Am stat la geam..am stat la geam in noaptea asta; si ma uitam..nu stiu..stiu doar cum imi tineam mana pe geam, in speranta ca pot atinge stropii de ploaie: atat de aproape erau. Cred ca e geamul prea curat.
Nu e rece, mi-as dori mai degraba sa simt, dar eu nu simt nimic. Sunt ca o nebuna, ma uit cum adie vantul printre crengile dezgozlite, ale caror frunze trebuie sa le adun; ma uit cum trec norii, gandindu-ma ca poate daca trec ei, trece si starea asta.
Sunt linistita aici. Dar mai degraba m-as sti in alt loc..mai cald. Stiu ca am zis ca nu simt nimic, dar as vrea sa simt caldura. Asteptarea ma omoara. Nu stiu daca mi-as dori sa fie foarte usoare lucrurile, dar stiu ca mi-as dori sa nu fie asa grele. Nu imi doresc usorul, dar nici greul nu il pot purta pe umeri. Sau poate nu vreau, dar cine vrea?
Nu vad decat vantul. E urat.. e urat.
Aprope la fel de urat ca locul in care am mers azi.
Haha! Nu fi prost! Nu era murdar; de fapt, stralucea de curatenie, dar m-a deprimat de-a dreptul. Acolo am vazut ce inseamna durere, acolo am vazut suflete atarnand de o speranta sau mai multe..pentru cei optimisti si indrazneti, increzatori si luptatori, corpuri innecate in niste butoiase cu apa statuta, asteptandu-si verdictul in lupta cu propriile lor vieti.
Stiu ca nu ma intelegi, dar daca vreodata vei avea timp, intreaba-ma. Stiu ca vei intelege..poate mai bine ca oricine!
Am iesit afara si am zambit. Nu sunt intr-o lupta cu propria-mi viata. Dar soarele mi-a umbrit privirea senina pentru cateva momente.
Sunt intr-o lupta cu propria-mi persoana. Sunt intr-o lupta cu straina din mine.
Vreau sa adorm si sa ma trezesc o persoana mai buna, mai intelegatoare. As vrea sa ma trezesc si sa stiu cine sunt, ce caut si incotro ma indrept. Nu am un cuvant al meu, sunt goala. Vreau sa ma cunosc, sa te am in continuare. Vreau sa fiu calda, sa stiu sa vorbesc frumos, sa stiu ce sa spun la momentul potrivit.
Si ma intreb: trebuie sa caut si sa gasesc persoana aia sau trebuie sa o creez?
De ce am ajuns in punctul in care imi dau seama ca habar nu am cine sunt sau ce am facut pana la momentul asta?
Vreau sa iau totul de la zero: in alta parte.
Vreau sa stiu de ce mi-e frica de singuratate? Tie iti e? Lor le e?
Imi poti spune de ce trebuie sa fii singur pentru a te cunoaste intr-adevar? Nu te poti cunoaste prin prisma relatiei cu cel de langa tine? Nici nu stiu de ce vorbesc despre persoana mea. Nu stiu nimic despre ea.
Stiu doar ca e confuza si dezamagita. Da! Da! Dezamagita e cel mai potrivit cuvant. De tine, dar cel mai important de mine! Nu cred ca e nimic mai dureros decat sa iti dezamagesti eul.
Si acum spune-mi tu mie. Tu te cunosti pe tine?
Si.. aahhh!!
Si desi spui ca ma cunosti atat de bine, daca eu personal nu stiu cine sunt, spune-mi tu mie, inca mai crezi ca ma cunosti?
Take your time.. raspunde-mi cand o sa fii pregatit.
Cu drag si nerabdare... EU!
