Vis.

El vrea sa se joace, dar nu e timp azi. Nu e timp maine, nu va fi timp niciodata pentru joaca.
Ce pacat ca trebuie sa pleci!
Haide pe afara, ne plimbam pentru un timp.
Nu, nu vor vedea.
Ea e tacuta. Ii place sa danseze, sa cante; ii place sa rada. Total opusa felului ei de a fi, acum e.. tacuta.
Mergem in parc si stam pana va fi prea intuneric sa vedem ceva si apoi vom gasi drumul spre casa. Haide! Haaiideee!
Pleaca fara sa scoata vreun cuvant. Se lasa condusa de el.
Sunt inca aici si nu a fost usor. Mi-e frica de sentimentul asta.
Stiu ca ai motivele tale; imi place sa iert si sa uit; incerc sa las totul in urma mea. E timpul sa las totul sa treaca. Si e timpul sa faci si tu acelasi lucru.
Da..
Lasa frica deoparta, fii hotarata si lupta pentru ce vrei. Spune "nu" atunci cand simti ca nu vrei, fara a te mai lasa influentata. Gandeste-te mai intai la tine. Apoi la altii.
Si.. tu?
Eu.. cred in tine.
Bine, dar..
Shhh... dar nimic. Gandeste-te, fii puternica, profita de ceea ce ai. Gandeste-te bine si nu da la o parte. Poate nu vei mai gasi asta .. mai tarziu.
Ce? Un joc? Prefer sa trec pe langa el, fara sa il joc. Nu vreau sa ma joc. Nu vreau un joc nou. Vreau ceva nou si atat.
Eu nu ma joc.
Dar ce faci?
Daca ma joc inseamna sa ma plictisesc la un moment dat ca de orice alt joc nou. Ca si tine, vreau ceva nou. Si atat. Poate doar ma ascund un pic; nu las sentimentele la vedere.
Atunci ne jucam de-a v-ati ascunselea? Tu ascunzi ceva si eu sunt cea care trebuie sa gaseasca?
Nu..
Ce facem cand inversam rolurile?
Iti spun eu! Nu ascund de tine ce simt; ma ascund pe mine si nu ma vei gasi.
Adica acum..
M-ai gasit! Da!! Sunt aici; deschide naiba ochii! Deschide-ti sufletul!
Nu ma joc...
Atunci deschide-te in fata mea; ajuta-ma sa imi inlatur frica, nu ma ajuta sa o amplific! Nu imi oferi variante, nu imi oferi libertatea de a alege; da-mi doar motive, altfel voi face aceeasi greseala. Nu ma lasa sa gresesc.
Asta depinde.. si de tine!
Corect! Si de mine. Dar nu doar de mine. Nu lasa privirea in jos. Iti e rusine de ceva?
Nu!
Ti-e frica de ceva?
Ti-e frica de ceva??!!
Nu!!
Atunci? Ridica privirea! Doar cei slabi coboara privirea. Tu nu esti slab! Esti?
Nu!
Haide! E timpul sa mergem!
Nu.. de ce nu mai stam un pic?
De ce sa mai stam? Haide, vii? Sau... ma duc singura..? Nu e o problema, sunt obisnuita!
Stai!
Vii si tu?
Nu..
Atunci?
Nu pleci nici tu!
Ea zambeste fortat si usor ironic.
Zau? Si cine spune asta? Tu?
Nu.
Dar?
Coboara usor privirea, se opreste; cu un gest si o miscare usoara arata spre inima.
Ea.
Se ridica si se apropie.
Nu vrei sa pleci! Vrei?
Vrei???!!!
Nu.. dar nu vad de ce as ramane.
Se intoarce sa plece. El o prinde usor de mana.
Te iubesc!
Fara alte cuvinte, o saruta.
Ea raspunde si pentru prima oara dupa mult timp, se simte sigura pe ea, iubita, indragostita; nu are temeri, doar iubeste. Ii zambeste.
Si eu...
Hey, trezeste-te, e tarziu!
Poftim?
E tarziu! Haide!
Lasand privirea in jos, se intristeaza.
Inseamna ca..
Inseamna ca ai dormit mai mult decat trebuia, e tarziu si trebuie sa plecam. Haide odata!
O lacrima ramane pe podea, in urma pasilor ei.
Nu..; inseamna ca nu a fost decat... un vis.
Ce spui?
Nimic, nimic..
Strange din dinti si ridica privirea.
"Doar cei slabi coboara privirea."
Esti gata?
Da!
Inchide usa.
"Doar.. un vis."
Din nou, strange din dinti si.. pleaca.

As vrea sa...

..ma trezesc dimineata si sa nu stiu nimic despre tine, sa nu stiu cine esti, ce ai facut, unde te-am cunoscut, sa nu am habar ca te-as fi cunoscut, sa nu stiu ca ar fi fost vreodata ceva intre noi; as vrea sa nu stiu ce ai reprezentat si ce reprezinti pentru mine de 3 ani incoace;
As vrea sa fii un strain; da! Un strain. Sa te vad pe strada ca pe oricare alta persoana, sa nu te cunosc, sa trec pe langa tine ca pe langa orice om obisnuit si sa imi continui drumul..
As vrea sa fiu rece, de piatra, fara nicio urma de sentiment, fara niciun fel de caldura in suflet.. astfel nu as sti ce e durerea..
As vrea sa nu te mai iubesc..
Cu toate astea, nu regret nimic din ceea ce are legatura cu tine.. doar mi-as dori sa fiu amnezica in ceea ce te priveste...
.. atat...
.. ma culc.. poate de maine dimineata voi uita cine esti si ce reprezinti pentru mine in momentul asta;
... sau poate poimaine... peste doua zile?! vreodata??

Sperante.

O alta zi e pe sfarsite. Sau s-a sfarsit. Depinde cum privesti lucrurile; pentru mine o zi e incheiata in momentul in care pun capul pe perna, inchid ochii si adorm.
E intuneric afara, e noapte.
E frig, rece, negru, innorat.. totul e trist.
Mi-e dor de tine. Iar! Incerc sa invat, dar gandul meu fuge la tine; o ia razna tot timpul. Nu il pot controla; nu ii pot spune: "Gata! De azi nu te mai gandesti la EL!". Mi-as raci gura degeaba; am facut-o de atatea ori.. nu ma asculta..
Nu ma pot controla; nu imi pot controla sentimentele; mintea, inima, gandul, ratiunea... toate te striga pe tine!! Toate te cauta pe tine.
Sufletul meu inca te cauta. Refuza sa renunte. Speranta doare, dar a renunta doare si mai tare. Inca sper. Toata fiinta mea spera, te asteapta.
Indiferenta? Nu e punctul meu forte. Am incercat, nu a dat rezultate.
Am gresit si inca astept sa ma ierti; inca sper sa iti deschizi din nou sufletul si inima in fata mea, sa imi spui, fara frica: "Te iubesc!"
Astept sa fiu din nou a ta..

Copilaria de ieri.

Ati auzit de melodia Casablanca? Sigur ca ati auzit (cei mai multi dintre voi). Una din melodiile copilariei noastre; toti o fredonam, toti o stiam si o cantam, chiar daca poate nu stiam semnificatia versurilor; poate nici nu o cantam corect. Ceva de genul Rednex - Cotton Eye Joe, care de la mine suna ceva de genul: mraman catnagio, aprimeri longago (pe romaneste). Casablanca, sincera sa fiu, nu imi aduc aminte cum o cantam. Acum ascult melodia.

Zilele trecute vorbeam cu un prieten bun si imi zice: "Ia asculta asta!". M-am gandit ca cine stie ce dracu imi trimite (stiu cu cine am de a face.. si hai sa spunem doar ca nu avem aceleasi gusturi in materie de muzica) si i-am zis: "Nu mc :D". Drept raspuns am primit: "Asculta ma, o sa iti placa!"
Si? Am dat click si mi s-a facut pielea de gaina pe mine. Instant. Intr-o fractiune de secunda.. flash-back; inapoi la copilarie. E uimitor cum anumite lucruri te fac sa iti aduci aminte de o anumita perioada, de anumite persoane, de anumite locuri, intamplari; totul intr-o fractiune de secunda, indiferent cat timp ar fi trecut.

Si uite asa a inceput o discutie despre vremea copilariei noastre.

Guma turbo, guma aia cu menta (nu mai tin minte cum se numea), suc de la tec (mami nu ma lasa sa beau, dar tot o faceam), bonibon, stropitul cu sifon, ratele si vanatorii, cutiuta, castel; tara, tara, vrem ostasi, omul negru.... va spun ceva toate astea? Lista poate continua, dupa cum prea bine stim toti.

E trist cand vezi ca in ziua de azi totul a fost inlocuit de .. WOW, Eve Online, Diablo, GTA si dracu stie cate jocuri pe calculator (nu sunt cunoscatoare in materie, nu ma atrag; prin urmare.. stiu doar ca exista); eh trebuie sa recunosc ca ma jucam si eu Diablo acum 5 ani, dar asa, cu bun simt. E trist sa vezi cum iesitul in fata blocului a fost inlocuit de calculator, messenger, hi5, facebook, netlog, MSN, miniclip, samd.
Nu neg faptul ca in zilele noastre, calculatorul, implicit internetul, au devenit o necesitate. Dar ar trebui sa ne rezum la atat: NECESITATE!!! Nu dependenta si nu obsesie.

Astia mici nu stiu ce inseamna sa iesi sa te joci cu mingea in fata blocului, sa sari coarda, sa te joci sotronul, WC sau zilele saptamanii. Nu stiu ce inseamna sa iesi sa te joci iarna in zapada, sa faci oameni de zapada, sa te dai pe gheata si sa intri in casa de 10 ori sa te schimbi, pentru ca esti prea ud (si asta pentru ca te cheama mami; altfel ai sta de dimineata pana seara in aceeasi pereche de pantaloni, ud fleasca pana la chiloti, sosete si maiou). Intre noi fie vorba, ce necesitate poate sa aiba un pustiulica de 8, 9, 10 ani, in ceea ce priveste calculatorul?

Si eu, de prin clasa a 10-a, cand mi-am bagat internet prin cablu, am inceput sa petrec foarte mult timp la calculator, dar.. Asta cand eram acasa, ca nu aveam voie sa ies, pe motiv ca trebuie sa invat; stia dracu ce faceam eu in camera; eram la liceu, imi luasem lumea in cap, visam cu ochii deschisi, nu ma gandeam la bac, la admitere la facultate; nu aveam nicio grija. Deci da!! Foloseam messengerul; il foloseam cand veneam de la scoala si noaptea; conferinte pe mess, jocuri online, samd, toate pana dimineata, iar apoi la scoala. Si acum il folosesc, ce-i drept, mult mai rar. Foloseam netul, dar niciodata, nici in ruptul capului nu as fi dat o plimbare, o iesire la suc, discoteca, film (la cineva acasa), samd pentru conferinte pe mess. Sa fim seriosi! Ies tot timpul. Urasc sa stau in casa si prin urmare ies mereu. Am iesit si sa ma joc in zapada. Da! Imi place sa ma joc in zapada, de mica mi-a placut, nu o sa inceteze sa imi placa si in niciun caz nu o sa ma dau inapoi de la o bataie cu bulgari, de la a degusta zapada si turturii, de la a face ingeri sau de la a ma da pe gheata direct pe blugii noi!! De ce? Doar pentru ca sunt un pic cam mare (in conceptia unora) ca sa mai fac asta? Cresc, dar am suflet de copil si nu o sa imi fie rusine cu asta. Ma bucur de tot ce ma inconjoara, atat cat se mai poate. Spun "atat cat se mai poate" pentru ca in ziua de azi, cand avem tot ce vrem sau avem acces la tot, oricand, ca e vara ca e iarna, cam greu sa te mai bucuri de ceva anume. As vrea sa ma intorc in vremea copilariei cand nu ma interesa ca nu am bani in buzunar sau daca aveam 1000 de lei (pe vremea aia), eram bogata. Imi aduc aminte cum imi placea maruntisu. Adica peferam sa am 10 monede de cate 100 de lei fiecare decat sa am o hartie de 1000 de lei. Nu stiu de ce, dar eu aveam impresia ca am mai multi bani.
Deh, mica si proasta.
Si lista micilor placeri poate continua.

Acum... eh, s-au schimbat vremurile. Toata lumea este dependenta (cica) de mess. Toti vorbesc pe mess, iar cand vine vorba sa vorbeasca fata in fata, pauza.
Stau si privesc ce diferita e copilaria de ieri fata de copilaria de azi. Nu critic, nu fac morala. Cine sunt sa fac asta? Pur si simplu, ma uit, analizez si ma intristez. Pentru ca intr-adevar .. e trist. E trist sa nu mai vezi zeci de copii stransi in fata blocului, razand, tipand, enervand lumea pentru ca e intre 12 si 16 (ore de liniste), catarandu-se, rupandu-si genunchii, cautand si certandu-se pentru niste pietre de sotron sau facand spectacole in scara. E trist sa nu ii mai vezi mancand seminte in fata blocului, jucandu-se cu papusile, sau de-a magazinul, plimbandu-se cu bicicletele, cazand cu rolele sau furand prune, cirese sau zarzare de la casele din apropiere. Punct
Si de la capata.
Incetez, pentru ca, sincera sa fiu, m-am intristat. Deh, sunt mai sensibila de felul meu!