Excuse me while I kiss the sea.

“Pa, pa!” – spui intr-o miscare fina a mainilor. Lacrima din coltul ochiului isi face si ea aparitia, dar ca de obicei dai vina pe soare.
“I-ai spus pa, pa?”
“Da..”
“I-ai spus si din partea mea?”
Te intorci si soarele iti intra iarasi in ochi. Lacrima capata volum si mai mare.
“Pa, pa.. iti spune si el!”
Trista, te consolezi cu ideea ca: “stiam ca va veni momentul asta.”
“Promiti ca mai venim?”
“Promit!”
Si buzele se apropie intr-o atingere atat de bine cunoscuta, dar simtita altfel de fiecare data. Mereu, mai puternica, sensibila si sincera.
Te intorci din cand in cand. Pui pariu si mizezi pe ideea de a nu te uita vreodata in urma ta, dar nu reusesti. Privesti in urma ta din cand in cand, doar, doar o mai poti atinge macar o data. Dar.. cu fiecare privirea aruncata peste umar, ea ramane in spatele tau; mai mica. Din ce in ce mai mica.
Ti-e dor de tot ce inseamna o noapte de nedormita. Ti-e dor de raceala aia pe care ati tras-o toti a doua zi.
Ce spui de plimbarile interminabile, oboseala ce punea stapanire pe voi si rasul ce va cuprindea dimineata devreme sau seara tarziu?
Vodka intr-o mana, tigara intr-o mana si camera intr-o.. alta mana. Replici de care nu iti si cu singuranta nu va mai aduceti aminte.
Ti-e dor..
Ce spui de acordurile de chitara? Doar ele mai erau muzicale.
Bulina aia rasarita sub privirile voastre si in sunetul chitarii. O raza de soare, o amenda, galagie si imbulzeala.
O iubire: veche si noua.
Un tu si un el. Mereu aceiasi. Mereu voi.
Un joc de carti, o poza, o amintire.
Ti-e dor sa adormi in bratele lui.
O dimineata senina alaturi de el. O noapte calda, in care cea mai mare suparare e ca el, in timp ce dormea s-a intors cu fundul la tine. Ai face si tu la fel. Nu poti; il iei in brate si te superi si mai tare pentru ca nu are nicio reactie. Dar stii ca atunci cand va realiza te va strange tare in brate si nu iti va mai da drumul.
Ti-e dor de toate. O clipa ai vrea sa te intorci inapoi. Si apoi inca una.. si inca una..
Ti-e dor sa flirtezi cu soarele. Ti-e dor de jocul ala nevinovat si de el.
Si iti e dor de urmele de nisip inlaturate de apa sarata cu care zilnic te-ai hranit.
Si valurile alea ce se spargeau la picioarele tale. Si marea care te tragea la ea, cu primul pas facut in apa. Te imbratisa si tu o sarutai.
Inca o clipa..
“Nu vreau sa plecam.”
“Nici eu!”
“Sper sa intarzie trenul vreo doua zile.”
Amandoi stiti ca, de fapt, va doriti cu ardoare ca trenul sa nu mai ajunga vreodata, iar voi sa nu mai plecati. Doua zambete iau nastere pe chipurile voastre. Totul, dintr-o oarecare diplomatie.
Te ia in brate. E singurul mod prin care puteti evita contactul vizual. El nu iti vede ochii tristi si nici tu nu vezi durerea ce se ascunde in spatele privirii lui. Le simtiti, dar incercati sa va ascundeti.
Momentul in care simtiti ca nu mai puteti a cam venit. Nimic nu va convine, sunteti tristi, pierduti, cu capul in nori. Cuvintele sunt de prisos.
Cand simtiti ca va ustura rana, va imbratisati si va spuneti somn usor.
Pentru ca va e dor si doare.
De ce va e voua dor, imi e si mie.
Si stii ce? Ne-am acordat o clipa..
I-am zis si eu.. “pa, pa”

Inca ii simt gustul sarat pe buzele mele si pe corpul meu..

Am visat despre noi.

.. dormi? - intreb cu o voce pierduta.
Aceeasi respiratie usor sacadata imi ofera raspunsul pe care nu il vroiam, dar renunt sa astept o confirmare, crezand ca poate e doar un vis urat la mijloc.
Inchid usor ochii, incercand sa adorm.
Nu dorm.. nu dorm..
Te-am trezit! Imi pare rau.
Nu, eram treaz inca de cand te-ai ridicat.
Nu am vrut sa ma auzi. Haide dormi. O sa incerc si eu sa adorm.
Il sarut usor, dar il simt nelinistit. Si totusi nu zic nimic. Dar..
Unde ai fost?
Afara.
... ce ai facut? .. singura..
Nimic. Am stat; nu puteam sa dorm si mi se luase sa ma uit pe pereti.
Hmm.. ai stat ceva timp.
Sincer, nici nu stiu cat e ceasul, nici cat timp a trecut.
Sau poate doar mi s-a parut ca a trecut mult timp.
Sau poate... te gandeai la ce nu trebuie!
Nu.. eu..
Shhh.. nu spune nimic. Te inteleg.
Nu! Nu aveam voie sa fac asta!
Ba da! Stai linistit.
Dar.. nu vreau sa te pierd. Nu vreau sa fii suparata. A fost un gand stupid..
Nu sunt suparata. Si nu ma pierzi. Sunt aici si nu plec nicaieri. Dar.. da.. a fost un gand stupid. Si stiu ca nu iti va mai tine companie si altadata.
Il voi alunga!
Stiu. Acum pupa-ma! Nu vreau sa imi dai drumul!
Nu iti voi da drumul!
Zambesc. Nimic nu se compara cu ce traiesc acum.. si nu imi doresc sa se termine.
Ai adormit?
Nu.. tot nu pot sa adorm.
Acum nu mai pot nici eu sa dorm. Nu rade, nu fii rautacioasa!
Bine, bine, hai ma pupi?
Meriti?
Da, normal!
Si ma saruti usor, indepartandu-mi orice teama.
Auzi? Nu vrei sa mergem sa ne plimbam?
Hmm.. de ce nu? Haide!
Yayy.. hai!
Si razi de mine. - Unde mergi asa?
Eh, haide, nu imi strica cheful!
Nu te supara, dar esti amuzanta! Si ai dreptate, oricum nu ne vede nimeni.
Si daca ne-ar vedea ce?
Ne-ar trata ca pe niste... doi nu prea intregi la mine?
Asa si? Noi stim ca suntem perfect normali!
Adevarat! Ia-ti macar ceva in picioare! Unde te duci?
Haide maaa, ca nu avem nevoie de nimic. E cald afara. E frumos, senin, pustiu. Haide odata!
Si incerc sa alerg; ma las ajunsa de tine. Ma saruti si ma strangi in brate. Tare!
Linistea mormantala e tulburata de rasetele noastre senine, colorate. Toti sase suntem verzi in noaptea asta: eu, tu, rasul meu.. si rasul tau; noi si rasetele noastre.
Mergem unde vedem (sau nu) cu ochii. Destinatia nu e prea importanta pentru noi.
Asfaltul se incalzeste la fiecare pas pe care il facem si inghite orice pietricica, orice ciob, orice ar putea sa ne raneasca. Nu vrea sa ne vada tristi.
Alergam, radem, vorbim, numaram stelele.. ne iubim.
Incepe sa se lumineze!
Dar a trecut ceva timp..; ti-e frig?
Doar un pic..
Si ma strangi si mai tare in brate; atat asteptam.
Soarele e rabdator; ne face semn ca putem sa ne sarutam linistiti; aparitia lui poate sa astepte un pic, iar noi nu putem sa o pierdem.
Ii zambim in semn ca poate sa vina.
Cu un joc de culori pe care nu l-am vazut pana acum ne zambeste puternic si ne imbratiseaza. E prima oara cand ne vede impreuna. Ma incalzeste, dar nu imi dai drumul din stransoare bratelor tale, ci din contra.. e mai puternica.
Si stam imbratisati, muti, privirile fiind de ajuns pentru a exprima totul.
Pe strazile pustii cu cateva minute in urma, incepe sa se forfoteasca. Nu vedem, nu auzim, nu constientizam privirile ciudate atintite asupra noastra. Ne privim si atat; ne sarutam.. zambim.
Nu mai sunt o straina pentru tine, nu-i asa?
Nu ai fost niciodata!
Dar..
Dar.. ai fost ca un mister, pe care l-am descoperit zi de zi. Si mereu voi descoperi ceva nou la tine.
Privirea ta, gesturile tale.. imi ofera siguranta si incredere in noi.
Azi cred si mai mult in noi.
Acum e randul tau. Tu intrebi. Tie ti-e teama si e timpul sa iti ofer aceeasi incredere.
O sa.. ma iubesti?
Te iubesc deja!