si rosu.

Deschid volumul cu momente si schite. Fumez.

Praful depus pe coperta me inneaca. Rad.
Ce vremuri. Zambesc.
Odata cu ultimul fum, inchid cartea. Tresar la scartzaitul usii.
Nu stii sa bati? M-ai speriat.
Scuze. Ce faci?
Plec.
Unde?
Nu stiu!
Dupa o scurta pauza...
Esti nebuna?
Inca mai ai dubii?
Dumnezeule, cat ai putut sa fumezi! Deschide geamul! E prea mult fum! Nu te deranjeaza?
Nu! Pe tine?
Da!
Atunci deschide-l!
Deci, imi spui ce faci? Ce e aia?
Primul volum: Momente si schite.
Aaa, da, mi-a placut! Dar ce faci?
Plec, nu intelegi?
Unde?
Nu stiu, n-auzi? Vreau ceva nou, caut ceva nou. Totul e.. vechi. Am dus la bun sfarsit un roman, o poveste, o schita. Am incheiat o iubire. E timpul sa ma concentrez pe altceva; vreau un alt proiect. Iar locul asta nu prea ma ajuta; aceeasi oameni..
Dar tu tii la cei de langa tine..
Da! E adevarat; si nu renunt la ei. Doar ca povestea s-a incheiat. Pentru o piesa noua am nevoie de actori noi, de studio nou; aici totul e vechi. Nimic nu ma inspira. Nici macar tigarile nu le mai fumez cu aceeasi placere. Imi dai voie o secunda? Trebuie sa imi iau hainele.
De ce o dai la o parte?
Asa.
Si pe aia?
La fel.
Ce naiba faci? E printre preferatele tale.
Era!!! Negru e rece, trist, indiferent, gol. Nu imi place. Nu ma inspira. Griul nici atat.
Dar..
Ai o tigara? Tocmai le-am terminat.
Nu am! Si ai fumat suficient.
Detalii..
Dar de ce nu imi spui si mie ce se intampla cu tine?
Ce sa iti spun? Sunt fericita. Si pentru fericire plec. Imi iau cu mine doar ce e colorat. Aaaa si creioanele colorate. Sa nu uitam de ele. Imi trebuie pentru proiect. L-am schitat. Si sunt foarte entuziasmata. Nici nu stii.
Si cartile?
Umm.. o sa ... ba nu.. le iau cu mine. Da!
Cand pleci?
Habar nu am!
Aaaa, nu te-ai hotarat?
Ti se pare tie ca am luat alta decizie in afara de cea a plecarii?
Sunt confuza.
Eu nu.
Cu cine pleci?
Pai.. geamantanul, cartile, visele si sperantele mele, culorile, acuarelele si soarele.
Care soare?
Ala mare, galben si gras, care e afara, in sufletul meu, in mintea mea, in ochii mei si pe buzele mele. Traieste in mine, cu mine.
Esti dusa.. afara ploua.
Pai da. L-am luat deja. E captiv. E al meu acum.
Tu ai probleme..
Nu mai am.
Pleci singura?
Poate pentru tine inseamna sa fii singura.. pentru mine inseamna totul. Soarele completeaza totul.
Nu inteleg nimic. Pleci singura.. dar..
Rad.
Nu fii prostuta; nu sunt singura; si.. ma asteapta cineva.
Pai nu ziceai ca nu stii unde te duci?
Ba da, dar ma asteapta cineva oriunde as ajunge. Si oricand as pleca, el e cu mine.
Cine?
Tocmai ti-am zis ca el, soarele.. frumos, colorat, viu colorat.
Tu realizezi ce spui?
Da, dar tu intelegi ce spun eu?
Nu prea.
Atunci? Hai lasa asta; haide sa imi iau si eu niste tigari.
Cu asta ce faci?
Cum ce fac? Plec!
Acum?
Pai da.. decat imi iau tigarile si plec.
Ha! Vezi? E soare!
Mai devreme ploua. Ai vazut si tu! Cum e posibil?
Ce nu ti-e clar? Am spus. E al meu. Cand ies eu, iese si el. Pentru ca e mereu cu mine. Hai nu te mai uita asa la mine. Intra si cumpara-mi si mie alea, te rog frumos.
Multumesc.
Si acum?
Si acum.. iti spun "la revedere" si sa ai grija de tine. Atat. Hai ia-ma in brate. Ne vom revedea intr-o zi.
Dar.. cu ce pleci?
Cu trenul.
Bilet ai?
Nu imi trebuie. Imi trebuie doar ce vreau; iau doar ce vreau; tind doar catre ceea ce vreau. Stai linistita. Ma voi descurca.
Nu ma indoiesc... - si sunetul se pierde incet.
Ma urc in trenul murdar, dar nu imi pasa. La scurt timp:
Amenda!
Se uita la mine stramb, nedumerit. Ridica din spranceana, isi lasa ochelarii pe varful nasului si pe mine ma bufneste rasul. Imi cer scuze si incerc sa ma abtin.
Poftim?
Amenda, cat e amenda?
Ce amenda domnisoara?
Rad.
Pai daca nu am bilet trebuie sa platesc amenda, nu?
Aaaa, deci nu ai bilet.
In principiu, atat teoretic cat si practic... NU!
Faci misto de mine?
Nu.. deci?
Pai.. amenda e..
Aaaa, nu am bani.
Nici macar nu am spus cat e.
Nu conteaza, nu am niciun ban.
Atunci imi pare rau sa iti spun, dar la urmatoarea statie cobori.
Pe bune?
De ce razi? Esti fericita ca nu ajungi unde trebuie la timp?
Dar ce stii tu unde si cand trebuie sa ajung? Nu stii nimic.
Rad din nou. Hai lasa-ma acum. Am nevoie de un moment de liniste.
Mai degraba de un control - si incearca sa isi faca pierduta vocea.
Neah, n-am nicio sansa. Hai terminasi de controlat?
Nu.
Si atunci? Ce mai stai pe aici?
Zambesc. Ce stie el?
Ma lovesc nas in nas cu aceeasi persoana.
Dar ce crezi ca nu coboram si singurica?
Vroiam sa ma asigur, doar!
Corect! Haide, drum bun.
Si tie, bafta!
Nu imi trebuie mie asa ceva. Obtin totul doar pentru ca vreau.
Esti nebuna!
Iar tu, un prost!
Si plec. Plecam. Haide grasule, nu fii lenes. Mai e un pic si poti sa dormi. Ah, ce imi place cand esti asa portocaliu. Uite, ne potrivim. Hai, ia-ma in brate.
La ce te gandesti?
La proiectul meu.
Eu fac parte din proiectul tau?
Pai altfel cum? Ai vazut tu zile senine fara soare?
Dar.. daca ploua?
Tot senin o sa fie. Am eu grija de tine. Nimic nu te va stinge.
Hai, hai sa dormim grasule, maine am mult de colorat.
Mai intai pupa-ma!
Rade de mine.
Te-ai rosit!
Shhh, nu mai rade! Mai bine, zi-mi.. colorezi cu mine maine?
Mai intrebi? Cu ce vrei sa incepem?
Cu noi. Tu ce culori vrei?
Verde si portocaliu!
Verde si portocaliu sa fie!
Si rosu!
Si rosu!

Abundenta de sentimente colorate.

Azi nu stiu ce va fi maine. Astept sa vina Maine, ca sa aflu. Probabil o sa dorm pana tarziu si ghici ce?
O sa pictez niste zambete. Si apoi o sa mananc mult, ca asa se intampla cand sunt fericita. Si o sa invat. Bine, mai reflectez la ultima parte.
Pe moment sunt proasta, oarba, fara vointa, de ce nu!?
Nu stiu ce se va intampla peste o saptamana. Voi fi mai puternica poate; sau mai fericita?
Amandoua? Da, de ce nu? Vreau! Si daca vreau ce? Trebuie sa fac ceva!
Trebuie?
Categoric. - Nu stiu ce va fi peste o luna, dar stiu ca pana acum m-ai prostit suficient. Hai sa lasam si pentru mai incolo. Momentan luam o pauza sa imi odihnesc mintea. Prin urmare nu stau sa ma plang acum, iar si din nou, la nesfarsit. Nu are rost. Si m-a pleznit o lene de ma doare. Asa ca n-am chef sa tip. Ca sa ma plang, trebuie sa tip. Intelegi da?
Ma bucur.
Acum vreau sa rad, sa ma auda toti. Sunt obosita si vreau sa rad. Deci.. rad. Hehe, e tare stralucitor. Imi iubesc rasul. De fapt ma iubesc pe mine. Sunt tare colorata azi.
Daca tot nu spui nimic si doar te uiti la mine, uite o lista. Sunt prea bine dispusa si imi expun dorintele; nu ca le-ai indeplini tu; stai linistit, nu astept nimic din partea ta and I MEAN IT!; si profit de asta ca sa nu urlu, sa nu tip, sa nu ma crizez si sa o iau razna, sa te enervez si sa te plictisesc. Apreciaza asta te rog, da? Acum cat sunt dragutza, cu mult bun simt, foarte beata si rosie in obraji. Bine, am exagerat la partea cu "beata", dar sunt high. Zau.
Ahh.. lista.
Vreau sa am pe cineva, pentru ca acum sunt singura. Hai sa nu enumeram motivele care au dus la situatia asta. N-are rost, da? Nu vreau sa ne enervam. Cand sunt obosita fac urat.
Da, mai urat decat de obicei.
Vreau sa zambesc maine dimineata. Sau azi. Ma rog, vreau sa zambesc mereu. Dar maine voi zambi in galben.
Si vreau sa fiu al dracului de fericita. Asa, sa urlu ... de fericire, normal. Si ea e conturata in rosu. Sa merg pe strada si sa rad tare. Bine, oricum nu sunt eu in stare sa rad incet, dar asa ca idee.
Vreau sa invat sa il sarut, sa il tin de mane, sa il iubesc.. vreau sa invat sa il tin langa mine. Iar pentru asta, nu am nevoie de tine. Asta cred ca e destul de clar. Daca nu... asta e, n-am chef de explicatii.
Azi NU am chef de explicatii. Nu am nevoie de tine. Am nevoie de niste culori. Si.. ce crezi?
Le am!
Vreau sa ma dau in leagane noaptea sau dimineata. Nu pe timpul zilei.
Pentru ca nu am chef, de-aia! Si cum urma sa spun, dar m-ai intrerupt probabil in speranta de a nu continua.. nici pentru asta nu am nevoie de tine.
Vreau sa fac multe lucruri pe care mi le-am dorit si nu le-am obtinut din cauza fricii. Vreau sa nu imi mai fie frica. Mai ales ca ea nu e colorata. Deci nu am nevoie de ea. Iar cum tu nu faci decat sa mi-o alimentezi, nu cred ca am nevoie de tine.
Da, ai dreptate! Sunt sigura, ca nu am nevoie de tine.
Vreau sa invat sa ma bucur de el si de ceea ce e dispus sa imi ofere. Am mai spus-o. Si stii care e avantajul amandurora aici? (adica atat al meu, cat si al tau). Nu am nevoie de tine pentru asta. Adica nu o sa ne stresam reciproc.
Vreau sa traiesc. Si nu am murit; nu am nevoie de tine ca sa traiesc. Nu am nevoie de aerul pe care il respiri tu. Simt nicotina. Si aerul tau nu e colorat. Vreau ceva.. mai putin.. ummm poluat?!?!
A fi colorat NU inseamna a fi poluat. Dar, tu ramai cu parerile tale; nu incerc sa te fac sa crezi altceva.
Eu nu stiu unde vezi tu jignirea, dar sunt prea obosita. Nu vreau sa ma enervez. Ma lasi sa continui?
Multumesc.
De fapt..nu stiu, vreau atat de multe.. incat mi-e greu sa le enumar pe toate. Au luat-o razna. Nu stiu de unde sa incep. Sunt de o energie de nedescris desi mai am putin si plang de nervi pentru ca mi-e somn.
Pai ti-am cerut sa intelegi ce zic eu? Nu cred. Hai lasa nu incerca sa ma intelegi.
Rad ca am pofta sa rad; nu am zis ca vreau sa rad?
Nu mai stiu sa mangai.. dar stii ce? Maine o sa invat din nou, sa fac asta.
Imi e dor de un sarut sincer, rosu cu galben; mi-e dor o mangaiere calda, portocalie cu o usoara tenta de rosu; nu mi-e dor sa le primesc, cat mi-e dor sa le ofer.
Asa ca maine voi continua sa umblu printre nori albastri, sa ma plimb prin vise, sa le colorez cu .. verde, mov si galben.
Eh, nori albastri! Nu exista? Ii fac eu sa exista. Tot ce vreau si nu exista, va exista. Pentru ca asa vreau eu.
Si o sa merg, nu stiu unde, nu stiu cand, dar o sa plec. Si o sa fie verde acolo unde merg si pe alocuri cate o pata de culoare.
Nu fac niciun misto de tine, dar tu intelegi ce vrei. Prea obosita sa iti explic si oricum azi NU ofer explicatii. Vroiam sa spun relatii cu publicul, dar suna prea pervers.
Doar nu o sa incep sa plang? Hehe, daca ai venit pentru asta, lasa-ma sa iti spun ca ai cam pierdut timpul.
Haide ca sunt obosita. Vreau sa ma culc. Continuam discutia altadata. Maine o sa fie o zi lunga si plina.
De culori!
Tu? Nu stiu.. ramai si tu pe aici, daca vrei.. pentru ca e cam tarziu; ai canapeaua la dispozitie (si asa nu imi place; nu suport culoarea maro; eu am culori vii). Dar dimineata pleci, auzi tu?
Am treaba.
N-auzi ca nu am chef de explicatii azi? Dar oricum, ca idee, maine prind soarele si il tin captiv.
Dar cui ii pasa de soarele tau? Mie acum imi pasa de soarele nostru; mare, galben, gras si stralucitor; sanatos.
Nu ma! Al meu si al tuturor! Dar nu al tau. Tu sa te descurci!!!