12. Durere.

October 22, 2009

De cand a plecat in dimineata aia, e totul la fel.
Se uita la pozele cu el, pentru ca la sfarsit sa le ia de la capat. Si nu o data; de zeci de ori.
Il vede zambind si asta o linisteste. Ii vede privirea, o recunoaste. O adora!
Atat de calda si sincera. Se potriveste cu vocea.
Desi..
Nu il atinge, nu il vede. Il simte. In rest totul e in mintea ei, in sufletul ei.
De el nu stie.
Cauta motive?
Ii face semn gandului sa plece.
Ii e teama ca va fi ranita. Ii face din nou semn sa plece. Macar de l-ar primi pe el in schimbul gandului.
E cel ce nu poate fi langa ea.
I-ar oferi totul daca i-ar cere.
L-ar iubi mai mult decat il iubeste deja.. doar daca i-ar cere asta.
I-ar canta iubirea.
Isi doreste sa o asculte?
O doare..

Opreste melodia ce ii aduce aminte de el.
E atat de rea.. rea!
Iese afara in speranta ca ploaia rece i-l va sterge din minte.
Dar sufletul?
Merge fara graba pe strada ce luceste in bataia luminii si isi zareste chipul trist in asfaltul ca oglinda.
Se simte urmarita. Se uita in jurul ei in cautarea unui loc unde sa nu fie gasita.
Se uita speriata, fara a avea puterea de a se intoarce.
Inchide ochii si il vede.
Tresare.
Ridica privirea in speranta ca le va vedea.
Dar el nu mai e aici sa numere.
A plecat. Si acum e innorat.
Ii simte atingerea. E neputincioasa.
In fata distantei, in fata timpului.. se simte fara putere.
In fata lui?
Mica, incapabila de a oferi ceea ce primeste, ceea ce a dorit si a cerut cu atata ardoare.
Cersetoare.
Isi doreste, aspira, cere, dar nu ofera nimic in schimb.
Egoista?

E tarziu si inca rataceste pe strazile ce ii par asa lipsite de vlaga. Ofteaza.
De ar fi aici..!?
Ii simte atingerea. De data asta, palpabila, reala, dar la fel de plapanda si sensibila ca in prima noapte; pentru a nu o rani in raceala stropilor de ploaie ce ii strapung trupul.
Langa chipul ei vede acum chipul lui.
Acum il poate atinge.
Se poate bucura de zambetul lui.
Stia ca va ca va veni inapoi.
Il ia de mana si pleaca impreuna.
Se lasa din nou condusa de el.
Stie drumul.
Acelasi loc al lor, aceeasi imagine a iubirii impartasite parca niciodata suficient de mult.
Aceeasi privire trista in zori.
El ce simte?
Aceeasi poveste de dragoste pe fundalul melodiei lor.
O scriu impreuna tinandu-se de mana; lacomi si egoisti. Nu ii da drumul, de teama sa nu o piarda.
Cantecul e transpus in sunetele mute pe care numai ei le pot intelege, in valtoarea sentimentelor.

Il priveste cu sete.
O doreste cu pasiune.
Se iubesc cu lacomie.
Ard in dorinta.
Se invaluie in propriul lor mister pentru a se proteja.
Se iubesc in spatele perdelei croite de el in prima noapte.
Sunt singuri in ganduri si simtiri ce persista, atingeri ce se imprastie o data cu rasaritul, dar ce se regasesc la apus, dorinte ramase neimplinite, sperantele unei dati viitoare, visul primei dimineti impreuna.

Desi mai tarzie de data asta, dimineata si-a adus aminte si i l-a furat.
Odata cu el, i-a luat visul.
A plecat inainte sa-i spuna ce simte cand o priveste.
De parca nu ar sti..
La fel de egoista, il doreste. Nu vrea sa il imparta cu nimeni.
Nu cu ea!
Nu cu o ea!
A plecat inainte sa isi deschida sufletul in fata lui.
Nu vrea sa joace rolul fetei ranite.
Nu vrea sa fie fara el!
Nu vrea sa respire fara el.
Dar el?

Lacrimile ei il chinuie.
Lipsa lui o raneste.
Ochii ce ii cereau un alt moment il urmaresc fara a-si gasi linistea.
Visul de noaptea trecuta il intareste.
Caldura in care s-au amestecat le ofera incredere.
Zambetul ei sincer il bucura.

October 23, 2009

Acum doare.. zambetul lui o doare, lipsa lui ii ofera doar incertitudini.
Promisiunile.. frustare.
Dorinta si visul de noaptea trecuta .. tristete.
Cuvintele frumoase.. amagire.
Azi s-a ranit cu visul despre ei.

October 24, 2009

Ea?
Stiu ca il asteapta.
El?
Nu stiu..