6. Channel plange.

Se hotaraste sa il uite.
Dezgustata, Channel priveste ciocolata pe care adora sa o manance si totusi...
Se priveste in oglinda, isi sterge cu violenta lacrimile ce ii par ca o urateau, schimba muzica ce o moleseste si mai tare.
Se hotaraste sa iasa. Accepta invitatia. Un telefon scurt si totul e stabilit.
Repede, nu mai e timp.
In alta lume, la alta ora si totusi in acelasi timp, Olala o priveste si se regaseste in toate reactiile prietenei ei. Isi doreste doar si spera ca Channel sa nu se minta singura.. asa cum Olala a facut-o de nenumarate ori.

Friday, September 25, 2009

9:45 PM
Channel in fata oglinzii isi acopera cearcanele lasate de el. Un machiaj simplu, dar care ii ofera ceva aparte, o multumeste si zambeste in semn de aprobare.
“Seara asta e a ta, Channel! A ta!” – continua sa isi repete.
“Esti tare frumoasa, Channel!” – ii spune Olala.
“Multumesc!” – parca se aude vocea ei.
Adopta stilul ei preferat, ce ii ofera comoditate: tenesi, blugi stramti, o bluza ce ii contureaza formule frumoase si rotunde, ce ar atrage orice privire, chiar si a unei fete.
Sport si funky prin imbracaminte, dar de o eleganta de nedescris in miscari, gesturi si priviri.
Melodia lasata pe repeat o ajuta sa se insufleteasca. Preludiul unei seri pe care si-o dorea perfecta: fara lacrimi, fara injosiri; melancolia nu avea ce sa caute. Era timpul ei.

10:45 PM
Se aseaza usor pe pat si aluneca in starea de visare, specifica ei. Atipeste pentru putin timp.
Iubirea pentru el, el, lacrimile varsate, noptile nedormite, kilogramele de ciocolata consumate in urma lui, sticlele de bere, acum goale, filmele siropoase aruncate in recycle bin, melodiile ce o adanceau si mai tare in starea de depresie pe care ajunsese sa si-o creeze singura; toate isi spun cuvantul. Toate au consumat-o.
Timpul fara el o distruge.
Dar e hotarata. Asa nu mai poate.
Este trezita de telefon.

11:05 PM
“Hey, suntem jos!
Vin!” – raspunde Channel entuziasmata.
Priveste pe geam si vede masina.
Coboara. Nu ii mai vazuse de ceva timp.
Se izolase complet. Uitase, sau de fapt, renuntase la prietenii ei. Au incercat sa o scoata din starea in care era pana s-au saturat. Au renuntat. Stiau ca atunci cand va simti nevoia, ii va cauta.
Putini socati, o privesc de jos pana sus si de sus pana jos.
“Ai slabit, Channel!
Aa.. nu..
Mult!” – e intrerupta rapid, inainte de a-si incheia probabil vreo scuza inventata pe moment.
“Eh haide, ca nu stam sa analizam acum numarul de kilograme in minus! Hai sa mergem!”
Zambeste pentru a-si intari si mai tare afirmatia.
Este inteleasa; primeste drept rasplata alte patru zambete, care totusi vad in ea ceva ce nu au vazut vreodata. Parca era mai frumoasa ca oricand.
Masina pleaca.

11:10 PM
La fereastra in spatele perdelei priveste el.
O alta noapte fara ea.
Se hotaraste sa iasa. Un telefon scurt rezolva si problema lui.

11:30 PM
Channel paseste in locul caruia ii simtea lipsa. Inca de la intrare se lasa in voia ritmului, traieste clipa, este undeva sus, de parca droguri ar fi pus stapanire pe corpul, mintea si sufletul ei.
Machiajul natural o invaluie in mister. Privirile nu contenesc a se opri asupra ei.
Lumina curgea toata peste ea, dandu-i o stralucire ce pe toti ii lasa cu gura cascata; o dezbraca un pic din misterul total, lasandu-i pe toti ca niste frustrati in urma ei.
E iubita, adorata, venerata.

12:10 AM
La bar Channel.
Langa ea el.
Privirile se intalnesc.
Incercand sa ii dea parul ud la o parte, Channel il respinge rece.
“Ce vrei?”
El ramane mut. Cea care pana atunci il implora, ii cersea iubire, acum ii zgaltaia orgoliul.
“O bere, te rog!
Tu.. tu nu fumezi!
Nu fumam! Acum fumez!
Dar..
Dar ce? Te fumez pe tine; te inspir si te expir; scap de tine cum scap de dioxidul de carbon.
Dar.. tutunul nu face bine!”
Channel rade zgomotos.
“Ba da! E ca o eliberare, intelegi? Ma eliberez de tine!
Multumesc!” – se intoarce catre cel ce i-a intins berea.
Se intoarce in idée de a pleca. E prinsa insa de brat.
“Vreau sa vorbesc tu tine!
Te rog, nu imi strica seara! Ma simteam bine pana sa..
Pana sa ma vezi pe mine?
Da! Pana sa te vad pe tine!”
E mut de uimire; orgoliul lui era zdruncinat; sufletul strapuns; ratiunea pusa la pamant.
Nu o recunoaste; fata usor ametita, imbacsita de fumul de tigara, din fata lui.. “Nu, nu se poate sa fie Channel!”
“Haide, de ce vrei sa ma dai iarasi peste cap? Nu consideri ca mi-ai facut rau? Te-am lasat in pace, asa cum mi-ai cerut. Acum ce vrei de la mine? E vina mea ca am vrut sa iubesc, dar acum ce dracu’ vrei de la mine?
Te iubesc, Channel!” – se apropie si o strange in brate.

1:00 AM
Channel strange din buze, muzica se opreste brusc. Nu mai aude nimic. Lacrimi ii inunda ochii verzi, frumosi insa lumina slaba impiedica negura ochilor lui sa ii zareasca stropii din marea de lacrimi.
Brusc, Channel, se smulge din bratele lui.
Priveste in jurul ei.
Muzica ii curge iarasi prin vene; pentru lacrimi da vina pe fumul de tigara, ce putea fi taiat cu cutitul. Se simte ca la intrarea pe o atustrada necunoscuta.
Se hotarase; viata ei trebuia sa reinceapa in seara asta. Era in fata unui nou inceput.
“Si nu o sa ma las dusa inapoi de tine. Tu si eu nu mai exista!”
Vazandu-l ca tace, isi acorda mai multe vorbe.
“Tu ai vrut asa! Si daca asta ai ales, acum lasa-ma sa imi aleg si eu viata.. mai departe. Fara ca tu sa te afli in ea. Iesi afara, la dracu’!
Viata ta? Se va rezuma la bere si la tutun?
Nu! Asta fac acum; maine ma voi trezi ca noua. Voi face iar ceea ce imi placea sa fac: voi citi, nu am mai facut asta demult, din cauza ta; voi invata, voi iesi in oras cu prietenii mei, nu ma voi mai izola.”
El repeat aceeasi propozitie.
“Te iubesc Channel!”
Ea rade; cu o oarecare indiferenta, raceala, batjocura, ochii ei trimit sageti spre el. Cat de mult il dor ranile astea..
“Ma iubesti, dar eu in seara asta am depasit rascurcea! Nu simt nimic pentru tine azi. Azi lumea e mea! Nu vezi?”
Ochii lui negri sunt din ce in ce mai mari. O priveste si nu stie ce sa spuna. Orgoliul il impiedica sa planga. Dar sufletul ii urla de durere. Nu mai are aer.
“Ringul e al meu. Dansez; mereu mi-a placut. Asta seara, e seara mea. Fac tot ce vreau si tot ce am vrut si nu am facut de cand tu, Tu - accentueaza ea cu glasul tremurand - TU – repeta – ai ales sa pleci.
Si.. maine ce va fi?
Maine? Voi incepe sa visez iarasi, asa cum o faceam cu tine. Dar maine voi crea o alta poveste, care.. va fi reala. Merit asta.”
Se intoarce si paseste usor, pierzandu-si un pic echilibrul, nelasand insa sa se vada.
“Meriti asta!” – murmura el, socat, incapabil de a face vreun gest.
Striga doar.
“Povestea ta va fi realitatea noastra!” – se uita la ea, crezand-o totusi pierduta pentru totdeauna.
L-a auzit; e tulburata.
Channel se opreste pentru o secunda in loc, trage aer in piept, ridica privirea si pleaca.
Gaseste forta de a spune Nu dorintei de a se intoarce si a-l strange in brate; isi dorea sa il sarute.
Inca o bere; inca o tigara.
Totul se rasfrange in jurul ei. Simte totul. Fericirea superficiala acopera o durere de care nimeni nu are idée ca mai exista.
“Channel si-a revenit! Ce ma bucur! Nu mai suportam sa o vad asa!
Asta sa o crezi tu!” – murmura ea sec, din scurt.
“Ce ai spus? Nu te-am auzit!
Aaa, nimic! Mai vreau o bere!” – raspunde Channel distrata.
“Ma duc sa dansez! Vii?
Da, ma duc sa iau bere pentru tine si pentru mine si ma intorc.
Bine!”
Se intoarce sub sunetele muzicii ce le auzea si le simtea mai tare ca oricand. In urma ei lasa zambete de admiratie, dorinta de stapanire asupra ei, tristete provocata de incapabilitatea de a se ridica la nivelul ei, bucurie ca.. e totul bine.
“De-ati sti voi!” – se invarte in ritmul muzicii pana dimineata.

5:00 AM
Deschida usa camerei. Se arunca pe pat si priveste tavanul. Isi intoarce privirea spre noptiera pe care era o poza cu el. Cu mana obosita o intoarce.
“Nu o sa imi strici somnul. Nu iar! Azi e totul asa cum vreau eu!”
“Si maine cum va fi, Channel? “ – o intreaba Olala in gandul si visul ei, realizand cat de tare s-a mintit Channel.
“Maine – zambeste obosit – povestea mea va fi realitatea noastra! Merit asta, Olala!
Meriti, Channel.. meriti! Acum dormi! Chiar si personajele de poveste dorm!”

Adoarme asa cum s-a aruncat in pat; imbracata, cu hainele mirosindu-i a tutun, cu alcoolul facandu-si de cap in vene. Doarme de-a latul; acum, mai linistita ca niciodata.. dupa mult timp.
Olala ii sterge lacrimile ce curg intr-un susur linistit de data asta; fara suspine, fara cuvinte, fara nervi, fara reprosuri, fara strigate disperate de durere, fara intrebari. Pentru ca “Poveste ta va fi realitatea voastra!”, Olala zambeste, dar.. Channel s-a mintit si l-a mintit si pe el.

Channel plange.

[POATE va urma..]