Mai stii cand..

-M-ai sarutat prima oara? Si cum ne feream de tatal tau? Fiindu-mi prof, mi-era rusine.
-Pai daca erai panca.
Facand pe suparata, ma sarutai. Stiai ca imi trece.
-Dar tu mai stii, cand ne vedea Gabi cand ne sarutam pe furis?
-Daaaa! Un pusti de 6-7 ani facea misto de noi.
Radeam.
-Mai stii cand ne plimbam de mana pe strada, fara nicio tinta anume?
-Dar tu mai stii cand o minteam pe mamaie? Dadeam orice motiv, mai mult sau mai putin credibil, doar ca sa pot sa stau chiar si 5 minute in plus cu tine. Orice doar sa ma bucur mai mult de tine. Haide pupa-ma!
-Nu vreau! - ma tachinai.
-N-auzi sa ma pupi?
-N-auzi ca nu vreau?
-Haide ma, pupa-ma odata! - si incepeam sa ma smiorcai.
Radeai de mine, ma luai in brate si ma sarutai. Iti placea. Imi placea. Ne placea. "Scapand" din stransoarea bratelor tale (nu vroiai sa imi dai drumul, nu vroiai sa ma pierzi) te-am intrebat amuzata:
-Auzi, dar mai stii cand ne-a vazut profa de info? Te ciupeam de fund.
Rasetele noastre zguduiau linistea camerei.
-Mai stii cand m-ai sunat la 3 dimineata si plangeai in telefon pentru ca ti s-a furat camera?
-Da.. - si ma cuprindea nostalgia provocata de pierderea camerei mele. Uoooofff!
Induiosat de "uooofff" al meu, ma luai in brate si ma sarutai iarasi. Stiam eu ca "uooff" avea sa functioneze. Mereu functiona.
-Te iubesc!
-Si eu te iubesc!
Si ne strangeam in brate, tare de tot. Nu imi dadeai drumul si eu te sarutam intruna.
-Mai stii cand am mers la mare si adormeam tot timpul pe plaja si tu trageai de mine?
-Lasa asta. Trageam de tine, in fiecare dimineata. Erai lenesa; de fapt esti. - si radeai.
-Cin'minute.
Radeam amandoi. Iar el repeta.
-Cin'minute. - radea. Erai asa simpatica.
Ma sarutai iar.
Eram asa fericita. Totul era asa usor langa tine, cu tine.
-Ha, dar mai stii, cand ne-am amuzat cu totii, eu si baietii, ca tu dormeai, fara sa simti cum noi urlam langa tine, cum am aruncat cu sticla in perete, care te-a lovit din greseala? Si tu nu simteai nimic? Haha. Si eu te pupaceam si tu nu simteai nimic.
Incercand sa faci pe suparatul, te bufnea rasul intr-un final.
-Da, si tu, prietena mea, radeai de mine, huh?
-Haaaiiideee maaa! Vino sa te pup!
-Lasa, lasa.
-Hai nu mai fii panc!
Erai mai puternic decat mine, dar imediat te lasai sarutat. Nu dura mult "supararea".
-Auzi, dar il mai stii pe ala de ne tinea teoria carnii sanatoase, tinuta in conditii bune, in loc sa ne dea sa mancam?
-Hai ca pana la urma a fost buuunn.
-Mwah!
-Mai stii cand a cazut Adi de pe scaun, cand ne jucam whist?
-Da, daaaa... asta dupa ce mancam 11 persoane dintr-o oala si doua farfurii.
-Aaaa, cea mai tare faza a fost in vara aia cand a intrat Razvan in alta camera!
-Cand?
-Nu mai stii? Il cauta pe Alex si a crezut ca e in camera noastra. Dar a gresit camera.
-Aaaa. Mai sa il ia ala la bataie.
Camera se umple iarasi de rasetele noastre.
-Mai stii cum se uita toata lumea de pe plaja la tine si la Luci, cand faceati groapa aia in nisip. Parca erati doi copii mici. Sora si fratele.
-Hai taci, nu fii rautacios, ca pana la urma ati ajuns si voi sa faceti cu noi si apoi ne-au ingropat pe mine si pe tine in nisip.
-Nu imi aduc aminte - incerai sa pari convingator.
-Taaacciii ca avem poze. Ha!
Si vazand ca nu e cale de intoarcere, ma sarutaaaaiii.
-Da si cum v-am ingropat noi, apoi, pe tine si pe Luci.
Radeam.
-Da, imi aduc aminte. Ce se uitau aia 4 de pe cearceaf la noi.
-Da si radeau de gafa lu' Alex. - te grabeai sa ma completezi.
-Care?
-Aia cu viermii! - si incepeai sa razi.
Radeam amandoi. Ma sarutai din nou.

Inca ma mai saruti... doar in vise, cand esti al meu; doar atunci mai esti cu mine, langa mine, alaturi de mine; doar atunci te mai simt..
In poze, in amintiri, in visele si sperantele mele, in sufletul meu.. inca esti al meu; vei fi .. mereu.

Mai stii cand...
.. ne iubeam?
Eu inca stiu.. inca sunt dispusa sa te iubesc...

Copilaria de ieri.

Ati auzit de melodia Casablanca? Sigur ca ati auzit (cei mai multi dintre voi). Una din melodiile copilariei noastre; toti o fredonam, toti o stiam si o cantam, chiar daca poate nu stiam semnificatia versurilor; poate nici nu o cantam corect. Ceva de genul Rednex - Cotton Eye Joe, care de la mine suna ceva de genul: mraman catnagio, aprimeri longago (pe romaneste). Casablanca, sincera sa fiu, nu imi aduc aminte cum o cantam. Acum ascult melodia.

Zilele trecute vorbeam cu un prieten bun si imi zice: "Ia asculta asta!". M-am gandit ca cine stie ce dracu imi trimite (stiu cu cine am de a face.. si hai sa spunem doar ca nu avem aceleasi gusturi in materie de muzica) si i-am zis: "Nu mc :D". Drept raspuns am primit: "Asculta ma, o sa iti placa!"
Si? Am dat click si mi s-a facut pielea de gaina pe mine. Instant. Intr-o fractiune de secunda.. flash-back; inapoi la copilarie. E uimitor cum anumite lucruri te fac sa iti aduci aminte de o anumita perioada, de anumite persoane, de anumite locuri, intamplari; totul intr-o fractiune de secunda, indiferent cat timp ar fi trecut.

Si uite asa a inceput o discutie despre vremea copilariei noastre.

Guma turbo, guma aia cu menta (nu mai tin minte cum se numea), suc de la tec (mami nu ma lasa sa beau, dar tot o faceam), bonibon, stropitul cu sifon, ratele si vanatorii, cutiuta, castel; tara, tara, vrem ostasi, omul negru.... va spun ceva toate astea? Lista poate continua, dupa cum prea bine stim toti.

E trist cand vezi ca in ziua de azi totul a fost inlocuit de .. WOW, Eve Online, Diablo, GTA si dracu stie cate jocuri pe calculator (nu sunt cunoscatoare in materie, nu ma atrag; prin urmare.. stiu doar ca exista); eh trebuie sa recunosc ca ma jucam si eu Diablo acum 5 ani, dar asa, cu bun simt. E trist sa vezi cum iesitul in fata blocului a fost inlocuit de calculator, messenger, hi5, facebook, netlog, MSN, miniclip, samd.
Nu neg faptul ca in zilele noastre, calculatorul, implicit internetul, au devenit o necesitate. Dar ar trebui sa ne rezum la atat: NECESITATE!!! Nu dependenta si nu obsesie.

Astia mici nu stiu ce inseamna sa iesi sa te joci cu mingea in fata blocului, sa sari coarda, sa te joci sotronul, WC sau zilele saptamanii. Nu stiu ce inseamna sa iesi sa te joci iarna in zapada, sa faci oameni de zapada, sa te dai pe gheata si sa intri in casa de 10 ori sa te schimbi, pentru ca esti prea ud (si asta pentru ca te cheama mami; altfel ai sta de dimineata pana seara in aceeasi pereche de pantaloni, ud fleasca pana la chiloti, sosete si maiou). Intre noi fie vorba, ce necesitate poate sa aiba un pustiulica de 8, 9, 10 ani, in ceea ce priveste calculatorul?

Si eu, de prin clasa a 10-a, cand mi-am bagat internet prin cablu, am inceput sa petrec foarte mult timp la calculator, dar.. Asta cand eram acasa, ca nu aveam voie sa ies, pe motiv ca trebuie sa invat; stia dracu ce faceam eu in camera; eram la liceu, imi luasem lumea in cap, visam cu ochii deschisi, nu ma gandeam la bac, la admitere la facultate; nu aveam nicio grija. Deci da!! Foloseam messengerul; il foloseam cand veneam de la scoala si noaptea; conferinte pe mess, jocuri online, samd, toate pana dimineata, iar apoi la scoala. Si acum il folosesc, ce-i drept, mult mai rar. Foloseam netul, dar niciodata, nici in ruptul capului nu as fi dat o plimbare, o iesire la suc, discoteca, film (la cineva acasa), samd pentru conferinte pe mess. Sa fim seriosi! Ies tot timpul. Urasc sa stau in casa si prin urmare ies mereu. Am iesit si sa ma joc in zapada. Da! Imi place sa ma joc in zapada, de mica mi-a placut, nu o sa inceteze sa imi placa si in niciun caz nu o sa ma dau inapoi de la o bataie cu bulgari, de la a degusta zapada si turturii, de la a face ingeri sau de la a ma da pe gheata direct pe blugii noi!! De ce? Doar pentru ca sunt un pic cam mare (in conceptia unora) ca sa mai fac asta? Cresc, dar am suflet de copil si nu o sa imi fie rusine cu asta. Ma bucur de tot ce ma inconjoara, atat cat se mai poate. Spun "atat cat se mai poate" pentru ca in ziua de azi, cand avem tot ce vrem sau avem acces la tot, oricand, ca e vara ca e iarna, cam greu sa te mai bucuri de ceva anume. As vrea sa ma intorc in vremea copilariei cand nu ma interesa ca nu am bani in buzunar sau daca aveam 1000 de lei (pe vremea aia), eram bogata. Imi aduc aminte cum imi placea maruntisu. Adica peferam sa am 10 monede de cate 100 de lei fiecare decat sa am o hartie de 1000 de lei. Nu stiu de ce, dar eu aveam impresia ca am mai multi bani.
Deh, mica si proasta.
Si lista micilor placeri poate continua.

Acum... eh, s-au schimbat vremurile. Toata lumea este dependenta (cica) de mess. Toti vorbesc pe mess, iar cand vine vorba sa vorbeasca fata in fata, pauza.
Stau si privesc ce diferita e copilaria de ieri fata de copilaria de azi. Nu critic, nu fac morala. Cine sunt sa fac asta? Pur si simplu, ma uit, analizez si ma intristez. Pentru ca intr-adevar .. e trist. E trist sa nu mai vezi zeci de copii stransi in fata blocului, razand, tipand, enervand lumea pentru ca e intre 12 si 16 (ore de liniste), catarandu-se, rupandu-si genunchii, cautand si certandu-se pentru niste pietre de sotron sau facand spectacole in scara. E trist sa nu ii mai vezi mancand seminte in fata blocului, jucandu-se cu papusile, sau de-a magazinul, plimbandu-se cu bicicletele, cazand cu rolele sau furand prune, cirese sau zarzare de la casele din apropiere. Punct
Si de la capata.
Incetez, pentru ca, sincera sa fiu, m-am intristat. Deh, sunt mai sensibila de felul meu!