Suflet V.S. Ratiune.

S: As vrea sa ma intalnesc cu Ea.
R: Cine-i Ea?
S: Nu stiu!
R: Pai si cum vei sti ca te-ai intalnit cu persoana potrivita?
S: O sa simt!
R: Dar stii cum arata?
S: E.. draguta, simpla, cu ochi curiosi si zambet senin, imposibil de sters.
R: De ce razi?
S: Pentru ca e impiedicata. E aiurita, cu capul in nori…
R: Si cum te va observa daca e asa cu capul in nori?
S: Se va impiedica de mine. E asa frumoasa…
R: Ai spus ca nu o cunosti.
S: Crede-ma. E un copil frumos.
R: Credeam ca ai depasit pragul de copil.
S: Niciodata. Am nevoie de un suflet tanar. Ea il are.
R: O vei tine de mana?
S: Ce intrebare e si asta? Din prima clipa. O vad pe strada, se impiedica de mine, o iau de mana. O singura atingere si nu ii mai dau drumul.
R: Ce faci daca se sperie?
S rade.
R: Daca incearca sa se desprinda, sa fuga?
S rade si mai tare.
R: Esti groaznic. De ce razi?
S: Nu stii ce spui. Asta nu se va intampla.
R: Cum de esti asa sigur pe tine?
S: Ea vrea acelasi lucru.
R: Esti nebun..
S: Da! Dupa Ea. DA!
R: Unde va veti intalni?
S: La metrou. Ba nu ca eu nu prea merg cu metroul.
R: Dar?
S: Poate la facultate. Sau.. nu! Nu mergem la acceeasi facultate.
R: De unde stii?
S: Daca eram la aceeasi facultate, nu ma mai intrebai acum unde o sa o vad prima oara, ci unde ne-am vazut prima oara. Ma rog.. poate pe strada. Nu! Nu. Cred ca la el acasa..
R: Aoleu! M-ai ametit de tot. Cine e el?
S: Un prieten.
R: Si deci o cunoaste..
S rade.
S: Habar nu am. Nu cred. Oricum nu conteaza.
R: Pai conteaza..
S: Va veni cu altcineva. Si asa o voi cunoaste.
R: Esti Mama Omida?
S: Nu trebuie sa fiu Mama Omida pentru a-mi urma destinul.
S: Hai nu te bloca. Te rog, continua. Imi place sa vorbesc despre ea.
R: Cum o cheama?
S: Urmeaza sa aflu!
R: Cati ani are?
S: Probabil suntem de o seama.
R: Ok! Imi poti spune ceva mai elocvent despre ea?
S: O iubesc!
R: Deja? Cum asa?
S: Nu intelegi nimic!
R: Explica-te.
S rade: Ai pus vreodata intrebarea “de ce?” fara sa primesti vreun raspuns?
R: De multe ori. Dar ce legatura are asta?
S: Stii de ce?
R: De ce?
S: Pentru ca m-ai intrebat pe mine. Ai pus vreodata aceeasi intrebare, dar la care ai primit raspunsul (nu ma intelege gresit) “de proasta!”?
R: Da..
S: De ce?
R: De ce..?
S: Pentru ca te-ai intrebat pe tine. Nu stiai ca eu, oricum as fi.. prost, naiv sau curva, insetat de iubire, cu dor de duca sau de stabilitate psihica si fizica, nu iti voi da niciodata, dar niciodata vreo explicatie? Pentru ca eu sunt un incapabil. Sunt mai prost decat tine, mai prost decat omul in sine. Stii cum e cand spui “ba ce prost e ala!”? Cand afirmi asta, adu-ti aminte ca exista ceva mai prost decat “ala”: sufletul!
R: Tu..
S: Da! Eu! Probabil acum astepti raspunsul la intrebarile “Deja? Cum asa?”.
R: Da..
S: Nu ai inteles nimic. Nu am niciun raspuns.
R: Nicio explicatie?
S: Chiar n-ai retinut nimic din ce ti-am zis mai devreme, nu? De ce mi-as pierde timpul explicand ceea ce NU poate fi explicat? De ce, cand tot am de facut e sa o iubesc?
R: Iubesti un suflet ce nu exista.
S: Iubesc un suflet ratacit, pierdut.
R: Atunci iti va fi si mai greu..
S: Ah, Doamne, dar cat poti sa gandesti!!!! E o provocare. Mi-a fost teama, am crezut ca nu pot face fata, dar e ceva ce e mult mai puternic decat mine.
R: Ce anume?
S: Habar nu am!
S, mai mult pentru sine: Acum tot ce trebuie e sa o fac pe ea sa creada.
R: In ce?
S: Poftim! Ce te bagi? In mine sa creada!! In Noi.
R: Cum?
S: Ma enervezi! Ce conteaza cum? Nu exista explicatii, nu intelegi? Nu le caut, nu ma intereseaza. Odata gasita vreo explicatie o sa dispara tot farmecul.
R: Orice lucru isi piere din farmec.
S: Acum chiar esti proasta! Iubirea nu e un lucru.
R: Stii multe despre iubire tu, nu?
S: Nu trebuie sa stiu prea multe pentru a o iubi.
R: Cu atitudinea asta.. o sa ramai singur, sa stii!
S: Huh? Nu stiu care din noi e mai singur. Nu stii sa te bucuri de nimic.
R: De parca..
S: Stii ce inseamna sa zambesti tamp doar pentru ca esti fericit? Nu! Pentru ca tu nu esti niciodata fericita. Tu esti precauta, mereu in priza, cu ochii deschisi, chiar si atunci cand dormi, mereu calculezi, analizezi, meditezi, premeditezi; esti suspicioasa, tafnoasa, lipsita de incredere, crezi ca le stii pe toate si ai dreptul sa te indoiesti de orice in jurul tau. Esti prea rece si..
R: Si?
S: Si lipsita de sentimente!!! Nimeni nu are nevoie de tine!
R: Si de tine cine..
S: Ahh, uite-o!!! Cat am asteptat-o!
R: ..are nevoie?
S: Ea!

Punct si de la capat.

Am descoperit ca te iubeam. Mult.
Ca nu ti-am aratat suficient? Pentru ca n-am stiut?!?!
Copila.
Dar tu.. tu!!! Tu ai stiut sa ma iei ca atare?
Ai incercat, stim.. stim asta!
Ai facut asta? Da, asa e, stim!
Scena finala.

De cand ai plecat.. am invatat sa rad. Si nu pentru ca esti amuzant. Ti-ai pierdut din haz.
Am invatat …
sa ma bucur de tot. Adica nu trebuie sa impart nimic cu tine, exact! Inca esti prompt!
sa matur praful. Adica nu a ramas nimic in urma ta. Nici macar parfumul nu ti-l mai simt.

“Te-am iubit fraiere!”
A durut.
Dar nu te mai simt.
Noptile s-au pierdut.
Nimic nu a existat.
Nu mai existi!

Am mai invatat…
sa gasesc solutii la orice. Si “solutiile” nu mai sunt Tu.
sa vad soarele cu alti ochi. Acum pot sa il iau in brate. Gelozia ta nu ma mai impiedica sa fac ce vreau.
Si am invatat..
sa uit cine esti si cum te cheama.
Oh, ba da!
Am invatat..
sa infrunt ceea ce ma sperie. Mult mai usor. Pentru ca acum sunt singura. Sau nu..
sa lupt si sa ma ridic singura. Tot fara tine. Si e bine.
Am zis ca mi-e foarte bine!
Si fac ce vreau Eu! Nu ce vrei Tu! Si in niciun caz ce vrem Noi.
Nu prea ma bag in seama cu strainii. Noi imi e strain.
Noi era de fapt noi? Ciudat. Nu-mi aduc aminte.
Nu mai am nici timp, nici chef.
De noi.
Tu ce credeai?
Nu te obosi. Stiu!

Luptele de pe obrajii mei s-au incheiat. Campul s-a inchis. Mi-am cules fiecare lacrima si le pastrez pe toate. Departe de tine.
Stiu sa fiu egoista.
Departe de tine tin tot; si rasul zgomotos ce atat de mult iti placea, zambetul si saruturile de care nu te puteai lipsi, ochii somnorosi de care te rugai dimineata, zorii ce ne prindeau impreuna, gandurile frumoase pe care le imparteam cu tine, sentimentele.. toate pentru tine.
Nu vreau sa (mai) impartim nimic!

Transparenta s-a umplut usor, usor de culoare.
Tot ce reprezint acum in fata ta.. e un zid. Nu vezi prin mine, nu ma citesti.
Nu stii ce simt. Nu treci de mine.
Nu te strecori.
Imi poti spune "lemn". Parca ti-am mai zis, nu?
Nici macar ochii nu mai vorbesc.
Buzele imi tac.
Inima nu te mai asculta.

Am invatat doar sa fiu mai atenta.. si mai precauta.
Dar sa stii ca.. inca mi-e dor sa mai fiu copilul ala fara griji si neindragostit. Dar am timp sa invat..
Pentru ca acum sunt pe drumul cel bun!!! Si nu datorita tie!
SFARSIT!

Recunoaste ca-i un cantec prost.. recunoaste ca si Tu ai fost…

Clau…!!??
Huh? Ne cunoastem?
Clau!!?!?!

Recunoaste ca-i un cantec prost..

Astazi agatam :>

Pe mine parca m-a facut mami pe drumuri.
Fratilor, nu suport sa stau in casa. Innebunesc pur si simplu. Cad in depresie daca stau mai mult de o zi in casa.

Daca totusi nu am ce face, adica nu tu party, nu tu iesit in oras cu prietenii, nu tu iesit la film, biliard, bowling, suc, cafea, samd, trebuie sa fac ceva sa ies. Prefer sa ies sa ma plimb, sa ma duc, sa vad, sa cumpar (sau nu), sa pierd vremea. E adevarat ca pot sa o pierd si daca stau in casa, dar imi place sa o pierd "pe drumuri". Dar nu asa oricum; trebuie sa am castile in urechi si muzica data drumu' (evident). Nu, nu e fitza, ci pur si simplu, cu muzica mergi oriunde. Numai sa te tina bateria la telefon, mp3 (4, 5, 6, 7, ..., n), ipod, iphone; acu', nah, fiecare cu scula lui (mai mult sau mai putin buna, performanta, "aratoasa", scumpa, "jmekera", "cula" si asa mai departe).

De exemplu, imi place sa merg la sala. Nu conteaza ca timpul petrecut pe drum (dus-intors) este de 3 ori mai mare decat timpul petrecut la sala; mie imi place sa merg si punct. Ma duc, work out, ma intretin, alea, alea. Pentru ca trebuie sa am si eu muschi, cur ridicat si sani fermi, sa intoarca toti cocalarii capu' dupa mine, sa moara toate de ciuda ca io sunt mai buna ca ele. Ha!!
Si uite asa fac si ceva productiv: sanatos pentru mine si placut celor care privesc, din fata pectoralii si din spate, curu', ca sa vorbim pe romaneste: cele doua elemente (de fapt 3 daca stau sa ma gandesc mai bine), de altfel singurele elemente la care se uita aceste specimene care se inmultesc mai ceva "ca chinezii". Si uite asa, a mai trecut o zi, zambesc, sunt fericita si mandra de mine. Am mai agatat un ratat la metrou. Trist. Sau doi, 3, 4.. acum depinde; ca toata lumea am si eu zile bune si mai putin bune.

Agatand DOAR un reprezentant al acestei specii mai sus mentionate, pot spune ca a fost una din zilele proaste, dar avand in vedere caracterul si calitatile sale extraordinare si plenipotentiale, mirifice si mirobolante, pot spune ca a fost o zi perfecta.
O sa trec la punctul culminant: era tare grabit baiatul. Nuuu, nu se grabea sa ajunga acasa, la scoala, facultate, serviciu, la dracu' sa il pieptene; se grabea sa facem schimb de lichidul secretat de glandele salivare. Eu nu te bag in seama, te evit, iti arat ca ma cam scarbesti, sperii (cat mai subtil, ca nu stii peste cine dai), adica mai pe romaneste te dau dracu, dar tu te grabesti sa ne rasfatam (reciproc) limbile prin miscari fine, armonioase, romantice, pasionale, rapide, bruste, incete si cum mai vrei tu.
De-a dreptul dezgustator.
Zau.

Si imi dai si mie numarul tau de telefon? Dar adresa de mail? Si.. pe unde ziceai ca stai? Vrei sa iesim la o cafea zilele astea?
De cata lipsa de ...... creier trebuie sa ai parte, ca sa faci toate astea?
Poti aborda un om, dar eu cred ca toate au o limita. Baiatul (nu ii zic altfel, ca asa sunt eu dragutza) asta nu a auzit de limite, pentru ca lui cand ii place ceva nu sta pe ganduri; ceva de genul: "go for it". Zau? Da ce, scrie pe mine: "Ofer la schimb saliva, guma, numar de telefon, adresa, e-mail, apartament, casa, masa, pat, haine, viata. Urgent. Detalii in persoana."?
Freak!!

Morala? Get a life!!

Trist. Zau.