Face un balon. El se apropie si ii saruta coltul buzelor. Fara nicio reactie, nu il priveste, dar zambeste si merge mai departe.
Te astept pana iesi! Nu o sa mergi direct acasa!
Cu un zambet ironic, ea intreba:
Dar?
Mai stam si noi un pic..
Trece timpul. Intrebatoare, privirea ei il intalneste: "Stai! Unde pleci?"
A lui raspunde clipind cu calm si ascunzand un zambet cald si plin de dorinta: "Stai linistita! Te astept afara!"
Linistita si-a continuat ce avea de facut. In zece minute iese.
"Nu mai e!"
Da sa iasa din cladire si dau nas in nas. Se amuza. Basca nu o lasa sa vada prea multe.
Credeam ca ai plecat! M-am intors si nu erai acolo.
Si eu credeam ca tu ai plecat!
Ies razand, continuand o discutie banala, dar care i-a apropiat.
Pfff, ce frig e afara! Ploua?
Un pic. Vrei sa mergem inauntru?
Nu! Imi place cand ploua.
Si zambeste, uitandu-se spre cer, dezamagita totusi ca nu prea are ce sa vada. Dar.. zambeste in continuare.
O tine in brate si o priveste. Se apropie din cand in cand, dar se opreste.
Ia alta guma. Aia nu mai era buna de baloane.
Yeyy! Gata! Acum pot sa fac baloane.
Il sparg eu!
Si buzele se ating usor.. firav.. fugitiv. Si se retrag.
Isi vorbesc, rad, zambesc, dar ea nu il priveste. Si basca ii e complice. O acopera.
O tine in brate si se apropie din ce in ce mai mult, oprindu-se totusi de fiecare data.
Timpul trece fara sa isi dea seama.
Vrei sa mergem?
Nu..
Rade. Si se apropie de ea.
Si... ce o sa faci apoi?
Pai.. o sa merg acasa?!?!
E aproape. Intalnirea e inevitabila.
O sa mergi acasa?.. si zambeste.
Fara sa mai astepte vreun raspuns.. o saruta. Dintr-odata nu mai e nimic in jurul lor. Noaptea e si mai intunecata, ploaia s-a oprit, frig nu mai e. Oamenii au disparut.
Pfff! Si uite-l pe baiatul asta cum revine la realitate!
Ce vrei sa spui?
Nimic.. doar ca .. stii, atunci cand esti in alt loc si te intorci la realitate, nu e prea placut.
Ea zambeste usor, trist ... fara sa mai spuna nimic.
O saruta din nou, cu dorinta si mai puternica. Se simte.
Pleaca.
Se opresc; o imbratiseaza si ii spune ca e timpul sa plece.
O sa te mai vad?
Poti sa fii sigura de asta!
Si .. el, fara sa priveasca in urma, fara sa stie ce a lasat acolo, pleaca.
Culoarea si-a spus cuvantul, balonasul a marcat teritoriile si le-a unit.
E timpul sa plece si ea. Sparge un ultim balon si arunca guma. Nu mai avea acelasi gust si nici aceeasi culoare. Nu mai avea aceeasi putere de a face baloane.
Zambeste, se intoarce si pleaca.
Sunt sigura!
Te astept pana iesi! Nu o sa mergi direct acasa!
Cu un zambet ironic, ea intreba:
Dar?
Mai stam si noi un pic..
Trece timpul. Intrebatoare, privirea ei il intalneste: "Stai! Unde pleci?"
A lui raspunde clipind cu calm si ascunzand un zambet cald si plin de dorinta: "Stai linistita! Te astept afara!"
Linistita si-a continuat ce avea de facut. In zece minute iese.
"Nu mai e!"
Da sa iasa din cladire si dau nas in nas. Se amuza. Basca nu o lasa sa vada prea multe.
Credeam ca ai plecat! M-am intors si nu erai acolo.
Si eu credeam ca tu ai plecat!
Ies razand, continuand o discutie banala, dar care i-a apropiat.
Pfff, ce frig e afara! Ploua?
Un pic. Vrei sa mergem inauntru?
Nu! Imi place cand ploua.
Si zambeste, uitandu-se spre cer, dezamagita totusi ca nu prea are ce sa vada. Dar.. zambeste in continuare.
O tine in brate si o priveste. Se apropie din cand in cand, dar se opreste.
Ia alta guma. Aia nu mai era buna de baloane.
Yeyy! Gata! Acum pot sa fac baloane.
Il sparg eu!
Si buzele se ating usor.. firav.. fugitiv. Si se retrag.
Isi vorbesc, rad, zambesc, dar ea nu il priveste. Si basca ii e complice. O acopera.
O tine in brate si se apropie din ce in ce mai mult, oprindu-se totusi de fiecare data.
Timpul trece fara sa isi dea seama.
Vrei sa mergem?
Nu..
Rade. Si se apropie de ea.
Si... ce o sa faci apoi?
Pai.. o sa merg acasa?!?!
E aproape. Intalnirea e inevitabila.
O sa mergi acasa?.. si zambeste.
Fara sa mai astepte vreun raspuns.. o saruta. Dintr-odata nu mai e nimic in jurul lor. Noaptea e si mai intunecata, ploaia s-a oprit, frig nu mai e. Oamenii au disparut.
Pfff! Si uite-l pe baiatul asta cum revine la realitate!
Ce vrei sa spui?
Nimic.. doar ca .. stii, atunci cand esti in alt loc si te intorci la realitate, nu e prea placut.
Ea zambeste usor, trist ... fara sa mai spuna nimic.
O saruta din nou, cu dorinta si mai puternica. Se simte.
Pleaca.
Se opresc; o imbratiseaza si ii spune ca e timpul sa plece.
O sa te mai vad?
Poti sa fii sigura de asta!
Si .. el, fara sa priveasca in urma, fara sa stie ce a lasat acolo, pleaca.
Culoarea si-a spus cuvantul, balonasul a marcat teritoriile si le-a unit.
E timpul sa plece si ea. Sparge un ultim balon si arunca guma. Nu mai avea acelasi gust si nici aceeasi culoare. Nu mai avea aceeasi putere de a face baloane.
Zambeste, se intoarce si pleaca.
Sunt sigura!
