Sa recapitulam.

Vrei sa mananci ceva?
Nu.
De ce? Nu ai mancat nimic toata ziua.
Nu imi e foame!
Acelasi dialog plictisitor, enervant, lipsit de gust si totusi amar. Nu imi e foame, nu am chef sa mananc azi, acum, maine, peste o ora. Mananc atunci cand vreau, am pofta, cand cere al meu organism (slabit).
De ce nu iesi? E frumos afara.
Nu vreau. Nu am cu cine. E plictisitor. Toti se uita la mine. E stresant. Vreau sa fiu linistita. Orasul asta ma deprima, bine? Si plus de asta, nu imi sta parul bine si arat prea obosita. Se vor uita toti urat la mine.
Ca sa lamurim niste lucruri: am parul lung sau scurt pentru ca asa am EU chef; in primul rand, am slabit pentru ca asa am vrut EU si nu pentru a nu-ti mai placea tie de mine. In al doilea rand, stresul. In al treilea rand, nu cred ca iti pasa. Sau nu trebuie sa iti pese. Port ochelari pentru ca TREBUIE si nu pentru ca nu vrei tu sa ii port, pentru ca ti se pare inutil. Pentru ca in urma cu 3 luni nu am vrut sa ii port si s-a agravat. In concluzie, ii port pentru a nu ajunge ca tine! Frustratule!
Nu te bag in seama, tu de ce imi acorzi atentie? Am viata mea si ma bucur de ea fara sa ma hranesc cu barfe zilnice si fara sa fumez SF-uri la cafeaua (pe care nu o beau)dimineata .
Sunt capabila sa merg pe strada fara sa ma uit la tine. Nu te analizez din cap pana in picioare. Nu aduc critici la adresa ta.
Te crezi special? Stai linistit. Nu imi doream sa te vad. M-a mancat undeva sa ies din casa.
Aud si eu destule despre tine. Tac, ascult si merg mai departe.
In momentele astea ma consider asa importanta. Pentru ca sunt. Sa mor daca te mint. Dar ce-ar fi sa mergi mai departe?
Invata sa vorbesti despre tine, sa te analizezi pe tine si sa ii lasi pe altii in pace. Invata sa te pui pe tine intr-o lumina, eventual buna. Concentreaza-te asupra ta. De mine am singura grija. Si la fel de singura decid daca vreau sa ma vada lumea cu ochi buni sau nu.
Vreau sa ma plimb pe strada linistita, fara sa te uiti tu la mine ca am parul prea deschis la culoare. Nu mai am chef sa aud cum te plangi tu despre ceea ce fac eu, atata timp cat noi doi nu discutam, si nu corespondam decat atunci cand crezi tu povestile nemuritoare cu mine in prim plan.
Un singur telefon e de ajuns pentru a sti toti ce faci. O singura privire e suficienta pentru a vedea ura si invidia din ochii proastelor care te urasc pentru ca esti mai fluierata decat ele.
Ia tu toate fluierele, fata! N-am nevoie de ele!
Nu ma placi? Mi-ai luat o piatra de inima. Eu nu te suport! Ca atare te ignor. De ce nu inveti sa faci si tu la fel?
Nu mai are acelasi farmec nu?
De ce nu am voie sa port pantaloni scurti? De ce nu am voie sa ma plimb unde, cand si cu cine vreau? De ce nu am voie sa fiu feminina?
De ce nu am voie sa vorbesc urat atunci cand am nervi?
Feminina nu, pentru ca parca as fi .. baby doll. Baietoasa nu, pentru ca par mahalagioaica si.. unde dracu’ e feminitatea aia (de care oricum nu am voie sa dau dovada)?
Visatoare nu, pentru ca sunt prea proasta. Asa si? Te afecteaza cu ceva prostia mea?
Nu!
Asa ma gandeam si eu.
Copila nu, pentru ca trebuie sa ma maturizez.
Dar de unde stii tu ca nu sunt matura? Si imatura daca sunt, te afecteaza?
Din nou, nu!
Si din nou, la fel ma gandeam si eu. Sunt imatura, nu discuta cu mine si nu te cobori la mintea mea.. de copil netrecut prin viata!
Ce stii tu prin cate am trecut si ce incercat de viata sunt.
Numai problemele tale sunt importante. Stim déjà asta. Altceva, my dear?
Ala nu e bun pentru tine. Isi bate joc.
Nu toti sunt ca tine!
Mi se pare sau incepi sa te enervezi? Adevarul te atinge unde nu ar trebui pentru ca.. doare. Ouch!
Dar cine a zis ca eu tot ce fac, fac pentru a te multumi pe tine? Cine a zis ca vreau sa fiu suficient de buna pentru tine?
Cine a zis ca vreau sa ma ridic la nivelul asteptarilor tale cand de fapt eu ma consider mai buna ca tine? Eu nu imi caut limitele. Tu ti le-ai impus. Iar eu ti le-am depasit demult. Pentru ca sunt mai buna ca tine.

Why don’t you get your own life?