Pe mine parca m-a facut mami pe drumuri.
Fratilor, nu suport sa stau in casa. Innebunesc pur si simplu. Cad in depresie daca stau mai mult de o zi in casa.
Daca totusi nu am ce face, adica nu tu party, nu tu iesit in oras cu prietenii, nu tu iesit la film, biliard, bowling, suc, cafea, samd, trebuie sa fac ceva sa ies. Prefer sa ies sa ma plimb, sa ma duc, sa vad, sa cumpar (sau nu), sa pierd vremea. E adevarat ca pot sa o pierd si daca stau in casa, dar imi place sa o pierd "pe drumuri". Dar nu asa oricum; trebuie sa am castile in urechi si muzica data drumu' (evident). Nu, nu e fitza, ci pur si simplu, cu muzica mergi oriunde. Numai sa te tina bateria la telefon, mp3 (4, 5, 6, 7, ..., n), ipod, iphone; acu', nah, fiecare cu scula lui (mai mult sau mai putin buna, performanta, "aratoasa", scumpa, "jmekera", "cula" si asa mai departe).
De exemplu, imi place sa merg la sala. Nu conteaza ca timpul petrecut pe drum (dus-intors) este de 3 ori mai mare decat timpul petrecut la sala; mie imi place sa merg si punct. Ma duc, work out, ma intretin, alea, alea. Pentru ca trebuie sa am si eu muschi, cur ridicat si sani fermi, sa intoarca toti cocalarii capu' dupa mine, sa moara toate de ciuda ca io sunt mai buna ca ele. Ha!!
Si uite asa fac si ceva productiv: sanatos pentru mine si placut celor care privesc, din fata pectoralii si din spate, curu', ca sa vorbim pe romaneste: cele doua elemente (de fapt 3 daca stau sa ma gandesc mai bine), de altfel singurele elemente la care se uita aceste specimene care se inmultesc mai ceva "ca chinezii". Si uite asa, a mai trecut o zi, zambesc, sunt fericita si mandra de mine. Am mai agatat un ratat la metrou. Trist. Sau doi, 3, 4.. acum depinde; ca toata lumea am si eu zile bune si mai putin bune.
Agatand DOAR un reprezentant al acestei specii mai sus mentionate, pot spune ca a fost una din zilele proaste, dar avand in vedere caracterul si calitatile sale extraordinare si plenipotentiale, mirifice si mirobolante, pot spune ca a fost o zi perfecta.
O sa trec la punctul culminant: era tare grabit baiatul. Nuuu, nu se grabea sa ajunga acasa, la scoala, facultate, serviciu, la dracu' sa il pieptene; se grabea sa facem schimb de lichidul secretat de glandele salivare. Eu nu te bag in seama, te evit, iti arat ca ma cam scarbesti, sperii (cat mai subtil, ca nu stii peste cine dai), adica mai pe romaneste te dau dracu, dar tu te grabesti sa ne rasfatam (reciproc) limbile prin miscari fine, armonioase, romantice, pasionale, rapide, bruste, incete si cum mai vrei tu.
De-a dreptul dezgustator.
Zau.
Si imi dai si mie numarul tau de telefon? Dar adresa de mail? Si.. pe unde ziceai ca stai? Vrei sa iesim la o cafea zilele astea?
De cata lipsa de ...... creier trebuie sa ai parte, ca sa faci toate astea?
Poti aborda un om, dar eu cred ca toate au o limita. Baiatul (nu ii zic altfel, ca asa sunt eu dragutza) asta nu a auzit de limite, pentru ca lui cand ii place ceva nu sta pe ganduri; ceva de genul: "go for it". Zau? Da ce, scrie pe mine: "Ofer la schimb saliva, guma, numar de telefon, adresa, e-mail, apartament, casa, masa, pat, haine, viata. Urgent. Detalii in persoana."?
Freak!!
Morala? Get a life!!
Trist. Zau.
No comments:
Post a Comment