Mi s-a spus ca nu sunt fericita pentru ca tind catre un idel, ceva absolut.. imposibil de atins.
De ce nu pot fi fericita? Pentru ca nu ating mediocritatea ce ii caracterizeaza pe (ca sa nu generalizez) unii dintre noi, voi, ei? Pentru ca tind mai sus; aspir la mai mult? Nu pot fi fericita pentru ca imi doresc sa iubesc, sa fiu iubita? Ciudat mod de a gandi; oricat de ciudata as fi, nu sunt solidara cand vine vorba de a impartasi parerea mai sus mentionata.
Si de unde concluzia ca nu sunt fericita? Pot sa strig in gura mare: Sunt fericita! Nu o fac acum, dar o voi face. Pentru ca nu ma intereseaza sa ma auda ei, ci absolutul la care tind.
Poate ca imi vad idealul acum; il simt, il aud, ii zambesc, il gust.
Mediocritatea si superficialitatea ma lasa rece. Nu incerc sa fac o persoana mediocra sa creada in ceva mai bun, pentru ca imi pierd timpul. E superficial(a): ca atare, se multumeste cu putin, cu ce are. Nu crede in ceva mai bun, in ceva mai sensibil, pur, sincer... total! Nu e usor, adevarat! Dar nici imposibil!
Lucrurile simple, dar de care stii intr-adevar sa te bucuri inving mediocritatea.
Iubirea ce ia nastere de la o simpla privire, un cuvant, o atingere nepalpabila, un sunet surd, un zambet imaginar, atata timp cat se pariaza pe ea, poate invinge mediocritatea.
Ma simt libera, fericita, iubita.
Nu e usor, dar azi inca te am.
Azi!
Imi privesc idealul cu sufletul! Ma face asta nefericita?
Am gustat lacrimile provocate de frica de a nu-l pierde. L-am iubit de pe vremea cand nu il cunosteam.
L-am pictat in culori, asa cum am vrut. Ma face asta nefericita?
Azi te sarut cu gust de ciocolata si te miros cu aroma de capsuni. Raceala ta ma incalzeste; caldura ta ma ajuta sa imi revin; ma racoreste.
Sunt patata de soare si peste mine au trecut norii albastri deseati acum cateva zile. Sunt colorata si am putin din portocaliul cu care esti patat in fiecare seara.
Imi place portocaliul pe care il porti tot timpul diferit. Are gust de piersica.
Iubesc jocul de culori cu care ma imbratisezi; tot timpul diferit, dar in acelasi timp neschimbat: aceeasi aroma, aceeasi caldura, acelasi gust dulce.. aceleasi sentimente.. poate mai puternice.
Azi m-am lasat imbracata de soare. Ma inveseleste, iar tu .. tii la mine mai mult.. si mai mult.
Cu fiecare atingere lasi o pata. Simetrice, dar dezordonate, jucause, dar cuminti, sincere si fara impuritati, se imprima usor, firav, pe nesimtite.
Cu cat mai multe pete, cu atat mai multe sentimente.
Usor, in timp si cu rabdare, ai invins incapatanarea ce ma caracterizeaza. Mi-am lasat sufletul liber; si.. nu m-a durut. Mi-era frica de tatuaje. Dar.. chiar nu m-a durut.
Nu stiu cum ai facut, ce ai facut si nu ma intereseaza. Imi place.. si e unic.
E facut special pentru mine. Colorat asa cum nu acceptam odata.
Nimic semnificativ pentru ei, totul pentru mine.
Incolor pentru ei; doar noi il vedem.
Vesel, pur si fara pata, plin de culori ce nu exista pentru ei. Le pastram pentru noi.
Te vad in albastrul senin pe care il zaresc atunci cand ridic privirea. Te vad zambind pe fiecare dimineata, undeva, sus. Si zambesc si eu. Iti ofer un zambet larg, colorat... Te simt in verdele crud, de altfel preferatul meu. De fapt.. toate sunt acum preferatele mele. Totul din cauza ta.
Iti simt atingerea cand cand ma ploua. Iti simt caldura cand ploua linistit si mi-as dori sa fiu langa tine cand e furtuna. Sa pot cu o singura atingere sa tin durerea departe de tine. Sa nu te atinga furtuna; sa te ating eu. Sa fiu capabila sa te apar. Ma voi lupta cu ea. Mereu am facut-o. Si nu m-a doborat niciodata.
Te miros la fiecare adiere.
Te gust cu fiecare aroma.
Te regasesc in orice imi place sa vad.. sa simt. Te cunosc.
Te sarut in fiecare vis si te tin in brate in fiecare speranta.
Te aud mereu; te simt neincetat.
Totul se invarte in jurul nostru. Nimic nu intra, nimic nu iese. Noi suntem si atat.
Maine totul va fi mai mult decat un cer senin, un soare puternic, sau o ploaie calda de vara.
Maine totul va fi noi. Maine noi vom fi totul.
Maine te voi scoate din visele mele; te voi atinge si vom fi noi.
Am pariat si pariez. Castig. Mereu voi iesi castigatoare! Pentru ca stiu sa visez, sa sper, sa ma bucur sincer.. sa iubesc.
Pentru ca nu sunt mediocra! Ma caracterizeaza ceva mai bun decat superficialitatea!
Pentu ca am incredere in ceva simplu, dar complicat; am incredere in fluturi... si am incredere in tine.
Nu sunt incolora. Si cred in iubire, in ceva plapand si puternic totodata.
Si.. maine voi putea sa spun ce simt cu o singura privire. Maine voi fi capabila sa iti arat tot ce simt cu o singura atingere.
Pentru ca tu crezi in mine.
De ce nu pot fi fericita? Pentru ca nu ating mediocritatea ce ii caracterizeaza pe (ca sa nu generalizez) unii dintre noi, voi, ei? Pentru ca tind mai sus; aspir la mai mult? Nu pot fi fericita pentru ca imi doresc sa iubesc, sa fiu iubita? Ciudat mod de a gandi; oricat de ciudata as fi, nu sunt solidara cand vine vorba de a impartasi parerea mai sus mentionata.
Si de unde concluzia ca nu sunt fericita? Pot sa strig in gura mare: Sunt fericita! Nu o fac acum, dar o voi face. Pentru ca nu ma intereseaza sa ma auda ei, ci absolutul la care tind.
Poate ca imi vad idealul acum; il simt, il aud, ii zambesc, il gust.
Mediocritatea si superficialitatea ma lasa rece. Nu incerc sa fac o persoana mediocra sa creada in ceva mai bun, pentru ca imi pierd timpul. E superficial(a): ca atare, se multumeste cu putin, cu ce are. Nu crede in ceva mai bun, in ceva mai sensibil, pur, sincer... total! Nu e usor, adevarat! Dar nici imposibil!
Lucrurile simple, dar de care stii intr-adevar sa te bucuri inving mediocritatea.
Iubirea ce ia nastere de la o simpla privire, un cuvant, o atingere nepalpabila, un sunet surd, un zambet imaginar, atata timp cat se pariaza pe ea, poate invinge mediocritatea.
Ma simt libera, fericita, iubita.
Nu e usor, dar azi inca te am.
Azi!
Imi privesc idealul cu sufletul! Ma face asta nefericita?
Am gustat lacrimile provocate de frica de a nu-l pierde. L-am iubit de pe vremea cand nu il cunosteam.
L-am pictat in culori, asa cum am vrut. Ma face asta nefericita?
Azi te sarut cu gust de ciocolata si te miros cu aroma de capsuni. Raceala ta ma incalzeste; caldura ta ma ajuta sa imi revin; ma racoreste.
Sunt patata de soare si peste mine au trecut norii albastri deseati acum cateva zile. Sunt colorata si am putin din portocaliul cu care esti patat in fiecare seara.
Imi place portocaliul pe care il porti tot timpul diferit. Are gust de piersica.
Iubesc jocul de culori cu care ma imbratisezi; tot timpul diferit, dar in acelasi timp neschimbat: aceeasi aroma, aceeasi caldura, acelasi gust dulce.. aceleasi sentimente.. poate mai puternice.
Azi m-am lasat imbracata de soare. Ma inveseleste, iar tu .. tii la mine mai mult.. si mai mult.
Cu fiecare atingere lasi o pata. Simetrice, dar dezordonate, jucause, dar cuminti, sincere si fara impuritati, se imprima usor, firav, pe nesimtite.
Cu cat mai multe pete, cu atat mai multe sentimente.
Usor, in timp si cu rabdare, ai invins incapatanarea ce ma caracterizeaza. Mi-am lasat sufletul liber; si.. nu m-a durut. Mi-era frica de tatuaje. Dar.. chiar nu m-a durut.
Nu stiu cum ai facut, ce ai facut si nu ma intereseaza. Imi place.. si e unic.
E facut special pentru mine. Colorat asa cum nu acceptam odata.
Nimic semnificativ pentru ei, totul pentru mine.
Incolor pentru ei; doar noi il vedem.
Vesel, pur si fara pata, plin de culori ce nu exista pentru ei. Le pastram pentru noi.
Te vad in albastrul senin pe care il zaresc atunci cand ridic privirea. Te vad zambind pe fiecare dimineata, undeva, sus. Si zambesc si eu. Iti ofer un zambet larg, colorat... Te simt in verdele crud, de altfel preferatul meu. De fapt.. toate sunt acum preferatele mele. Totul din cauza ta.
Iti simt atingerea cand cand ma ploua. Iti simt caldura cand ploua linistit si mi-as dori sa fiu langa tine cand e furtuna. Sa pot cu o singura atingere sa tin durerea departe de tine. Sa nu te atinga furtuna; sa te ating eu. Sa fiu capabila sa te apar. Ma voi lupta cu ea. Mereu am facut-o. Si nu m-a doborat niciodata.
Te miros la fiecare adiere.
Te gust cu fiecare aroma.
Te regasesc in orice imi place sa vad.. sa simt. Te cunosc.
Te sarut in fiecare vis si te tin in brate in fiecare speranta.
Te aud mereu; te simt neincetat.
Totul se invarte in jurul nostru. Nimic nu intra, nimic nu iese. Noi suntem si atat.
Maine totul va fi mai mult decat un cer senin, un soare puternic, sau o ploaie calda de vara.
Maine totul va fi noi. Maine noi vom fi totul.
Maine te voi scoate din visele mele; te voi atinge si vom fi noi.
Am pariat si pariez. Castig. Mereu voi iesi castigatoare! Pentru ca stiu sa visez, sa sper, sa ma bucur sincer.. sa iubesc.
Pentru ca nu sunt mediocra! Ma caracterizeaza ceva mai bun decat superficialitatea!
Pentu ca am incredere in ceva simplu, dar complicat; am incredere in fluturi... si am incredere in tine.
Nu sunt incolora. Si cred in iubire, in ceva plapand si puternic totodata.
Si.. maine voi putea sa spun ce simt cu o singura privire. Maine voi fi capabila sa iti arat tot ce simt cu o singura atingere.
Pentru ca tu crezi in mine.
:) cine ti-a zis asta probabil e nebun
ReplyDeleteSau poate (prea) normal ;)
ReplyDelete