Raspunsuri avem?

Exista fericirea sau e doar o consecinta a ceea ce numim sentimente? In ce se masoara? Cunoaste limitele?
Cum ar trebui sa arate cel mai bun prieten?
Cand ridici vocea e pentru ca esti ranit sau pentru ca urmeaza sa ranesti?
De ce atunci cand vrei sa te aperi, le faci rau celor din jurul tau?
De ce tii totul in tine..pana la refuz, fara sa ai curajul de a da totul afara treptat?
De ce esti puternic doar pentru cei din jurul tau, iar pe tine te lasi in cele din urma?
Are vreo culoare suferinta? Exista? Sau e rodul imaginatiei noastre?
De ce zambesti fara motiv?
De ce iti plac jocurile?
De ce il privesti cu coada ochiului, in speranta ca te va observa totusi?
De ce inocenta inceteaza sa mai exista dupa varsta de 7 ani?
De ce esti timida cand ai nevoie sa fii cea mai curajoasa?
De ce sa stii sa fii rea si buna in acelasi timp, pasionala si rusinoasa, indragostita si rece?
Daca esti constienta de consecinte, de ce ajungi acolo?
De ce (inca mai) faci greseli cand stii ca ai mers prea departe?
De ce/ cine iti e cel mai dor?
Care e ultima persoana draga pe care ai pierdut-o intr-un fel sau altul?
Care e ultima persoana in care ai avut incredere si te-a tradat?
Care e ultima persoana care a avut incredere in tine si pe care ai tradat-o?
Cand ai zambit ultima oara?
Cand te-ai simtit liber ultima oara?
Care a fost ultimul secret pe care l-ai destainuit cuiva?
Unde ai vrea sa fii acum?
De ce te simti singur, desi esti inconjurat de atatia oameni?

Drumul spre casa.

Urmeaza tacerea dupa o discutie sufocata de nodurile ce le stau in gat amandurora si incheiata de cuvintele scaldate in lacrimi.
-Imi vine sa plang, necrezand unde am ajuns. Si nu mai cred in viata aia linistita de care aveam parte acum ...nu de mult timp. Si chiar daca timpul trece, nu il lasa sa te schimbe.. decat intr-un om mai bun si mai puternic. Nu te lasa prada frustrarilor si racelii ce pe mine ma cuprind zilnic. Continua sa te bucuri de o zi senina si de soarele care iti bate in geam si te face sa zambesti. Nu lasa diminetile sa te prinda trist asa cum ma prind pe mine. Alunga-le cat de repede poti. Nu uita sa iti joci rolul de copil intr-un act serios... invata-ma si pe mine sa fac asta! Din nou!
-Dar stii sa o faci! Esti un copil ca si mine, un copil bun.. matur.
Sunt, asa este... sunt un copil..! - raspunde cu o voce pierduta, mai mult pentru sine.
-Vrea acasa! Desi.. nu am nimic acolo, nu cunosc pe nimeni..
-Acasa... acasa.. ce e acasa? Nu ai pe nimeni acolo? Atunci nu e acasa. Nu ii oferi o conotatie negativa. Acasa e locul unde te regasesti, locul in care, copil fiind, sufletul tau s-a bucurat in imaturitatea ratiunii tale. Acasa e locul unde tu, copilule, o sa alergi de fiecare data, uitandu-ti varsta, grijile, ideea de viitor, asteptarile si idealurile pe care le urmaresti pentru a le atinge departe de casa. Daca nu te simti asa cand mergi in locul ala, daca nu te asteapta nimeni acolo, daca nu te regasesti in nicio imagine a locului, daca nu simti mirosul unei dimineti de iarna in care, in loc sa mergi la scoala, iti prelungeai somnul in patul incalzit in miezul unei nopti reci, daca nu stii ce inseamna o prietenie pierduta in locul ala, daca nu iti aduci aminte de macar o lacrima pe care ai aruncat-o cat colo din te miri ce motiv, daca nu ti-e dor sa adormi prea tarziu in camera mica pentru ca pierdeai timpul cu prietenii tai, daca nu iti e dor de o seara in parcul fara nicio lumina la vremea aia, dar astazi mai frumos ca oricand, daca tu ai senzatia ca locul ala e mai urat ca niciodata, desi este vizibil imbunatatit fata de cum l-ai lasat, daca nu vrei sa ii cunosti imprejurimile pe care nu ai apucat sa le vezi inainte sa il parasesti, pentru ca, intre noi fie vorba, l-ai parasit... atunci inseamna ca acolo nu e acasa. Intelegi?
Ramane mut in fata copilului cu un suflet mai fragil decat ar fi crezut.
-Acum m-ai citit destul. Trebuie sa plec!
-Stai..
-Nu sunt o companie buna, intelegi? Ma simt singura si drept urmare vreau sa fiu singura..
-Dar esti...
Citindu-i cuvantul care nu a prins totusi viata pe buzele lui:
-Inainte sa spui asta, recapituleaza notiunea de acasa..
Inainte sa ii mai spuna ceva, era deja la usa.
-Ma lasi singur?
-..nu te las singur, presupun ca esti singur; daca ai fi acasa nu te-ai simti asa!
Se simte ranit si analizeaza cuvintele care ii rasuna ca o goarna, asurzindu-l ..'daca ai fi acasa nu te-ai simti asa, daca ai fi acasa nu te-ai simti asa' si realizeaza ca, la randul lor, cuvintele lui au ranit-o pe ea.

'ce naiba e acasa?' - isi intreaba gandul si apoi sufletul.
Desi nerostita, intrebarea primeste un raspuns.
-Ai uitat deja ce ti-am zis mai devreme.
Trezit parca la realitate, se uita nedumerit, ea citindu-i intrebarea pe chipul sensibil, dar ascuns.
-Faptul ca te incrunti denota frustrare.
-Unde te duci?
Cu lacrimi in ochi, cu privirea plecata de rusine, ii raspunde pierduta:
-.. acasa..

Cu gandul..
'nu te lasa prada frustrarii si racelii' - la randul lui se pierde in ceata deasa si in gandurile ei, marind pasul pentru a ajunge..acasa.
Din urma perechea de ochi caprui il urmareste cu teama..
'Eh copile, si asta e doar inceputul unui drum tare denivelat. Drumul pana acasa... iti va fi lung, tare lung.'

Ba! Da, am inceput perfect, mai bine nici ca se putea. Incep cum vreau si termin la fel.
Deci: Ba! Stiti ce imi place la voi, ma? Ca judecati. Pfoai si o faceti al dracului de bine. Cand e vorba de judecat, barfit, vorbit urat, analizat, criticat, aruncat cuvinte urate, doar ca sa va simtiti bine, nu va intrece nimeni. Dar nimeni ma!
Asa! Fericiti? Presupun ca da. Sunteti si voi primii la ceva. Si fara sa depuneti prea mult efort. Bine, asta in cazul in care, sper ca nu va inchipuiti ca a sta la o tigara cu o bere/ suc/ cafea/ ciocolata calda/ ceai, sau te miri ce, depinde de fitzele fiecaruia, in fata, inseamna depunere de efort. Daca e asa, lasati-ma sa stiu si voi discuta cu voi de la alt nivel. Adica de sus la si mai jos, nu cumva sa intelegi gresit.
Da.. acum sa fac prezentarea da?
Sa discutam despre ce probleme aveti voi.
Nu, nu discutam despre ale mele; nu o sa stau sa va impui capul cu prostiile mele, cu problemele mele. Eu sunt o dragutza si nu sunt egoista; prin urmare hai sa discutam despre ce va doare.
De ce ma judecati ca vorbesc, ca rad, ca zambesc? Doar pentru ca voi credeti ca trebuie sa plang? O sa ma gandesc la asta. Dar nu promit nimic!
De ce sa ma dau la o parte din calea fericirii? Doar pentru ca vrei voi, pentru ca voi sunteti de parere ca trebuie sa sufar? Dar cine a zis ca trebuie sa va cer permisiunea pentru a fi fericita sau pentru a iubi? La asta nici nu promit ca ma gandesc. Pentru ca nu o voi face. Ar trebui sa fiu tampita.
Ce va intereseaza pe voi cu cine ies eu? Am si eu prieteni. Si NU, nu sunteti doar voi prietenii mei. Doar pentru ca voi nu ii cunoasteti, doar pentru ca nu sunt prieteni si cu voi, asta nu inseamna ca nu trebuie sa ies cu ei.
Eu aleg cand sa rad, cand sa zambesc, cand sa iubesc, pe cine, cum si in ce fel; cum sa ma uit la el si cum sa reactionez; eu aleg cand tip, urlu, fac zgomot, dorm, ma trezesc. Asta ca sa va fie un pic clar, nu cumva sa mai suferiti si sa va doara de astfel de lucruri.
Da pe voi nu va doare.. gura? Get a life! Gasiti si voi alte subiecte de discutie: politica, istorie, pictura, literatura, mate, fizica, muzica, facultate, in ce cluburi mergeti vineri, sambata si duminica sau cum copiati la urmatorul examen, cum sa va lasati de fumat, sau ce muci v-ati facut la ultima petrecere. Contraziceti-va si voi pe niste subiecte mai interesante, mai inteligente; discutati despre noile legi din Afghanistan, despre criza economica, despre cat de buni sunt romanii la computere si la spart banci, samd. Pentru ca puteti si va duce capul. Dar e totul mai usor cand vine vorba sa vorbiti de altul?
De ce nu va uitati la voi, cei care intruchipati perfectiunea? Cand nu va veti gasi niciun defect in a voastra perfectiune atunci sa comentati, analizati, criticati, barfiti.
Pana atunci, ciocul mic si joc de glezna.
Hai ca deja mi-a sarit tzandara.
Va simtiti mai bine acum? Sper ca da; ne intalnim data viitoare cand va .. doare ceva; doar atunci va pot ajuta. In rest, nu exist.