Primavara mea (nu) a inceput cu tine.

Nu pot sa iau inapoi cuvinte pe care nu le-am zis sau sa indrept lucruri pe care nu le-am gresit. Nu pot sa recuperez prieteni care nu mi-au fost vreodata prieteni.
Am ales eu sa fiu singura? Nu, nu mi-a placut singuratatea niciodata si cu toate astea, acum ii simt gustul al dracu' de amarui. Ma deranjeaza, dar nu prea..pentru ca intruchipezi totul intr-o singura persoana, intr-un singur tu..
Dar e greu atunci cand te vad plecand si cu ochii umezi iti spun sa te duci pentru ca am nevoie sa fiu tare. Plec la randul meu, fara sa astept a-ti mai zari o data chipul in multimea de oameni care asteapta acelasi lucru ca si tine: sa plece!
Situatia, banii, timpul, tehnologia fac totul mai usor, dar e atat de greu!
Imbratisez ceea ce numesc prezenta ta, constienta de dezamagirea diminetii in care nu ma vei saruta.
Il caut cu privirea pe cel pe care iti placea sa il asculti cantand la chitara. Vreau sa il ascult pentru tine, sa il asculti prin mine. Dar parca s-a dus si el odata cu tine.
Incerc sa zambesc la auzul numelui statiei de metrou care atat de tare te amuza. Nu prea reusesc.
Si uite-ma in fata celui care sper sa imi dea transfer catre tine, dar nu.. mi-a spus ca nu exista asa ceva. Ce stie el?!
Uite-ma in fata usilor ce ni s-au deschis de zeci de ori, dar azi nu mai iesim impreuna.
Si iata-ma ajunsa in locul pe care am ajuns sa il indragesc, dar care era parca mai frumos in preajma ta.
Priveste-mi dezamagirea de a te sti in alta parte decat langa mine.
Ma sufoca aerul rautacios, ma dor zilele senine si reci. Soarele nu stie decat sa tachineze, lasand in urma lui ploile murdare.
Asculta-ma strigandu-ti numele in disperarea noptilor singure. Sterge-mi lacrimile dulci care atat de usor ma imbata intr-un somn, de fiecare data mai prost si obositor.
Ieri, primavara mea nu a inceput cu tine.
Si uite-ma iarasi luand numaratoarea de la zero. Azi, 2 Martie...am ajuns la 4.
Si continui sa ma multumesc cu auzul vocii tale, gustandu-ti rasul si sorbindu-ti ochii blocati in 2, 3 megapixeli.

Pleaca.

Sunt rea, rece, dezamagita, ranita.
Ai pus punct; nu l-am vazut sau am refuzat sa il accept. In timp, am ingrosat singura punctul; nu a putut si nu poate fi sters; nu va fi sters, il voi vedea. E acolo.
Acum te intorci. Nu sunt o jucarie. Si nici nu am chef de jocuri. Ne-am jucat destul. Suficient. Daca tie ti-a placut, afla ca mie nu.
Poti sa ma consideri o straina. Am ajuns sa fiu asta cu ceva timp in urma.
Acum.. lasa-ma sa fiu fericita. O merit! Iar tu.. tu nu ma meriti! Asa cum esti acum.. nu, nu ma meriti!
Sunt eu, aceeasi, copila, vesela, mereu cu zambetul pe buze, cu aceeasi incredere in ceea ce se intampla in jurul meu, mereu galagioasa; imi place sa mi se faca observatie si sa rad pe sub mustati. Ma bucur de aceleasi sentimente, apreciez din nou lucrurile pe care le credeam... urate, ratate, pierdute, pierdere de timp. Adorm zambind si ma trezesc zambind.
Totul a trecut. Pentru tine nu exist.
Ba nu! Nu exist.
Pentru mine, nu existi. Noi nu mai existam.
Nu! S-a terminat; tu ai ales..
Te-ai jucat suficient, cand ai avut chef, iar atunci cand te-ai plictisit m-ai lasat sa ma prafuiesc, aducandu-ti aminte de mine din cand in cand.
Se pare ca ultima oara ai uitat de tot de mine. Praful s-a depus intr-un strat prea mare. Nu te-ai mai intors sa ma iei de acolo. Sau ai facut-o.. tarziu. Altcineva l-a sters in locul tau.
Ai zis ca regreti totul. Acum brusc nu mai regreti?
Aaa... nervi.. da da.... da si eu sunt la fel de lipsita de calm si rabdare; prin urmare, incep sa ma enervez.
Ba da, sunt si rea: cu tine! Rece cu tine, dezamagita si ranita de tine.
Inceteaza sa ma mai strigi asa. Nu mai sunt a ta. As vrea sa pot sa spun ca regret, ca te urasc, dar nu pot. Eu nu sunt.. tu.
Doar.. lasa-ma sa fiu fericita, vesela, nerabdatoare, enervanta, cu zambetul pe buze, iubitoare, calda. Lasa-ma sa ii ofer iubirea lui.. pentru ca merita.
Daca vrei sa ma urasti, fa-o. Ai facut-o de atatea ori.. m-am obisnuit. Numai pleaca; uita de locurile mele preferate, uita de ceea ce ma inveselea cand eram trista, uita de ceea ce faceam cand eram ranita, uita de ceea ce imi placea, ceea ce ma facea sa zambesc sau sa plang. Uita sa ma tii in brate. Uita sa ma sustii cand am nevoie. Nu ai mai facut-o demult. Trebuie sa fi uitat pana acum.
Nu conteaza! Doar uita de tot ce are legatura cu mine.
Nu mai are rost. Noi nu mai avem niciun rost.
Pleaca, nu imi mai tulbura linistea; te rog sa nu mai vii oriunde stii ca sunt.
Prea tarziu sa ma sustii sau sa imi stergi lacrimile.
NU! Nu vreau sa aud asta.
Am spus ca nu vreau! Prea tarziu.
Ajunge!
Pentru ca sunt ranita.. pentru ca sunt dezamagita.
Nu incerca sa ma mai intorci din drum.
Pleaca si lasa-ma.. lasa-ma sa fiu fericita!