Kun for mig.

Ne-am certat.

Dormi?
Haide.. stiu ca nu dormi!
Atunci de ce mai intrebi?
De ce nu vorbesti cu mine?

Nu zic nimic. Se uita la mine cu privrea-i pierduta. Ma priveste, incearca sa spuna ceva, dar se intristeaza. Incet, incet, observ cum isi pierde din culoarea inchisa si rece, dar la care am gasit refugiu mereu. Pentru ca imi zambeste, ma tine in brate si nu imi da drumul, ma ajuta sa ma ascund si ma asculta. Are totusi sufletul cald. Chiar si atunci cand plange. Intind bratele si ascult. Las lacrimile sa ma ude si simt.
Lor.. nu le da voie sa imi vada lacrimile, nu le da voie sa ma raneasca sau sa imi vorbeasca.
Dar ca de fiecare data.. se pregateste sa plece. Niciun minut in plus, nicio secunda in plus. De parca prietenia ar urma un program fix.
Niste ochi frumosi si stralucitori; un zambet cald si o privire blanda, silueta fina si atragatoare.. perfecta; deseori trista, da voie lacrimilor sa cada; lacrimile.. pure, transparente, calde la atingere si murdare la impactul cu.. noi.
Ascult cum plange.
Galagios, zgomotos.. parca vrea atentie.
Sunt rece. Pentru prima oara sunetul lacrimilor imi zgarie auzul. Dar tot imi place. Accept ca imi place, dar nu recunosc.
Ma ridic. Vreau sa plec, dar realizez ca oriunde m-as duce va fi cu mine pana i se va incheia programul. Ma vede, ma simte, ma aude oriunde as fi.. orice as face.

De ce esti trista? Vorbeste cu mine..
Ma da’ ma lasi? Ma intreb cum de am avut incredere in tine atata timp. Aaaa.. sa stii ca nu ma impresionezi cu lacrimile tale..
O sa plec in curand si nu o sa incerc sa te mai impresionez.
Asa si? Mereu pleci si ma lasi singura. Mereu te..
Ma ce?
.. te duci la altii!!!
Trebuie!

Cu greu imi stapanesc lacrimile. Sunt dezamagita. Am avut incredere in .. ea. E perfecta: sexy, fina, subtila, calda, frumoasa, mereu zambitoare.. chiar si atunci cand plange, atragatoare. Dar e pentru toti.
Nu stiu cum, dar se imparte perfect.. acum la mine, mai incolo la tine, apoi la el, la celalalt..
Da.. perfecta.. face fata fiecaruia ca o prostituata ce lucreaza urmand un program. Acum la el, mai incolo la celalalt, apoi la restul...
Am parte de curva perfecta.

Nu pleci? Vezi ca intarzii si iti superi clientii!!
Nu imi vorbi asa. Nu ai niciun drept.
Vorbesc cum vreau. Eu am fost “doar pentru tine”. Tu in schimb.. esti pentru toti. Te deranjeaza daca iti spun pe nume.. curvo?
Stii prea bine ca altfel nu se poate si mai stii ca.. nu te-am dezamagit si nu o voi face.
Normal.. esti perfecta! Dar asta nu iti ia statutul de .. curva!
E timpul sa plec!
Nu mi-ai zis niciodata cand pleci; ma trezeam si tu nu mai erai. Apareai pe nesimtite si.. plecai la fel. Acum de ce imi spui? La ce bun? Pleaca!

Si.. s-a oprit din plans. Nu o vad. Nu o aud, nu o simt. A plecat. A plecat inainte sa imi termin fraza.
Dar.. stiu ca se va intoarce. Mereu o face!
Si stiu ca, din nou, ma voi refugia in bratele ei. Mereu a fost asa.
Ma doare, dar o accept asa. Mereu ma voi intoarce la ea. Oricat de greu imi este sa accept, stiu ca asa e!
Si.. niciodata nu va fi “doar pentru mine”.