Stii ca sunt o visatoare, idealista, perfectionista.
Visez cu ochii deschisi.
Ma uit in gol si ma pierd.
Sunt pretentioasa. Stii asta. Stiu ca stii asta.
Cu cat obtin mai mult, cu atat imi doresc mai mult. Niciodata nu o sa ma multumesc cu ce am. Tot timpul o sa vreau ceva. Nu altceva, ci acel ceva tot timpul nou, imbunatatit, "updated".
Stii ca ma apropii de tine, dar ma opresc. Cu pasi marunti, cu putina incredere in mine, ma indrept din nou spre tine. Dar.. increderea nu dureaza mult.
Am mers si m-am oprit. Merg si ma opresc. Am vrut sa spun ca ma intorc inapoi, sau ca plec. Dar nu e asa.
Merg si cand mi-e frica ma opresc. Stii asta.
Simt ca pierd, plang.
Ma linistesc, ma ridic, ma sterg de praf, imi usuc lacrimile si merg mai departe.
Apropierea ma face sa imi fie frica. Distanta diminuata zilnic ma face sa imi fie frica.
"Noi" ma face sa imi fie frica. Sentimentele ma inspaimanta. Stii asta.
Si uite-ma stand pe loc. Nu singura. Frica a fost mereu prietena mea. Nu am vrut-o. Nu o doresc. Nu imi inspira incredere, dar nu scap de ea. Nu o vreau langa mine.
Dar nu pleaca.
Ma lupt cu ea, ma lupt cu mine. Inca imi tine companie.
Mai pleaca din cand in cand; mai vrea cate o pauza. Dar cand realizeaza ca o iau pe aratura apare si imi spune ca mi-a simtit lipsa. Cica nu vrea sa ma lase sa fac vreo prostie.
Nu vrea sa ma lase sa dezamgesc si imi ia dreptul de a ma lasa iubita.
Sau poate nu e un drept. Poate fi o nevoie, o dorinta. Poate.. o pretentie, o toana.
Orice ar fi, ea mi-l/ mi-o ia. Si stii asta.
Nu e corect; fata de mine, fata de tine.. fata de noi. Stii asta. Stim amandoi.
Cine e ea?
Si daca eu te vreau langa mine, de ce o las pe ea sa decida? De ce din cauza lor decide ea?
Ceva ce tu.. nu stii e ca... ei nu ne vor pe "Noi".
De ce mi-e frica sa spun ca eu il vreau pe "Noi"?
Mi-e frica sa ma indrept spre propria mea fericire, tocmai pentru ca nu vreau sa o stric.
Mi-e teama sa iubesc, pentru ca nu vreau sa ranesc. Sau poate nu stiu sa iubesc.
Nu ma las iubita de teama ca nu pot raspunde la fel.
De ce mi-e frica sa accept ca "Noi" exista deja?
Visez cu ochii deschisi.
Ma uit in gol si ma pierd.
Sunt pretentioasa. Stii asta. Stiu ca stii asta.
Cu cat obtin mai mult, cu atat imi doresc mai mult. Niciodata nu o sa ma multumesc cu ce am. Tot timpul o sa vreau ceva. Nu altceva, ci acel ceva tot timpul nou, imbunatatit, "updated".
Stii ca ma apropii de tine, dar ma opresc. Cu pasi marunti, cu putina incredere in mine, ma indrept din nou spre tine. Dar.. increderea nu dureaza mult.
Am mers si m-am oprit. Merg si ma opresc. Am vrut sa spun ca ma intorc inapoi, sau ca plec. Dar nu e asa.
Merg si cand mi-e frica ma opresc. Stii asta.
Simt ca pierd, plang.
Ma linistesc, ma ridic, ma sterg de praf, imi usuc lacrimile si merg mai departe.
Apropierea ma face sa imi fie frica. Distanta diminuata zilnic ma face sa imi fie frica.
"Noi" ma face sa imi fie frica. Sentimentele ma inspaimanta. Stii asta.
Si uite-ma stand pe loc. Nu singura. Frica a fost mereu prietena mea. Nu am vrut-o. Nu o doresc. Nu imi inspira incredere, dar nu scap de ea. Nu o vreau langa mine.
Dar nu pleaca.
Ma lupt cu ea, ma lupt cu mine. Inca imi tine companie.
Mai pleaca din cand in cand; mai vrea cate o pauza. Dar cand realizeaza ca o iau pe aratura apare si imi spune ca mi-a simtit lipsa. Cica nu vrea sa ma lase sa fac vreo prostie.
Nu vrea sa ma lase sa dezamgesc si imi ia dreptul de a ma lasa iubita.
Sau poate nu e un drept. Poate fi o nevoie, o dorinta. Poate.. o pretentie, o toana.
Orice ar fi, ea mi-l/ mi-o ia. Si stii asta.
Nu e corect; fata de mine, fata de tine.. fata de noi. Stii asta. Stim amandoi.
Cine e ea?
Si daca eu te vreau langa mine, de ce o las pe ea sa decida? De ce din cauza lor decide ea?
Ceva ce tu.. nu stii e ca... ei nu ne vor pe "Noi".
De ce mi-e frica sa spun ca eu il vreau pe "Noi"?
Mi-e frica sa ma indrept spre propria mea fericire, tocmai pentru ca nu vreau sa o stric.
Mi-e teama sa iubesc, pentru ca nu vreau sa ranesc. Sau poate nu stiu sa iubesc.
Nu ma las iubita de teama ca nu pot raspunde la fel.
De ce mi-e frica sa accept ca "Noi" exista deja?
Hai sa-ti spun eu cate ceva despre "iubire"...este doar o trecere prin viata,nu sta mereu intr-o relatie sau poate nici nu apare absolut deloc...eu eram foarte aproape sa-i spun fostei ca o iubesc dar...spre norocul meu "iubirea" a disparut si tipa nu ma mai intereseaza...daca simti ceva pentru EL ar fi bine sa-i spui asta face to face...si sa stii ca ""fericire" nu este egal cu "iubire"...poti sa fii fericit/a si fara sa iubesti...
ReplyDeletePS:sa mai vorbim prin commenturi ;)
Adi, nu stiu cum esti tu, dar ma cunosc pe mine. Si stiu si ce inseamna iubirea. Si cand e, persista. Stiu ce spun. Nu spun ca sunt toti ca mine; vorbesc doar de mine, de ce simt, de ceea ce vreau..
ReplyDeleteNu iti gasesc commentul :| desi stiu ca i-am dat accept. :|
ReplyDeleteMa rog, cred ca esti cam dur cu tine :P