Franturi de culoare.

Gladys si barbatii din viata ei.

2011-12-17T01:10:00.000-05:00

Partea 9.
Imi vei lipsi.

Nu a venit la mine in birou, desi am asteptat-o cu drag, dor, nerabdare si eram din ce in ce mai nervos pe masura ce minutele se scurgeau.
-Pekka!
-Dewayne, la multi ani! Asculta, imi pare rau pentru mai devreme..am cam luat-o razna.
-E in regula. Te pot ajuta..?
-Nu, nu, stai linistit. Spune-mi, cum ai sarbatorit?
-Frumos, am avut toata familia pe la noi..am fost cu fetele mele...

A continuat sa vorbeasca, insa nu il mai auzem. Imi doream sa fi petrecut si eu timpul cu..fata mea. Cum puteam eu sa o fac pe fata asta sa ma iubeasca?
Insa semestrul acela nu avea sa fie solutia, raspunsul sau timpul pentru asa ceva.
Gladys a disparut din peisaj in Ianuarie 2011. Mi-am dorit-o plecata insa imi era dor de ea. Am inceput sa fumez si mai multa iarba, sa beau din ce in ce mai mult, sa o pictez non stop.. sa o pictez asa cum imi ramasese intiparita in minte.
Pe Dewayne refuzam sa il mai vad asa des; nu faceam nimic in mod special, imi tineam lectiile, si in rest stateam incuiat in biroul meu pana la ora de plecare.
Zilele se scurgeau intr-un mod linistit si chiar plictisitor as putea spune. Incepeau la fel, se incheiau la fel. Nici macar prin scoala - intamplator - nu o mai vedeam. Desi era studenta din departamentul din care faceam parte, nu o vedeam niciodata.
Pana cand.. relatia mea cu Dewayne s-a racit, pe la inceputul lui Februarie. Neindemanatic, am lasat plicul sa alunece pe sub usa. Inca mirosea a alcool si era patat cu acuarele.
"Ma plimb astazi, prin partea de sus a orasului, lucru pe care nu obisnuiesc sa il fac. M-am intalnit cu un vechi prieten si pentru ca doream sa imi gonesc mintea de la Gladys, macar pentru cateva ore, am preferat sa fac un drum mai lung si sa il intalnesc la o cafenea in apropierea casei lui. Nu prea obisnuiesc sa iau decizii proaste, dar trebuie sa admit ca aceasta nu a fost proasta, dar cea mai proasta! Ma pregateam sa intru la Starbucks..iar in parcare am vazut o masina ca a ta. Culoare, marca, numar - era masina ta. Am vrut sa vin sa te salut, dar cand m-am apropiat de masina, am observat ca nu erai singur. Nu! Nu! Nu erai. Erai cu ea: o copila. Mi-ai tinut teorii legate de varsta mea si atractia neobisnuita - ai spune tu si probabil ar spune-o si multi altii - pentru tinere, aflate de-abia la linia de start a vietii lor. Poate e adevarat! Esti mai tanar: adevarat! Dar exista o diferenta intre mine si tine: tu esti casatorit si ai doua copile acasa, eu..NU! Sincer, in momentul asta, sunt de parere ca duc o viata mai echilibrata decat a ta: de ce sa ma angajez in ceva ce nu pot respecta: casatoria? Nu stiu daca e pentru ca faceai pe lupul moralist de ce sunt asa frustrat sau sa fie alt motiv? Nu m-as fi gandit vreodata sa te judec, eram prieteni, dar ma intreb care ar fi fost urmatorul pas? Sa iti ofer apartamentul meu pentru escapadele tale cu domnisoara in cauza? Probabil as fi facut-o fara sa stau pe ganduri. Dar nu, nu! Acum nu! E adevarat ca tu habar nu ai si pe masura ce citesti aceste randuri scrise in cerneala intinata de whiskey esti si mai derutat, nu-i asa? Sunt suparat, dar nu e vina ta; tu nu ai stiut. Sunt ranit. Dar tu nici cand ai sarutat-o patimas, nu ai stiut.
Si nu imi place sa o spun, dar: ti-am spus eu! Mai stii ce ti-am zis in prima zi cand te-am cunoscut? Ti-am spus ca o sa iti placa. Si la dracu', am avut dreptate!
Dar nu e vina ta. Domnule profesor, Dewayne P., tu nu stiai ca urmatorul pas era sa imi ceri apartamentul pentru a avea un loc unde sa te ascunzi cu Gladys a mea!

In amintirea zilelor noastre bune, cu regret pentru ca nu vor mai fi,
Prof. Pekka G."

2011-11-13T06:48:00.000-05:00

Nu ma poti lasa asa, nu poti pleca si apoi sa te intorci de fiecare data cand ai tu chef.
Nu sunt o statie d(in) care trenul pleaca si se intoarce, de obicei la ore fixe, dar deseori cu intarzieri.
Dragostea, respectul, increderea..toate sunt ca niste mingii. Tu le-ai avut, au fost mingiile tale, dar sa stii ca atunci cand te joci prea mult cu ele, se uzeaza, pana se strica de tot. Ai aruncat cu ele la perete si mereu s-au intors. Pentru ca asta este menirea lor: sa se intoarca atunci cand dai cu ele de pamant si sar, sau cand arunci cu ele la perete; sau cand pur si simplu dai cu piciorul in ele si le arunci cat colo speriate, lovite...si totusi o sa se opreasca la un moment dat, asteptand sa vii sa le ridici de jos si sa le stergi de praf. Si vii, le iei, le duci in casa si le lasi asa un timp, timp in care ele cred ca s-a terminat si totul este bine acum. Pana cand.. le iei iarasi afara si iarasi arunci cu ele la perete, sau dai cu ele de pamant si ele sar de durere, sau le lovesti cu piciorul.
Si tu ai avut o minge mare, frumoasa, de neinlocuit spuneai: unbreakable.
Dar acum s-a spart.
Mingiile sparte, aruncate la perete.. nu se mai intorc. Cu mingiile sparte nu te mai poti juca.
Nu mai pleaca nicaieri atunci cand le lovesti, dar nici nu te mai asteapta sa le ridici. Iar daca totusi le ridici si iti pare rau, va fi prea tarziu. Nu ai avut grija de ele, iar ele nu vor mai fi la fel.

Si apoi o arunci la gunoi: ca vorba 'ceea, ce o sa faci cu o minge sparta? In cel mai bun caz, o puteai recicla. Dar tu nici macar atata lucru nu alegi.
Si iti vei aduce aminte de ea, pentru ca a fost mingea ta preferata si asa va ramane. A fost prima minge, si desi ai mai primit si altele, tot cu ea te-ai jucat, alegand-o sa fie cu tine in orice moment, sa o arati tuturor si sa te mandresti cu ea.
In schimb, sunt slabe sanse sa te mai stie, sau sa se gandeasca la tine.
Sufletul ei, pe care l-a numit ea Aer, a plecat atunci cand ai ales sa o spargi.

Si acum te intreb: sufletul se recicleaza?
Dar dragostea?

Draga eu,

2011-10-14T05:16:00.000-04:00

Am stat la geam..am stat la geam in noaptea asta; si ma uitam..nu stiu..stiu doar cum imi tineam mana pe geam, in speranta ca pot atinge stropii de ploaie: atat de aproape erau. Cred ca e geamul prea curat.
Nu e rece, mi-as dori mai degraba sa simt, dar eu nu simt nimic. Sunt ca o nebuna, ma uit cum adie vantul printre crengile dezgozlite, ale caror frunze trebuie sa le adun; ma uit cum trec norii, gandindu-ma ca poate daca trec ei, trece si starea asta.
Sunt linistita aici. Dar mai degraba m-as sti in alt loc..mai cald. Stiu ca am zis ca nu simt nimic, dar as vrea sa simt caldura. Asteptarea ma omoara. Nu stiu daca mi-as dori sa fie foarte usoare lucrurile, dar stiu ca mi-as dori sa nu fie asa grele. Nu imi doresc usorul, dar nici greul nu il pot purta pe umeri. Sau poate nu vreau, dar cine vrea?
Nu vad decat vantul. E urat.. e urat.
Aprope la fel de urat ca locul in care am mers azi.
Haha! Nu fi prost! Nu era murdar; de fapt, stralucea de curatenie, dar m-a deprimat de-a dreptul. Acolo am vazut ce inseamna durere, acolo am vazut suflete atarnand de o speranta sau mai multe..pentru cei optimisti si indrazneti, increzatori si luptatori, corpuri innecate in niste butoiase cu apa statuta, asteptandu-si verdictul in lupta cu propriile lor vieti.
Stiu ca nu ma intelegi, dar daca vreodata vei avea timp, intreaba-ma. Stiu ca vei intelege..poate mai bine ca oricine!
Am iesit afara si am zambit. Nu sunt intr-o lupta cu propria-mi viata. Dar soarele mi-a umbrit privirea senina pentru cateva momente.
Sunt intr-o lupta cu propria-mi persoana. Sunt intr-o lupta cu straina din mine.
Vreau sa adorm si sa ma trezesc o persoana mai buna, mai intelegatoare. As vrea sa ma trezesc si sa stiu cine sunt, ce caut si incotro ma indrept. Nu am un cuvant al meu, sunt goala. Vreau sa ma cunosc, sa te am in continuare. Vreau sa fiu calda, sa stiu sa vorbesc frumos, sa stiu ce sa spun la momentul potrivit.
Si ma intreb: trebuie sa caut si sa gasesc persoana aia sau trebuie sa o creez?
De ce am ajuns in punctul in care imi dau seama ca habar nu am cine sunt sau ce am facut pana la momentul asta?
Vreau sa iau totul de la zero: in alta parte.
Vreau sa stiu de ce mi-e frica de singuratate? Tie iti e? Lor le e?
Imi poti spune de ce trebuie sa fii singur pentru a te cunoaste intr-adevar? Nu te poti cunoaste prin prisma relatiei cu cel de langa tine? Nici nu stiu de ce vorbesc despre persoana mea. Nu stiu nimic despre ea.
Stiu doar ca e confuza si dezamagita. Da! Da! Dezamagita e cel mai potrivit cuvant. De tine, dar cel mai important de mine! Nu cred ca e nimic mai dureros decat sa iti dezamagesti eul.
Si acum spune-mi tu mie. Tu te cunosti pe tine?
Si.. aahhh!!
Si desi spui ca ma cunosti atat de bine, daca eu personal nu stiu cine sunt, spune-mi tu mie, inca mai crezi ca ma cunosti?

Take your time.. raspunde-mi cand o sa fii pregatit.

Cu drag si nerabdare... EU!

Gladys si barbatii din viata ei.

2011-09-26T00:35:00.002-04:00

Partea 8.
Jocul.

Am stiut-o intotdeauna jucausa, fara astampar, mai mult decat atat, eram sigur ca sufera de deficit de atentie: intr-un sens bun, daca exista asa ceva, sau poate doar in ochii mei. Cert este ca nu statea locului, dar nu era obositoare. Veselia ei era molipsitoare, desi ascunde multe, multe pe care nu le-am descoperit niciodata.

Vacanta se terminase, m-am intors la scoala; nu imi revenisem. De fapt cred ca eram din in ce mai rau. Nu ma mai recunosteam, rabdarea-mi incepea sa devina nerabdatoare, calmul nervos, zambetul amar, personalitatea infecta.
Ma uitam in oglinda in speranta ca imi voi aduce aminte de mine si ma voi recunoaste, descoperi, redescoperi..nici eu nu mai stiam despre ce era vorba. Tot ce vedeam.. era un om lipsit de vlaga, cu sentimentele facute ghem, incapabile de a fi lasate libere.
Pe ea? Gladys incepea sa devina o pisica aflata mereu in cautarea ghemului: il rodea, il rostogolea, se agata mereu de el. Nu s-a gandit niciodata ca ghemul ala..poate chiar avea sentimente.

Deschid usa de la office si gasesc poza ei. Am simtit cum mi s-a urcat sangele in cap. Ce cauta poza ei la mine in birou? Intorcand-o, aveam un indiciu: unde o puteam gasi.
Ce minte bolnava ar face asa ceva?

-Pekka, la multi ani!
-Nu acum, Dewayne! Trebuie sa plec.
-Bine, dar..
Inainte sa apuce sa termine, m-am urcat in lift. Nu stiu cum, dar in urmatorul minut eram in sala si o caut nervos printre studenti.

Ridica privirea; socul mult prea sincer i se citeste pe fata, ceea ce ma face sa imi revizuiesc rapid gandul de mai devreme; poate nu de la ea aveam poza. Dar aveam sa ma gandesc mai tarziu la asta.
-Buna.. - imi spune timid, cu rasuflarea taiata pe alocuri.
-Nu, nu te opri! - ii ordon.
-Ziua!!! Continua raspicat, rosie la fata, mai frumoasa ca intotdeauna. Pesemne ca nu ii placea sa primeasca ordine.
A vrut sa se joace; ma jucam. In mintea mea era o valva totala, nu stiam ce sa mai cred.
-Esti fierbinte cand transpiri!
-Esti fierbinte cand zambesti! - imi raspunde fara sa astepte prea mult- Doriti ceva?
-Da! Un prim lucru, domnisoara D., ar fi sa nu mai ascultati muzica atunci cand..
-Da, da: fara telefoane, fara laptop-uri si fara muzica la mine la ora! Cred ca am avut suficient de multe cursuri cu d-voastra, Domnule G.,incat sa cunosc mai bine regulile decat materiile pe care, cu atata pasiune, mi le-ati predat...ni le-ati predat.
-Dai senzatia ca..
-Dar ghiciti ce? Aici nu suntem la ora d-voastra. Va pot asculta, va pot vorbi si pot asculta muzica in aceasi timp. Ii zice multitasking.
N-aveam nicio sansa cu ea; fata asta imi scurta viata cu fiecare zi. Nu imi venea sa cred ce aveam in fata ochilor.
-Altceva? - ma intreaba rasufland si mai greu, accelerand ritmul pe banda, de parca si-ar fi descarcat nervii treziti de prezenta mea; acolo, in fata mea, era ea, alergand: cu pasiune, as putea spune.
-Mai ai mult aici? - o intreb hotarat.
-Suficient! De ce?
-Nu ma vezi ca stau la rand?
-Va vad, dar nu la rand, ci in fata mea. In primul rand, coada se face in spate sau altfel spus, intr-un loc cu vizibilitate foarte buna la... fundul meu!
Devine prea tupeista! In al doilea rand - privindu-ma de sus pana jos - mi se pare mie sau nu sunteti imbracat adecvat pentru a fi aici? Sau blugii sunt noii pantaloni de sport?
-Nu fa pe desteapta!
-Nu fac! Sunt! Multumesc frumos.
-Cat mai ai??
-11 minute si 30 siii...si 2 de secunde.
-In 10 minute te vreau la mine in birou!
-Mai predati si mate..in 11 minute ies de aici..trebuie sa fac dus..niste calcule usoare v-ar ajuta sa va dati seama ca 10 minute este un numar inexistent. - imi vorbea in slow motion, menit parca sa ma enerveze si mai tare.
-Te astept! Nu fug nicaieri!
-Bine, dar cred ca voi intarzia un minut!
-Mai conteaza?
-Se pare ca da..
-De ce faci asta?
-Ce anume?
-11 minute, 10, inca unul..Aaaaaaa - scot un urlet mai mult mut, dar extrem de nervos - iti bati joc de mine?
-Nu..dar mi-e sete! - imi intinde sticla de apa: goala!
Incep sa rad nervos, iar ea continua calma.
-Sa inteleg ca va place sa asteptati.
Nu imi venea sa cred. Se juca cu nervii mei, ma facea dintr-o privire senina, cuvinte obosite si un zambet transpirat. Ii smulg sticla din mana.
-De unde?
-Afara, imediat pe stanga! Multumesc din nou, sunteti un cavaler.
Plec si ma intorc cu sticla plina. Ma uit in jurul meu, de parca m-as fi protejat de cineva si continui sa ii vorbesc, urmand o discutie rapida, cu accente grave pe fiecare cuvant.
-Pentru o studenta a mea, domnisoara, sunteti prea indrazneata!
-Pentru un profesor al meu, domnule, sunteti prea pervers si tupeist! Merita incercat!
-Ce? - ma bulversa total.
-Cine!
-Cine??
-Profesorul!
-Esti frustranta!
-Si ce te face sa crezi ca tu nu esti? - continua discutia la pertu .
-Incepi sa ma enervezi.
-Te credeam mai calm.
-Chiar trebuie sa ai mereu o replica?
-Chiar trebuie sa te plangi mereu?
-Dumnezeule, Gladys!!!
-Iisuse, Pekka! Incheie amuzata, calma, zambindu-mi ironic, triumfator si din nou, jucaus. Mereu au existat zambete intre noi, datorate, mi-a placut mie sa cred, chimiei existente intre noi doi. Insa, de data aceasta, tensiunea isi punea amprenta. Demult incetase Gladys a mai fi doar studenta mea. Demult incetasem sa o mai privesc ca pe una. Si cred ca ea stia asta.
-1-0, dl Pekka!
Ma priveste cu niste ochi mari si veseli si completeaza:
-Pentru mine.

Se opreste din alergat si pleaca.

Gladys si barbatii din viata ei.

2011-09-24T16:36:00.002-04:00

Partea 7.
Ganduri.

-S-a intamplat ceva? - il intreaba, privindu-l cum isi lega fetita cea mica, de nici un anisor.
-Nu! Ma gandeam doar..la Pekka. E singur de Craciun.
-Nu ca ar fi ceva nou! - ii zambeste Havel, ironica.
-Cred ca acum e diferit. Simte gustul singuratatii si nu cred ca il gaseste prea dulce.
-Stii ca eu inteleg, dar parca si-o face cu mana lui.

Havel rupe tacerea instalata in urma cu cateva secunde.
-Asculta, stiu ca sunteti prieteni; daca vrei, cheama-l si pe el. Il cunosc si eu..
-Nu, nu cred ca e o idee prea buna! - o intrerupe Dewayne fara sa stea prea mult pe ganduri. Adica nu stiu cum s-ar potrivi in peisaj. Oricat de prieten mi-ar fi, dar cred ca i-ar prinde bine putin timp singur; poate se redescopera si poate mai merge si el pe la vreun bar pentru ca nu a mai fost demult. Cred ca e singura lui solutie.
-Solutie? La ce?
-E destul de delicat. - o priveste secretos pe Havel, care nu intarzie sa ii aduca aminte, cu o singura privire, cu cine sta de vorba.
-Eh haide! Ce s-a intamplat?
-E indragostit de o studenta in anul 2.
Havel umple casa cu un ras zgomotos.
Asteptand-o sa termine, Dewayne ii explica tot.
-O cunosti?
-Nu, nu mi-a aratat-o niciodata! Nu stiu la ce se gandeste. Parca ar proteja-o, cu atat mai mult ca e studenta lui. De-asta e grav; lui niciodata nu i-a pasat daca a fost studenta lui sau nu, cati ani avea sau ce facea distractia lui de o noapte. Iti spun: e obsedat de ea, ea l-a invatat sa iubeasca, fara sa il bage in seama si tot ea i-a adus singuratatea.
-Deci..nu sunt impreuna?
-Nuu! Ea nu stie nimic, iar eu la randul meu, mi-am format o imagine a ei, din descrierile lui.
-E nebun!
-E indragostit, Havel!
-De o pustoaica mai mica decat el cu.. Cati? 30 de ani? Si lasand varsta la o parte, ea e mica si vulnerabila. Are o viata inainte; e egoist din partea lui sa o vrea alaturi pentru a lasa-o singura cand ea se va astepta mai putin.
-O iubeste! E cea langa care ar fi..
Ridicand din spranceana, realizand ce tocmai sotia lui ii spusese, ii cere o explicatie, fara sa scoata vreun cuvant.
-Inteleg sa ii iei apararea, dar pune-te in locul lui..daca poti! Tu - 50 de ani, singur, Don Juan. Ea - 20 de ani, studenta! Chiar daca nu e loc de iubire, e loc de atasament. Privezi un copil de la a-si trai viata pe fagasul ei normal. Viata e o ironie, Dewayne! Din nou, poti face abstractie de varsta, dar nu uita: azi esti, maine nu mai esti!... Langa ea..

Si acum, mai aude ecoul cuvintelor. Pe vremea aceea, Dewayne isi musca buzele. Oricata dreptate i-ar fi dat sotiei sale, eu eram prietenul lui, singurul lui prieten. Eram.
Ne intrebam pe atunci ce ne-a apropiat in ziua cand ne-am cunoscut: ceea ce avea sa ne indeparteze 3 ani mai tarziu.

Gladys si barbatii din viata ei.

2011-08-22T23:53:00.000-04:00

Partea 6.
Lectie.

Cursul pe care il predam anul acela era unul foarte urat pentru mine si nici ea nu l-a primit cu prea mare entuziasm.
Pe cat de bucuros eram ca era inscrisa in cursul meu, pe atat de frustranta devenea situatia, cu fiecare ora la care ea era prezenta - spre deosebire de anul din urma, cand as fi platit doar sa o vad ca mai trece si ea pe la ora.
Nu a excelat la curs, cum de altfel nu prea excela nimeni anul acela, dovada fiind notele finale, in urma lor, doar 8 din cei 15, 16 studenti, trecand cursul, Gladys, bineinteles, numarandu-se printre ei si spre mandria ei, avand totusi una dintre cele mai mari note.

Spuneam ca nu a imbratisat cu drag cursul, dar cu siguranta, prezenta mea la catedra i-a tinut de cald in toamna si iarna acelea.
"Prost esti!" - ma mustra egoul.
Ok, imi placea sa cred ca i-am tinut de cald: statea in prima banca, glumea din ochi, zambea pe furis si ma privea copilareste cu niste ochi tare jucausi, pe care atat de usor ii priveam in anul acela.

Ma astepta la intrarea in clasa.
"Mai, dar tu chiar esti prost!"
Bine, bine!! Asta imi placea sa cred: in fiecare dimineata la ora 9:20 ea isi gusta insetata din tigara pe care si-o savura timp de 7 minute si 38 de secunde.
Probabil ca sunt un un ciudat, dar intr-o zi o priveam de la geamul office-ului meu. M-am uitat de doua ori la ceas: cand a urcat scarile si si-a aprins tigara si cand si-a stins tigara, la randul ei uitandu-se la ceas, iar eu luandu-mi lucrurile si indreptandu-ma spre clasa ei.
Din ziua aceea, am continuat sa o privesc, la minutul 5 plecand spre clasa, prinzand-o din urma. Cunosteam ritualul: niciodata nu fuma cu fata spre office-ul meu, dar intotdeauna a stiut cand sa se intoarca. Parca ma simtea cand ajungeam in spatele ei, facea un pas in dreapta, ma privea, stingea tigara, deschidea usa si intra.

La sfarsitul semestrului, le-am oferit cateva ore de meditatie, la office. Erau toti o apa si un pamant, aveau nevoie de ceva explicatii si trebuie sa recunosc ca am sperat ca si ea isi va face simtita prezenta.
Mi s-au accelerat bataile inimii, eram ca un copil mic asteptand sa isi recite rolul la serbare. Eram ca un indragostit la prima intalnire. Nu imi mai batuse inima asa de cand mi-am predat licenta. Unde nu mai spun ca..nu fusesem niciodata indragostit. Era acolo: infofolita intr-o geaca lunga, verde, cu niste ciucuri mari cu care se juca ori atunci cand era stresata ori atunci cand isi dorea sa faca pe copilul si stia ca ii iese de minune.
-Gladys?
-5.7!
Le explic punctul de plecare dupa care le dau cateva minute de gandire. O vedeam cum se plictisea; voia raspunsul si atat, urmand sa le proceseze singura acasa; era parca pe alta planeta, la momentul acela nefiind in stare sa scrie un rand din solutia problemei. Nu ma asteptam sa treaca examenul final si de altfel nici cursul.
M-a surprins inca o data.

Ce m-a atras foarte mult la ea? Inteligenta.
Un coleg din spate s-a grabit in a oferi un raspuns. Oricat de paralela ar fi fost Gladys a mea atunci, a fost capabila de o grimasa: "Taci pentru ca nimic din ce spui tu nu are logica!" citeam in privirea ei. Intelegea lucrurile cu foarte mare usurinta, chiar si pe cele mai grele; gandea clar si natural si avea o logica dezvoltata.
O priveam si zambeam pe masura ce colegul ei - al carui nume nu a fost suficient de important pentru a-l retine - nu tacea si facea dintr-o solutie proasta, o solutie si mai proasta. Imi raspundea cu un zambet si mai mare. Era ca la jocul de Darts: ai 3 vieti; daca obtii punctaj mai mic decat cel pe care l-a obtinuat cel din fata ta, ai pierdut o viata. Eram obligat sa zambesc mai mult ca ea, pana cand am facut-o sa rada - marturisesc - fara sa ma chinui prea mult. Nu s-a mai putut abtine; mie nu imi place sa pierd si am inceput sa rad, ceea ce l-a enervat pe colegul ei.
Acela a fost momentul nostru. L-am gustat la maxim si nu mai fusesem asa fericit demult.

-De ce radeti? - intreaba baiatul.
-Nu eu! Ea! - aratand cu degetul catre ea, zambind triumfator. "Haha! I-am facut-o!", ma bucuram in sinea mea.
Desi m-a privit cu un "Ce faci? Esti nebun? Cu el te-ai gasit sa ma pui prost..", lucrul acesta nu parea ca ar fi deranjat-o, razand si mai tare. Stiam ca se bucura alturi de mine.
-Tu de ce razi?
-Pentru ca nu are sens ce spui! - era o fata prea sincera cateodata, dar nu parea a se impiedica de acest lucru. In felul acesta cine a meritat sa ramana langa ea a ramas, cine nu.. nu!

A ramas ultima in clasa. O doream acolo.
Vazand-o cum se pregateste sa plece, am incercat sa o fac sa mai stea. Nu am avut prea mare succes, dar am reusit sa schimbam cateva vorbe si am aflat de unde e, ce ii place si ce alte cursuri mai are.
-Esti sigura ca nu mai ai intrebari?
-Heh, as avea destule, dar nu am invatat nimic; este inutil sa mai raman.
-Daca vrei, ma duc in office, iar tu poti rasfoi notitele si ma intorc apoi.
-Nu, nu are rost. Multumesc.
Mi-a zambit timid si a plecat. In spatele fetei inabordabile, statea ascunsa o copila timida, o femeie cu sentimente naive, o doamna in gesturi, un om frumos.
Am ramas suprins; pe cat de mult m-a atras inainte, devenise din ce in ce mai dificil sa ajung la ea. Cu masca pe care o purta isi juca rolul foarte bine, si chiar daca renunta la ea, asta nu o facea mai accesibila.
Ma intrebam care era motivul mastii si ce sta in spatele timiditatii.
-Stai! - o strig, in speranta unei conversatii mai lungi.
Realizez intr-un brusc moment de luciditate, ca nu voi afla nimic despre viata ei, cel mai probabil plecand fara sa ma mai priveasca vreodata.
-Nimic, nimic! - rusinat de propria-mi gafa si nestiind cum sa reactionez, i-am zambit tamp.
Ma priveste mirata si incepe sa rada.
-La revedere!
-Pa, pa! Bafta, Galdys!
-Multumesc!
A avut o ezitare, dorindu-si sa se intoarca. Sau poate mi s-a parut.
S-a pierdut in multime.

Eram in birou, imediat dupa examenul ei, cu doua zile inainte de Craciun.
-Pot sa intru?
Tresar. Eram intr-o alta dimensiune.
-Desigur, Dewayne! - ma bucuram sa il vad; imi facea ziua mai buna.
-Nu stau; am venit sa iti urez sarbatori fericite.
-Ah, multumesc! Unde mergeti de Craciun?
-Anul asta nicaieri; Paige este prea micuta pentru a calatori. Vom strange familia la noi.
Vedeam cum ii sticleau ochii de fericire. Havel nascuse si acum avea in viata lui 3 femei minunate.
-Inteleg! Pai atunci, sarbatori fericite si.. ne vedem la anul, nu?
-Cu siguranta: pregatiti pentru un an nou si un pic mai maturi. Imi face cu ochiul, ma imbratiseaza si iese pe usa.
Raman in urma lui, confuz, derutat, cu un amalgam de sentimente pe care nu le pot descrie. Nu le puteam gandi, dar le simteam si ma dureau.
Tresar la scartaitul usii.
-Te-ai intors..
-Esti ok, Pekka? Imi pari un pic abatut.
-Nu, nu, poate doar obosit; vacanta asta imi va prinde de minune. Fortez un zambet esuat.
-Uhhmm, da, bine.. As mai sta, dar ma asteapta Havel. Ne auzim.

Nu i-am mai raspuns. Mi s-a taiat respiratia, aveam noduri in gat si pentru prima oara de la moartea parintilor mei, aveam lacrimi in ochi si ma simteam singur.
Pentru ca eram singur.
Pentru prima oara imi doream o familie. Pentru ca nu aveam una.
Imi doream o femeie pe care sa o iubesc si sufleteste, nu doar trupeste. Pentru ca nu aveam una.
Pentru a doua oara, de Craciun, am dorit-o langa mine. Pentru ca prima oara nu a fost si nici a doua oara nu am fost mai norocos.

Si plangeam. Am plans ca un copil, pentru ca atunci, in ajunul Craciunului, o iubeam de 474 de ori mai mult decat o iubisem in urma cu 474 de zile, in prima zi a anului 1 de facultate.

Eram speriat.
Gladys ne facuse cunostinta: am intalnit singuratatea si am dat mana cu ea.

Gladys si barbatii din viata ei.

2011-05-31T18:52:00.001-04:00

Partea 5.
9 Septembrie, 2009.

Avea o atractie la barbatii (mult mai) in varsta..era ceva de necrezut. La coada ar fi stat toti pentru ea.
Fetele, la randul lor, intorceau capul dupa ea si o priveau pervers si murdar, tanjind-o in patul lor.
Avea magnet la barbati in general, dar "adultii" erau vizibil captivati de prezenta ei angelica. Stia asta, ii placea si adora sa flirteze cu ei. Era o jucatoare inraita, dependenta de atentia lor, insa prea mult interes o plictisea. Ii placea sa se simta privita, admirata, dorita.
Isi demonstra continuu ca poate, insa nu voia sa aiba nimic de a face cu nimeni. Desi isi petrecea majoritatea timpului in preajma baietilor, nu am vazut-o niciodata sa fie cu cineva, pentru o secunda fugarindu-mi propriul gand pentru a-l alunga: "poate ii plac fetele!"
"Nuuu! E prea jucausa cu barbatii pentru a fi atrasa de fete!" - m-am contrazis rapid, dand cu mana prin aer ca ultimul nebun, incercand sa imi spulber imaginatia bolnava iesita la iveala intre cei patru pereti ai officeu-ului meu.
Mi-aduc aminte, in prima zi, in anul doi, o vad dupa 3 luni bune in care, fizic, nu a fost prezenta in viata mea, dar nu a fost zi sa nu ma gandesc la ea.
Statea linistita pe scarile de langa fantana din fata facultatii. Isi degusta doza de tutun, cand un domn mai in varsta, profesor si dansul, trece pe langa ea si instinctiv isi opreste privirea asupra ei. Acest lucru usor neobisnuit pentru tara in care suntem, parea sa nu o deranjeze deloc pe Gladys. Ba din contra, ii intalneste privirea cu ochii ei rupti parca dintr-un film de dragoste.
Stia cum sa joace si regulile doar ea le facea.
Intoarce privirea si ma observa. Zambeste obscen si se ridica.
-La cine te uiti? - ma intreaba Dewayne; fara sa imi dau seama am ramas cu privirea blocata pe spatele ei jucaus, mersul ei de copila si domnisoara, fundul mic si obraznic, parul prin care fugea vantul.
Imi las gandurile si fanteziile neincheiate si ii raspund, rapid, revenit cu picioarele pe pamant.
-Huh? La nimeni! - nu imi doream sa o cunoasca. Nu atunci. Niciodata!
-Arata bine. E frumoasa!
-Ce spui?
-Haide, Pekka! te cunosc, stiu exact unde te uiti. Blugi, tenesi si tricou maro, curea alba. Ah, si ghiozdan mov!
-Vo..
-Si tocmai ce a terminat de fumat! - ma intrerupe rapid.
Iritat, il privesc si ii raspund scurt:
-Vorbesti prostii, Dewayne! Ia zii, la cat termini azi?
Schimbul de subiecte nu a fost subtil deloc, insa, cu siguranta necesar.
-La cinci! - imi raspunde, aratandu-si dintii albi, in freamatul unui ras copilaresc.

Intre timp, Gladys se intalneste cu trei baieti, se imbratiseaza si pleaca in directia opusa, nu inainte de a-si fixa privirea pe ochii mei, muscandu-si buzele. Pentru prima oara era obraznica in gesturi. Si ce imi placea! Si ce i-as mai fi facut!
Din nou, gandurile si fanteziile mele, se indeparteaza odata cu ea, datorita bunului meu prieten Dewayne.
-Las-o!! - ma prinde el de brat, in incercarea mea de a intoarce capul dupa ea. Sub vraja inca, am intors rapid privirea, sperand ca nu am pierdut-o si ma lovesc de ochii ei.
Stia tot, calculele ii erau perfecte, niciodata cu rest.
Zambeste, lasandu-ma sa ma simt penibil, pierzand in jocul unei pustoaice de nici 20 de ani.

Gladys si barbatii din viata ei.

2011-05-24T05:43:00.001-04:00

Partea 4.
Examenul final.

Timpul trecea, o vedem pe Gladys din cand in cand, in autobuzul pe care il luam amandoi, cand imi zambea rautacios: "Ce? Ti-o fi dor de mine?". Stia ca o voiam acolo, sa o vad, analizez, sorb din priviri, sa o dezbrac cu gandul. Si uite asa, rar, aparea in viata cursurilor mele de analiza matematica si, si mai rar, venea la timp. Cel mai frustrant era cum tot timpul venea cu acel baiat, Stefan. Numele lui, aflat in urma primului test, e singurul lucru pe care l-am stiut vreodata despre el.
Ma enerva fata asta la culme!
Cum prindeam ocazia, incercam sa o fac sa se simta prost. Dar ca de obicei, nu inceta sa ma suprinda.
-Domnisoara din ultima banca! Poate ne poti spune tu teorema fundamentala a analizei matematice. - desi o predasem cu doar 10 minute in urma, iar ea de-abia intrase in clasa.
Ma priveste si mi-o recita frumos ca pe poezie.
-Fie f "mic" o functie continua, definita pe un interval inchis a,b. Fie F "mare" o functie definita, pentru orice x din interval a, b, ca integrala de la a la x din f "mic" de t, dt. Atunci, F "mare" este continua pe intervalul inchis a,b, derivabila pe intervalul deschis a,b, iar derivata de F "mare" de x este egala cu f "mic" de x.
Mai pe scurt, imi inchide gura, imi zambeste si incepe sa ia notite. Peste cateva minute incepe sa rada iarasi. Am decis insa, ca m-a supus la suficient de multe teste, asa ca incerc sa o ignor spre fericirea ei.
Ma gandeam: "Ce tocialara!". O tocilara care lipsea constant de la cursuri si carea statea in ultima banca. Ma gandesc acum ce fraier eram pe atunci.
Al doilea test are loc, dar nefiind prezenta in momentul in care am adus lucrarile, se prezinta la sfarsitul orei, alaturi de Stefan, sa isi ridice lucrarile.
-Stai un pic sa le dau oamenilor testele! - ii zic unui student care venise sa ma intrebe ceva ce am uitat, odata cu prezenta ei neobisnuit de apropiata. Le zambesc din nou si deschid gura: sigur pe mine, de data aceasta.
-Cineva a ratat trezirea de dimineata? - o privesc si zambesc obraznic.
Ma privesc amandoi, abtinandu-se sa nu rada si bolborosesc niste scuze care sunt sigur ca nici lor nu le faceau sens. Si probabil asteptau sa ii intreb cum ii cheama.
Trec repede prin hartiile neridicate si dau de a ei.
-Gladys! Poftim.
Socata, reuseste sa murure un "multumesc".
Nici n-a apucat sa imi spuna numele pentru ca i-am citit intentia pe chip, ca scot examenul si i-l intind in fata.
-Stefan!
Ma privea confuz si nu schita niciun gest. M-am gandit ca memoria imi joaca feste.
-Nu esti Stefan?
-Ba..da. - imi raspunde, de parca nu ar fi fost sigur ca acela e numele lui.
-Multumim! - imi spun in sfarsit si pleaca.

I-am mai vazut de doua ori pe anul acela - primul semestru - al treilea test si examenul final. Imaginile nu imi sunt foarte clare insa.
Speram sa nu ii mai vad in semestrul al doilea; de fapt, speram sa nu ii mai vad vreodata. Era foarte putin probabil insa, si oricine si-ar fi dat seama de asta, dar omului ii este permis sa viseze.

Asa cum ma asteptam, Gladys era inscrisa la cursul meu de calculus: Calculus 1310.
Si istoria se repeta: ea vine extrem de rar la cursuri, pe la office nu da, fiind destul de inteligenta sa treaca un curs fara ajutorul profesorului ei; planuiam tot trei teste, ca si semestrul trecut, insa..
Datorita unei greve - aparute in urma plangerii in privinta salariilor asistentilor - care a durat 3 luni, am anulat al treilea test pe care trebuiau sa il scrie cei 55 de studenti ramasi inscrisi in clasa mea de calculus, printre care Gladys si Stefan.
Asadar, nu i-am mai vazut la curs pana la sfarsitul semestrului.
Ce bucurie! Si totusi ce oroare!
Imi lipsea, imi era dor de ea; ma incalzeam la 100 de grade Celsius cand intram in clasa si clasa era goala. Orice clasa in care Gladys nu era, era o clasa goala.
Copila aia, parca ratacita de pe alta lume, m-a adus la disperare. Asteptam sa intram in vacanta, sa scap de acest blestem; o doream asa intens inca nu voiam sa o mai vad.
Si ziua cea mare a sosit. S-a asezat in prima banca alaturi de Stefan.
In naivitatea mea, s-a asezat acolo pentru a fi mai aproape de mine, privindu-ma pe furis, de sub sapca, sub care isi ascunsese complet ochii si doua codite impletite. Intentionat o facea. Stia ca o doresc si ma provoca la ganduri "murdare", neortodoxe.
De fapt...sunt catolic.

Stefan pleaca inainte cu 40 de minute de a se incheia examenul.
Cu cinci minute inainte de a-i obliga sa lase creioanele jos, o vad cum se ridica si se indreapta catre mine. Ajunsa in fata mea, ridica usor capul si isi lasa ochii descoperiti.
Zambeste dracos: "Sper sa ne mai vedem!"
-Sa ai vacanta placuta!
-Cu siguranta voi avea. Multumesc, la fel.
Timiditatea ii revine, isi atnge gentil sapca, si-o lasa pe ochi, se intoarce si pleaca.
Regret Nu imi doream sa plece, o voiam acolo, sa fi ramas ultima. Poate as fi avut o sansa.

Pentru prima oara am privit-o atat de clar in ochi. Erau asa frumosi. Dar de abia acum am inteles de ce ma oglindeam asa in ei. "You know why? Because this is where you belong!" - imi vuiesc in cap cuvintele atent alese dintr-o poveste de iubire, cu un final mai fericit decat cel al povestii mele: scrisa de ea, in visul meu.
Ii apartin. De cand am cunoscut-o, am fost al ei - fara sa realizez. Nu am mai fost cu nimeni de aproape patru ani si nu voi mai fi.

Prezenta ei m-a tachinat, iar lipsa ei m-a chinuit de-a dreptul.
Astazi, prezenta ei alaturi de alt barbat ma chinuie; iubirea pe care i-o poarta prietenului meu cel mai bun, ma ucide.

Gladys si barbatii din viata ei.

2011-05-16T04:18:00.001-04:00

Partea 3.
Gladys D.?
Absenta.

-Buna dimineata!
-'Neatza, Pekka! Cafea?
-Da, te rog, trebuie sa ma trezesc!!
-La realitate? Cu siguranta! - ma apostrofeaza Dewayne.
-Nu am chef de glumele tale rasuflate!
-Avand in vedere ca te-am facut sa zambesti, nu a fost asa rasuflata! Te-ai vazut in oglinda azi dimineata?
-Normal, fac asta destul de des. Trebuie sa..
-..ai grija de tine, bla, bla! Stiu, stiu!!! Stiu asta! Nu te cunosc decat de o doua zile si stiu despre tine prea multe! La sfarsit ce va conta pentru tine? Sa fie numarul femeilor care ti-au trecut prin pat?
-Hei, de ce asa nervos?
-Nervos nu e cuvantul potrivit, Pekka! O zic pentru tine; uite-ma, am o familie, am o fetita, Havel asteapta al doilea copil. Si..
-Stai, ce?
-Ce ai auzit! Am aflat ieri! O sa avem un alt copil. Am pe cineva langa mine, o sotie ..
-Pe care ai insela-o daca ai avea ocazia! - i-am taiat-o scurt - decat sa ma implic intr-o relatie pe care nu o pot sustine din niciun punct de vedere, mai bine imi vad de treaba mea. Imi place libertatea.
Ma priveste usor enervat de prima parte a replicii, un pic nefondata - realizez - dar e prea tarziu sa imi retrag cuvintele, eu, oricum, nefiind omul care sa isi ceara scuze. Isi continua ideea:
-Si o casatorie reusita, Pekka! Flirtez! Da, si Havel stie asta; dar nu am inselat-o niciodata, nici macar cu gandul. Tie nu ti s-a luat de...asa numita libertate?
Discutia ne este intrerupta de domnisoara din fata mea, pe care nu doar o singura data am alergat-o prin pat: o indianca, extraordinar de frumoasa, care danseaza exceptional. Dar azi nu am observat-o.
-Buna ziua! - ma priveste cu ochii ei mari, de-un verde rar.
-Buna! Vreau si eu, te rog, doua cafele negre! - privind catre prietenul meu - Fac cinste!
-Multumesc! - lasand in urma un suflet dezamagit de atitudinea mea, amagit de cuvintele mele, patimas arzand de dorinta, stins de o ultima intalnire, deloc satisfacatoare.
Nu am mai calcat pe acolo.
Indreptandu-ne catre birouri, rup linistea usor jenanta.
-Esti tanar!
-Poftim?
-Adica mai ai timp sa experimentezi.
-O sa te lovesti de propria-ti singuratate, cand o sa te astepti mai putin. Sa stii Pekka... - privindu-ma atent si sincer, vorbind din suflet - viata te poate dezvirgina si la 50, 60 sau 70 de ani, asta ca sa ma exprim adecvat pentru auzul tau fin si urechile tale, inca pure! Asa ca, la randul tau, esti inca tanar!
-Heh, copile.. - a fost tot ce am putut scoate pe gura; doua cuvinte urmate de un raset usor nervos.
Nu am inteles, de unde atata frustrare. Mi-a inchis usa, murmurandu-mi un "Ne vedem mai incolo! Vezi ca tre' sa mergi la clasa in 10 minute!". Imi dau o palma: "Unde mi-o fi fost capul? Niciodata, in viata mea, nu mi-a adus aminte cineva ca trebuie sa merg la curs. Sa fie varsta?"
In decurs de un minut trec de la o stare de frustrare, la cea de groaza, urmata in sfarsit de cea de liniste, pentru ca mai apoi sa devin nervos.
Gandul ca in 10 minute, care se facusera 8 jumatate, urma sa o vad, ma facea sa ma simt ca un adolescent. Nu ca m-as fi bucurat vreodata de vreo iubire in adolescenta; singurul lucru care ma bucura la fiecare fata sau femeie, era numarul care devenea cu unu mai mare, o data ce inchideam usa in urma ei.

"Am uitat sa il felicit. Ce prost sunt!"
Spre clasa, ii bat in usa.
-Da?
-Tot eu sunt..am vrut sa te felicit pentru veste, ma bucur sincer pentru tine!
-Multumesc mult!
Imi zambeste din spatele ochilor, vizibil fericiti, iar eu ma pierd usor in imaginea lui totusi nu asa clara precum ma asteptam, gustand fericirea unei familii: prin el! Fara sa imi dau insa seama, a fost prima oara cand am simtit nevoia unei jumatati; fara sa imi dau seama ca a fost prima si ultima oara cand am simtit cum e sa ai o familie. Sau.. sa nu ai!
-Pekka!!! Nu trebuie sa mergi undeva??? - sunt intrebat apasat si grijuliu.

"Nu e in clasa! Nu e decat a doua ora si deja lipseste. Poate intarzie."

O ora mai tarziu, ma regasesc langa Dewayne.
-Nu a intarziat; nici 5, nici 10, 15, sau 45 din cele 50 de minute. Pur si simplu nu a venit.
-Teoretic, o cunosti de doua zile. Practic.. habar nu ai cine e!!! Ma innebunesti deja. Uita de ea! Las-o! Ti-e studenta si atat.
-Poate a renuntat deja la curs, poate nu are nevoie de el, sau poate a patit ceva.
-Pekka, ma indoiesc ca a patit ceva, iar daca nu are nevoie de curs si a renuntat la el, norocul tau!
Neacceptand sfaturile lui, incerc sa schimb subiectul.
-Mergem sa bem ceva? Pentru Havel si pentru un copil sanatos?!
-Si pentru Gladys si disparitia ei la fel de prematura ca si aparitia?
-Nu glumi cu asa ceva, copile! Fata asta a aparut la timp in viata mea. Rutina asta deja ma plictisea.
-Eu cred ca a aparut prea tarziu, pentru ca si mai tarziu vei realiza ca nu iti place singuratatea. Dar ce spun eu...

Am avut nevoie de 3 ani de zile sa realizez cata dreptate avea copilul cu 15 ani mai tanar, dar mai matur cu 30 decat mine.

Gladys si barbatii din viata ei.

2011-05-12T03:28:00.000-04:00

Partea 2.
Gladys.

Derulez rapid filmul, in toamna anului 2008, anul, luna si ironic sau nu, ziua in care i-am cunoscut pe amandoi, Gladys si Dewayne.
Ora 9:30 am. O domnisoara cu parul saten, lung si drept, imbracata in blugi albastri, un tricou alb, geaca si tenesi negri, se aseaza langa mine. Mi-au atras atentia inaltimea ei, cu picioarele ei nesfarsite - dar cu niste forme atat de bine definite - si ghiozdanul plin de animalutze, care mai degraba o categoriseau la clasele 1-4, maxim 5-8 - in orice caz, nu in primul an de facultate. Dar era asa simpatica si dragalasa, un copil tanar ce emana fericire in jurul ei.
Ah, sa nu uit de mirosul ei! Atat de bine mirosea; am devenit alcoolic, era ca un drog pentru mine.
Tin minte ca era insotita de un baiat, pe care ulterior am prins pica, pentru ca erau tot timpul impreuna. Nici in ziua de azi nu stiu cine era si ce reprezenta in viata ei. Stateau de vorba si erau foarte veseli; urmatorul lucru care mi-a atras atentia a fost zambetul ei minunat, sincer si atat de delicat.
I se citea puritatea pe buze.
Eram plictisit, aveam nevoie de ceva nou si proaspat. Dar arata un pic prea minora. Nu i-as fi dat mai mult de 17 ani.
Nu aveam habar prin ce urma sa trec. Supriza placuta atunci cand, in clasa de vreo 70 de oameni, singurii care mi-au sarit in ochi, au fost cei doi tineri pe care ii analizasem pe autobuz. Stateau jos alaturi de alti 10-12 studenti, din lipsa acuta de locuri. Bine, trebuie sa recunosc, nu am fot prea fericit sa il vad pe el. Dar..
Ea, ea era! Gladys a mea!
A facut ochii mari si a zambit, ganadindu-se probabil ca nu imi voi aduce aminte cine era, desi o vazusem in urma cu 10 minute. M-a urmarit cu atentie timp de 45 de minute, cat a durat primul curs, mi-a sorbit cuvant cu cuvant, atenta la fiecare detaliu - sau poate doar mi s-a parut?! - iar eu nu am incetat sa privesc catre treapta pe care ea statea. Era in lumea ei, se simteam comfortabil, ulterior realizand ca se simtea mai bine pe jos, turceste, decat pe scaun. N-avea niciodata stare. In putinele dati cand dadea pe la curs, era de o energie debordanta, testandu-mi nervii usori sensibili la acea vreme, prezenta ei neajutandu-ma deloc.
In aceeasi zi, ceva mai tarziu - dupa-amiaza - il cunosc pe Dewayne, la un fel de cerc profesoral. Nu stiu ce naiba ne-a apropiat atat de mult; un lucru era sigur: "femeile" nu era o pasiune comuna si el, barbat asezat, cu un copil acasa, cu siguranta nu se potrivea cu barbatul din mine. In schimb, nici unul din noi nu avea un prieten bun, caruia sa ii impartaseasca totul, cu bune si rele. Vrand, nevrand, el a ajuns sa fie cel la care, si in ziua de astazi ma "spovedesc".
A fost ceva ce m-a condus catre el, avea office-ul langa al meu. De parca l-as fi cunoscut de o viata, ma duc si ii bat la usa.
-Deranjez?
-Deloc, Pekka! Intra.
-Neah, haide cu mine, vreau sa fac rost de niste informatii!
-Despre?
-O studenta din primul an.
-Ce e cu ea?
-Ahh, Dumnezeule, nu vorbim decat de 30 de secunde si imi pui prea multe intrebari; nervii mi-au fost deja prea tulburati de ea. Vii sau nu?
Usor amuzat de irascibilitatea mea, imi arata si el dintii lui ca la armata, intr-un ras tumultos si dragalas ca de copil de 33 ani. Da, copil: e mai mic cu 15 ani decat mine.
Ma simt usor derutat. Zambetul lui s-a conectat cu zambetul ei; totul in mintea mea. Ceva mi se parea in neregula, dar am trecut vederea, eram prea turmentat, ma gandeam.

Cu lista celor 70 de studenti in fata, ma priveste confuz.
-Ce vrei sa faci cu asta?
-Sa o gasesc.
-Pai e simplu, cum se numeste?
-Inteligentule, daca era asa simplu, te mai chemam? Nu stiu, tocmai asta e ideea.
Arunca foile pe masa, se lasa pe spate si incepe sa rada, zguduind cladirea de 9 etaje in care ne aflam.
-Esti nebun, Pekka!
Il privesc si imi dau seama ca naturaletea de care da dovada, e ceea ce am cautat mereu in oameni.
-Asculta - si pe masura ce serios, inchid usa, Dewayne devine si el grav - imi plac femeile!
-Prea mult. Nu ca m-as gandit ca iti plac barbatii! - rade din nou, de data aceasta, batjocoritor.
Confuz, il privesc curios. Incep sa zambesc, dupa care incep sa rad; era imposibil sa nu razi in preajma lui. Imi raspunde la intrebarea pe care a citit-o pe fata mea cu atata usurinta.
-Am observat cum te uitai la doamna Andrea.
-Nu mai are voie omul sa..
-Sa tanjeasca? Sa priveasca? Ba cum sa nu?! Dar vezi in ce te bagi, vorbesti de o "femeie" in primul an de facultate, care de-abia porneste la drum. Cati ani are? Daca e minora ia-ti gandul!
-Dar mult mai vorbesti!
-Credeam ca am lamurit, inca de la inceput, partea cu vorbitul! - raspunde Dewayne, usor amuzat si mandru de capacitatea lui de a vorbi mult.
-Eu ii dau cam 17 ani, are fata de copila!
-Ai chef de probleme?
-Cu ea? De multe!
-Spune-mi ca nu esti serios!
-Asculta, trebuie sa imi dau seama cum o cheama, cati ani are si.. cam atat.
-Metoda prin eliminare?
Radem amandoi, ochii lui tineri, si usor nepatati, determinandu-ma inca o data sa ma intreb de ce am apelat la el. Era prea cuminte. Era!!!
Prin eliminare, am micsorat lista la 28 de studente.
-Ce natie e?
-Dar de unde dracu' vrei sa stiu?
-Avand in vedere ca nu stii nimic despre ea, nu ma astept sa fii prea exact in date, inteligentule! Dar... asiatica?
-Nu.
Si lista a scazut la 17.
-India?
-Nu, ma!
Ramanem cu o lista de 10 persoane, dupa excluderea acelor nume care nu se potriveau deloc cu descrierea fetei.
Ostenit dupa o asemenea munca, Dewayne ma priveste cu ochii lui de copil mic si curios. L-am tras de partea mea. Parca totul era mult mai interesant acum, decat faptul ca trebuia sa predam studentilor. Investigarea lor era deja cu mult inainte pe lista prioritatilor.
-Si acum ce e de facut?
-Ne gandim..

N-aveam la ce ne gandi prea mult.
Dupa cateva ore de cautari si spagi, am reusit sa aflu. Gladys D., 18 ani; este cu 15 ani mai tanara decat Dewayne.
-As fi putut sa ii fiu tata, daca m-as fi chinuit un pic acum 18 ani! - mi-o arunca in fata Dewayne, ingrijorat, dar totodata amuzat. E vorba de 30 de ani intre voi, Pekka!
-Iar eu bunic, daca m-as fi chinuit acum 33, si copilul meu acum 18! Hai pe bune, asta conteaza???
-E minora, tampitule!
-Asteptam sa creasca.
Un ras copios urmat de o privire grava, indrazneata, neincrezatoare si perversa.
-Tu?? Tu sa astepti dupa o femeie? De necrezut. Vreau sa o cunosc, vreau o poza cu ea, ceva, orice.
-Nu cred ca este o idee buna.
-Huh? De ce? Nici macar poza de pe cardul ei de studenta nu m-ai lasat sa o vad. - se uita la mine mirat.
-Ti-ar placea..
-Eh haide, sunt insurat! N-am nicio treaba, sunt doar curios.
-Ti-ar placea!! - ma rastesc la el.
-Plus, nu m-as bag peste tine. - incearca sa ma convinga.
-Incheiem discutia aici.

Dewayne ramane cu ochii atintiti pe tavan, iar eu cu gandul la ea. La ce medita el, nu stiu. Daca nu l-as fi cunoscut, as fi zis ca planuia cum o va face pe Gladys a lui, pentru a-mi rade in nas ulterior.
Copila asta ma obseda deja. Si nu era decat.. prima zi.

Gladys si barbatii din viata ei.

2011-05-11T00:10:00.001-04:00

Partea 1.
Pekka.

Ma intorc in luna Ianuarie, 2011 si imi privesc domnita, lasandu-se furata de un barbat mai tanar decat mine. L-as putea numi pustan? Nu neaparat. Dar are un avantaj in fata mea. O are pe ea.
Domnita e un cuvant mult prea mare pentru ceea ce a fost ea in viata mea. Locul ei nu a fost niciodata langa mine, desi am vrut-o cu o dorinta atat de aprinsa; mai degraba i-as spune furie, pe care cu greu mi-am controlat-o.
Si in ziua de astazi, ma mai scutur si apostrofez cateodata, zarindu-i chipul, pur si simplu, undeva in departare: "De ce nu ai facut-o a ta?". Ma framanta intrebarea asta, mai ales acum. Anul patru e pe sfarsite, iar ea, copila zvapaiata si domnisoara cu forme frumoase din primul an, acum domnisoara ceva mai rea, mult mai sigura pe sine, insa la fel de sensibila si copila in adancuri, este pe picior de plecare. Viata si facultatea mi-au adus-o din nou in cale, desi parte din mine n-ar fi vrut, deoarece, o privesc cu o frustrare de nedescris, de sase luni de zile incoace. Cealalta parte radiaza odata cu intalnirile cu ea, aproape zilnice.
Ea? Ma priveste sfidator - nu ca ar fi ceva nou - cu un zambet pervers, cu dintii albi, aliniati ca la armata. Este mai rea, pentru ca imi citeste frustrarea si neputinta in ochi, dorinta in trup, simte vibratiile in corpul meu, doar cu o analiza subtila din privire. In ciuda diferentei de 30 de ani intre noi, ma simt mic si incapabil in fata ei. Mi-e rusine de ceea ce am fost si ce sunt acum.
Am dorit-o atat de tare. Gladys este copila care mi-a adus aminte care imi e locul si femeia care mi-a pus capac, fara sa puna mana vreodata pe mine, fara sa o simt in pat langa mine, fara sa se aprinda salbatic intr-o seara tarzie sau sa imi rada dimineata, de sub cearceafurile prin care mi-au trecut atatea. Inca o doresc.
Vorbeam de furie mai devreme. Din cauza ei, in anul trei, m-am hotarat sa imi iau liber un an, in speranta ca ea ar fi terminat facultatea anul trecut, eu intorcandu-ma anul aceasta si neexistand riscul de a o intalni intamplator prin facultate; refuzam din start ideea sau posibilitatea de a-i fi profesor din nou. Mi se parea prea de tot. Doi ani au fost de ajuns si mult prea mult pentru mine.
Si uite-ma, dand piept cu ironia sortii. Ma intorc intr-o dimineata de septembrie; iau acelasi autobuz, pe care l-a luat si ea intotdeauna. S-a facut ca nu ma vede, ceea ce lucra doar in favoarea mea. Eram prea socat de ce aveam in fata ochilor ca sa pot suporta o eventuala conversatie - nici macar de un schimb de priviri nu eram in stare! Nu stiu ce m-a suprins mai mult: faptul ca desi era mai mare cu un an, parea mai tanara, mai copila..mai minora - tarziu am aflat cati ani avea, desi banuiam, dupa o logica matematica, cu o eroare pozitiva de un an - sau sa fi fost formele mult mai accentuate si bine definite, fine si feminine, intr-un corp incheiat cu un cap de copila?
S-a tuns.
-O Doamne, este atat de frumoasa! - imi spuneam.
-Ce prost ai fost! Unde ti-a fost capul? - ma mustruluiam.
-Poate nu ai dorit-o suficient, Pekka! - ma spala cu sfaturi Dewayne, cel mai bun prieten al meu, care o stia pe Gladys doar din ce ii povesteam eu.
Asta..in primii doi ani.
Lovitura sub centura a avut loc nu de curand, cand.. am aflat ca Gladys a mea, era si este de fapt, de 3 luni, Gladys a lui Dewayne.

Am avut orice femeie am vrut in viata mea, de orice varsta, culoare sau etnie am vrut. Mai putin pe ea. Si totusi, nici una nu a fost ca ea. Gladys este ce am avut eu mai bun. Citesc si recitesc, asta am vrut sa spun si nimic altceva. Nu mi-a oferit nimic, dar am primit totul, nu s-a rezumat decat la a fi eleva mea, la a fi in gandurile mele, picturile mele - mai fac asta in timpul liber - acum in povestile si visurile mele. Cine ar fi crezut ca un matematician imbracat in Don Juan s-ar putea indragosti? Eu, Pekka G.?! In niciun caz.

O las sa coboare in fata mea si imi continui drumul in spatele ei. Parca as fi urmarit-o, desi viata ne-a pus pe aceeasi cale, din nou. Pentru cat timp..nu stiu! Sau..nu stiam! Pentru ca timpul nostru a trecut; nu l-am avut niciodata, iar sansa mea, daca a existat vreuna, s-a dus.. o data cu aparitia lui Dewayne in viata ei. As fi vrut sa o "urmaresc" in continuare, insa a trebuit sa merg in office; aveam un curs..primul dupa o pauza de un an. Am intors privirea, in speranta ca ii voi zari ochii timizi cautandu-ma.
-Ce prost! - imi zic din nou.
Nu s-a schimbat in privinta asta; niciodata, de cand o cunosc, nu a intors privirea dupa mine: nici macar o data. Desi, poate ar fi facut-o, si nu o data, ci de fiecare data, feminitatea, mandria, orgoliul, increderea ca poate mai mult decat altele, au oprit-o de la acest pas misel, lasciv, mult prea indraznet pentru o copila ca ea. Privirea care nu s-a intors niciodata dupa mine m-a intarat cu fiecare "intalnire". Rautatea unei fapturi divine m-a transformat intr-un lup flamand de carnea ei, de mirosul ei care a obsedat atatia barbati, printre care si Dewayne.

Sunt sigur ca stia de femeile din viata mea. Nu sunt sigur cum si in ce fel, dar zambetul ei pervers, si ochii aruncati in batjocura peste mine, cu fiecare intrebare legata de matematica, imi spuneau simplu:
-Nu fi prost! Crezi ca nu stiu ce invarti? Si ghici ce? Nu o sa fiu una din ele! Si nu pentru ca nu mi-as dori, dar pentru ca iti doresti tu mult prea tare.
Si isi incheia discursul apasat, cu dintii la vedere, cu lumina licurind-i in ochii mari si tot timpul curiosi, fara astampar, intr-o vesnica analiza si cautare:
-Fraiere!
Tind sa cred ca am citit-o destul de bine, desi aveam atatea de descoperit la ea.

Si uite-ma in ziua de 13 septembrie 2009, stand la catedra in fata a 11 elevi si in fata ei. Este prea mare, diferita, altfel, pentru a categorisi-o alaturi de cei 11. Am intrat pe usa; socul a fost destul de mare, dar zambetul ei calm si rautacios in acelasi timp m-a linistit un pic si mi-a mascat reactia, relativ ciudata in fata celor 11.
Si intrebarea "De ce?" adresata catre sine - cred si sper - a fost imediat urmata de un raspuns ceva mai inteligent.
-Ca sa vezi inca o data ce ai ratat, fraiere! - privirea ei mereu prompta nu a incetat sa imi ofere raspunsul pe tava.
O priveam din nou si nu imi venea a crede. Tunsoarea o pridea extraordinar si mergea de minune alaturi de tenesi, blugii peticiti si un top mulat, pe care erau imprimati doi ochi mari, la care, involuntar sfarseam a ma uita. Gladys stia, vedea totul si ce ii mai placea. A adorat dintotdeauna sa imi joace mintea, si inca ii place sa fie admirata. Stie ca toti intorc capul dupa ea, dar ma aducea pe culmile disperarii, inca din prima zi.
Am sperat sa vina sa ma intrebe ceva la sfarsitul orei; orice legat de orar, curs, teste, teme, dar n-a facut-o. Rar punea intrebari si asta la sfarsitul semestrului, referitoare la materia cursului. In doi ani de zile, nu s-a intamplat decat intr-un sigur semestru. Deci care era probabilitatea sa vina la sfarsitul acelui semestru?
S-a ridicat usor de pe scaun, finut si-a luat ghiozdanul, a intors fundul obraznic - zambind in spatele bretonului, care ii imbraca ochii si mai mult, si-asa invaluiti ei in mister, stiind ca o voi privi si analiza din cap pana in picioare - si a plecat.

Si ma gasesc singur, pe balconul apartamentului, unde, tragand neinsetat din zecile de tigari pe care le fumam noapte de noapte, visam la ea. Dupa care ma ridicam de pe scaun si incepeam sa o pictez goala, asa cum mi-o imaginam: superba! Fata din picturile mele are picioarele lungi, subtiri, sani rotunzi si ridcati, iar sfarcurile zambesc strengareste in tablou. Ce ma obseda, mic si obraznic, era fundul ei, care mi-a facut de atatea ori cu ochiul. Asta a fost si a ramas Gladys in mintea mea.
Invaluit in ceata fumului, ma ridic si intru in camera, pe care inca nu am avut curaj sa o deschid de cand m-am intors din calatorie. Ii creasem altar, eram innebunit de tot ce insemna Gladys, iar ea habar nu avea. Am realizat in tot acest timp, ca pe ea nu as fi dorit-o asa cum le-am dorit pe celelalte. Am vrut sa fie a mea, femeia si amanta mea, iubita si prietena mea, cea careia i-as fi pregatit micul dejun si pe care as fi sarutat-o pe frunte inainte sa plec, si nu cea careia i-as fi lasat un bilet scurt: "Gasesti mancare in frigider. Nu uita sa faci patul si trage, te rog, usa dupa tine. Pekka"
Absenta ei, de altfel constanta si permanenta, este un altfel de a spune ca am avut orice femeie mi-am dorit, mai putin pe ea.
Ma intreb: de ce pe mine m-a respins? Diferenta de varsta nu a stiut-o niciodata, am avut multa grija de mine si mereu am mintit in legatura cu varsta mea..pentru ca am putut si pot.
Totusi de ce Dewayne da.. si eu nu? De ce prietenul meu cel mai bun?
Rautatea ei nu mai este raspunsul; nici in ziua de astazi, ea n-are habar ca noi doi iubim aceeasi Gladys.

Acasa.

2011-05-07T02:20:00.001-04:00

Aud radioul. E iarasi piesa noastra preferata.
Cliche! Ai mai auzit asta.. si nu doar o data.
Atunci..il dau mai tare si il opresc.
E ca un blestem, caci chipul ti-l zaresc.
E ora doua din noapte; nu vreau sa te mai astept.
Pentru ca simt cum ma'ndrept spre nicaieri. Te-aud departe.
Am asteptat pana la sfarsit. Si am regrete.
Nu ma chemi, nu ma strigi,
Te pierd in ceata!
Nu ma astepti, dar vin acasa.

Te transpun in nefiinta, dar ti-am adorat trecutul.
Tot ce-mi ramane din tine, azi ma doare: prezentul.
Si daca alerg in cercuri, ce spui? Dispare?
Tot ce-a mai ramas din noi, e doar o povara pe umeri.
Iti inmanez tot ce-a fost al tau,
Un tot cladit..rapus de noi,
E doar dezordine.
Ia tu tot si pune-ma-n ordine.

Doar reflexia mea mai stie care-i vinovat.
In piciorele goale, fata in fata cu ea, sunt confuza.
Ma afli intr-o seara de mai, cu ochii inchisi
Si umerii dezgoliti; lipita de perete, cu o privire muta.
In timp ce ea ma priveste si se-amuza,
Pentru ultima oara ma'ntrebi ce se'ntampla.
Raspund simplu: supradoza!
Imbatata de iluzii frante si dand vina pe mine,
Ma lasi sa zac. Te ridici si dispari.
Si imi pierd mintile cand stau si privesc,
Cum mi-a scapat printre degete: Tot
...care n-a fost niciodata al meu.

Si ma intorc acasa.
Sa te vad de-aproape, cum pleci mai departe,
Cum fugi de lume, cum ne-alungi pe noi.
Ma intreb: ce te-a suparat, caci prea repede ai plecat!?
Sa fi fost singuratatea in doi?
Priveste mai adanc decat superficial macar o data.
Tristetea o impartim intre noi.
Inainte sa ma lasi sa plec, intoarce-te,
Infrunta-ti teama! Priveste-ma!
Caci vin acasa.

Nu mai am visuri. Zambeste.
Aici ne-am scris povestea,
Te imbratisez si te sarut.
De ramas bun.
Astazi sunt acasa.
Dar maine plec pe alt drum.

Ramas bun.

2011-05-03T18:56:00.002-04:00

Daca tu consideri ca s-a incheiat,
Pleaca.
Te-am adorat!
Am vrut sa te ridic.
Azi ai plecat.
Fara un alt cuvant, te-am lasat.
Zambete amarui intr-o ceata adanca,
Iubirea ascunsa intr-o ploaie franta..
Din nori,
Te privesc. Nu te vad, te uit!
Departe de tine, ma ascund.
Zambesc.
Nu te mai ajung.
Si daca tu nu ai fost sa fii
De ce ..ai fost?
Macar de ai fi stiut, inteles, vazut.
Oare stii cum doare?
Ma arde,
Furtuna de lacrimi.
Intr-o dragoste neagra,
Am invatat azi sa pierd.
Te ador!
Nu mi-e dor..
..nu de tine, dar..
De noi.
Te-as fi rugat sa mai stai.
De ce?
Oricum maine plecai.

Transpunere.

2011-04-08T00:47:00.000-04:00

Inchide ochii, cateodata ajuta,
Poti trece peste o palma,
Priveste-te in oglinda si adu-ti aminte..
Ca nu e prima data.

Razi, razi tare si minti,
Tipa calm cu ochii cuminti,
Uita de picioare, loveste cu cuvinte;
Cineva ti-a spus: poti mai mult de-atat, ia aminte!

O privire ciudata, un schimb de cuvinte
Visuri, emotii si un zambet fierbinte,
Gustul amarui in cafeaua de dimineata,
Zambeste, copilo! Si mergi mai departe!

Cobori incet spre seara,
Stinge-ti lacrimile-n ceara.
Un fior te trece,
Te-atinge,
Racoros, te-nvinge,
Calmul delicat..
..care, tarziu te-a ridicat.

O bataie pe umar si o mana calda,
Un cuvant timid intr-un timp pustiu,
Zambetul fad al unei figuri distinse:
Atunci copila..
.. acum, femeia de mai tarziu.

Orfani.

2011-03-23T23:01:00.000-04:00

Se pierdura intr-un pahar de alcool si raman inconjurati de..nimeni. Continua dansul pasional in care s-au inscris inca de la inceputul serii, fara a fi mai apropiat decat de obicei.
Inhaleaza aburii de alcool, intr-o sete de nestapanit, peretele e al lor, iar ea, inchisa, fara libertate de miscare, danseaza si senzual il atrage din ce in ce mai aproape. Se lasa sedusa de mirosul de care ii era dor, nesimtindu-l niciodata si sub observatia unei singure priviri frustrate, continua sa danseze, rasetele fiindu-le acoperite de melodia pusa pe repeat, pana cand, rand pe rand, au iesit toti din incapere.
Isi face loc, murmurand ceva, il privesc, zambesc si din nou peretele le ofera punct de sprijin si totodata piedica de a inainta. Sunt sufocant de imbratisati, respiratiile calde neajutandu-i intr-un asemenea loc si situatie pe masura de fierbinte, atragandu-i ca doi magneti.
Isi zambesc strengareste si fiecare intoarce capul in serns opus, continuandu-si miscarile lascive si dracos de sexy, rautacios de provocatoare.
Obraz pe obraz..si privirile se reintalnesc. Incep sa rada si melodia pare interminabila.
Se intorc unde galagia era mai mare, intr-o inapere goala; o trage langa el, masandu-i coapsele, dorinta arzand din in ce mai tare. Ochii se reintalnesc, de data aceasta ramanand fixati pe cei din fata lor. Zambesc si cu sclipirea specifica, indeamna buzele, care s-au evitat deja prea mult, sa se apropie. Pasiunea a pus in sfarsit stapanire pe cei doi, neexistand cale intoarcere si nemaitinand cont de nimeni si de nimic.
Ii place sa ii provoace si vede in el o noua victima: mai mult sau mai putin. Nu vrea sa il raneasca, doar sa se distreze. Asta face; adora provocarile lui, iar lumea din jur a insamantat in ea o rautate aparenta, superficiala: de nedescris! A invatat sa isi ascunda sensibilitatea, ce atat de vulnerabila o facea sa para!
Parsiv, il priveste pe cel care, intamplator, ii zareste din nou - si cu o frustrare mai accentuata - bolboroseste ceva pe limba lui.
Raspunsul nu intarzie sa apara, desi nu a existat vreo intrebare, ci doar o insiruire de cuvinte pe care ei doi nu dau doi bani: ce nu iti convine? Bag in pat tot...!! Tot ce misca!
Depunand un efort fantastic pentru a nu bufni in ras, continua: Tu urmezi!!!
Nervos, tranteste usa, iar rasetele zglobii ale celor doi orfani de iubire, doboara linistea cartieruli adormit in ploaia fumului de tigara.

Pa.

2011-03-15T13:00:00.000-04:00

Prinsa in abisul amintirilor care m-au creat ca si om, ca ceea ce vreau sa devin, sunt modelata dupa sufletul unui copil. Sunt blocata intr-o lume..
Lume? Asta numim noi lume?
Locul unde trebuie sa desenezi fericire pe chipul lor si sa le stergi lacrimile cu guma.. asta e lume?
Atunci sunteti dusi de-a dreptul.
Continui sa visez intr-o noapte pe care ceata mi-a furat-o. Ma abat din drumul visurilor mele, pentru a ma gandi din cand in cand la voi.
Regretati ceva?
Ma apasa o urma de melancolie. Nu imi pare rau ca nu ne mai cunoastem, imi pare ca am ajuns sa ne cunoastem vreodata. Teoretic vorbind; practic, nu v-am putut citi decat prea tarziu, cand, cu ironia specifica situatiei, mi-am pierdut total interesul.
E putin ciudat cum totusi atata fericire ma inunda. Nu vreau sa intorc pagina! Dar as vrea sa sterg acele cateva randuri pe care le-am scris despre voi in albumul dedicat voua... de fapt, mi-as dori sa le pot retusa, nu neaparat sterge.
Lumea? Din nou?
Lumea imi distruge visurile si sperantele. Nu stiu sa ma apar. Propria-mi indiferenta mi-a deschis ranile atat de vulnerabile la frig.
Ma trezesc visand la cai verzi pe pereti; niste ganduri aleatorii, cu privirea blocata pe cei care asteapta tramvaiul. Zambesc prosteste, ador privelistea si iubesc locul in care ma aflu.
Ma scutur de zapada, fiecare fulg pe care il reneg, ducandu-ma si mai departe de zilele in care nu intram in casa, decat pentru a ma schimba. Vechiul: "NINGEEE!!!!!" e acum inlocuit de .. "Ahhh, iarasi ninge?".
Naivitatea s-a imbracat in rautate, inocenta in minciuna, pasiunea e rece, zambetul e fals, lacrimile reale. Dar imi alung gandurile de moment, astept sa simt frigul pana in maduva oaselor si intru inapoi intr-un cadru cald si placut, de care nu m-am bucurat pana azi. Sunt in apele mele, naturala, fericita, zambitoare, bucuroasa pentru ca ii cunosc.
M-ati lasat sa plec. M-am trezit dimineata si eram singura, fara a avea macar un cuvant de spus. Usa inchisa mi-a fost un nou inceput si sincer, daca as da timpul inapoi, as fi inchis usa inainte sa o inchideti voi. Poate n-as fi deschis-o vreodata.
E randul meu sa nu va mai ascult.

Primavara mea (nu) a inceput cu tine.

2011-03-03T00:07:00.000-05:00

Nu pot sa iau inapoi cuvinte pe care nu le-am zis sau sa indrept lucruri pe care nu le-am gresit. Nu pot sa recuperez prieteni care nu mi-au fost vreodata prieteni.
Am ales eu sa fiu singura? Nu, nu mi-a placut singuratatea niciodata si cu toate astea, acum ii simt gustul al dracu' de amarui. Ma deranjeaza, dar nu prea..pentru ca intruchipezi totul intr-o singura persoana, intr-un singur tu..
Dar e greu atunci cand te vad plecand si cu ochii umezi iti spun sa te duci pentru ca am nevoie sa fiu tare. Plec la randul meu, fara sa astept a-ti mai zari o data chipul in multimea de oameni care asteapta acelasi lucru ca si tine: sa plece!
Situatia, banii, timpul, tehnologia fac totul mai usor, dar e atat de greu!
Imbratisez ceea ce numesc prezenta ta, constienta de dezamagirea diminetii in care nu ma vei saruta.
Il caut cu privirea pe cel pe care iti placea sa il asculti cantand la chitara. Vreau sa il ascult pentru tine, sa il asculti prin mine. Dar parca s-a dus si el odata cu tine.
Incerc sa zambesc la auzul numelui statiei de metrou care atat de tare te amuza. Nu prea reusesc.
Si uite-ma in fata celui care sper sa imi dea transfer catre tine, dar nu.. mi-a spus ca nu exista asa ceva. Ce stie el?!
Uite-ma in fata usilor ce ni s-au deschis de zeci de ori, dar azi nu mai iesim impreuna.
Si iata-ma ajunsa in locul pe care am ajuns sa il indragesc, dar care era parca mai frumos in preajma ta.
Priveste-mi dezamagirea de a te sti in alta parte decat langa mine.
Ma sufoca aerul rautacios, ma dor zilele senine si reci. Soarele nu stie decat sa tachineze, lasand in urma lui ploile murdare.
Asculta-ma strigandu-ti numele in disperarea noptilor singure. Sterge-mi lacrimile dulci care atat de usor ma imbata intr-un somn, de fiecare data mai prost si obositor.
Ieri, primavara mea nu a inceput cu tine.
Si uite-ma iarasi luand numaratoarea de la zero. Azi, 2 Martie...am ajuns la 4.
Si continui sa ma multumesc cu auzul vocii tale, gustandu-ti rasul si sorbindu-ti ochii blocati in 2, 3 megapixeli.

Raspunsuri avem?

2011-01-24T23:07:00.000-05:00

Exista fericirea sau e doar o consecinta a ceea ce numim sentimente? In ce se masoara? Cunoaste limitele?
Cum ar trebui sa arate cel mai bun prieten?
Cand ridici vocea e pentru ca esti ranit sau pentru ca urmeaza sa ranesti?
De ce atunci cand vrei sa te aperi, le faci rau celor din jurul tau?
De ce tii totul in tine..pana la refuz, fara sa ai curajul de a da totul afara treptat?
De ce esti puternic doar pentru cei din jurul tau, iar pe tine te lasi in cele din urma?
Are vreo culoare suferinta? Exista? Sau e rodul imaginatiei noastre?
De ce zambesti fara motiv?
De ce iti plac jocurile?
De ce il privesti cu coada ochiului, in speranta ca te va observa totusi?
De ce inocenta inceteaza sa mai exista dupa varsta de 7 ani?
De ce esti timida cand ai nevoie sa fii cea mai curajoasa?
De ce sa stii sa fii rea si buna in acelasi timp, pasionala si rusinoasa, indragostita si rece?
Daca esti constienta de consecinte, de ce ajungi acolo?
De ce (inca mai) faci greseli cand stii ca ai mers prea departe?
De ce/ cine iti e cel mai dor?
Care e ultima persoana draga pe care ai pierdut-o intr-un fel sau altul?
Care e ultima persoana in care ai avut incredere si te-a tradat?
Care e ultima persoana care a avut incredere in tine si pe care ai tradat-o?
Cand ai zambit ultima oara?
Cand te-ai simtit liber ultima oara?
Care a fost ultimul secret pe care l-ai destainuit cuiva?
Unde ai vrea sa fii acum?
De ce te simti singur, desi esti inconjurat de atatia oameni?

In lipsa ta.

2010-12-17T03:48:00.000-05:00

O pereche de buze frumoase care nu zic nimic, iar in fata o privire trista.. poate ingrijorata; sprancenele incruntate nu o lasa sa ascunda ceea ce gandeste. Un zambet in spatele unui ziar ponositt rasufla usurat in incheierea unei zile fara griji.
Ochii mici si imbatraniti din spatele unei perechi de ochelari la moda si eleganta mainilor, imbraca un mare om.
O figura cunoscuta, in acelasi loc, la aceeasi ora, coboara la aceeasi statie, urca in acelasi metrou, coboara iarasi la aceeasi statie si pleaca cu acelasi autobuz.
Ganduri aleatorii ii zboara prin minte.
Depresia nu poate fi ascunsa nici macar in fata lor.
Analiza textilelor purtate zilnic o duce la disperare.
Raceala unui azi insorit o insufleteste.
A invatat cum sa planga si sa rada in acelasi timp la scena din filmul la care s-ar uita din nou si din nou..
Stresul, o idee comuna in trenul zilnic. Privirile aruncate in gol, gandurile intensificate si neimpartasite celor din jur, grijile zilei de azi si ale urmatoarei.. oamenii care vin si pleaca, cei putini care totusi rama, popularitatea dramatica, neincrederea si dorul, miile de visuri si focul fara fum o aprind in scantei slabe, care izbucnesc la cea mai mica rafala de vant si se sting cu prima picatura din roua diminetii.
Linistea noptii se lasa asupra ei. Si e atat de grea si intensa! Ii era dor sa o simta pana in maduva oaselor.
Frigul care nu ii mai lasa sa stea ca soparlele la soare la o gluma buna si o portie de ras, se abate asupra orasului mult prea mare si aglomerat pentru o mana de om de 1.80; si este pe atat de nervos in zumzetul tuturor, niciodata, nimeni si nimic, tacand.
Ii obliga la hibernare si se inchid inauntru pana la primavara.
Iar eu, eu ma dezbrac de iubire in lipsa ta si cu gandul la pustiul meu, cu un egoism ce depaseste orice limite, te rog sa plangi! Ai pierdut prima ninsoare, vino te rog cu ultima!
Nu va fi prea greu sa ma gasesti intr-un loc pustiu. Orasul, desi niciodata plin, acum e gol de tine, iar mie.. ei bine, mie imi lipseste energia necesara pentru a-l umple.

P.S.: Nu uita sa urmaresti pasii din zapada :)

Drumul spre casa.

2010-11-13T22:50:00.000-05:00

Urmeaza tacerea dupa o discutie sufocata de nodurile ce le stau in gat amandurora si incheiata de cuvintele scaldate in lacrimi.
-Imi vine sa plang, necrezand unde am ajuns. Si nu mai cred in viata aia linistita de care aveam parte acum ...nu de mult timp. Si chiar daca timpul trece, nu il lasa sa te schimbe.. decat intr-un om mai bun si mai puternic. Nu te lasa prada frustrarilor si racelii ce pe mine ma cuprind zilnic. Continua sa te bucuri de o zi senina si de soarele care iti bate in geam si te face sa zambesti. Nu lasa diminetile sa te prinda trist asa cum ma prind pe mine. Alunga-le cat de repede poti. Nu uita sa iti joci rolul de copil intr-un act serios... invata-ma si pe mine sa fac asta! Din nou!
-Dar stii sa o faci! Esti un copil ca si mine, un copil bun.. matur.
Sunt, asa este... sunt un copil..! - raspunde cu o voce pierduta, mai mult pentru sine.
-Vrea acasa! Desi.. nu am nimic acolo, nu cunosc pe nimeni..
-Acasa... acasa.. ce e acasa? Nu ai pe nimeni acolo? Atunci nu e acasa. Nu ii oferi o conotatie negativa. Acasa e locul unde te regasesti, locul in care, copil fiind, sufletul tau s-a bucurat in imaturitatea ratiunii tale. Acasa e locul unde tu, copilule, o sa alergi de fiecare data, uitandu-ti varsta, grijile, ideea de viitor, asteptarile si idealurile pe care le urmaresti pentru a le atinge departe de casa. Daca nu te simti asa cand mergi in locul ala, daca nu te asteapta nimeni acolo, daca nu te regasesti in nicio imagine a locului, daca nu simti mirosul unei dimineti de iarna in care, in loc sa mergi la scoala, iti prelungeai somnul in patul incalzit in miezul unei nopti reci, daca nu stii ce inseamna o prietenie pierduta in locul ala, daca nu iti aduci aminte de macar o lacrima pe care ai aruncat-o cat colo din te miri ce motiv, daca nu ti-e dor sa adormi prea tarziu in camera mica pentru ca pierdeai timpul cu prietenii tai, daca nu iti e dor de o seara in parcul fara nicio lumina la vremea aia, dar astazi mai frumos ca oricand, daca tu ai senzatia ca locul ala e mai urat ca niciodata, desi este vizibil imbunatatit fata de cum l-ai lasat, daca nu vrei sa ii cunosti imprejurimile pe care nu ai apucat sa le vezi inainte sa il parasesti, pentru ca, intre noi fie vorba, l-ai parasit... atunci inseamna ca acolo nu e acasa. Intelegi?
Ramane mut in fata copilului cu un suflet mai fragil decat ar fi crezut.
-Acum m-ai citit destul. Trebuie sa plec!
-Stai..
-Nu sunt o companie buna, intelegi? Ma simt singura si drept urmare vreau sa fiu singura..
-Dar esti...
Citindu-i cuvantul care nu a prins totusi viata pe buzele lui:
-Inainte sa spui asta, recapituleaza notiunea de acasa..
Inainte sa ii mai spuna ceva, era deja la usa.
-Ma lasi singur?
-..nu te las singur, presupun ca esti singur; daca ai fi acasa nu te-ai simti asa!
Se simte ranit si analizeaza cuvintele care ii rasuna ca o goarna, asurzindu-l ..'daca ai fi acasa nu te-ai simti asa, daca ai fi acasa nu te-ai simti asa' si realizeaza ca, la randul lor, cuvintele lui au ranit-o pe ea.

'ce naiba e acasa?' - isi intreaba gandul si apoi sufletul.
Desi nerostita, intrebarea primeste un raspuns.
-Ai uitat deja ce ti-am zis mai devreme.
Trezit parca la realitate, se uita nedumerit, ea citindu-i intrebarea pe chipul sensibil, dar ascuns.
-Faptul ca te incrunti denota frustrare.
-Unde te duci?
Cu lacrimi in ochi, cu privirea plecata de rusine, ii raspunde pierduta:
-.. acasa..

Cu gandul..
'nu te lasa prada frustrarii si racelii' - la randul lui se pierde in ceata deasa si in gandurile ei, marind pasul pentru a ajunge..acasa.
Din urma perechea de ochi caprui il urmareste cu teama..
'Eh copile, si asta e doar inceputul unui drum tare denivelat. Drumul pana acasa... iti va fi lung, tare lung.'

Fila unui octombrie deprimant.

2010-10-15T04:37:00.000-04:00

“Cine esti?
Tu?
Tu nu esti eu!”
Rade in hohote.
“Tu? Tu sa imi spui mie cine esti!?”
Nu recunosc persoana din fata mea. O ating si e rece. E fada, n-are nicio forma, nicio culoare in obraji; decat niste ochi mari si speriati; buzele insangerate de dor, cer ajutor. Vocea muta a ragusit. A trecut ceva timp si nimeni nu o aude. Isi pierde din vlaga.
Chipul asta nu e al meu.
Pasiune, fum, galagie care nu imi asurzeste urechile pentru ca efectiv, sunt in lumea mea.. o sticla goala si un pahar spart.
Sunt pierduta in lumina slaba a camerei de jos. Sentimentul de rusine mi-a trecut. Sunt dependenta de zambetele si buna dispozitia ce au pus stapanire pe loc. Ma regasesc in ritm, ma oglindesc in paharul de vin..; sunt ca un titirez.
Nu ma pot aduna, asa cum nu poti lipi cioburile pentru a reface paharul.
Ma regasesc, de data asta, langa o chitara uitata pe canapea.
Acordul sifonat mi-a ramas intiparit in minte, in incercarea de a canta una din melodiile mele preferate.
Foaia e alba de gandurile inca neasternute.
Scartaitul corzilor imi face semn sa ma opresc.
Ma ridic si plec.
“Nu te mai suport! Eu nu sunt asa!!”
Sunt tot timpul in asteptare.
“Astept sa pleci tu! Vreau sa ma intorc!”
Sunt doar un suflet puternic si sensibil in prezenta lui; absent in lipsa lui; am un suflet mitocan si pervers, dar mai ales rabdator.
Iluziile imi sunt greseli repetate.. iar greselile, doar niste slabiciuni justificate.
Ma ascund in noapte si strig. Asteptam de ceva timp sa fim doar eu si ea..sa ma rastesc, iar ea sa taca, din cand in cand rasufland apasat, nesuportandu-mi reactiile. Acum plange… am suparat-o si imi pare rau. O iau in brate si incep sa pasesc usor cu privirea plecata de rusine.
M-am simtit libera pentru un moment, dar libertatea nu mi-a fost oferita pe gratis.
In viata totul se plateste. Ai primit ceva pe ..gratis pana acum?
Stai linistit, vei plati mai tarziu.
Ma trezesc brusc. Ceasul arata foarte clar: Octombrie 15, 2010, 4:24 AM. Acum inteleg: trenul acela nu exista, in vacanta nu sunt, iar de la lucru nu sunt nici pe departe invoita. Cu gandul la tine mai trece un sfert de ora.
Adorm in sfarsit.
Sper ca atunci cand ma voi trezi, noaptea sa fie o zi mai buna si octombrie sa se fi sfarsit.

Biletul.

2010-09-23T00:33:00.000-04:00

Pe podea zac norii mai linistiti astazi decat acum doua zile cand au suparat marea. Soarele bate mult mai tare, aici sus, iar cerul e la fel de frumos si linistit ca marea intr-o zi caniculara.
Privesc jocul zilelor trecute prin perdeaua trecuta de vreme. In sfarsit un zambet! 
Un lac de lumini, o mare de oameni si un ocean de locuri care imi trec pe sub ochi ori de cate ori plec si..
“Si ce?
Si atat!” – o tai scurt propriului gand.
De fapt ne desparte!
“Sau va apropie?”
Imi ascult muta gandurile frante pe alocuri. E un pic ciudat cand ceea ce ne apropie ne desparte in acelasi timp.
“Ce?”
Raspunsul e simplu: TOT!
Obsesivi.. se aruca, isi fac planuri, viseaza, asculta, se inraiesc, se dueleaza, pariaza ca si la un joc de noroc; aduc in prim plan fraze ieftine, cuvinte pompoase, lipsite de farmec. Ma plictisesc profund si adorm linistita si usor amuzata, de fiecare data.
Sunt trezita de zgomotul de afara. Unul dintre ei, mai indraznet din fire bate la usa. Din spatele ei, ii raspund scurt:
“E incuiata!
Deschide-o, te rog!
Cheia e la el!”
Deja nu mai sunt prezenta in spatele usii, dar aud cum pasii lui au amutit, curajul de mai devreme evaporandu-se usor.
Ploaia pune stapanire pe loc. Aud cum tuna, totul e prea frumos! Imi place sa lenevesc atunci cand e furtuna.
Iti las un bilet.

“Spune-le sa ma lase pentru ca sunt fericita. Sa nu mai caute o alta cheie pentru ca nu exista dublura si nici iala nu o voi schimba. Sunt jos.. dorm. Trezeste-ma cand te intorci acasa. Vreau sa vin cu tine.

Te iubesc,
C.”

P.S.: Sa nu lasi usa deschisa.

Unde sunt, suflete?

2010-07-30T00:14:00.002-04:00

Zilele astea m-au imbatranit. Astept ceva ce am incetat sa mai astept, iar intre timp am uitat sa mai zambesc. Trecerea parsiva a timpului ma oboseste. Glumele rasuflate ale persoanelor aflate la un metru langa mine ma dezgusta, in timp ce “ihihi” si “ahaha” – urile celorlalti ma enerveaza la culme.
Maschez zambete o data la 2, 3 poate 5 minute in functie de aglomeratie, fara de care, de altfel, nu pot sta. Trebuie!
Ma enerveaza faptul ca nu iti pot raspunde la telefon. Te sun inapoi. Ai uitat sa mai raspunzi. Sau poate ai adormit?
Poate ti-ai dat seama de greseala, ma gandesc.
Sau poate e o pauza pe care ti-o doreai. De fapt, ti-o impuneai!
Eronat!
Suni inapoi.
“Ce faci, iubita mea?”
Ascult buimacita. Te ascult cu dor, desi nu te cunosc. Mi-esti strain, absent dar omniprezent. Si nici macar nu iti mai recunosc chipul. Sau sa fie vocea?
Cunosc ceva, te-am intalnit vreodata?
Vorbesc prostii. Cum sa uit ceva ce iubesc?
Te-am intalnit, dar totul e asa indepartat, incat ma intreb unde e trecutul care stim prea bine ca nu se mai intoarce. A plecat ca apa raului, care le duce pe toate.
Ceasu’-mi sleit de sperante, ramane in urma, dar orele nu se mai intorc. Chipul fericirii tale si saruturile pe care le stiam a da, care ne strapungeau cu sageti ce usor ne gadilau tot corpul, e transparent acum. Nu vad nimic. Iti aud sperantele si dorinta. Iti simt respiratia calda si usor sacadata. Iti vad buzele uscate de emotie si incapatanare. Iti vad ochii atat de plini!
Doare sa nu iti pot atinge ochii, sa nu iti respir aerul, sa nu iti redau culoarea buzelor atat de frumoase.
S-au dus zilele in care stiam sa (ne) iubim si briza marii care cu atata dragoste ne-a imbartisat?
Unde sunt, suflete?
Unde esti, ce faci? Cum iti suna ochii? Cat de muta iti e vocea? Ce culoare (mai) au buzele tale?
Inca te doare, suflete?
Ma invart intr-un cerc, cu care m-am obisnuit. Nu mai ametesc, dar ma doare captivitatea. Vreau sa ies!
Singura, lipsita de vlaga, ma arunc cu capul inainte, in speranta unei (alte) greseli care sa ma arunce in bratele tale.
Nu ma mai suport eu. Atat de prefacuta sunt!
Unde ti-e zambetul de altadat’ si ce ai facut cu cheia sperantelor mele?
Unde sunt, suflete?
Nu am stare, nu imi gasesc locul; ma vand in fumul de tigara si ceata noptii, pe cateva zambete, o gluma buna, putin alcool si o imbratisare.
Ma intorc acasa si ma afund in cartea pe care o traiesc la fel de intens ca si clipele cu tine. Ma ascund in visul, care ma (a)duce de fiecare data langa tine. Ma las in bataia vantului, in speranta regasirii noastre.
Unde suntem, suflete?
Te vad fugitiv, ca intotdeauna.
“Adu-mi realitatea din vis!”

Lupta cu timpul.

2010-07-02T04:52:00.000-04:00

Nu-i da pace. Lumina ce paseste usor prin gemuletul de sus al camerei o deranjeaza si ii vine sa planga in fiecare diminieata cand ii simte prezenta.
Se afunda si mai tare in perna, lasand doar un mic loc ce poate fi patruns de lumina si pe unde sa poata respira. Nu mai poate sa doarma, dar refuza a se ridica din pat.
Iarasi a plans in vis.

- Cine-s mai frumosi? Oamenii? Ploaia?
- Oamenii in ploaie..
- O sa ii ploua pe aripi?
- … caci aripile lui te imbratiseaza..
- O sa le ploua zborul.
- Chiar ploua infernal
- .. ei se iubeau.”

Cele trei voci slabe s-au pierdut de ceva timp in intunericul noptii. Dar persista in jurul ei, caldura cuvintelor protejand-o.
A rapit-o cum o face pe fiecare zi. Ce ironie! Uraste ziua de fiecare data cand ii fura intunericul, linistea, ploaia tarzie din noapte, caldura rece si respiratia umeda a printesei negre..; si totusi fara zi, ea nu ar fi.
Ii tine companie de fiecare data, plangandu-se de oboseala acumulata de atata timp incoace.
E 5:00 AM, din nou. Vrea sa inchida ochii, insa ii e teama; de un vis nou si urat, de o lacrima abundenta si rece, de o poza veche ce tot revine, de o replica dura, niciodata spusa! Ii e teama de o noua zi.
Secundele sunt multe, minutele se imputineaza, orele se reduc de 60 de ori, zilele devin tot mai putine. Saptamanile apar o data la 7 zile, iar lunile din ce in ce mai rar. Ca sa nu mai vorbim de ani.. Cand era mica timpul parea mai mare, mai lung, mai puternic in fata… timpului?! Ce prostie! Lupta se da timp si timp. Undeva la mijloc e ea; sunt ei!
Este mereu grabita; fuge, cauta, plange, striga; poate din cauza asta se grabeste timpul. Si-a asumat un rol mult prea periculos pentru ea; a preluat controlul, totodata pierzandul, nefiind capabila de un control chibzuit. Si timpul incearca sa tina, alaturi de ea, pasul alert, tot mai alert cu fiecare zi. Inconstienta, s-a grabit.
Singura, priveste spre cer.
Inchide ochii usor si se lasa in voia lor: visului de care nu ii mai pasa si noptii, pe care o indrageste enorm, dar care fuge mereu de ea. Se lasa in voia lui: timpului, acum dur din cauza ei. A pierdut lupta in fata lui; un moft pe care il regreta, un control pe care nu trebuia sa si-l doreasca. Isi doreste sa-l convinga sa se dea inapoi. Insa el e necrutator.
Ii ploua sub pleoape. Se lasa in voia lacrimilor batrane, trecute de timp.
“Oare e prea tarziu?!”
Ar trebui sa invete sa acorde timp.. timpului.
.. daca mai este timp..

Scrisoare de departe.

2010-06-08T01:19:00.000-04:00

Ruinele, azi “corpul nou”.
Imi pare rau de voi, cei care nu stiti ce inseamna curiozitatea de a explora un loc nou si urat. Dar ce frumos imi mai parea! Asa.. plin de mister. Mi se facea inima cat un purice. Nu era nimeni acolo. Ciment, praf, si tavane cazute; geamuri.. nu, usi.. nu! Frumoase, locuri frumoase! Curiozitatea unui loc inspaimantator, pentru unii sau pentru altii, satisfactia unei tigari fumate pe ascuns acolo. Pentru ca nu aveai voie acolo.

Fuga pe o ploaie torentiala, prin clasa a 12-a; fuga de un profesor si intalnirea (imediata gandului anterior) cu dansul sau cu dansa.
“Diaconescu, iti scad eu nota la purtare!”
Am ras si am mers mai departe, eventual la urmatoarea ora, gandidu-ma: “Ba, ce proasta sunt!”
Dand un pic timpul inapoi, prin clasa a 9-a..
“Claudia, engleza nu-ti mai place, nu?”
A urmat un moment cu mine insami, asemanator celui de mai sus.
Indepartat moment, rusinos la momentul acela (cand, aparent recuperam orele intr-o zi de sambata), poate din cauza respectului pe care i-l purtam doamnei profesoare. Acum mi se pare amuzant si sunt sigura ca nici dansa nu imi poarta pica. Probabil nici nu mai tine minte.
Clasa a 9-a a adus in locul ala numai genii. Eram buni la toate: la romana, la mate, la geografie si istorie, la logica, la engleza si franceza, la fizica si la chimie. La biologie nu. Am fost varza de la inceput si ne-am murat pe parcurs. Pana prin semestrul al doilea cand au inceput sa ne cunoasca domnii profesori si nu a mai mers vrajeala “olimpicilor” din noi.
“Eram de vis!” – cum ar fi spus un vechi “prieten”, care.. atunci cand tot liceul a plecat acasa pentru ca era un fel de pana de curent (adica nu mai era lumina in toata scoala!), ne-a tinut in clasa si ne-a dat sa rezolvam o problema. Ca sa vedem ce scria la tabla, a scos lanterna si a grait: “Sa se faca lumina!”.. si luminati am ramas (in ale informaticii).

“Ba, Barbuica, tu esti sanatos la cap?” – raspunsul la intrebarea domnului profesor, director la vremea aceea, cu privirea blocata si cu degetul arand spre nicaieri, nu a incetat sa apara si a constat in hohote de ras din partea noastra si intr-o privire tare nedumerita, plictisita, convingatoare a elevului in cauza.
Ce mai radeam.
Si ce frustrati am fost pentru ca patru ani de zile, am reusit sa ii copiem pe toti (e momentul adevarului, da!), mai putin pe profesorul de religie. A fost de-a dreptul strigator la cer!

Colindele, plimbarile in parc, nervii intinsi la maxim, si corectitudinea de care prea putini au dat dovada.
“Diaconescu, Barbu, dati-va jos de acolo!” – aparent nu aveam voie sa ne urcam pe geam, la etajul 1 al Internat-ului, pentru a .. manca cirese. Pentru ca ramanea dirigu’ fara cirese. “Urla” la noi sa ne miscam de acolo, pentru ca la intoarcerea din pauza sa-l gasim.. cocotat. Si apoi radea nevinovat ca un copil prins cu nazbatia si in acelasi timp ironic: “Na ca v-am facut-o!”
Si ce frumoase erau momentele in care chiuleam si, nevinovati, sunam:
“Domn’ diriginte, suntem la Napolli, veniti?
Da ma, dar vin la 13:30, dupa ce se suna. Sunt inchis in laborator, singur, cu catalagul. Am ora cu voi, ati uitat?”
Si ce il mai compatimeam pentru toate cate facea pentru noi. L-am indragit asa tare pe omul ala. Ne invata cum sa mintim: “Pai bine mai desteptilor, de ce nu ati spus ca ati venit toti dimineata la laborator? Si gata! ~ Aaaa, la asta nu ne-am gandit! ~ Tot eu sa va invat, ma?”
Multe sunt momentele alaturi de dansul si nu numai, scurt e timpul pentru a le enumera; dar pentru a le trai din nou.. pe toate?!? Cu siguranta as face asta de mi s-ar oferi posibilitatea.

In 2008, pe 1 Martie, am invatat ca prietenii fac minuni, iar in octombrie 2009 am aflat ca tot ei te si doboara. Dar ti-e dor de ei. Si te intrebi de ce. Doar nu vrei sa treci prin aceleasi momente si apoi sa iti iei iar teapa?! Ba da, asta vrei si stii ca daca te-ai intoarce inapoi, ai urma (repet!) exact acelasi drum.
Da, tot drumul ala, zilnic. L-ai fi facut cu ochii inchisi. Te trezeai imediat cand simteai mirosul covrigilor calzi de pe Dinu Lipatti. Ca ce buni mai erau!
Sau fructele si covrigii in zilele friguroase de iarna, cand ne intorceam acasa cu buzunarele mai pline decat dupa alocatia pe doua luni. Dar mai mult de atat, ne intorceam fericiti. Fericiti pentru ca i-am facut pe altii fericiti. Nu aveam nevoie de prea multe: o chitara, o multime de voci (nu neaparat bune); in schimb voie buna si veselia caracteristica noua. Mai pe scurt si intr-un cuvant, aveam nevoie de “noi” si atat!

Aparent si teoretic totul s-a terminat cu o ploaie de lacrimi, cand, imbratisati ne leganam pe melodia de la Vama Veche. Practic, totul continua. Un pic altfel; eu aici, ei acolo, altii prin partea cealalta. Si cam atat.
Patru ani am trait, am zambit, ras, plans; am petrecut, am dansat, ne-am bucurat sau ne-am certat. Eram dati afara unul dupa altul sau ascultati impreuna, primind toti.. aceleasi note. Eram ridicati in fata clasei pentru….diverse. Am chiulit si copiat impreuna, mergand pe regula: “toti pentru unul, si unul pentru toti!” Am mers impreuna pana la sfarsitul celor patru ani, cand ii suprprindeam pe altii cu legatura stransa dintre toti. Funia invizibila ne-a tinut stransi legati si dupa; nu s-a deteriorat, acum a devenit doar un pic mai elastica. Ne permite sa ne asfaltam drumul, pentru a ne putea cladi viitorul.
As avea nevoie de alti patru ani pentru a-ti povesti clipele noastre, Radu. Si de o viata pentru a-ti impartasi totul dupa plecarea noastra.
Stiu ca zambesti acum, batrane! Iti aduci aminte tot, nu?
Scriu de departe; si iti scriu tie, draga Radu! Pentru ca mi-e dor de tine.
Nu vreau sa ne uiti. Am fost, suntem si vom fi acolo cu tine. Nu fi suparat ca am plecat, stiu ca ne-ai iubit, chiar daca nu de putine ori lipseam de la intalnirile cu tine, aducand marturii mincinoase; sau fugeam de la locul faptei brusc. Dar trebuia sa ne salvam pielea, Radu! Si tu stii asta, nu?
A trebuit sa ne urmam drumul. Cu fiecare pas descoperim o alta portiune de drum aflata in constructie. De noi depinde finalizarea proiectului.
Dar asta nu inseamna ca te-am uitat. Te-am vizitat anul trecut cand am trecut pe acolo. Fii sigur ca o voi face de fiecare data cand voi avea ocazia. De altfel.. si ei.
La cat de multe ne-ai oferit in cei patru ani de zile cand te-am avut alaturi, nu prea se cuvine sa iti cer ceva, dar indraznesc sfios sa te rog sa nu te schimbi, Radu!

A ta,
Clau.

Un ultim sfarsit.

2010-05-12T21:01:00.000-04:00

Si strig, ma doare! Fug, ma agit!
Si urlu! Te strig! Unde esti?
“Aici!”
Ma minti! M-ai uitat.
“Te iubesc!” – mi-amintesti.
Nu te cred, dar ea te vea.
Sunt a ta..
Sunt a ta!
Dar iarasi strig! Nu te ating. Nu ma auzi si iar ma sting..
Cuvinte rele iti rostesc. Imi place sa te ranesc.
Te perpelesti. Imi place sa te privesc cand te chinui, plangi, strigi, ceri ajutor.
Ajunge, ajunge!
Imi spui - “Plec!”
Te rog, pleaca!
Rasuflu usurata.
Azi am fost eliberata.

Sfarsit.

2010-04-20T01:59:00.001-04:00

Sunt pete de sange. M-am taiat cu lacrimi ca hartia. Taioase si adanci. Ce ma ustura!!
Si curg siroaie pe obraji patati timp. Ma doare greutatea lor!
Imi sterg pistruii pictati in vreme calda.
Si uite-l cum rasare! Cum sa ma mai bucur de el?
Aduna-mi lacrimile si da-mi-le inapoi. Le arunc spre soare si il las sa le ploua iarasi peste mine.
Daca va fi sa mai plang pentru cineva,
Tot pentru tine as plange.
Nu fi trist, nu scriu despre el,
Pentru ca scriu despre mine.
M-am dezbracat in fata ta.
Am pierdut trenul. Si nu am pe cine sa dau vina.
Acum mi-e rusine. Ma arunc in gol si iti spun “la revedere”.
Cu lacrimi albastre ti-am scrijelit biletul de adio.
De fapt ti-am scris povestea din mine,
Pentru ca scriu despre tine.
Si cu lacrimi de sange te rog sa te gandesti din cand in cand la mine.

Recapitulare.

2010-04-04T23:14:00.002-04:00

Unde e copilul ce mergea pe role?
Au orbit ochii in care ma oglindeam zilnic ca in izvorul din zilele fierbinti de vara?
S-a stins lumina ce a ajuns sa ne doara in timp? Strapungea secretele noastre. Le lasa libere, in voia lor, in vazul tuturor. S-a lasat intunericul ce a cusut legatura, ne-a recuperat si ascuns secretele, ne-a lasat liberi in voia impulsului, ne-a impins spre pacat si ne-a lasat prada tentatiei.
Cerul credea ca te stie. Am avut incredere in tine si la fel am crezut si eu. Cu siguranta te credeam adevarat.. in orice colt de spatiu.
Acum, in visul cel mai mic, tu esti afara. Nu te mai gasesc. Ochii-ti stralucesc in aceleasi reflectii, acum mult mai slabe. Strazile pastreaza urmele pasilor tai. Si umbrele imi arata poza cea mare. Soarele iti pastreaza chipul vesel si ploaia-mi arunca in brate toate lacrimile pe care le-am varsat.
Valurile isi revarsa furia asupra mea si simt durere. Marea ma iubea.

Recunosti zidul ala vechi?
Inca pastreaza cuvintele scrijelite cu mult timp in urma: “te-am iubit, te iubesc si te voi iubi.”

Post-mortem.

2010-03-30T01:27:00.000-04:00

Isi ridica pleoapele grele de lacrimi. Acum paseste incet, nu vrea sa deranjeze pe nimeni. Fluturii zboara in culori sub cerul de culoarea pijamalelor intacte. Aripile frante zac intr-un colt, de cateva luni uitate. Sufla. Praful o raneste si da inapoi. Nu renunta. Ele o vor ajuta sa zboare din nou. Nu plange; stie ca lacrimile din trecut sunt taria ei din prezent. Si lacrimile nu ii vor mai aduce ceva inapoi. Linistea locului o enerveaza; dar ramasese singura de mult timp. Podeaua nepasita de ani buni scartaie si singuratatea o sperie. Peretii reci o gonesc, usa deschisa la perete o indeamna sa plece cat mai are timp.
A fost un somn lung. Deschide geamul cu greu. E primavara din nou si totul schimbat. Sentimentele o regasesc; amintirile o napadesc si priveste inapoi. Nu poate sa accepte sau sa treaca peste, zambeste monoton, isi lipeste aripile la loc si .. pleaca unde ar fi trebuit sa plece inca din ziua aia, cand s-a blocat in fata masinii. La pamant rapusa, a vazut cerul mai clar ca niciodata.
Atunci a zambit fara speranta; vantul a strapuns-o si a inchis ochii speriata de un albastru crud.
Acum a gasit curajul de a-i deschide. In lumina isi recapata stralucirea si aripile proaspat slefuite isi iau zborul.
Unde?

Lumea prin ochii unui copil.

2010-03-24T00:37:00.001-04:00

Tu ce crezi ca e in spatele cerului?
Nu stiu..
Eu cred ca e alta lume.
Pai este o alta lume.
De unde stii?
Pai mai sunt atatea planete..
Pai lasa ca ele sunt sub cer. Toate stelele si toata galaxia sunt sub cer. Dar deasupra lui, oare ce e?
Mda..
Cand eram mica imi imaginam ca noi oamenii si toate blocurile, strazile, masinile, tot, tot, tot, suntem niste piese de Lego si un copil mare, mare se joaca cu noi. El ne adoarme, el ne da sa mancam, el ne imbraca. Dar el e mare, asa ca Gulliver in tara piticilor stii?
Da..
Auzi?
Da.
Dar daca pamantul e rotund, atunci si cerul e tot rotund?
Pai, da.. sau poate e patrat.
Crezi?
Da.
Bine, si atunci ce e dupa cer?
Dumnezeu cred.
Pai si Dracu’ unde e?
Sub pamant, nu?
Nuu, nu are cum sa fie acolo! Sub pamant inseamna in interior de tot. Nu e acolo. Cred ca e sub cer, adica sub latura de jos, ca ai zis ca e patrat nu?
Da, da! Acolo e!
Pai si dar cum naiba.. daca Dracu’ merge asa pe latura si apoi urca pe langa inaltime..
Ajunge in Rai!
Dar el nu sta intr-un cazan?
Eh sta in cazan, nu sta in niciun cazan!
Pai nu prepara tot felul de substante?
Ce substante? Ii arde pe pacatosi. Asa ca mine.
Lasa ca tu vii in Rai cu mine.
Eh, crezi ca e asa usor?
Lasa, ca iti pun eu o pila buna, o sa vezi!
Da?
Da!
Bine!
Stii in ce e imbracat Dumnezeu?
Nu, in ce?
Pai are o haina luuuunga si larga. E alba. Si cred ca pe alocuri are niste nunate de mov.
Mov? De ce?
Nu stiu, asa cred eu. Si e mare, inalt, puternic. Are barba alba si nu foarte lunga. Si parul lung, ca de rocker asa. Dar ma intreb de ce e descult..
E descult?
Da.. oare nu are bani sa cumpere de incaltat? Sau e prea cald in Rai?
Poate nu are nevoie.
Poate.. daca sta pe cer.. peste nori, nu are nevoie. Cred ca Dumnezeu e fericit.
De ce crezi asta? Uite, sunt atatia oameni rai in lume.
Da, dar El i-a creat. Inseamna ca a vrut. Asa cum ne-a creat, are puterea sa ne distruga.
Pe toti?
Pe toti, da.. dar nu vrea. Daca vroia, o facea, nu crezi?
Pai dar sunt multi oameni nevinovati.
Dar El ne-a creat ma! Suntem ai Lui. Copiii Lui. Suntem toti frati. Unul pentru toti si toti pentru unul.

We love YorkU.

2010-03-20T05:19:00.000-04:00

Intrebare: Iti place la York?

La initiativa a trei oameni (Gillian Fajertag, Mirna Thomas, Lisa-Anne De Buono), s-a creat “locul”, pagina, grupul. Etc, unde noi (ai lui YorkU) ne impartasim trairile, experientele mai mult sau mai putin obisnuite traite la YorkU, evident. Dragut, zic.

Claudia (adica eu) a vazut miercuri la Blueberry Hill, la toaleta fiind si spalandu-se pe maini (detalii), o fata. In oglinda o vede pe tipa intrand. Nimic neobisnuit pana cand i-a zarit paharul de bere din mana. Inteleg ca era St. Patrick’s Day(=toata lumea in campus era beata), dar ce doamne iarta-ma facea fata aia cu berea la baie? Se cam clatina, i-a luat ceva timp pana a intrat intr-una dintre cabine?! A asezat paharul pe bazin si.. ma rog, Claudia a iesit din baie. Cateva minute mai tarziu o vede si pe tipa iesind. Parca scotea flacari pe nas. Se uita cu atat ura la ea. Ahhh, era (tot) cu paharul de bere, la fel de plin. De ce se uita urat la Clau? Sau poate avea un defect si de fapt nu se uita la ea?!?!
Later Edit: Sergiu: Ehhh, poate vrea sa bea o bere in timp ce se ****.

Barbara ne marturiseste cum marti, in casa scarii la Bethune, zareste un.. prezervativ! Folosit! Desigur, este de admirat faptul ca studentii se protejeaza. A venit primavera. In camera deja e mult prea cald “for science”.

Laura ~~Lamaie~~ Lemon, a ramas socata in Februarie cand a vazut “o fata incaltata in pantofi de piele cu cele mai inalte tocuri realizate vreodata si cu.. fundul –atarnand- in toata splendoarea lui pe sub fustita ei.” Hey, Laura, trebuie sa fii ~~pitzipoanca~~ sexy tot timpul. Pentru asta nu exista sezon rece. Acum ca a venit primavera, watch out! Poate o vezi naked, pe undeva prin campus.

Indreptandu-ne un pic atentia si catre tehnologie, Nicholas ne-a vorbit despre “specimenele perfecte” pe care le detine YorkU si de care noi ne bucuram zilnic. Unul dintre calculatorele de la Scott Library nu funtiona “properly”. Mesajul pe ecran suna cam asa “Incorrect password. Number of incorrect passwords attempt: A”. Acum, nah, mie nu mi s-a intamplat sa dau peste un specimen ¡¡¡asa!!! dereglat, dar intrebare mea e: Doar unul dintre calculatoare?? Eh, Nicholas, Scott e plin de astfel de specimene.
Later Edit: Adu-ti laptopul de acasa. Sau, daca nu iti plac greutatile, mergi la Gauss Lab sau CSE Lab (cu ele sunt eu familiarizata). Nu o sa iti para rau, decat daca nu ai account :D. Ca sa nu mai pierzi timpul, iti spun ca nu-ti poti face account decat daca ai vreun curs care necesita prezenta ta la unul dintre laboratoare.

Mda, hai sa vorbim despre bani. Mai mult sau mai putin. Kriss ~~Sunca~~ Bacon i-a vazut pe cei de la CUPE 3903 in Vari Hall. Kriss, nu protestau. Ar fi chiar culmea, ca dupa ce ne-au tinut 3 luni in greva anul trecut, acum sa protesteze, iar?!?!?! De fapt ei sarbatoreau: “On Friday January 29th, one year after the day CUPE 3903 was legislated back to work, the democratic committee of the union organized a small event to commemorate the one year anniversary.” Imi pare rau ca nu i-am vazut. Mi-era dor sa ma uit urat la ei si sa ii injur printre dinti.

Ibrahim se plimba prin CLH, cand vede un automat care avea geamul spart si toate ciocolatelele (except one) disparusera. Tine sa mentioneze ca el nu a luat niciuna (adica sa se jure ca el nu s-a atins de ele, de parca l-ar fi acuzat cineva). Nu stiu de fapt de ce e asa ingrijorat. In Romania, ar fi disparut masinaria cu totul. Ah si cu geamul intreg.

Anisa a vazut persoane care “se trageau” in poza in fata la Vari Hall. Era o nunta, cica. Tine sa mentioneze niste detalii: mireasa isi retusa machiajul (asa si?!), iar domnisoarele de onoare purtau rochii negre si aveau buchete de flori negre. Ok, ok! Mdeah, nunta sau inmormantare, mi-e totuna. Asadar, totul capata un sens acum.

Omar a vazut saptamana trecut un tip care arata homeless (lol, ce o fi asa ciudat; majoritatea arata asa; le place pentru ca e cool, nigger!) care dormea pe un fotoliu la Scott. Din nou, nimic neobisnuit. Cu totii dormim acolo cel putin o data. Am zis, cel putin!!! Partea amuzanta e ca tipul radea foarte tare si vorbea in somn. Ok, sunt sigura ca a avut parte de un somn profund si tare bun!

Intrebare-Raspuns: Desigur! De ce nu mi-ar placea? Avem “di tati” acolo! :D
Mai noi, au bagat in stoc pantalonasi scurti si bluzite decoltate. Cu siguranta, “examinatorii” sunt la datorie!

Draga C.,

2010-03-18T02:23:00.002-04:00

Ne cunoastem de atata timp. Nu inteleg de ce in ultima vreme te-ai purtat asa ciudat.
Esti rece. Orice problema aveam, o rezolvam impreuna. Comunicarea era cea mai buna cale. Nu asa spuneai?
De ce imi intorci spatele acum?
M-am saturat de jocul asta. Imi pare rau. Stiu ca te-am cam neglijat. Esti suparata, nu?
Nu prea ajuta, dar stii ca imi pasa. In cate parti sa ma impart si eu? Sunt trasa in dreapta de Responsabilitate, in stanga de Maturitate, in fata de Seriozitate si in spate de Organizare. Ma duc de fiecare data dupa ele, incerc sa le urmez. Am nevoie de ele sa ma traga in sus, cand Esec incearca sa ma traga in jos. Intelegi? Dar asta nu inseamna ca te-am uitat, la naiba!

Totusi, nu cred ca sunt singura care trebuie sa fie invinuita. Tu? Cu tine cum ramane? Si tu te-ai indepartat de mine, mai ales in ultimii doi ani. Pas cu pas, pleci usor. Si eu nu te-am gonit in niciun moment!!! Sa iti aduc aminte de momentele in care te imploram sa ramai, sa nu pleci??? Te-ai intors la mine si mi-ai spus clar si raspicat ca nu ma mai vrei. Si ai trantit usa. De fiecare data. Pentru ca nu doar o data mi-ai spus asta. Te mai intorci. Nu ai plecat. Refuz sa cred. De ce nu spui nimic?
De ce il lasi pe Spate sa imi vorbeasca, atunci cand eu vreau sa vorbesc cu tine?
Astazi pareai a fi mai aproape de mine. Sa fi fost Zi si Soare de vina? Te-au influentat ei?
Nu stiu, dar mi-e asa dor de Clipe.. ce frumoase erau! Si de Timp. Era de nepretuit!

Stiu ca am facut cateva greseli, dar nu credeam ca in final avea sa fie asa. Nu le credeam atat de grave. Nu m-am intrebat niciodata cat “o sa mai tina?” pentru ca nu am crezut intr-un sfarsit. Acum ca vrei sa pleci (nu ai plecat inca, nu?) simt ca imi lipseste ceva.

Te iubesc si sunt atat de trista. Tu chiar nu mai simti nimic pentru mine?
Minte si Suflet nu te pot uita. Ochi nu inceteaza a te privi cum te indepartezi si plange. Gura urla de durere. Buza te cheama inapoi si Mana incearca sa te mai atinga, sa te prinda. Pe Picior il doare de cand a cazut la ski. Ai uitat ca nu poate sa alerge?

Cu dor,
A ta C.

P.S.: iti trimit poza cu Noi, de azi. Vreau sa iti aduca aminte de ziua asta petrecuta impreuna, de noi doua.. Copilarie!

Definitia iubirii?!

2010-03-10T00:09:00.002-05:00

Le dau dreptate profilor de la facultate, care nu de putine ori au spus: “Wiki is garbage! Don’t use wiki.” Intuitia ma determina sa cred ca wiki inseamna acelasi lucru pentru profesorii respectivi, dar din motive total diferite.

Yes, wiki is garbage! Da, intrebati-o pe wiki si va va raspunde despre dragoste, a se intelege iubire ca “sinonim absolut”. Am intrat din curiozitate, sa vad si eu care e definitia iubirii.

"Deci nu din cauza ca esti in vreun impas existential in care iti pui la indoiala toate trairile de pana atunci?”
Ba da! Ba da, Alex! BA DA!!
Pentru ca eu insami am ajuns sa ma intreb: stiu ce e iubirea? O simt sau doar cred ca o simt? Ce inseamna de fapt? Stim noi de fapt sa iubim? Stim noi ce inseamna sa iubesti? De unde stim ca iubim daca noi nu stim definitia iubirii?
De ce ai vorbi despre iubire? Ma indoiesc ca cineva poate sa explice asa ceva in cuvinte. E ceva ce se simte, auzim in versuri. Cu riscul de a parea cliché, dar chiar “nu se exprima in cuvinte, ci se simte.” Si atunci de ce incearca unul sau altul sa o contureze cu ajutorul unor cuvinte, aparent frumoase; cuvintele le poti simti?

“Clau, nu te supara pe bietii oameni de la wikipedia care au incercat sa caute cea mai larg folosita descriere a iubirii: ei se bazeaza pe studii psihologice in care au fost intrebati cateva mii de indivizi.”
Dar ce imi pasa mie de studiile lor psihologice? Sufletul meu e rezultat al studiilor? NU! Mintea mea? NU! Sentimentele mele? NU! Ale voastre sau ale miilor de indivizi? NU! NU! NU!
In schimb studiile lor sunt rezultate ale exprimarii sentimentelor noastre, descrierii sufletelor noastre, dezgolirilor mintilor noastre!
Dar da cu rest! Rezultatele oferite de ei, raspunsurile lor nu vor fi niciodata exacte (vorbim in materie de iubire). Sufletul nu vorbeste, el simte, da? Atunci cum te astepti la vreo explicatie (logica) din partea unui amarat care, fizic vorbind, nu exista?! Sufletul, ma!
Totul se bazeaza pe niste presupuneri, care la randul lor nu au nicio baza. Pentru ca noi de fapt nu avem habar despre ce vorbim.
Nu poti generaliza ceea ce eu simt, cred, vad, ascult (a nu se confunda verbul “a asculta” cu verbul “a auzi”).
Nu sunt suparata pe “bietii oameni de la Wikipedia”, dar in locul lor la “search for love”, as intoarce “Page not found!!!!” – cu patru semne de exclamare, da!
Ei o lalaie mult prea mult pe un subiect complex, nedefinit (nu ca “termenul nu e clar definit”, nu e definit deloc!). Rezultate exacte apar intr-o stiinta exacta (e.g. matematica). Iubirea nu e o stiinta, in primul rand, ca sa nu mai vorbim de exactitate.
“Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenţilor din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacţiile biologice care devin tot mai intense, influenţând comportamentul, gândirea lucidă.” – de cate ori trebuie sa citesti asta ca o sa intelegi?

Sunt doua categorii de oameni: cei care cred in iubire si cei care nu cred in iubire, cea din urma fiind cea dintai cu un procentaj relativ mai mare. In prima categorie se incadreaza: oamenii care cred in iubire, dar care nu o ating niciodata; oamenii care cred in iubire si care cred ca au atins-o si oamenii care cred in iubire si care chiar au atins-o. Din pacate din ultima subcategorie, facem parte foarte putini.
Facem? Da, facem. Tind sa cred ca am atins-o.
Acum, iti dau dreptate, Alex!
“Analizand cele zise de tine... din start pot sa spun ca cea de-a treia subcategorie este inclusa de a doua.” Adevarat!
Acum.. nu pot sa-mi justific apartenenta la ultima subcategorie pentru ca.. (cu riscul de a ma repeta; lame!) nu se poate; asta simt eu si nu sunt in stare sa exprim in cuvinte. Dar vad, simt, aud.
Punct.

“Esti o fata cu un suflet complex! Cum intelegi tu fericirea? Fericire = iubire?”
O intrebare… buna! Fericirea e ca si iubirea (cica dragoste de sine, romantica, de familie, platonica, fata de Divinitate! – de acord, dar cum Doamne iarta-ma explici tu dragostea romantica? Ma depaseste). Cum spuneam, daca iubirea e de mai multe feluri, fericirea e la fel.
Fericita sunt cand iau o nota mare. Sau e doar o stare de multumire si satisfactie personala?
Fericita sunt ca a venit primavera. Sau asta e o stare de bine?
Fericita sunt ca a castigat Canada medalia de aur la hockey. Sau aste e doar o stare de satisfactie?
Probabil nu am reusit decat sa imi pun alta intrebare.
Ce e fericirea?
Desi e evident ca exista mai multe categorii, atat ale iubirii cat si ale fericirii, nu as pune semn de egalitate intre ele. Pe cat de bine se pot include, pe atat de bine se pot exclude.
E.g: El o iubeste. Ea nu il iubeste. Deci, el nu e fericit (sentimental vorbind).
E.g*: Ei se iubesc. Ei sunt fericiti (din nou, sentimental vorbind).
In ambele situatii pot fi sau nu fericiti pe alte planuri. Si? Inseamna asta fericire deplina? NU!

Du-te pe wiki, “insert” love. Si o sa vezi “Definitions”.
Oamenii astia sunt cucu, pe cuvant. Dar presupun ca frustrarea mea in ceea ce priveste ignoranta lor la adresa “iubirii” nu o sa schimbe cu nimic, nici pagina de web, nici dorinta lor de a ne ajuta a aprofunda acest subiect complicat al “iubirii” prin definitii imbecile rezultate in urma studiilor.
Iubirea e ceva mult prea firav. E tot ce pot spune. Iar ei.. o terfelesc cum au chef, dand explicatii stupide la ceea ce simt eu. Cum pot ei sa explice ce simt eu, daca nici eu nu pot?!

Mi-e frica sa dau un search despre fericire. Asa ca ma opresc.
Punct!

Sufletul unei curve.

2010-03-07T21:25:00.003-05:00

Danseaza in cercurile de fum agresiv conturate de mintea lui bolnava care nu vedea in ea decat un simbol al placerii si al pasiunii animalice de care se descarca in fiecare noapte, mereu mai insetat.
“Nu mai pot!
Nu imi pasa! Esti aici pentru ca vreau eu, imi place mie si eu pot! POT sa te am cand VREAU pentru ca asa IMI PLACE MIE!
Ti-am zis de atatea ori sa nu mai sufli fumul spre mine! Ce crezi ca sunt eu?”
Ii taie vorba brusc.
“Nimic iubito, eu nu cred ca esti ceva sau cineva. Esti ceea ce esti fara sa cred eu ca esti si te tratez ca atare.”
Rasul lui puternic invadeaza linistea incaperii, in timp ce ea strange din dinti, adunandu-si lacrimile din coltul ochiului.
“Razi tu razi, dar sa stii ca intr-o zi nu o sa ma mai gasesti!
Eh haide, ti-am mai spus! Nu ma ameninta! Iei totul mult prea personal.
Adica eu ma dedic intru-totul tie si tu.. arrrghhhh.. personal?!?!?!
Nu, nu! Sa nu complicam lucrurile. E mult mai simplu decat atat. Eu iti ofer bani, tu-mi oferi placere. Trup iubito, asta imi oferi! Dezbraca-te! Vreau sa te vad iar!”
Dar ea nu-l mai asculta.
Isi ia blugii, bluza si haina lunga ce ii acoperi tot ce inseamna urme murdare, semne si cicatrici lasate de timp si de barbatii ce au intrat in viata ei seara si.. au iesit dimineata.
Avea ceva. Aventurile ei nocturne nu o impiedicau sa duca o viata normala, timida, izolata, salbatica ar spune unii. Parul negru, lung si ondulat, ochii de un verde crud, privirea-i timida.. toate ii dadeau aspect de papusica incapabila de a face rau cuiva sau cu atat mai putin .. ei. Cine ar fi crezut ca se vindea, oferind placeri “scumpe” asa ziselor “animale de pe langa casa omului”?
“Unde pleci? Intoarce-te! Ce faci!?
Imi pare rau. Programul s-a incheiat.
Dar nici nu..
M-ai platit sa prestez pana la ora 2:00 AM. E 2:01 AM. Ne mai vedem!”
Usa trantita il zbuciuma pe barbatul ramas pe jumatate gol in mijlocul camerei. Este pentru prima oara cand o femeie ii inchide gura si il lasa… asa! Este pentru prima oara cand ea…
.. se plimba in nestire pe strazi. Se opreste in fata unei balti cu intentia de a o ocoli. Se loveste de propria-i imagine pe care nu o mai recunoaste. Nu e cea care iesea din camera unul barbat mai bogata material, dar din ce in ce mai mult fara niciun fel de valoare morala.
Nu ocoleste balta. Sare, sare! Poate o curate de tot! Dar apa e murdara. Isi pune ultimele sperante in ploaia torentiala ce cadea in tropote asurzitoare.
Si fuge! Fuge, vrea sa ajunga in locul unde era inainte de… primul.
“Poti porni oricand vrei, dar nu te mai poti intoarce vreodata!” – cuvintele astea o ingrozesc.
“Voi.. va vindeti trupul, nu sufletul! Ce-ai facut?”
Iti vinzi trupul, le pierzi pe amandoua. Iti rascumperi trupul, sufletul e de negasit. Iti vinzi sufletul, te pierzi de tot, nefiind capabila de a mai cere ceva inapoi.
Cu prima farama de neatentie, isi trage ultima rasuflare pe sinele de tren.
Sufletul ce si-a oferit trupul in shimbul unei firimituri de iubire neimpartasita e acum.. in alta parte.
In urma ei.. au ramas sutele de picturi ale omului care, obsedat de ea, a ajuns in pragul nebuniei odata cu pierderea ei.
Orgoliul lui a impins-o sa zboare, sa se elibereze, sa fuga si sa uite de ce a fost.
Ogoliul lui a impiedicat-o sa traiasca frumos.. iubirea pe care si-o intruchipase in animalul din el.

Judas.

2010-02-28T17:36:00.000-05:00

Bucuresti, Februarie 26, 2010

Draga C.,

Ultimul semn pe care l-am primit de la tine a fost pe 13 Ianuarie si ti-am raspuns, tocmai pentru ca apreciez.
Dar spune-mi tu, ce puteam sa fac?
Sa am pretentia sa vorbesti cu mine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?
Nu stiu ce impresie ai tu, dar nici mie nu mi-a fost atat de usor... ma stiam cu musca pe caciula si mi-era greu sa fac eu primul pas.
Imi doresc sa te aud; mi-e dor de vremurile bune.
Pentru atunci cand o sa vrei sa vorbesti cu mine... eu sunt aici oricand! :)

C.

Toronto, Februarie 28, 2010

C.,

Eu nu incep cu “Draca C.,” pentru ca.. nu meriti.
Sunt agresiva, stiu. Am fost criticata pentru agresivitatea de care dau dovada cand vorbesc cu tine. Ma rog ipotetic vorbind. Nu te-am mai auzit, nu te-am mai vazut, nu ti-am mai vorbit de mult timp..
Dar, necunoscandu-i pe cei care ma critica, iti spun raspicat: Nu imi pasa!
Ce puteai sa faci? Sa eviti!
Ce impresie am eu? Stii deja! :)
Ti-era greu sa faci primul pas? Nu era mai usor sa nu faci un ultim pas? :)
Iti doresti sa ma auzi? Dar cand ma auzeai, de ce nu ai stiut sa apreciezi?
Ce am trait eu alaturi de tine, a fost o minciuna. Ce ai trait tu alaturi de mine, nu. Te cred ca ti-e dor de vremurile bune. :) Mi-e dor, dar de ce mi-e fi dor de o.. minciuna?
Cand am vrut sa vorbesc cu tine, mi-ai intors spatele… eu am fost aici mereu!

C.

“After we'd been through so much, how could you let me down?
Down, you let me down!”

Leapsa de Februarie.

2010-02-28T00:48:00.002-05:00

The A to Z Survey

1. A is for Age:
Twenty.

2. B is for Beer of choice:
I don’t really know.

3. C is for Career right now:
I’m a student.

4. D is for your Dog's name:
No dogs.

5. E is for Essential item you use every day:

Cream, make-up, pencil, iPod [:X], cellphone.

6. F is for Favorite TV show at the moment:
No clue.

7. G is for favorite Game:
Rummy?!

8. H is for Home town:
Slatina.

9. I is for Instruments you play:
Guitar, but just a bit.

10. J is for favorite Juice:
Pomegranate.

11. K is for whose butt you'd like to Kick:
Too many. [:d]

12. L is for Last place you ate:
Home.

13. M is for Marriage:
Huh? [:D]

14. N is for your full Name:
Claudia Maria Diaconescu.

15. O is for Overnight hospital stays:
4 days I think.

16. P is for People you were with today:
Family.

17. Q is for Quote:
“Happiness is not a destination, but a way of living.”

18. R is for biggest Regret:
Eh..

19. S is for Status:
[_]

20. T is for Time you woke up today:
Uh, 1:15 PM. [:D]

21. U is for Underwear you have on now:
Lol! Cute underwear [:D]

22. V is for Vegetable you love:
Broccoli.

23. W is for Worst habit:
I talk too much.

24. X is for X-rays you've had:
Lungs, teeth.

25. Y is for Yummy food you ate today:
Eggplant salad. [:D]

26. Z is for the Zodiac sign:
Sagittarius

My life according to Kelly Clarkson.

2010-02-20T03:03:00.000-05:00

Using only song names from ONE ARTIST or GROUP, cleverly answer these questions. You can't use the band I used. Try not to repeat a song title. It's a lot harder than you think! Repost as "my life according to (band name)"

Pick your Artist:
Kelly Clarkson.

Are you a male or female:
Miss independent.

Describe yourself:
Beautiful disaster.

How do you feel:
Haunted. [:d]

Describe where you currently live:
Behind these hazel eyes.

If you could go anywhere, where would you go?
Walk away.

Your favorite form of transportation?
Just missed the train.

Your best friend?
Judas.

You and your best friend are:
Already gone.

What's the weather like:
Sober.

Favorite time of day:
Anytime.

If your life was a TV show what would it be called?
Never again.

What is life to you:
Some kind of a miracle.

Your relationship:
You found me./ My life would suck without you. [:d:d]

Your fear:
You thought wrong.

What is the best advice you have to give:
Breakaway.

Thought for the Day:
Thankful./ Can I have a kiss? [:d]

My motto:
Don’t waste your time.

Crima.

2010-02-18T02:44:00.000-05:00

El se prapadeste in interior. Si tot ce raman sunt o usa trantita, un pahar gol ca singurul semn al izului de alcool, amintirile inchise in afara peretilor, radioul ca singura alinare a lui si.. ziua de ieri.

"N-am avut putere sa opresc radioul.
M-as fi simtit atat de singur, atat de singur, femeie!
Te-am vazut azi. Pe un ecran mare. Nu imi venea a crede.
Buimac.. m-am uitat in ochii tai; desi nu ma vedeai.
Te crezi prea mica. Dar azi .. o lume intreaga te-a vazut. Desi poate cu alti ochi decat mine.
E ultima oara cand iti mai vorbesc. Promit.
Lasa-ma sa te privesc. Vreau sa-ti pastrez ochii in amintiri.
Lasa-ma sa te sarut. Nu vreau sa-ti uit gustul.
Stiu ca o sa pleci iar. De fapt, nici nu te-ai intors. Treci mereu pe langa mine. Nu ma mai cunosti.
Te vad atat de des.
Ce a ramas din noi?
Noi?
Plec! Doar daca pleci cu mine. Pleaca tu si plec si eu.
Nu! Nu! Esti inca aici.
Saptamana trecuta te-am zarit la semafor.
Te-am vazut ieri. Il tineai de mana. V-am urmarit. Radeai. Pareai fericita. M-ai uitat.
Azi pareai trista. Am incercat sa ma apropii, dar te-ai speriat.
Acum te vad iar. Aceeasi straina de azi si de ieri.
Esti inca prezenta. In ea.. si in ea; in toate.
Sa fii tu ca ele? Ar fi pacat! Sau ele ca tine? La fel!
Toate.. la fel!
Fara pic de orgoliu, ma plec in fata ta.
Ma doboara amintirile. Ma sufoc. Si tu nu ma ajuti deloc. De ce te tot intorci?
E ultima oara cand ma mai vezi. Pentru ca e ultima oara cand exist.
Nu vreau sa te mai ating pentru ca nu mai simt nimic.
Am uitat de mirosul tau. Lasa-ma singur.
Lasa paharul acolo! Nu mai atinge nimic!
Pleaca. Locul asta nu te stie. Pleaca, inainte sa iti lasi amprenta.
Lasa radioul pornit. Nu vreau sa fiu asa singur, femeie!
Inchide usa. Nu vreau ca vantul sa imi adie gandul catre tine. Nu vreau ca ploaia sa-mi aduca mirosul tau. Nu vreau ca soarele sa topeasca-n fata-mi surasul tau sau ..vocea ta sa spulbere linistea noptii. Nu vreau sa iti zaresc privirea cristalina in ea, mereu o alta ea.
Urasc marea din cauza ta. Semanati atat de bine. Nu vreau sa o mai vad. Stiu ca m-ar intreba de tine.
Tranteste usa. E tot ce vreau sa aud in urma ta! Tot ce vreau sa ramana in urma ta e usa aia inchisa! La dracu’!
Ahhh.. iarasi sunetul ala sacadat.
Ai inchis demult!
Ce prost sunt! Cat te iubesc, femeie!
O sa dorm! O sa dorm pana ziua de ieri va fi azi! E inca ieri, pentru ca nu am dormit! Da!
Esti aici! Te-ai intors! Sunt obosit. Aseaza-te langa mine."

Receptorul cade sub greutatea furiei. Lacrimile ard podeaua. O tine in brate. Cu un ultim zambet adoarme alaturi de ea. Un zgomot ciudat, niste voci slabe, imprejurari necunoscute si cauze nedetermintate aduc totul la tacere. Radioul s-a oprit si paharul zace in mii de parti. Ieri e acum pentru totdeauna.
Pentru ca ieri a fost ultima oara cand au existat.

In seara asta vreau sa plang.

2010-02-16T23:51:00.000-05:00

Era chiar aici
.. si..
nu conta nimic.
Ieri
.. erau..
prea multa durere
.. si..
prea multe de iertat.
Ajuta-ma sa-mi amintesc.
Azi. Azi era.
As fi fost mai bine
..daca..
iti aminteai.
Eram mai puternica
.. sau..
mai bine eram un lemn uscat, decat copacul doborat;
.. dar..
incapatanata si impulsiva, n-am reusit sa gasesc echilibrul.
Sau poate trebuie sa fiu mai generoasa.
..dar..
generozitatea se calculeaza in cifre.
Inca sunt egoísta
..sau..
doar precauta.
Mi-e teama; egoismul nu are loc aici.
Mi-e frica.
Nu vad unde gresesc..
si..
..mi-e rusine.
In seara asta vreau sa plang.
.. si plang!
De ce se intampla totul.. asa?
Pentru ca asa a fost sa fie.

“Copila, destinul iti e scris. Tu asteapta sa il traiesti!”

Ultimul fum.

2010-02-10T03:09:00.003-05:00

Traieste. O miniciuna adevarata.
Priveste. In jur, prin ei. Si-aduce aminte.
“Ce frumos era cand zambeam pentru cel mai marunt lucru, dar care ma facea fericita. Si dura. Cu cat era mai marunt, cu atat era mai puternic si mai semnificativ.”
Se gandeste. Ce frumos era cand iubea.
“Am iubit?”
A uitat.
Un el si o ea. El, geaca albastra si caciula mov. Ea, geaca verde si caciula albastra. O tine protector de brat, se apropie, o asculta, o saruta gentil pe frunte. Rad!
Unul dintre cele mai indepartate sentimente. Inca unul de fapt!
“Am ras vreodata?”
A uitat.
“Ce bine le sta impreuna!”
Zambeste. Involuntar, prima oara dupa mult timp, cu o sinceritate dureroasa.
Frana brusca o trezeste din simtiri. Copilul de mai devreme a uitat tot. Copilul? Care copil?

Merge agale!
-Nu te supara..
Ii intinde bricheta fara a-l lasa sa termine.
Privirea confuza determina dreptul la replica.
-Ai tigara intre degete. Neaprinsa. Pentru ce altceva puteai sa intri in vorba cu mine?
Nu il priveste. El pleaca fara niciun alt cuvant.

Ii vede. Nu ii aude, nu le citeste pe buze. Dar zambetele sunt suficiente.
Tentata pe moment sa mearga in urma lor, se razgandeste. Ii priveste pana dispar din campul ei vizual.
Copila se intoarce. S-a simtit urmarita. Dar asta nu o impiedica sa nu o mai priveasca. Asa era si ea: nepasatoare, dar fricoasa din cale-afara.

Nici macar un robot nu ar lua notite mai repede ca ea. Orice miscare ii e mecanica.
O alta poza, asemenea celei de mai devreme. Inainte sa o intrebe ceva, copila scoate bricheta din buzunar si i-o intinde, zambind.
-Multumesc! – o priveste insistent fara a se simti jenata de faptul ca o face sa se simta neconfortabil.
-Aveam si eu o caciula ca a ta! Verde! – ii ofera o explicatie putin ruginita. “Si un zambet ca al tau pe buzele astea ce n-au gustat fericire mult timp.. si lumina in ochii astia de robot; si lanturile inimii imi erau bine unse, probabil ca ale tale.. nu scartaiau, nu erau stricate, nu picau!” – isi spune in sinea ei.
Copila nu spune nimic; ar parea o nebuna in ochii lor.

Prezenta copilei o marcheaza. Timp de cateva ore sta nemiscata urmarindu-i pe toti. Ii deseneaza miscarile, isi imagineaza ce ar putea spune, de ce rade. Fericirii nu ii pune semn de intrebare.
El ii ofera raspunsul inainte de a formula intrebarea. O soarbe din priviri. O saruta si nu ii da drumul.
Vorbesc, se bat razand, ii ignora pe toti ceilalti pentru un moment in doi.

Copila intelege ca e privita, se ridica si iese. In secunda urmatoare stateau fata in fata. Zambetul amabil ce i-a oferit “un foc” si ochii prietenosi ce rad in lumina, sunt acum reci, rai si cer o explicatie. Mainile ce dansau vesele in aer stau acum incrucisate intr-o imagine sobra ce nu o prinde deloc pe copila.
-Vreau sa fiu ca tine! Iar!
-Sau vrei sa fiu eu ca tine?
-Ce prostii vorbesti.. nu stii ce spui!
-Nu ai fost ca mine, dar traiai ca mine. Acum daca tu esti.. cum esti, sau altfel spus, cum nu esti, trebuie sa fiu si eu, nu?
-Doamne, ce fac?
-Iti pierzi timpul. – ii raspunde copila, foarte sincer si cu parere de rau.
-Nu stiu daca aveam altceva mai bun de facut acum.
-Nu, nu acum. Iti pierzi timpul in general.
-Cum de stii?
-Am facut si eu asta. Imi pare rau, dar nu te pot ajuta. Degeaba iti ofer eu o zi cu imprumut, daca tu un ai cerut-o. Degeaba iti zambesc, daca tu nu simti nimic. Cum de altfel, degeaba rad, daca tu nu auzi. De ce sa vorbesc, daca tu nu intelegi?
O priveste tacuta, ceea ce ii ofera copilei posibilitatea de a continua. Isi aprinde o tigara.
-Asta e ultima. Zile cu imprumut am luat si eu, pentru ca am vrut, am cerut si mi-au fost oferite. De zambit am zambit pentru ca mi-au fost oferite zambete si am vrut sa le simt. Nu am inteles din prima, dar am ascultat. Timpul m-a ajutat sa inteleg. Pe tine nici timpul nu te mai poate ajuta. Tu un mai existi ca om, ca sa nu mai vorbim de suflet. Altfel cum iti explici faptul ca doar eu te vad si aud?
-Asta pentru ca vrei.. si mai devreme…
-El nu te-a auzit. De ce crezi ca a plecat fara sa zica vreun cuvant? Nu ma ai. Nu mai existi. Asa ca, te rog, nu imi oferi zambetul ala plin de satisfactie. Ma pot lipsi de el.
Ultimul fum o invaluie pe cea din fata ei, iar chistocul cade fara suflare.
-Esti cam agresiva pentru o copila.
Fara un alt cuvant, copila se intoarce la masa.
-Cu cine vorbeai?
-Cu.. Nimeni.
Intoarce privirea catre locul in care zacea ultimul muc de tigara.
Zambeste. “Cine ar sta de nebun in frig?”
-Nu era Nimeni acolo.

Monolog.

2010-02-08T00:43:00.002-05:00

Cei patru pereti care au acoperit-o de nenumarate ori, o cuprind iarasi in brate. Au fost martorii lacrimilor ce au incalzit-o de atatea ori iarna trecuta, prietenii de suferinta, complici ai gandurilor ei; inca sunt cei ce ii vegheaza somnul.
“De ce nu ma observi?”
Apasa pe intrerupator. Lumina pala ii deranjeaza ochii obositi. O dor.
“De ce suntem doi straini cand.. totul e asa puternic?
Revino-ti!
Ce se intampla cu tine? Tu nu esti asa. Daca nu mai simti nimic pentru mine, spune-mi. Sunt aici! Te uiti peste umarul meu cand ma saruti, privesti prin mine cand vorbesti cu mine. Spune-mi ce inseamna asta? Incerc sa spun “adio”, dar nu pot.
Lumea asta e o miniciuna si o simt.
Mai ai timp sa intelegi ce am sa iti spun? Cat rau poti sa imi faci..
Ma prindeai cand incercam sa zbor si cadeam fara aripi; …si ti-am lasat in grija sufletul meu.
Acum vii si spulberi tot.
Sunt prinsa in lantul minciunilor tale, in visul cuvintelor si dorinta pormisiunilor. M-ai ingenunchiat. Mi-ai spus ca nu vei pleca vreodata. Ma priveai in ochi si stiai ca imi spui doar minciuni.
Asta e viata mea. Te urmaresc zilnic. Te-ai nascut pentru a pleca de langa mine. Mereu fugi. Si atunci? De ce mai suntem impreuna?
Iti caut privirea, urmaresc un vis ce se spulbera in zori. Poate intr-o dimineata, in zori, odata cu visul, se va spulbera si imaginea ta.
Pari a merge mai departe asa usor.. ce am facut?”
Tresare.
“Sterge-ti ochii. Usuca lacrimile. Lasa-i liberi. Ridica-te si incearca sa gasesti un zambet; o sa intalnesti altceva..; incearca sa spui “adio”; zboara, du-te!”
O alta privire rece esueaza. Nu stie ce inseamna ura, indiferenta, ratiunea, puterea.
Aceeasi imagine reflectata in oglinda ciobita, acelasi zambet speriat, aceleasi lacrimi senine.. aceeasi lipsa de curaj.
“Dar nu pot sa plec.”
Se tareste spre usa.
Trupul usor cade sub greutatea viselor neimplinite. Ii e blonav de el.
E dimineata. E timpul ca el sa plece. De-ar mai sta macar o zi…
Il saruta de bun ramas si il strange in brate pentru ultima oara.
Brusc, lacrimile curg pe obrajii amandurora. Amandoi stiu ca lacrimile lui sunt o alta minciuna.
Dar pana diseara ea va uita de “ultima oara”.
Ratiunea se afla inca sub semnul sclaviei. Sufletul dicteaza, ea executa.
“Mi-e teama. Cred ca am nevoie de tine.
Nu-ti simt minciunile.Traiesc pentru ca inca le respir.”
Din nou isi urmareste visul in inchisoarea iubirii pe care o simte.
“Pana cand??!”

Scrisoare.

2010-02-06T23:22:00.000-05:00

“Draga S.,

“Orice s-ar intampla, vom fi mereu unul langa altul!”
N-am plecat de langa tine. Poate am plecat amandoi .. pe aceeasi directie, in sensuri opuse.
Nu! Nu! Nu am spus ca impreuna o sa fim mereu? Nu esti tu prietenul meu cel mai bun? Ce e cu tine? Te distrugi si dai vina pe cine? Pe tine! De ce?
Si cu mine ce ai?
Imi cauti vina acolo unde nu exista.
Timpul nu a fost acelasi. Si nu e acelasi; si nu va mai fi vreodata. Mereu va fi altceva. Si nici in favoarea noastra nu e. Stii.. doar am vorbit de atatea ori despre el, noi, tu, eu.
Atatea cuvinte.. aruncate in nestire?
Mi-ai fost alaturi..la bine si mai ales cand plangeam si cadeam; ma ridicai cu o gluma, o vorba buna, orice lucru ce imi aducea zambetul pe buze si stiai.. si nu ma vedeai, dar stiai. Nu te-am mintit.
Nu am facut prea multe pentru tine. Am incercat sa te ascult. Nu prea stiu sa ofer sfaturi. La ce bun, daca eu am continuat pe un drum “du-te, vino”? Dar oricand ai putut conta pe mine. Si, la naiba! Inca poti face asta.
Nu trebuie sa imi ceri voie sa vorbesti cu mine. Tu scrie-mi; voi vedea! Lasa ideile alea tampite la o parte. Iti voi raspunde. Doar pentru ca nu sunt aici la momentul care trebuie, nu inseamna ca nu sunt acolo! Cu tine!
Vreau sa te vad zambind, sa urli de fericire. Mi-ar placea sa am umorul tau.
Mi-e dor de tine.
Vrei sa fugi? Unde?
Vrei sa te izolezi? De ce?
Crezi ca nu te descurci?
Te lasi doborat de sentimente? De suflet?
Fii rational! Sau cauta echilibrul ala de care ii vorbeai Micului Strain. Da dovada ca poti face fata.
Ridica privirea si mergi inainte.
Arunca jocurile. Sparge sticlele de bere. Deschide sertarul si arunca si aia 10 lei pe geam. Citesti din nou fraza, nu? Stiu, stiu ca sunt ultimii tai bani; ultimii 10 lei.. ultimul joint aruncat pe geam.
Plangi daca vrei sa plangi, dar ridica-te! Nu s-a sfarsit nimic, asa ca nu sari cu cuvinte grele! Nu te vor apara de mine! Si .. de ce te-ai apara de mine? Nu iti vreau raul.
Nu ai crezut intr-o falsa prietenie. Sunt aici; la fel de orgolioasa.
Nu te pot ajuta sa zbori, dar nu arde poza! Nu lasa scrumul sa ne intre in ochi. Nu vreau fumul sa se piarda in bataia vantului.
Cand te simti in stare sa vorbesti cu mine, cand ti-ai limpezit gandurile, cand realizezi ca inca sunt aici.. bate-mi la usa!

Mi-e dor de tine,
C.”

Cu lacrimi in ochi si orgoliul curgandu-i in vene, impatureste foaia A4 si.. o pune in sertar.

Suflet V.S. Ratiune.

2010-02-01T02:30:00.003-05:00

S: As vrea sa ma intalnesc cu Ea.
R: Cine-i Ea?
S: Nu stiu!
R: Pai si cum vei sti ca te-ai intalnit cu persoana potrivita?
S: O sa simt!
R: Dar stii cum arata?
S: E.. draguta, simpla, cu ochi curiosi si zambet senin, imposibil de sters.
R: De ce razi?
S: Pentru ca e impiedicata. E aiurita, cu capul in nori…
R: Si cum te va observa daca e asa cu capul in nori?
S: Se va impiedica de mine. E asa frumoasa…
R: Ai spus ca nu o cunosti.
S: Crede-ma. E un copil frumos.
R: Credeam ca ai depasit pragul de copil.
S: Niciodata. Am nevoie de un suflet tanar. Ea il are.
R: O vei tine de mana?
S: Ce intrebare e si asta? Din prima clipa. O vad pe strada, se impiedica de mine, o iau de mana. O singura atingere si nu ii mai dau drumul.
R: Ce faci daca se sperie?
S rade.
R: Daca incearca sa se desprinda, sa fuga?
S rade si mai tare.
R: Esti groaznic. De ce razi?
S: Nu stii ce spui. Asta nu se va intampla.
R: Cum de esti asa sigur pe tine?
S: Ea vrea acelasi lucru.
R: Esti nebun..
S: Da! Dupa Ea. DA!
R: Unde va veti intalni?
S: La metrou. Ba nu ca eu nu prea merg cu metroul.
R: Dar?
S: Poate la facultate. Sau.. nu! Nu mergem la acceeasi facultate.
R: De unde stii?
S: Daca eram la aceeasi facultate, nu ma mai intrebai acum unde o sa o vad prima oara, ci unde ne-am vazut prima oara. Ma rog.. poate pe strada. Nu! Nu. Cred ca la el acasa..
R: Aoleu! M-ai ametit de tot. Cine e el?
S: Un prieten.
R: Si deci o cunoaste..
S rade.
S: Habar nu am. Nu cred. Oricum nu conteaza.
R: Pai conteaza..
S: Va veni cu altcineva. Si asa o voi cunoaste.
R: Esti Mama Omida?
S: Nu trebuie sa fiu Mama Omida pentru a-mi urma destinul.
S: Hai nu te bloca. Te rog, continua. Imi place sa vorbesc despre ea.
R: Cum o cheama?
S: Urmeaza sa aflu!
R: Cati ani are?
S: Probabil suntem de o seama.
R: Ok! Imi poti spune ceva mai elocvent despre ea?
S: O iubesc!
R: Deja? Cum asa?
S: Nu intelegi nimic!
R: Explica-te.
S rade: Ai pus vreodata intrebarea “de ce?” fara sa primesti vreun raspuns?
R: De multe ori. Dar ce legatura are asta?
S: Stii de ce?
R: De ce?
S: Pentru ca m-ai intrebat pe mine. Ai pus vreodata aceeasi intrebare, dar la care ai primit raspunsul (nu ma intelege gresit) “de proasta!”?
R: Da..
S: De ce?
R: De ce..?
S: Pentru ca te-ai intrebat pe tine. Nu stiai ca eu, oricum as fi.. prost, naiv sau curva, insetat de iubire, cu dor de duca sau de stabilitate psihica si fizica, nu iti voi da niciodata, dar niciodata vreo explicatie? Pentru ca eu sunt un incapabil. Sunt mai prost decat tine, mai prost decat omul in sine. Stii cum e cand spui “ba ce prost e ala!”? Cand afirmi asta, adu-ti aminte ca exista ceva mai prost decat “ala”: sufletul!
R: Tu..
S: Da! Eu! Probabil acum astepti raspunsul la intrebarile “Deja? Cum asa?”.
R: Da..
S: Nu ai inteles nimic. Nu am niciun raspuns.
R: Nicio explicatie?
S: Chiar n-ai retinut nimic din ce ti-am zis mai devreme, nu? De ce mi-as pierde timpul explicand ceea ce NU poate fi explicat? De ce, cand tot am de facut e sa o iubesc?
R: Iubesti un suflet ce nu exista.
S: Iubesc un suflet ratacit, pierdut.
R: Atunci iti va fi si mai greu..
S: Ah, Doamne, dar cat poti sa gandesti!!!! E o provocare. Mi-a fost teama, am crezut ca nu pot face fata, dar e ceva ce e mult mai puternic decat mine.
R: Ce anume?
S: Habar nu am!
S, mai mult pentru sine: Acum tot ce trebuie e sa o fac pe ea sa creada.
R: In ce?
S: Poftim! Ce te bagi? In mine sa creada!! In Noi.
R: Cum?
S: Ma enervezi! Ce conteaza cum? Nu exista explicatii, nu intelegi? Nu le caut, nu ma intereseaza. Odata gasita vreo explicatie o sa dispara tot farmecul.
R: Orice lucru isi piere din farmec.
S: Acum chiar esti proasta! Iubirea nu e un lucru.
R: Stii multe despre iubire tu, nu?
S: Nu trebuie sa stiu prea multe pentru a o iubi.
R: Cu atitudinea asta.. o sa ramai singur, sa stii!
S: Huh? Nu stiu care din noi e mai singur. Nu stii sa te bucuri de nimic.
R: De parca..
S: Stii ce inseamna sa zambesti tamp doar pentru ca esti fericit? Nu! Pentru ca tu nu esti niciodata fericita. Tu esti precauta, mereu in priza, cu ochii deschisi, chiar si atunci cand dormi, mereu calculezi, analizezi, meditezi, premeditezi; esti suspicioasa, tafnoasa, lipsita de incredere, crezi ca le stii pe toate si ai dreptul sa te indoiesti de orice in jurul tau. Esti prea rece si..
R: Si?
S: Si lipsita de sentimente!!! Nimeni nu are nevoie de tine!
R: Si de tine cine..
S: Ahh, uite-o!!! Cat am asteptat-o!
R: ..are nevoie?
S: Ea!

2:24 AM.

2010-01-30T02:22:00.003-05:00

Ma placi. Mai mult decat atat, te-ai indragostit.
De mine, de timp, de o clipa in doi.
De soare si de momentele cu noi.
Mi-ai povestit cum s-a intamplat.

Schita.
Ma intorc si plec.
E clipa in care fac pe nebuna.
Am samanta de drac.
Zambesc triumfator.
Imi desenezi slabiciunea.

Ma cunosti.
Sarutul tau ma doboara. Imbratisarea ma salveaza.
In schimbul unui zambet te-am cunoscut. El te-a ridicat.
Pentru un sarut, m-ai cunoscut.
El mi te-a adus.
Ma inveti sa cresc.

Iti complic existenta, dar nu ma lasi. Iti dau batai de cap, dar nu renunti.
Fac numai tampenii, dar ai grija de mine.
Un inceput fara sfarsit. Dar eu stiam.
Orgoliul si incapatanarea ne-au legat. Eu nu ne dau drumul. Tu ma tii strans de mana.

Ea mi-a spus ca m-ai adus cu picioarele pe pamant. Si eu i-am raspuns ca de fapt m-ai ridicat din nou in lumea mea. Sus. Cu ratiunea sufletului si inima gandului.
Te-am intrebat daca vrei sa vii sa stai cu mine pe planeta mea.
Dar deja ajunsesei.
Ea m-a intrebat ce inseamna toate astea. I-am schitat ceva rapid. Nu stia despre ce e vorba. Am renuntat.

Pot sa rad. Visez.
Ochii-mi sunt dezgoliti de lumina. Lacrimile dor in prezenta ei. Fug, lasandu-i senini si veseli.
Ma inveti, ma ajuti, ma ridici. Imi zambesti.
Sunt libera!
Ma tachinezi. Traim.
Stiu ca nu ma crezi, dar esti groaznic!

E soare in ochii tai. Ti-am zis asta acum ceva timp.
Ai inceput sa razi.
Mi-ai spus ca iesi din joc.
Dar eu nu glumeam.
Am zambit. Urma sa te afunzi mai rau.
Nu realizai. Dar am stiut tot timpul.
Si ai jucat mai intens.
Asa cum mi-am dorit…
..jocul in care niciunul nu pierde.
Am pornit amandoi invingatori.

Te asteptam.
Bine-ai venit!

Dialog cu Timpul.

2010-01-25T23:54:00.002-05:00

Un lucru vechi de care s-a plictisit..
Te-a lasat pierduta in abis..
“Nu a mai avut ce sa faca cu dragostea mea..”
A aruncat-o undeva,
Ca pe o pereche veche de pantofi.
Desi l-am rugat doar sa o aseze intr-un loc cu multa lume.”
Dar.. si-a adus aminte de ea.
“M-a scos-o din cutia prafuita.
Si a suflat, dar eram invechita...imbatranita;
Intr-o incercare esuata de timp a implorat readucerea la viata.
Mi-a oferit o luna, un soare, promisiuni si lacrimi..
Mi-a vandut cuvinte si ganduri.. toate in schimbul meu.”
Dar ce? Sunteti la piata?
“Mi-a negociat sufletul.
Am acceptat pretul oferit. Mai tarziu aveam sa imi pierd valoare.. asa ma gandeam.”
Te-a refolosit.
A luat cu imprumut dragoste
Pana s-a plictisit..
“Sufletul meu a devenit maculatura.”
Pana cand?
“Pana cand am scris ultima fila a cartii.
Am fost capabila de a rezuma totul intr-un - Sfarsit -
Sufletul meu a ales sa plece. Cu ea.”
Cu cine?
“Inima. S-au dus in aglomeratie.
S-au plimbat prin locuri cu oameni multi.
Nu le placea singuratatea.
Au tot sperat ca ii va gasi (alt)cineva.”
Nu te gandeai ca ii putea lovi o masina?
“Nu aveam eu norocul asta.”
Tu?
“Daca mureau ei, nu mai stateai de vorba cu mine.”
Si trupul?
“A ramas singur.. ranit.
Din cauza durerii, chiar egoist.
Si-a dorit sa isi bata joc de ei la nesfarsit.”
De ce taci?
De ce zambesti?
“Eram naiva. Am crezut in povesti.”
Si acum?
“Am revenit la ceea ce odata iubeam.
Am deschis o alta carte.
Pagini noi, netrecute de vreme, nepatate de lacrimile noptilor nedormite sau de cafeaua amara a diminetilor ploioase. “
N-ai mai scris nimic de.. azi?! Atatea pagini lipsa.. nu inteleg.
“Volum fara sfarsit! Ai auzit de printi sa se indragosteasca de zmeoaice?”
Nu exista asemenea povesti.
“Shhh! Am scris noi una! Acum sunt din nou printesa!
Si am castelul meu!
Ei s-au intors la mine.
Pe ea o simt cum bate.
Lui ii simt caldura.”
Trupul?
“E vioi. Zburda si alearga!”
Faci notite zilnic. Nu ti-e teama?
“Deloc!”
Poate ramane in urma..
“Niciodata!”
Te citeste..
“Scriem impreuna!”
N-are nevoie de un semn de carte?
“Intotdeauna ramane la ziua de maine. Pagina goala, ce va scrisa maine.”
Totul pare mai usor cand ai imaginatie!
“E real!”
Dar daca..te raneste?
“Cineva a facut asta deja!”
Se joaca cu viata ta..?!
“Nu are cum!
El nu e expert in asa ceva!”

Funny, but not really. "It's complicated"

2010-01-25T00:37:00.002-05:00

Iti cumperi o cafea. Neagra, (doar) cu doua cuburi de zahar.
Te duci la biblioteca, imprumuti cartea, o xeroxezi. Se termina colile. N-ai timp sa ceri sa puna altele, n-ai timp nici sa mergi in alta parte, pentru ca acolo erau ocupate toate “masinariile”. Aveai timp doar cat sa mai xeroxezi cateva pagini. Putine iti mai trebuiau. Pleci, cu gandul ca.. “o sa ma intorc eu altadata!”
Mergi la clasa. Ecuatii diferentiale. “Interesant curs!” - iti spui. De fapt, stim cu totii ca il urasti. Deschizi cafeaua cumparata in urma cu 10 minute. Afli ca de fapt.. cafeaua neagra nu e doar neagra. E cu lapte. Nu iti place cafeau cu lapte, dar o bei, desi iti trece prin gand sa o duci inapoi.
Il rogi pe prof sa iti explice ceva. Dupa 5 minute de citit si recitit enuntul problemei iti spune: “Da, ce poti spune despre solutiile ecuatiei? Asta trebuie sa faci!”. Mi-a dat raspunsul, adica cerinta problemei. Dude, stiu ce am de facut, nu stiu cum sa fac!!!
E ok! Pleci mai departe. Cele trei autobuze au tinut cu tine. La fel si vremea.

Ianuarie 22, 2010.

Primavara.
Poate un pic exagerat, dar e asa frumos afara! Zambesti fara motiv. Sau poate cu motiv(e), dar e ceva prea intens.

Ianuarie 23, 2010.
Nu! Nu a fost ziua ta!
NU!
O zi adorabila. Rasete, zambete, pana si pass de doua ori mai ieftin.
Totul pana cand.. pentru o secunda imaginea dispare; din cauza vitezei si a faptului ca ti-a fugit imaginea pentru moment, te sperii si iti pierzi echilibrul. E ok, nu era prima oara. Prima oara in ultimii doi ani, da! Dar acum..
Din spate trei copilasi vin spre tine. Baiatul cel mare, de vreo 10 ani, vine si iti aduce betele. Se aseaza langa ceilalti doi (o fetita si un baietel de 6 ani). Stau toti trei jos si se uita speriati la tine.
“Esti ok?”
Te uiti la ei si schitezi un zambet fals pentru ca ii vedeai ca sunt ingrijorati desi nu te stiau.
“Sunt bine, multumesc! Duceti-va! Stati linistiti!”
“Esti bine?” – te intreaba cel care era cu tine la momentul ala.
“Da.. cred ca da!
Poti sa mergi?
Sper..!”
Te ridica si mergi cativa metri.
“Aaaa uite ma ca poti sa mergi!!” – iti spune razand.
Te opresti si cu o vocea grava ii spui..
“Nu, nu pot! Nu am control asupra piciorului!”
Ii dispare zambetul de pe buze si adopta aceeasi figura grava.
“Ok, ramai aici, ma duc jos sa le spun sa vina dupa tine. O secunda!”
Ti se parea o vesnicie.
Nu iti place sa te plangi, dar te-ai speriat.

Au urmat intrebari de genul: ce ai mancat dimineata?, ti-aduci aminte tot inainte de accident si dupa?, ti-aduci aminte cum ai ajuns aici?. Raspunsul referitor la masa de dimineata.. l-a facut pe cel ce te ajuta sa se uita la tine cam.. ciudat. “Umm.. sorry?!” Pe moment a crezut ca nu prea erai pe ale tale si ca intr-adevar te lovisei la cap desi ai spus CLAR ca NU.
Vroiai decat sa pleci.
Erai vioaie. Sareai intr-un picior.
“Fii mai responsabila!” – auzi dintr-o parte.
“Te doare?
Nu!
Minti!
Nu! Bine ma doare un pic! Dar imi trece. E doar un picior!
Da, asa e, mai ai altul!
Intr-adevar!”

“Hai nu chemi ambulanta? Ajungem si noi mai repede acasa!”

“Ce face? Cum ii e?
Pai, urla de durere pe aici.
Hey, uite un curcubeu!
Auzi, trebuie sa inchid; deja vede curcubee!”

“Eu opresc motorul!
Uita-te la ala!
Auzi, dar ce film vad aia din fata?
Nu stiu, ca nu vad pana acolo!
Hai ca ma duc sa iti iau niste zapada. Da-mi punga.”

Cele trei ore petrecute in traffic au fost.. umm.. groaznice?!

It wasn’t your day. Definitely NOT!
Ah si sa nu uitam de zgarietura din barba. E chiar amuzanta! De fapt, doar tie ti se pare amuzanta!

Acum stai cocotata in varful patului; nu ai voie sa te misti pentru ca sar toti din toate partile. Acum nu ti se mai pare amuzant. DELOC!
“Daca ai nevoie de ceva, spune-mi mie! NU AI VOIE SA TE RIDICI!
Dar pot sa merg singura..:-s
Eh poti, nu poti!!!”

Later edit: “Iar te ridicasi maaaa?????”

Doi zero.

2010-01-18T23:25:00.002-05:00

Regula #1: Stiu ca regulile sunt facute pentru a fi incalcate, dar nu uita sa iti pui centura de siguranta.

Regula #2: Stiu ca nu suporti legea, dar!!!!! Nu tine naveta de bere in masina, pe post de suport pentru fund.
Aviz Barbarului. Pardon Barbur-ului. De altfel, esti la a doua abatere. Sunt cu ochii pe tine.

Regula #3: Nu ii lasa cheile sora-tii, daca stii ca ajungi inaintea ei acasa!
Aviz lui Baiazid.

Regula #4: Nu incerca sa pasezi cheile dintr-o masina in alta, in mijlocul strazii. Ori tu nu le ai cu aruncatul ori eu cu prinsul.
Tind sa cred ca tu esti vinovata, domnisoara Pop.

Regula #5: Nu iti cere scuze (in mijlocul strazii) pentru ca m-ai lovit cu cheile. Nu avem timp de scuze. Nu acolo.
A doua atentionare domnisoare Pop. La a treia te taxez.

Regula #6: Jepy, nu porni masina cand usa e deschisa si eu incerc sa adun cheile de pe jos!
Prima!

Regula #7: Nu trece pe rosu mai ales cand politia e undeva.. in spate:
“Baa, era rosu!
N-am vazut!”
A doua!

Regula #8: Nu te/ne minti: “Urma sa se faca verde!” pentru ca stii ca nu e asa.
A treia! Te-ai ars!

Regula #9: Ganditorule, nu fa glume proaste prietenilor tai:
“G: Ba, politia!
J: Ce ma??
B: Ba termina ma glumele astea!”

Regula #10: Nu poza cu mainile prin locuri (aparent) ciudate de pe corpul vara-tii. Destul i-ati bagat la idei cand ati intrat amandoi in baie.

Regula #11: In baie nu se sta mai mult de o jumatate de ora. Daca depasesti limita, ori lumea uita de tine, ori intra la banuieli, ori se sperie. Niciuna din situatii nu iti e favorabila.
Aviz Ganditorului! Esti la a treia, dar te iert, nu degeaba mi-esti frate.

Regula #12: Nu te certa cu taica-to pe tema bauturii. Oricum nu o sa te creada cand ii vei spune ca de fapt mama ta “ii fura” JB-ul si nu tu.
Pointless.

Regula #13: Nu arunca sticle de bere la vecinul de jos. Sau daca totusi o faci, incearca sa eviti masa aia care e de sticla. Daca totusi nu poti.. just enjoy the sound!
Aviz.. Nadiei Comaneci?! (Pentru detalii ask Baiazid!)

Regula #14: Pentru a functiona timer-ul camerei, indicat este sa selectezi optiunea “de facut poze” si nu optiunea “de inregistrat”. Ma rog, puteti sa incercati, dar va garantez ca NU merge.
Noi stim! La fel si domnisoara Pop, nu-i asa?
A treia!

Regula #14'(prim): Este absolut inutil sa filmezi timp de un minut. Asta nu inseamna ca faci poza.
Daca tot nu intelegi, reciteste Regula #13, domnisoara Pop.
A patra! Il depasesti cu mandrie pe Jepy.

Regula #15: Nu parca masina in garaj daca nu mai ai cum sa intri pentru ca nu ai cheie.
Si totusi cum ai intrat sa parchezi masina?
1. Lipsa cheii.
2. Lipsa G2-ului. Baiazid, am eu senzatia sau te cam certi cu legea?

Regula #16: Nu mai dormiti cu usa deschisa! Prietenii vostri parsivi v-au facut poze pentru a se amuza pe seama voastra.
Acum intre noi fie vorba, erai funny alaturi de Baiazid, domnisoara Pop!

Regula #17: La usa se bate si doar cand auzi “Da, intra!”, intri. Daca auzi doar “Da!” e indicat sa stai in banca ta. Sau poti incerca sa intri, dar vei fi dat afara.
Aviz lui DJ_Myrazz!

Regula #18: Nu suna sa renunti la taxiul pe care l-a comandat Kadin, pentru ca vrei sa mergi cu masina care e in garajul de la care nu ai cheie. Va trebui sa mai dai un alt telefon… sa chemi un alt taxi.
Tu sa dai telefonul; Kadin nu mai e asa binevoitoare ca si prima data.

Regula #19: Nu le spune alor tai ca nu dormi acasa. Risti “sa puna mama zavorul” si sa nu ai cum sa intri in casa.. la 5 dimineata cand te razgandesti si vrei de fapt sa dormi ca un prunc in patutul tau.

Regula #20: DJ_Myrazz, nu o uita pe Lili!

Introducere.
Totul a inceput.. vineri.

Cuprins.
:D

Incheiere.
Si sambata s-a terminat.

Abstract.

2010-01-16T02:30:00.002-05:00

Te-a vazut in negura noptii si ti-a desenat trupul in lumina pala a lunii.
O asteptai , dar nu i-ai spus nimic.. despre tine.
Poate pentru ca nu era singura. Ai simtit stelele in urma ei.
A mirosit o raza de soare dimineata.
S-a lasat curatata de ploaia rece, cateva ore mai tarziu.
S-a simtit altfel. E alta.
“Si simt ca..”
Shhh! N-ai voie.

Un zambet curat si o zi senina.
Inimile cu portile grele, sunt larg deschise.
O clipa infinita conturata de frigul ce strapunge si cel mai puternic trup.
E un frig alb, acoperit usor de o caldura multicolora.
E apa aia cristalina care sterge orice urma.. de..
“.. am uitat!” – spui amuzata.

Nu sunt lacrimile in care te innecai intr-un act sinucigas.
Si nici tacerea innegurata ce te izola. Si-a schimbat culoarea.
Nu-i un vis dus de vant facut praf odata cu cresterea vitezei; si nici un val de sentimente ce da inapoi precum refluxul.
Nu sunt cuvintele grele ce apasa cu forta lasand rani sangerande.
Ai pierdut mult. Nu credeau intr-o recuperare a ta, pierzandu-si si ultima urma de speranta.
Transfuzia aia ti-a salvat viata.
Nu mai esti omuletzul ala vechi.
Totul arata asta.
Totul era premeditat si refuzai a crede.
Precautia si esecul. Sau esecul precautiei.

Ai iesit de sub control.
Nu uita sa respiri incet.
Nu mai poti vorbi.
Pentru tine vorbesc ochii.
Nu cuvinte mari.
Buzele gesticuleaza.
Gesturi simple.
Trupul iti danseaza in desene abstracte.
Cu un creion proaspat ascutit.

“Citeste-ma!"

Sentimente.

2010-01-13T01:37:00.001-05:00

Mai stiti? Tu?
Dar tu?
Voi.. voi mai stiti?
V-aduceti aminte cand..?

Totul e amintire…
De tine mi-e dor.
Pe tine te urasc.
Iar pe tine te port cu mine in gand!
Nu, nu te voi uita!
Betia de la 7 dimineata!
Un acord de chitara.
Niste voci.. false.
Un rasarit ca niciunul altul.
De voi mi-e dor!
Noptile in parc si fumul de tigara.
Jocurile si glumele haioase pentru unii, proaste pentru cei luati peste picior.
Familia!
Colindele. Banii si muzeul.
Pozele. Marea si muntele.
Noi toti! Chiulul. Laptele gros si Avioanele.
Certurile. Clubul abonatilor la 2 si la 3.
Bradul ala mic si “Ticiref Nuicarc”!
Dar..
Pe tine nu vreau sa te mai vad!
Am fost plina de praf, pe alocuri presarata cu ura.
M-am imbracat. Insa ranile nu le-am putut acoperi.
Dar n-am uitat.
Du-te!
Lasa-le sa se cicatrizeze.
Nu mai vreau nimic!
Am totul acum!
Pe tine te iubesc!
Si pe tine! Si tin enorm la ceea ce ne leaga!
Ahhh, iubesc poza asta!
Copilita fara minte, nebuna dupa alb, linistita de rosul ala aprins, acum verde!
Vino! Dar fara el! Si nu o lua nici pe ea.
Cum?
Nu.
Nu imi pasa.

De ce sunteti?
Ocupati locurile degeaba!
Cum sunteti?
Rai! Da!
Sau cum ati fost?
Perfizi!
De ce nu va mai pot atinge?
Nu v-am atins niciodata.
V-am avut vreodata?
Am fost prea naiva.
V-am cunoscut vreodata?
Pe dracu’!
Ati fost voi langa mine?
Cu un scop!
Cine sunteti???
Voi..
..ati venit.. si ati plecat.. sau ati ramas.
Daca ati venit si ati ramas, e cazul sa plecati.
Cine?
Tu..pentru ca de tine nu mi-e dor. Ai lasat mult praf si ura in urma ta.
Si.. ah..
.. inca mai esti?
N-am pentru ce sa te iert. Datorita tie, acum un imi mai pasa de nimic. Datorita tie sunt MAI puternica.
Si totusi mi-as dori sa ma mai pot bucura de orice.. fara sa fiu precauta. Precautia nu face decat sa imi ia un pic din bucuria de a trai fiecare moment, desi il fructific la maxim.
Datorita TIE nu sunt asa! ACUM! Astept momentul ala.
Pentru ca DA! Cred din nou :) Dar nu datorita prezentei tale.
Du-te! Du-te acum!
Si tu sa pleci! Acum esti in alt loc. Probabil iti e mai bine. Cine s-ar fi gandit ca te voi pierde? Ca ma vei pierde? Ca ne vom.. pierde? Prin ce momente am trecut. Nu te voi mai vedea. Dar nu mi-e dor de tine. Odihneste-te in pace!
Da!
Voi plecati!

Restul sunteti ai mei!

Tu. Tie iti simt lipsa; imbratisarea pe care nu mi-ai dat-o niciodata sau vorbele bune pe care nu le-am auzit niciodata. Poate ne vom revedea intr-o zi.

Si .. Tu!!!
Tu ramai aici!
TU ramai cu mine!!

8.

2010-01-10T04:28:00.008-05:00

Atunci..

Mai crezi in trecut?
Nu. De ce ma pui sa fac asta? Aici sunt doar eu. Nu te mai caut.. Nu vreau sa te am aproape.Nu voi afla vreodata ce ne-a legat sau ce ne-a despartit. Am uitat ce a ramas din noi. Nimic.
Te iubesc!
Nu!
Ba da si stii asta! De ce..
Nu ai dreptul sa mai pui intrebari.
Te-ai schimbat!
Adevarat! Ti-am spus.. si nu m-ai crezut.
Erai altfel..cand m-am indragostit de tine.
Vezi? De asta ti-am zis ca nu, tu nu ma iubesti. Tu nu stii sa ma iubesti!
Ba da..
Tocmai ai spus ca m-am schimbat. Iubeai ce eram eu. Ai vrut sa ma schimb. Am facut-o. Nici acum ca am ajuns sa fiu ce iti doreai nu e bine? Stai linistit. Nu trebuie. Nu imi pasa.
Acum nu iti mai pasa?
Acum nu imi mai pasa!!
Putem sa incercam sa..
Pentru a cata oara? Te-am pierdut de atatea ori, mi-am dorit nebuneste sa ne ragasim, dar acum eu nu te mai astept!
Ma mai iubesti?
Te-am iubit!
Deci nu ma mai iubesti?
Te-am iubit!!
Am crezu ca..
Te urasc! Stiam ca vei veni inapoi. Stiai ca in momentul ala te voi uri.
Cum ramane cu noi doi?
Care noi doi?
Poti sterge cu buretele tot?
Nu, nu pot si nu vreau. Dar nu ma raneste absolut nimic. Totul a fost frumos. Putini au parte de ce am avut noi. Acum e totul frumos. Si.. si mai putini au parte de ce am eu.
Adica..
Nu iti mai dau explicatii. And the sun came up. I am alright. And gone! Cu bine!
Dar…
Ai grija de tine!

O priveste pentru ultima oara.. Ea nu il mai aude. Sau nu il mai asculta.
Fara a intoarce privirea, lasandu-l singur, si-a urmat drumul linistita.. in acelasi pas plapand si moale.
A fost ultima oara cand s-au vazut, ultima oara cand a privit-o in ochi, ultima oara cand a lasat-o sa plece.
Nu s-a mai intors. Desi a asteptat-o. N-a mai primit niciun semn; nu a mai raspuns la mesaje sau la telefon. Din cand in cand afla despre ea de la prietenii lor. Mereu neclar.. niciodata complet. Tot de la ei mai facea rost de cate o poza.
“Arata bine!” – isi tot spunea.
S-a decis sa nu ii mai scrie. Fara rezultat.
Fara rezultat erau toate incercarile lui in orice domeniu. Era de nerecunoscut.
Lipsa de atentie i-a fost dusmanca pana in ultima clipa.

El..
A cazut..
Nu isi aminteste nimic. Nici macar de mesajul scris inainte de a-si pierde cunostinta.
Ca de obicei citeste mesajul. Desluseste ce era scris: “Vreau sa te vad pentru ultima oara!” Are un sentiment ciudat, dar il ignora cum a facut cu toate celelalte.
“Probabil iar a baut!”
De altfel, e de negasit de ceva timp. Nici macar prietenii lor nu stiu ceva de ea.
Cateva ore mai tarziu, organismal lui cedeaza, aparatele nu functioneaza pe un trup ce nu mai poate fi salvat.
Toti il plang. Toti.. in afara de ea.
Iar el o priveste. Acum intelege de ce nu l-a mai cautat. Intelege de ce nu il mai iubeste. Stie de ce nu il plange. El nu mai exista pentru ea. Sufleteste. Acum.. nici macar trupeste. Dar ea nu stie.
Langa ea nu va mai putea fi.
O va revedea. Nu va mai fi a lui, dar vrea sa o stie la fel.
“Pare fericita!”
Nu mai e demult a lui. Dar doar acum intelege de ce.

Ea..
A incetat sa mai primeasca semne de la el. Nu l-a cautat. Nu o interesa. I se parea ciudat ca a incetat sa ii mai scrie fara sa ii spuna un “adio” tipic lui. Dar a ignorat totul.
Pana cand, tarziu a primit vestea. Socata, calma, fara a scoate vreun cuvant, fara a schita vreun gest.. fara a trada vreo lacrima.. pleaca! Niciun repros, niciun gand, nicio idee sau vreo parere de rau, niciun fel de sentiment… si acum, niciun regret.
Ii priveste pentru prima si ultima oara poza peste care au trecut deja doua ierni..
“Ti-am zis sa ai grija de tine…” – ii spune incet, parca de teama sa nu o auda cineva.
“Ce proasta sunt! Vorbesc cu.. o piatra!”

Ii e mai usor sa accepte pierderea trupului unui suflet disparut cu cativa ani in urma.
Se intoarce si pleaca.
Ridica privirea si se uita la cerul senins. Ultima oara cand i-a vorbit prin intermediul lui, traia. O lacrima o tradeaza.
“Acum esti in alta parte. Nu te voi uita!”
Ploua… si se sterg toate amintirile..
Isi continua viata in acelasi ritm alert, fericit.
Nu isi doreste sa mai vorbeasca unei pietre despre un suflet pierdut cu un trup lipsit de viata.

Acum..
Soarele a rasarit iar.

Ea..
Somnoroasa, priveste pe geam. Copacul ei preferat e si mai inalt. Acum sanatos si plin de viata.

Cineva.. are grija de el.

Povestea Alexandrei.

2010-01-08T02:55:00.004-05:00

Îngerul Alexandra are nevoie de ajutorul nostru.

Alexandra Mihaela Vasilescu, un îngeraş de 6 ani şi jumătate, a păşit pragul şcolii pentru prima oară în septembrie. Acum, în loc sa înveţe să scrie şi să socotească, Alexandra învaţă să suporte durerea. În urma unui control de rutină, diagnosticul a venit repede şi dur: leucemie mielomonocitară cronică juvenilă în fază de transformare în leucemie acută mielomonocitară M4 FAB. Fetiţa se află în prezent la Institutul Fundeni, sub tratament citostatic, în grija dr. Anca Coliţă. Viaţa Alexandrei depinde acum de transplant, dar pentru a avea şanse să trăiască are nevoie de ajutorul nostru, costul transplantului fiind estimat la 130.000 de euro. Viaţa este nepreţuită, şi totuşi are un preţ ca Alexandra să meargă din nou la şcoală, să crească mare… A început deja o luptă cu timpul, iar căutarea unui donator compatibil în Registrul internaţional al donatorilor costă.

Orice sumă cât de mică îi măreşte şansele Alexandrei să trăiască. Banii pot fi donaţi în conturile deschise pe numele mamei, Elena Livădaru.

Teledon: 0900 900 273 – valoarea unui apel este de 3 euro, numarul poate fi apelat din reteaua Romtelecom.

Conturi în lei:
RO89BRDE426SV34420524260

RO33RNCB0646097207720001

RO69INGB0000999901747803

Conturi în euro:
RO85BRDE426SV34420604260; swift BRDEROBU

RO06RNCB0646097207720002; swift RNCBROGU

RO52INGB0000999901747818

www.alexav.ro

Punct si de la capat.

2010-01-07T00:44:00.000-05:00

Am descoperit ca te iubeam. Mult.
Ca nu ti-am aratat suficient? Pentru ca n-am stiut?!?!
Copila.
Dar tu.. tu!!! Tu ai stiut sa ma iei ca atare?
Ai incercat, stim.. stim asta!
Ai facut asta? Da, asa e, stim!
Scena finala.

De cand ai plecat.. am invatat sa rad. Si nu pentru ca esti amuzant. Ti-ai pierdut din haz.
Am invatat …
sa ma bucur de tot. Adica nu trebuie sa impart nimic cu tine, exact! Inca esti prompt!
sa matur praful. Adica nu a ramas nimic in urma ta. Nici macar parfumul nu ti-l mai simt.

“Te-am iubit fraiere!”
A durut.
Dar nu te mai simt.
Noptile s-au pierdut.
Nimic nu a existat.
Nu mai existi!

Am mai invatat…
sa gasesc solutii la orice. Si “solutiile” nu mai sunt Tu.
sa vad soarele cu alti ochi. Acum pot sa il iau in brate. Gelozia ta nu ma mai impiedica sa fac ce vreau.
Si am invatat..
sa uit cine esti si cum te cheama.
Oh, ba da!
Am invatat..
sa infrunt ceea ce ma sperie. Mult mai usor. Pentru ca acum sunt singura. Sau nu..
sa lupt si sa ma ridic singura. Tot fara tine. Si e bine.
Am zis ca mi-e foarte bine!
Si fac ce vreau Eu! Nu ce vrei Tu! Si in niciun caz ce vrem Noi.
Nu prea ma bag in seama cu strainii. Noi imi e strain.
Noi era de fapt noi? Ciudat. Nu-mi aduc aminte.
Nu mai am nici timp, nici chef.
De noi.
Tu ce credeai?
Nu te obosi. Stiu!

Luptele de pe obrajii mei s-au incheiat. Campul s-a inchis. Mi-am cules fiecare lacrima si le pastrez pe toate. Departe de tine.
Stiu sa fiu egoista.
Departe de tine tin tot; si rasul zgomotos ce atat de mult iti placea, zambetul si saruturile de care nu te puteai lipsi, ochii somnorosi de care te rugai dimineata, zorii ce ne prindeau impreuna, gandurile frumoase pe care le imparteam cu tine, sentimentele.. toate pentru tine.
Nu vreau sa (mai) impartim nimic!

Transparenta s-a umplut usor, usor de culoare.
Tot ce reprezint acum in fata ta.. e un zid. Nu vezi prin mine, nu ma citesti.
Nu stii ce simt. Nu treci de mine.
Nu te strecori.
Imi poti spune "lemn". Parca ti-am mai zis, nu?
Nici macar ochii nu mai vorbesc.
Buzele imi tac.
Inima nu te mai asculta.

Am invatat doar sa fiu mai atenta.. si mai precauta.
Dar sa stii ca.. inca mi-e dor sa mai fiu copilul ala fara griji si neindragostit. Dar am timp sa invat..
Pentru ca acum sunt pe drumul cel bun!!! Si nu datorita tie!
SFARSIT!

Recunoaste ca-i un cantec prost.. recunoaste ca si Tu ai fost…

Clau…!!??
Huh? Ne cunoastem?
Clau!!?!?!

Recunoaste ca-i un cantec prost..

Blestem.

2010-01-03T02:21:00.000-05:00

Mi-e dor sa mai fiu 1 si nu ½.

De ce ma mai cauti? Nu vezi ca am obosit?
Stiu ca.. nu era nimic din ce nu puteam face.
Stiu ca.. n-a fost asa..; dar ar fi fost.. daca eu as fi fost cea de acum, daca tu ai fi inteles, daca tu ne-ai fi ajutat, daca tu ai fi venit.. intr-un alt moment.

.. acum..
Nu vezi ca urasc tot ce ai facut din.. noi?
Nu iti cer o alta sansa.
Odata, te-am rugat sa nu imi dai variante.
Am strigat, am plans: “Da-mi un motiv. Altfel voi face aceeasi greseala..din nou.”
Nu!!! Nu m-ai auzit?
M-ai ascultat??
Nu m-ai .. inteles?!?!

.. acum..
Ia-mi tot ce mi-ai dat!
Ia-mi toate visele!
Du-te tu cu ele in zbor!
Dar tu nu ai aripi. Tu nu o sa zbori.
In cadere vei realiza. Dar va fi prea tarziu..

.. acum..
Te blestem!

.. atunci..
Tu o sa mori!
Imi va fi dor sa mai fim 1 si nu..1/2.

.. atunci..
Va fi prea tarziu!

Praf.

2009-12-29T18:51:00.000-05:00

Nu te rog sa stai.
Nu o sa iti spun ca vreau sa te intorci.
Nu o sa iti spun ca imi doresc sa te mai vad.
Nu o sa iti spun ca imi e greu!!!
Am toata viata inainte, dar nu pentru a te ruga sa te intorci.
Nu pentru a te astepta.
Nu pentru a visa la noi.
Nu ma mai doare.
Lipsa ta nu ma mai innebuneste.
Ma lasa rece plecarea ta.
Prezenta ta, in schimb, ma raneste.
Credeai ca o sa te opresc?
“Haide ca ma minti mai incolo!”
Stii ca te mint…
Lasa-ma sa ma mint.
Vreau sa te mint.
Pentru ca adevarul nu ti-a placut.
Maine voi gusta minciuna.
Pentru ca de maine nu voi mai avea timp pentru noi.
Si tot de maine voi deveni ca lemnul ala tare.
Nu voi simti nimic. Nu o sa imi poti face nimic.
Tu vrei sa bei.
Eu vreau sa mint.
Vino mai aproape.
Haide sa innecam minciuna asta in ultima noastra gura.. de whiskey.
Hai sa ne bem ultimul strop de iubire.
Gata! S-a dus. Nu mai exista.
Iubirea e o iluzie. E pentru visatori.
Pentru mine?
Neah.
Prima iubire e pentru totdeauna. Restul… sunt pentru a fi date uitarii.
S-a terminat totul mult prea repede. Poate pentru ca a inceput mult prea repede. Nu stiu..
Prima iubire a venit; s-a dus cu prima ninsoare a iernii. S-a intors cu prima adiere a verii si a plecat cu ultima ploaie a toamnei.
Celelalte nu au venit. Nici nu o sa vina. Nu le astept pentru ca nu exista.
Prima mea iubire s-a consumat. Mult prea devreme. Poate pentru ca am inceput sa o traiesc atunci cand nu trebuia?!
Poate ai fost persoana potrivita la momentul .. inoportun?! Nu stiu…
“Noi” nu a fost sa fie. “Noi” s-a intamplat.
Nici tu nu credeai intr-un sfarsit, nu?
Te-am rugat sa ramai. Nu ai vrut.
Acum te rog sa pleci. Nu vrei.
Pot sa te intreb.. ce vrei?
Nu. Pentru ca.. nu stii.
Atunci.. eu plec!
Vreau sa iti spun ceva!
Vino mai aproape.
Maine te voi uri!
Pentru ca te vei intoarce la mine.

Shh! Lasa-ma sa mint..

Totul minus 1/2.

2009-12-25T02:06:00.000-05:00

Te-am vazut plangand, traiai in monotonie.
Si te ascultam vorbind. Ea e cea care te intelegea.
Simt.. frustrare.
Azi o consider dusmanca mea, plangand pierderea bataliei pentru tine?!
Vinovata eu sunt.
Imi lipsesc maturitatea si curajul de a recunoaste ca in fata ei am fost .. doar o copila.
Azi ma ridic invidioasa, orgolioasa, egoista, impulsiva, fara niciun pic de control…
Am vazut-o venind si nu credeam ca are vreo importanta.
Incepusem sa te cuceresc transformandu-te in inamicul meu.
Si mi-a furat tot ce aveam.
Simt.. durere.
Ce durere! O urasc pentru ca are ce era al meu.
Eram copila ce o iubeai in mine!
Credeam ca sunt singura. Ce naiva!
Am sperat intr-un final fericit.
Dragostea nu e oarba. Dragostea-i nebuna.
Asa ca mine si ca tine.
Ce nopti de vara!
Ne-am imbatat cu guri de nebunie. Ne-am imbratisat in betia fumului.
Vreau sa ma bucur in continuare de viata ce imi curge prin vene. Si nu iti dau voie sa ma tii pe loc.
Nu, nu ma (poti) opri! Nu sunt aici sa (mai) stau.
Nu are rost sa ne mintim. Nu mai gasesti in mine ce cautai. Ai gasit vreodata?
Am incercat sa te fac sa ma iubesti mai mult. Dar am gresit.
Acum, am venit sa imi iau la revedere!
Si ce ramane in spate?
O lacrima, ultimul fum de tigara? O poza? Sute? Mii????
Nopti nedormite? Misterul tau inca nedescoperit? Zambetele sincere?
Durerea ta reflectata pe peretele murdar si suflete de marime ½?
O iubire neconsumata.. si pasiunea inca aprinsa?!
Tot ramane in urma. Redus la jumatate.
Si Noi ramane tot in urma. Redus la jumatate, de altfel.
Eu si Tu.
Viata ne-a permis sa petrecem tot acest timp impreuna si in acelasi timp, azi, ne da oportunitatea de a fi mai buni.
Fiecare pe drumul lui.
Iti doresc numai bine. Sunt cele mai sincere sentimente.
Intotdeauna o sa existi in mine, e imposibil sa te scot de acolo. Spune-mi, cum naiba vine asta?
Cu bine!
Si poate timpul imi va da solutia.
Acum poti sa pleci, pleaca fara nicio remuscare.
Adio prietene! Sper sa iti fie bine pentru ca si mie imi va fi.
Adio! Cu bine!
Ma doare sa deschid ochii si o fac incetul cu incetul; nu vreau sa te gasesc inca aici. Pastrez amintirea ta ca pe cel mai mare secret. Ce dulce a fost sa te simt asa aproape.
Timpul calmeaza totul.
Tot timpul imi va ramane imbratisarea marii de vara trecuta; voi respira ploaia ce ma va uda. O sa rad din nou.
Si intr-o zi, poate, ma voi gandi din nou la tine.
Acum lasa-ma! Pleaca!!!

Pasiune iluzorie.

2009-12-19T02:03:00.001-05:00

Fall, 2009

Mi-o aduc aminte din primul an, cum a pasit prima oara in sala plina de studenti. Tarziu.. tot timpul intarzia. Poate ii placea sa stea pe jos. Eram rautacios; intarzia si cand intra in clasa, nici nu apuca sa se aseze ca ii puneam intrebari din ce predasem in minutele in care ea lipsise. Zambea ca sa nu rada si se uita la mine cu o privire ce exprima: “Tu esti pe ale tale? Nu-mi raspunde. Stiu: NU esti!” Surprins eram sa aud raspunsul corect aproape de fiecare data. Si sunt sigur ca nu invata in avans. Daca nu era sigura pe ea, tacea.
In ultimele saptamani din primul an a renuntat de tot sa mai vina. Am mai vazut-o la examenul final cand mi-a zambit sfidator de sub sapca. I-am zambit si i-am urat vacanta placuta. Mi-a multumit, m-a sagetat cu privirea si s-a intors indiferenta.
Am sperat sa nu o mai vad.
Desi mai scurta decat de obicei, vacanta a trecut greu. Poate din dorinta de a o vedea. Nu stiu..
Am revazut-o.

A intrat pe usa azi. Suprins am fost sa o vad, cu atat mai mult ca punctualitatea din primul an se imbunatatise. Si asa a fost pe tot parcursul semestrului.
Ea? Surprinsa poate, nu stiu; oricum a mascat extraordinar de bine.
I-am zarit un zambet de multumire si am urmarit-o asezandu-se in prima banca. Total contrar fata de primul an, cand statea doar in ultima banca, de unde putea sa rada.. sa vorbeasca.. poate chiar sa motzaie. Se baricada bine, nu prea puteam sa o zaresc, in orice unghi al clasei m-as fi aflat.
Isi pune ochelarii. Pesemne ca din cauza asta s-a asezat in prima banca.
As fi fost de-a dreptul naiv sa consider ca era acolo doar ca sa fie mai aproape de mine. Cu toate astea, am sperat la asta, nu pot sa mint.
Asadar, speranta ca nu o voi mai vedea s-a spulberat odata ce sala aproape goala a fost inundata de prezenta ei.
E mult mai frumoasa decat anul trecut.

Decembrie, 2009

“Azi a venit. E penultima data cand o mai vad.”

Nemachiata, cu parul usor ravasit, rosie in obraji.. se aseaza, asteptand sa puna intrebari. Doar.. de asta e aici. Si nu pentru mine..
E atat de frumoasa! Atat de frumoasa!!! Fraza asta a devenit un tic in mintea mea la adresa ei; ea a devenit o obsesie sub privirile mele.
E mereu cu zambetul pe buze, amuzandu-se de unul din colegii ei. Rasul ei ma face sa zambesc. Mereu a reusit asta. Are un ras cristalin, copilaros si un zambet minunat. E sincera.
Si ce pasiune am nascut pentru ea!
Se pregateste sa plece. Ma mint ca e bine, desi mi-as dori sa mai stea un pic.. doar un pic.
“Daca vrei, poti sa stai, te mai uiti prin notite si daca ai alte intrebari…
Nu.. sunt bine; oricum nu prea am avut timp sa invat si nu stiu daca as avea alte intrebari sau daca as fi capabila sa gasesc altele doar rasfoind niste pagini.”
Pasiunea pentru ea ma determina sa cred ca tragea de timp inchinzandu-se la geaca (aveam sa aflu ca intr-adevar fermoarul era cu probleme). Profit de timp si incerc sa aflu mai multe despre ea; era prima oara cand vorbeam despre altceva in afara de matematica.
Privirea sfidatoare, aroganta ochilor, indiferenta.. toate au disparut. Stiu ca nu am fost naiv de data asta.
Ochii mari, azi neconturati de creionul negru, ma priveau sfiosi. Imi zambea cu fiecare raspuns pe care mi-l dadea. Brusc a prins din nou culoare in obraji. Se uita timid la mine. E polul opus ce ma atrage din ce in ce mai repede. Nu ma mai pot impotrivi.
O vreau!

Nu am avut masina. Nevoit sa iau autobuzul, o zaresc asteptand in linie. Coincidenta: mergem in acelasi loc. E a doua oara cand mergem impreuna si a treia cand ni se intersecteaza doar drumurile, de altfel opuse. Merg in urma ei.
Intram la metrou. Privirea ii ramane atintita pe geam, adunand multe perechi de ochi in jurul ei. Stie ca e privita. Si ce-i mai place!
Ma apropii si o intreb de ce zambeste.
Tresare.
“Sincer? Ma gandeam la frustrarea lui K.”
Evita sa spuna ca de fapt se gandea la mine. Sau poate naivitatea isi spune cuvantul.
“De ce radeti? - Zambesc pentru ca rade ea! – nu a fost prea dragutz sa dai vina pe mine.”
Incep sa rad. Desi, vizibil obosita, rade si ea.
“Esti bine?
Da.. da.. de ce nu as fi?
Pari.. obosita.
Sunt.. mi se inchid ochii. Nu prea am dormit in ultimul timp.”

Discutii.. cu cat aflu mai multe despre ea, cu atat stiu mai putin. Dupa un timp se instaleaza o oarecare tacere.
Ii era frig; oboseala o rapune si adoarme pe umarul meu.
Parul ei, parfumul, totul! O simteam a mea, desi nu o aveam. Inca, imi placea sa cred. Dar. nu stiam daca o voi avea vreodata! Sau nu vroiam sa cred intr-o iluzie. Nu se putea ca la varsta mea sa mai fiu visator ca un adolescent; ca ea de fapt. Era o visatoare si isi urma drumul catre fiecare vis.
Sensibila si ambitioasa. Inteligenta, isi urmarea scopul, facand lucrurile fara intentie, lasand dovada de nevinovatie in orice. Cu fiecare pas, aparent in spate, inainta de fapt dublu.
Fragilitatea si vulnerabilitatea aveam sa le intalnesc cu cateva ore mai tarziu.
Metroul are intarziere o ora, ceea ce pe toti ii duce la disperare, asa ceva fiind inadmisibil.
Eu.. eram fericit.
Aproape inconstient, o sarut pe par.
Cateva minute mai tarziu se trezeste.
“E mai bine acum?” – o intreb.
“Da.. oarecum. Cat am dormit?
Cam 40 de minute.
Wow!”
Nu ma priveste. Stia.
“Se supara cineva daca.. intarzii?”
Rade.
“Sunt singura; nu cred ca se va supara nimeni.”
Radea si sufletul in mine atunci.

Fara alte cuvinte s-a lasat condusa de mine.
Ningea. Atat de frumos. Zapada o incurca. O iau de mana si ii ofer putina incredere.
Azi.. a fost cea mai frumoasa zi din ultimii ani.
A fost de ajuns putina zapada la bord pentru a ma simti din nou.. ca ea.
“Ce suflet tanar!”
Radea zgomotos, ca un copil. Nu puteam sa o dezamagesc. Ne-am bucurat de prima zapada impreuna.
Impiedicata, cum era, mi-a cazut in capcana. Acum era victima. Continua sa rada si avea zapada pe gene.
Si buzele inghetate.
“Ce ai spune daca..?
Nu stiu. Ca sa afli ce ar face celalalt intr-o anumita situatie, singura metoda e sa il pui in situatia respectiva.”
M-a blocat pe moment. Stia. Stia tot. Si.. cred ca a vrut. De fapt, sigur.
Fara alte cuvinte, o sarut.
Momentul nu poate fi descris. Mi-a raspuns. M-a sarutat cu o pasiune pe care demult o credeam pierduta. Nu credeam ca aveam sa mai intalnesc asa ceva. Mi-a dat viata de doua ori in seara aia.

“Haide sus!”
Nu ne-am spus nimic.
Am baut ceva cald, ne-am incalzit; evident nu am mai discutat despre matematica.
Eram la bucatarie.
“Nu stiam ca scrii despre mine..”
Raman perplex. Vai, cata neindemanare. Cum am putut sa le las acolo? Fiind singur, neprimind vizite, nestiind ce avea sa fie, le-am lasat pe masutza din sufragerie. Curiozitatea-I caracteristica a indemnat-o sa citeasca.
Pierdut, ofer un raspuns lipsit de sens, as putea spune.
“Da..”
Zambeste si ma saruta. Nu avea nevoie de explicatii.
Si atunci a fost a mea. I-am gustat fiecare centimetru patrat din trup. S-a lasat dusa de val, iar eu odata cu ei doi.
Prima noapte petrecuta in bratele ei; prima dimineata in care i-am sarutat ochii somnorosi.
Inca dormea. Ii priveam somnul linistit.
Stiam ca nu va dura.
Aveam dublul varstei ei plus cativa ani. Sufletul ei rebel, inca tanar si plin de viata, va pleca in cautarea unui suflet asemenea lui, asemenea ei. Stiam ca se va termina si cu toate astea nu mi-am putut pune frana pasiunii, transpunand-o rapid in iubire, un act necugetat avand in vedere anii ce ii purtam in spate.
Au trecut zilele, saptamanile... Nimeni nu stia de noi. Ne vedeam tot timpul pe ascuns. Pasionala, a fost a mea tot timpul.
Il iubea. Am stiut asta de la bun inceput. Nu mi-a ascuns nimic.
Speram totusi ca il va uita; speram sa ma iubeasca. Desi stiam ca se va termina. Ce prost eram. Toate se bateau cap in cap. Dar o iubeam, la dracu’! Nu aveam cum sa nu sper.
Nu m-a inselat. A fost a mea. Era langa mine; imi era.. tot.

Nu am vrut sa stie ca o iubesc. Nu imi doream sa o indepartez. Dar intr-o dimineata o priveam poate altfel decat de obicei. Sau poate atunci a observant ea o diferenta. Poate in dimineata aia, in momentul ala a simtit altceva. Poate m-a iubit pentru o secunda. Altfel, nu avea cum sa vada asta in ochii mei. Poate..
Se uita la mine intrebator; nu avea nevoie de cuvinte pentru a o intelege.
“Te iubesc!” – inconstient am spus-o.
Ramane muta in fata mea. Evit orice alt cuvant si o sarut.
“Eu..
Stiu! Nu iti cer nimic; asta simt.”
M-am ridicat de langa ea si am inceput sa merg in cercuri.
“Stiu ca nu ma iubesti. O sa pleci nu?”
Cu aceeasi sinceritate pe care intotdeauna am apreciat-o, mi-a raspuns usor.
“Da.. nu acum, nu stiu cand, dar voi pleca. Poate cand se va stinge pasiunea..
Poate cand va veti regasi..
Poate..”
Plangea. M-am simtit ingrozitor.
Ma apropii de ea, dar nu ma lasa sa zic nimic.
“Nu e vina ta. Stai linistit. De fapt, imi pare rau ca ma iubesti.
Dar.. dar de ce? Iubirea e .. cel mai frumos lucru.
Atunci cand e impartasita, da. Dar.. nu trebuia. Iubirea nu avea ce sa caute in locul pasiunii. Vei avea de suferit.
Sunt destul de maricel. Nu m-am putut controla. Asa a fost sa fie. Si stiam care va fi sfarsitul, inca de la inceput. Si cu toate astea am ajuns sa te iubesc. Nu te invinovati!”
O sarut si o strang tare in brate.
“Fii a mea!”
A fost a mea atunci si a continuat sa fie a mea pentru un timp. Mereu ma gandeam ca ziua urmatoare nu voi mai sti nimic de ea. Cu fiecare zi ma bucuram de zambetul, ochii, trupul si pasiunea ce ardea in ea, ca si cum ar fi fost ultima oara.
Dar niciodata nu imi ajungea.

Ianuarie 2009

Trecuse ceva timp. Mai mult decat ma asteptam.
“O sa plec!
Stiu.. stiu!” – ii raspund cu tristeste in glas.
“Nu acum.. dar o sa plec.. curand..” – continua dezamagita.
“Nu fi trista! Esti totul pentru mine; mi-ai oferit totul, m-ai facut sa ma bucur de lucruri pe care le credeam pierdute. M-ai readus la viata odata cu prima zapada; buzele-ti inghetate m-au trezit; tot atunci ai fost mea. Si inca te iubesc. Mai mult decat oricand. Si vreau sa fii fericita. Nu! Nu lasa privirea; nu e nimic de care sa iti fie rusine! In schimb, te rog un singur lucru.
Ce.. anume?
Iti respect decizia, dar atunci cand alegi sa pleci, inchide usa si pleaca, fara a mai privi inapoi. Tu pleaca, fii fericita, iar pe mine lasa-ma sa imi revin. Crezi ca vei putea face asta?
Da..
Atunci hai sa incheiem discutia si lasa-ma sa ma bucur de tine. Nu imi mai adu aminte. Stiu ce va fi. Revarsa-ti pasiunea asupra mea si cand decizi sa pleci, pleaca fara a avea remuscari. Trebuie sa rasplatesc cumva lunile petrecute alaturi de tine. Eu ma voi gandi la tine si te voi iubi. Si stiu ca iti va fi bine!”
Zambetul meu ii ofera incredere si ma strange in brate.

Ne-am pierdut apoi si in urmatoarele luni, in lucruri marunte, dar mari pentru noi. Imi place(a) sa cred ca ne-am iubit. Ne pierdeam in activitati ce ne ajutau sa ne bucuram unul de celalalt.
Totul era altfel cand eram cu ea. Era tot timpul vesela. O faceam fericita. Stiu ca atunci cand era singura, poate ii fugea gandul la el, la “ei”, dar cand era cu mine.. niciodata. De asta imi place(a) sa cred ca.. ne-am iubit.
Iubirea ce ne lega era doar o iluzie. Nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste. Timpul nu a ajutat-o sa imi raspunda.

Mai 2009

Dupa alte 4 luni, undeva spre sfarsitul lui mai, in 2009, s-a incheiat totul.
Poate pasiunea s-a stins, poate s-au regasit, sau poate nu a mai rezistat. Oricare a fost motivul, ea a plecat. Asa cum am rugat-o, nu s-a uitat inapoi.
Pur si simplu nu a mai venit ziua urmatoare. Atunci am stiut ca s-a terminat.
Speram sa nu o mai intalnesc, pentru ca inca o iubeam.

Septembrie 2009

Ne-am intalnit in aceeasi ipostaza. Eu, profesorul ei; ea studenta mea.
Ea, doar o figura cunoscuta printre alti zeci de studenti. Eu, doar unul dintre cei mai tari profesori.
Amintirile m-au napadit si primul curs din noul an scolar a fost un total esec.
La sfarsitul orei, a avut o oarecare retinere; a vrut sa ma intrebe ceva, dar si-a adus aminte de ce am rugat-o si.. s-a pierdut printre colegii ei.

Nu a mai venit la orele suplimentare pentru a pune intrebari. Nu prea mai dadea nici pe la curs.
Venea doar la examene, obtinand printre cele mai bune note din clasa, daca nu cele mai mari. Eram mandru de ea.
O mai zaream din cand in cand, in lift, cand mergea sa isi predea temele pentru cursul meu. Era intotdeana insotita. Probabil intentionat.
Inca o iubeam. Stia asta.

Decembrie 2009

Si acum, o privesc din acelasi loc. Isi scrie examenul final, fara a ridica privirea.
Peste trei ore, imi intinde foile si raspunde zambetului meu printr-un alt zambet. Dar bolboroseste un “sarbatori fericite!” aproape stins si pleaca.
Sper sa nu o mai intalnesc vreodata.
Inca o iubesc.

Viata e un biscuite.

2009-12-07T00:33:00.000-05:00

Te ascunzi.
In spatele unui zambet, unui ras zgomotos; poate in spatele unor ochi senini ce ascund mai multe lacrimi decat crezi; poate in spatele unei personae vesele si prietenoase, dar care si-a schimbat total conceptia despre lume. Si lumea asta te include si pe tine…; dar doar atat. In conluzie, prima greseala.

Nu cred in povesti.
In povestile tale, nici eu nu as crede.
Nu cred in povestile tale. Eu nu inventez povesti. Sunt ceva mai realist.
Tu ai “imbracat” povestile mele in asa fel incat sa nu fie reale.
Ma faci sa rad.
Pentru ca habar nu ai despre ce vorbesti; ce pretentie sa am sa intelegi ce as spune eu?!
Poate pentru ca nu te exprimi cum trebuie.
Poate pentru ca las loc interpretarii. Sau poate pentru ca spun lucrurilor pe nume si exact asa cum sunt. Pentru ce intelege “exteriorul” nu mai sunt responsabila. Ba chiar ma amuza. Stii cum spune cantecul “sunt niste prosti.. ei nu stiu”. Nu continui pentru ca nu se mai adapteaza contextului.
Negi.
Da.
De ce?
Pentru ca nu e adevarat. Am fost transparenta. Nu ti-am ascuns nimic, niciodata.
Fii serioasa.
Sunt. Daca nu as fi serioasa, acum nu as sta de vorba cu tine.

Te-am blocat.
Da..
Nu ma astept sa ma intelegi; nu prea ai stiut sa o faci. Inca de la bun inceput, desi ai lasat (cu success) senzatia asta. Felicitari!
Repet, poate pentru ca..
Nu ma exprim cum trebuie. Stiu, stiu; te-ai gandit ca e din cauza faptului ca tu doar asculti sau mai bine zis, auzi? “A asculta” sau “a auzi” nu e echivalent cu “a intelege”. Deci, Fail!

Defectele nu ti le acoperi cu pretexte.
Nu te inteleg.
Stiu. Daca m-ai intelege acum ai fi langa mine si ai vorbi cu mine. M-ai asculta si m-ai intelege, pentru ca believe it or not, acum eu vorbesc cu tine. Dar o sa ma asculte el. Pentru ca stie. Si o sa ii vorbesc iarasi despre tine. Pentru ca stie si despre tine.. sau mai bine zis.. despre noi?!
Eh haide..
Unde?

Pe masura ce ai incercat sa ma apropii, m-ai indepartat de tine. Daca ceea ce vezi nu iti e de ajuns, inceteaza sa mai cauti in mine ceea ce oricum nu vei mai gasi. Am crezut ca.. de fapt.. am crezut intr-un..
Ce ai crezut?
Nimic.
Unde te duci?
Plec!

Eieieie, ai casa in panta?
Stii ca nu suport sa imi inchida cineva usa in nas?
Cineva e tare suparat, dar stii ca nu imi pasa?
Stii ca am crezut in tine?
Stii ca am facut acelasi lucru?
Minti!
Ok.
Deci accepti!
Nu, dar nu incerc sa te fac sa deschizi ochii. Imi pierd timpul.
Adica iti pierzi timpul cu mine.
In situatia de fata, DA!
Daca m-as intoarce la tine..
Ai face cale intoarsa.
Ai chef de mistouri?
Un pic.
Deci e adevarat!
Ce?
Tu si el..
Nu!
Si atunci..?
Doar nu crezi ca sunt o papusica!

Te-am blocat.
Da!
Mai ai ceva de spus?
Nu!
Atunci.. cred ca poti sa pleci!
Sah mat!
Nu uita sa inchizi usa!

Nu vreau sa pierd si mai multe decat am pierdut cand ai plecat… - spune prea incet, mult prea incet pentru a o auzi…
…muscandu-si buzele si inghitind in sec.
Il priveste indepartandu-se.

Dispare din campul ei vizual. Se imbraca repede si pleaca. Nu vede pe unde merge; in linistea tarzie a noptii ce incepe sa ii fac loc diminetii, isi aprinde o tigara.. prima oara dupa mult timp. Si-a promis ca va fi ultima oara si din nou a cazut. Se indreapta pe nesimtite catre locul atat de bine cunoscut. Singurul de altfel, dupa plecarea lui.

Bate usor la usa.
Ce faci? Hey, ce s-a intamplat? De ce plangi? Intra!

Nu vorbeste, nu spune nimic. El intelege si fara a mai pune vreo intrebare o ia in brate pentru prima oara. O cunoaste atat de bine, cel mai bine.. si stie ca doar de asta are nevoie; pentru asta a venit.
Soarele mijeste si se lupta cu norii.
O priveste cu atata caldura.. pentru ca tine la ea. Se simte neputincios.
Inghitindu-si suspinele, in caldura imbratisarii lui, stie ca acum e in siguranta.
Ii zambeste pentru a-l linisti si adoarme ca un copil.
Maine va musca din biscuite.

He has the powah!

Prieteni.

2009-12-04T00:10:00.004-05:00

Desi era clar de ceva timp..

S (11/8/2009 3:09:38 AM): well….let’s make a deal
S (11/8/2009 3:09:47 AM): we’ll be there for eachother
S (11/8/2009 3:09:49 AM): deal?
C (11/8/2009 3:11:31 AM): deal!
C (11/8/2009 3:11:32 AM): 

.. cuvintele s-au simtit nevoite de a oficializa!
And this is NOT The End!

Am cel mai bun prieten de pe pamant!
And yes, he’s Romanian si are picioare in Canada! E misogin, but he loves me! :X
And he has the powah!!

Thank you >:D<

Strainul.

2009-11-28T20:14:00.001-05:00

“Hai ca vorbim dupa curs, bine?
Da! Suna-ma!
Ok!
Oops! Scuuuzzzeee!” – in euforia-i caracteristica, il loveste din plin.
“Nu-i nimic!” – ii zambeste Strainul, care nu a putut rezista chipului colorat.
Clipocind din gene, zambeste timid si isi vede grabita de drum.

Canta, batzaie, flutura din maini, da volumul mai tare in casti.
Miscarea buzelor ce dansau pe ritmul melodiei pe care o asculta il atrage ca un magnet. Strainul se aseaza langa ea.
Indiferenta, zambeste si isi continua studiul, in acelasi ritm vesel.
O priveste suspicios, amuzat, speriat, captivat. Il amuza sa o vada “sarind de bucurie” cand invata. Il bucura ca e o fire vesela, mereu cu zambetul gingas pe buze.
Este linistit cand o vede fericita.
O analizeaza din cap pana in picioare. Ii place totul. Adora tot ce are legatura cu ea; habar nu are cine e, desi o stie de atata amar de vreme. Numai de cate ori s-au privit.. cu aroganta, nepasare, indiferenta.. ardoare.
Dar acum, il intriga faptul ca nici macar nu se uita la el.
Stie ca e privita. Se umfla in pene si cu o indiferenta accentuata isi vede de treaba.

O ora mai tarziu, imaginea ametitei din prima scena e transpusa intr-o noua ipostaza.
Se plictiseste.
“Aaahhh si cursul asta nu se mai termina!”
N-are stare. I-a pierit si ultima picatura de concentrare de care dispunea. Se intinde, casca, nepasandu-i de cei din jur. Nu o stie nimeni.. in afara de el si altii. [:D]
Se uita pe pereti, admira luminile din tavan, estimeaza inaltimea salii in care se afla, isi imagineaza lucruri, se amuza de proful aflat la.. cativa metri in fata ei, se gandeste ca mai bine s-ar fi asezat mai in spate. In asteptarea pauzei, se hotaraste sa manance. Nu ii e foame, dar n-are ce face.
El.. asa tare se distreaza.
Cine il cunoaste ar zice ca e ceva in neregula cu el. E vesel, zambeste mai mult decat de obicei.
Ei nu i se pare nimic ciudat.
Il priveste peste umar, cu coada ochiului, chicoteste si incearca sa ia notite.

Visatoare, incepe sa deseneze si sa scrie.
Strainul o citeste. Ii citeste mintea si e de ajuns pentru a-i cunoaste povestea.

Linistita isi face ghiozdanul. Va pleca la pauza. Nu mai are chef.
Il examineaza si dupa un timp, scoate un sticker din ghiozdan si incepe sa scrie.
Curios, priveste cum pasta mov lasa niste dare simetrice, rotunde si pline de finete pe suprafata galbena.
Proful tocmai anunta pauza, urmand a se reuni in 20 de minute.
“Pst!” – ii intinde stickerul galben.
Se imbraca, isi ia ghiozdanul si asteapta.
“Cum poti sa iti aflu numele fara sa te intreb cum te cheama?” - il priveste cu ochii sarind de bucurie.
Se uita la ea.. socat.
Era bucuros. Fericirea nu ii incapea pe chip, sangele ii clocotea in vene, balonul e gata sa faca.. “bum”. De parca cineva ar da nervos cu pumnii in perete, bataile inimii pot fi auzite de cea care il priveste linistita, multumita.. castigatoare.
Nu astepta vreun raspuns. Reactia lui era de ajuns. Cu acelasi zambet ironic, subtil si pervers, ascuns, dar fermecator, cu ochii jucausi si cu chipul senin il priveste pentru ultima oara, se intoarce si pleaca.
Din cand in cand se intoarce la 180 de grade si il priveste cum sta in acelasi loc, blocat, incapabil de a scoate macar vreun sunet.

Isi pune castile in urechi si cu zambetul tamp priveste lumea din jurul ei. Din bun simt, de placere, sau indiferent care ar fi motivul, primeste mii de zambete inapoi.
“Stai!” – cineva o bate pe umar.
Tresare!
Zambeste in continuare, asteptand, de data asta, ca cel din fata ei sa vorbeasca.
Ii spune simplu si sincer.
“Surprinsa ai fi sa afli ca te vreau.. de mult timp!” – ii spune cu o voce ce emana fericire, dar in acelasi timp, umbrita de tristete, ascunde multe.
Blocata pe moment, rade nervos.
Ceva nu e in regula.

Toata fericirea de mai devreme e doborata de privirea lui.
Citeste atat de multe in ochii lui. Parca l-ar cunoaste de o viata.
Vorbesc zile si ore in sir. Ii spune atat de multe. Cu aceeasi pasiune pentru cuvinte, ea absoarbe orice sunet nascut pe buzele lui.

Pe autobuz.. amandoi.
El rece, ea obosita. Tricoul lui albastru, preferatul ei o atrage si mai tare langa el. Isi lasa capul lenes si greu pe umarul lui. Cu greu smulge o imbratisare a lui. Totul a fost un fals. Daca era real, trandafirul ala ar fi acum la ea, gandul lui i-ar apartine ei, visurile amandurora, fericire nemascata pe chipul ei; lacrimile n-ar trada-o.
Aflati din nou fata in fata, pentru a mia oara, crede in el si ii pare rau ca a facut-o.
Realizeaza impulsivitatea cu care da frau liber cuvintelor; poate si pe el il dor cuvintele ei.
Se hotaraste sa si le ia inapoi. Spune ce simte, cu tristeste in glas.
Isi musca din buze pentru a nu plange. Lucruri care ii placeau acum o dor.
Ofteaza si il priveste invinsa.
“Imi pare rau doar ca poate fi ceva si nu vrei. Poate fi totul si imi dai drumul.
Nu trebuie sa imi dai drumul!
Dar ce? Sa cersesc ceva ce ar trebui sa imi dai singur, daca e adevarat tot ce mi-ai zis?”
O priveste tacut, ceea ce pe ea o enerveaza si o intriga la culme. Ia raspunsul lui ca pe ceva negativ. Vrea sa plece, dar ramane pe loc.
“Era de ajuns sa imi ceri si as fi fost a ta. Nu trebuia sa creezi miraj daca nu aveai de gand sa ramai!
Nu pot face nimic! Nu acum.
Nu ma poti iubi acum? Tu iti programezi sentimentele?” – rade nervos si tare, atragand putinile priviri ce le mai tin companie trecator. “Te rog!”
“Nu ai scuza! Nu ti-am cerut nimic din ce nu imi poti da. Ti-am cerut iubire, siguranta, afectiune, comunicare, o strangere de mana, un sarut, o imbratisare care ma protejeaza si o privire ce ma asigura ca totul va fi bine. De fapt.. ce vorbesc eu? Nu ti-am cerut nimic! Dar singur, ai promis ca mi le oferi.”
Stie ca are dreptate.
Daca ar fi fost real, acum nu ar fi pierdut-o. A lasat-o sa se piarda in imbulzeala de la metrou. Promisiunea ca o va tine de mana si nu ii va mai da drumul a fost o alta minciuna.
Ei, sufletul ii plange nervos, linistit; lacrimile umplu paharul prea repede. E timpul sa plece.
Il zareste! Se apropie.
“Nu te inteleg!” – si pleaca.

Chipul ce radia de fericire cu cateva zile in urma e acoperit de lacrimi. Asa cum se astepta, el a ramas in loc, preferand sa il ia pe “nu pot” in brate; “nu acum!”.
Nu stie cum se poate debarasa de lantul iubirii cand ea il simte si mai greu si o apasa mai rau ca niciodata. Ar scapa de el daca ar putea; atatea visuri, promisiuni, cuvinte..

Zilele trec toate la fel; din cand in cand mai primeste cate un semn, ce o da peste cap de fiecare data. Acelasi substrat: iubire, dar nu acum, nu atunci, nu acolo.
“Dar cand, unde?”
Nu stie nimic de el.
“Macar traieste!” – isi spune ironic, invaluita in betia de fum a jointului realizat cu mare dibacie. Toti o fac; au invatat-o si pe ea. Ce au mai ras atunci.. prima oara. Zambeste in amintirea clipelor trecute, atat de frumoase.
Zambeste si acum. E in lumea ei; totul e (mai) frumos.
Maine? Se va mai trezi maine?

Zilele o chinuie, lumina o deranjeaza, diminetile anterioare pline de soarele lui sunt acum reci si fade, iar noptile nu o mai ajuta sa zambeasca cand isi vede visul cu ochii.
Somnul nu o ajuta sa uite.
Betiile saptamanilor trecute au inrautatit lucrurile. Nici macar fumul nu o mai ajuta. Nici el, nici celalalt. Nici luminile ce s-au lasat asupra ei in seara aia. Nici zecile de persoane la fel ca ea la momentul ala.

Inca isi sterge lacrimile.
In dimineata urmatoare, isi ia ghiozdanul si pleaca in aceeasi zi de luni ca marti, miercuri si restul saptamanii. Doar ca intr-o alta directie. Ai putea sa juri ca pleaca la scoala. Dar departe de ea gandul asta. Si departe de ea.. va fi tot. Surprinsa va fi sa afle ca se afla amandoi in aceeasi directie.
Obosita, asteapta la coada, ca de obicei cu muzica ce ii suna in urechi mai tare si mai enervant ca oricand. Dar suporta.
Nici macar nu aude vocea ce o roaga sa se apropie pentru a-i verifica pasaportul.
“Next, please!”
Dezmeticita, inainteaza. Nu priveste inapoi.
Isi cauta locul, isi aseaza ghiozdanul si priveste pe geamul mic. E asa senin..
Adoarme. Prima oara dupa ceva timp. Nu simte nimic. Doarme pe tot timpul calatoriei. Nu i s-a mai intamplat asta. Cand se trezeste, este deja in alta parte; alte priviri, unele cunoscute, altele mai putin cunoscute.
Loc vechi si nou ce ascunde amintiri atat de vechi, persoane de demult, acum noi, slefuite, schimbate, de nerecunoscut; ganduri si visuri imbacsite de praf, zambete intiparite pe asfaltul trecut de vreme.
Se plimba in nestire timp de cateva ore bune; o linisteste nespus; din cand in cand mai saluta pe cate cineva, fara a avea insa vreo intentie de a se opri la palavrageala.
La trecerea de pietoni, obisnuita sa aiba prioritate fara a fi nevoita sa se uite in stanga si in dreapta, e claxonata de un sofer prea nervos de neatentia ei (justificabila, gandeste ea) prea grabit si prea putin educat in trafic. Se opreste linistita. I se face semn sa treaca, urmatoarea masina oprind.

Daca ar fi putut atunci s-ar fi dat jos din masina.
Ea nu se uita; zambeste ironic, priveste inainte cu ochii aroganti si impunatori; sigura pe ea isi continua drumul.
Se intalneste cu aceleasi zambete, aceiasi ochi, aceleasi voci, persoane, suflete, caractere, culori: toate vechi si noi.
“O secunda!”
Face cativa pasi.
“Alo?
Alo?!?” – repeta linistita.
“Vreau sa te vad!” – ii spune vocea de la celalalt capat al firului.
“Daca imi spui cine esti, poate iti spun si eu daca vreau sau nu. Sa te vad, desigur!
Nu fi ironica!
Nu sunt!
Vrei sa ne vedem?
NU!
Parca nu stiai cine sunt.. cum de stii ca nu vrei sa ma vezi?
Vocea ta imi e de ajuns.
Stiu ca esti acasa. Vreau sa te vad.
Nu am spus ca nu sunt acasa. Am spus ca nu vreau sa ne vedem.
Eu te-am vazut deja..
Stiu!
Dar..
Dar.. ce? Daca nu vreau sa te vad, nu inseamna ca nu te-am vazut.
De ce..
Pentru ca m-ai lasat sa plec. Departe de tine, de noi, de tot. Mi-e bine; am trecut peste orice moment, desi aveam nevoie sa fii langa mine. Am invatat sa fiu fericita, sa zambesc, sa traiesc fara tine. Nu trebuia sa te intorci! Zambesc! Fa si tu la fel! Nu trebuie sa te intorci, repet, nu ai ce sa mai faci aici! Iubirea ta a plecat si ea, pe cat de repede a venit.”

Tonul marcheaza incheierea convorbirii fara a-si spune macar la revedere.
“Sunteti in reteaua..”
Nervos arunca telefonul.
Se ridica si pleaca. Instinctiv o gaseste. O apuca de brat.
Linistita il priveste.
“N-ai niciun drept.
Ba da. Merit totul.
Eh pe dracu’! Pentru ce lupta daca iubirea s-a incheiat? Da-mi drumul ca ma doare!” – ii zambeste agresiv.
“Nu s-a incheiat nimic! Te iubesc!
Dar cine a zis ceva de sentimentele tale? Pentru ce sa mai lupti, daca eu nu mai simt.. nimic?” – il priveste cu ochii reci, de neclintit.
Anesteziat, ii da drumul la brat.
El ramane mut pe loc, ea pleaca.

Orgoliul calcat prea mult in picioare a indemnat-o sa dea ascultare ratiunii.
Nu o sa mai creada in(tr-un) Strain.

Momentan se minte.. se minte pana se va crede, pana cand minciuna ei va deveni adevarul lor.

16. Nonsens in noiembrie.

2009-11-16T13:40:00.000-05:00

“Am crezut ca esti o raza de soare si m-am ars foarte tare!”
“Stii?
Nu imi pare rau pentru ce a fost.
Nu regret ce ai fost si ce am fost.. ce esti.
Nu ma arunc in bratele altcuiva si nu ma inchid in sufletul celuilalt.
Nu regret momentele ce acum sunt trecute... de ceva timp.
Nu imi pare rau ca am crezut in tine.”

Zambetul cald se reflecta in ochii tristi, atintiti la ploaia ce bate in geam si ce atat o deprima. Strange din dinti si isi musca buzele, lasand lacrimile in standby, soptindu-le ca nu e momentul sa isi faca aparitia. Stapana pe situatie, reuseste sa le controleze.
Fara a-si intoarce privirea…

“Regret ce nu mai suntem.
Regret momentele ce ar trebui sa fie prezente si nu sunt.
Imi pare rau ca am crezut intr-o vara in doi.
Imi pare rau ca nu te-am ascultat cand mi-ai zis sa fiu mai rationala, sa revin cu picioarele pe pamant si sa visez mai putin. Stiai tu de ce o spuneai.
Imi pare rau de viata ce le-ai luat-o visurilor mele.
Imi pare rau ca stai pe loc si ma privesti fara sa faci nimic, desi poti face atat de multe.
Imi pare rau ca taci, sau vorbesti doar ca sa pui intrebari, fara a fi capabil de a lua o simpla decizie.
Regret ca nu stii ce vrei.
Regret ca ma vrei, dar nu faci nimic in sensul asta.“

Fara a fi surprinsa, il priveste cu parere de rau, vazand cat e de naiv.

“Cum sa te urasc daca esti sufletul ce atat de mult il iubesc?
Nu te uita cu ochii astia mari. Ai uitat ca te pot citi?
Dar totusi.. mi-as dori sa te doara piciorul cu care mi-ai strivit visurile fara niciun pic de mila; sa-ti patrunda trupul, vantul cu care le-ai lasat sa plece, sa il simti pana in maduva oaselor.. sa te doara; sa iti fie frig in raceala cu care m-ai tratat, constient sau inconstient.
Imi doresc sa te ajunga gandurile mele.
Vreau sa regreti ca ma lasi sa plec.
Nu ma doare. Chiar de ma doare, nu ma doare pentru ca nu vreau. Intelegi?
Nu ai cum sa ma ranesti. Cineva a facut-o inaintea ta.”

El inca pune intrebari.
Ea rade nervos si ii raspunde la fel de nervos.

“Tot tu, de multe ori.
El? Da.. de multe ori.”

Se aseaza la geam, unde atat de mult ii place sa stea.. privirea ii tradeaza cateva lacrimi. Trage aer in piept si se intoarce catre el, mai puternica parca, dar cu aceeasi speranta arzand in ea. I-ar sari de gat si l-ar saruta pana s-ar pierde in bratele ei, fiind incapabil de a mai spune “nu” iubirii ei.
Il vede in acelasi loc.. nemiscat. Fara a fi intrebata, raspunde.

“Nu sunt ranita. Chiar de ma indepartez de tine cu aripile frante.. acum ele nu ma mai dor. Nu mai sunt grele de atatea sperante, visuri si dorinte. “

“Buna intrebare! Dezamagita… da!
Mi-ai spus ca ma iubesti cum n-o sa mai intalnesc! Iubirea ta imi apartine!”

“Iti zambesc pentru ca mereu mi-a placut sa fac asta. Imi adori zambetul. Imi place sa te mangai cu privirea calda, ce emana iubirea pe care nu o mai vrei. Iti place si vezi in mine ce ai cautat multa vreme. Pe cat de greu ai gasit, pe atat de usor ii dai drumul.”

“Da, asa e! Sunt libera!
Plec! Si iau cu mine sufletul tau, gandurile tale, sentimentele tale ce vorbesc despre mine, vorbele-ti ce simt despre mine.
Te vei chinui pana le vei recupera.
De fapt, nu le vei recupera. In schimb te vei stinge, aflat mereu in cautarea lor, ajungandu-le din urma, neputand sa le atingi.”

“Nu! Nu fac asta pentru ca te urasc!
Nu vreau sa fii ranit, vreau sa fii bine; nu vreau sa suferi pentru ca stiu cat e de urat. Uita-te la mine!”

Rade fortat.
El o priveste cum se indeparteaza, lasand durere in urma ei.

“Le iau cu mine, pentru ca stiu ca sunt in siguranta.
Eu nu le voi rani; le voi proteja… ca pe un ghiocel proaspat rasarit.”

Si pleaca..

15. Lacrimi Noi.

2009-11-07T00:36:00.005-05:00

October 17, 2009

A uitat de visul de acum doua seri; a uitat de dorinta ce ii aprindea ochii, a uitat de speranta ce ii hranea sufletul; a uitat chiar si durerea ce ii ranea trupul inimii, lasand urme sangerande.
A uitat cine e, a uitat de ea..
Isi lasa pleoapele lenese sa dea stingerea; ochii obositi sunt in voia lor.
Cortina se lasa.
Urmeaza lumina ce ii aparu in fata. Chipul ala.. il cunoaste.
Aceeasi voce muta o cheama.
Pasiunea e din ce in ce mai mare, din ce in ce.. mai puternica.
Se apropie si il atinge cu sfiala.
Ii cuprinde capul in maini si o saruta.
Il simte din toti rarunchii. Acum stie ca l-a dorit mai mult decat orice.
Acum intelege fericirea ce nu si-a explicat-o si dorinta din priviri.
Stie cine e, ce vrea, ce simte.. cine sunt Ei si ce reprezinta Noi.
Intelege viata data uitarii in dimineata aia. Instrainarea ei de propria-i persoana are acum o logica.
Doar langa El exista.
Lipsita de sens, a gasit indrumare la el. Lipsita de sentimente, a simtit cu el.
Fara speranta, s-a refugiat in bratele lui.
Cu sufletu-i bolnav, cu trupul plin de rani, a plecat in cautare de ajutor.
Ii gusta trupul si o opreste la El. O cuprinde cu palmele si o ascunde in suflet. O inchide si arunca cheia.
Acum e a lui.
El i-a vindecat corpul fragil; i-a sarutat ochii si a readus-o la viata.
Nu si-au spus cuvinte mari.
Felul in care o priveste, pasiunea cu care il saruta, dorinta cu care se tin stransi in brate, egoismul cu care nu isi dau drumul mainilor, dragostea in care se cufunda si asternturile in care se pierd pentru eternitate inseamna mai mult decat orice cuvant capabil poate, doar sa iti zgarie auzul.

November 4, 2009

Priveste in jurul ei.
“Domnule doctor! Domnule doctor! S-a trezit!”
Lumea forfoteste in jurul ei. Priveste asternturile albe, acele, apartele din jurul ei, lumea..
Isi priveste mainile.
Se uita speriata. In jurul ei .. toti sunt fericiti.
“Maria! Maria!
Daca eu sunt Maria.. voi.. cine ..?” – nu apuca sa termine intrebarea.
Zambetele ce o inconjoara devin grave. Si o sperie.
“Cum? Eu sunt..” – vocea e intrerupta de chipul ei ce ofera un raspuns destul de clar. Nu stie cine sunt; nici ea, nici el, nici ceilalti.
“Ai avut un accident. E ceva temporar. Esti inca socata..; esti..
Sunt nimeni! Nu stiu cine sunt si ce fac aici.. dar stiu cine suntem!” – raspunde cu raceala.. Maria?
Cuvintele de neinteles ii socheaza pe toti.
La indemnul doctorului, toti ies din camera de spital.
Ii administreaza un calmant. Iese si el.

November 7, 2009

A spus ca o va saruta, o va lua de mana si nu ii va mai da drumul.
Chipul de copil priveste trist.
“Iti aduci aminte?”
Isi ascunde ochii in spatele lacrimilor linistite. Se bucura de perdeaua croita special pentru ea.
Nu intelege ce se intampla.
Singurul refugiu il gaseste in bratele lui.
Dar..
“Daca eu sunt aici.. tu unde esti? Unde?...
Unde?” – repeta obsesiv aceeasi intrebare.

1:13 AM

Inchide ochii.
Acum sunt din nou.. Noi!

14. Aglomeratie.

2009-11-05T00:23:00.003-05:00

Trec pe langa.
Lacrimile.
Visul de noaptea trecuta.
Ziua de maine.
Speranta de ieri.
Zambetul orei 8, de azi de dimineata.
Visul zilei de azi.
Zgomotul alarmei de incendiu.
Speranta de azi.
Urletele celui ce nu ii lasa sa intre in Vari Hall.
Aiureala din timpul zilei.
Tipul cu ochelari ce a rugat-o sa ii aiba grija de lucruri.
Ploaia rece de dupa amiaza.
Tipul pe care l-a lovit aseara, din plin, in neatentia-i specifica.
Scuzele de rigoare.
Nepasarea.
Discutia cu Tudor.
Poza din autobuz.
Domnul ce i-a facut loc in celalalt autobuz care era packed.
Glumele cu Radu.
Timpul.
Nap-ul de 10 minute, din autobuz.
Examenul de maine.
Weekend-ul.
Orele de cand are melodia asta pe repeat.
Cuvintele.
Odata cu alarma de la telefon, visul de acum.
Odata cu El, Noi.

Pierde.
Ziua de maine.
O noua speranta.
Visul zilei de azi.
Orele de cand are melodia aia pe repeat.
Cuvintele.
Timpul.
Odata cu alarma, noaptea trecuta.
Odata cu El, pe Noi.

Regaseste.
Alte lacrimi.
Un alt vis.
O alta speranta.
Un alt zambet.
O alta alarma de incendiu, falsa ca intotdeauna.
Strigatele impunatoare, cica. (FRAIERILOR!)
Aiureala omniprezenta.
Ploaia rece.
Tipul accidentat aseara (doar au cursuri impreuna de luni pana vineri).
Nepasarea.
Discutii cu Tudor si glume cu Radu.
Un nap si un examen.
Un nou weekend.
O alta noapte.
Alte cuvinte.
Sentimentele!
Odata cu El, pe Noi.

13. Despre fericire.

2009-11-01T01:11:00.007-04:00

Era timpul sa creasca, sa priveasca lucrurile prin ochii unui om matur nu doar prin sufletul unui copil vulnerbail si ranit la fiecare pas gresit, al ei sau nu..
Si? Nu i-a pasat. Ura sa i se spuna sa creasca.
Prefera sa creada in lumea ei, in care nimic rau nu se poate intampla, desi atunci cand “cadea” se julea mai tare decat atunci cand aluneca pe gheata in fata blocului; chiar mai tare decat atunci cand a intrat cu bicicleta in camionul ala sau cand a trantit-o colega ei in clasa a 4-a si s-a julit la genunchi. Si a plans. O durea.
Pana cand.. a primit prima lovitura pe care, copil fiind, a suportat-o greu si si-a revenit la fel de greu. Au urmat a doua.. si a treia...
Pana cand.. a spus STOP!
Oamenii o dezgusta, prietenii nu exista, e mai antisociala ca niciodata, dar imprastie incredere. Superficiali sau nu.. ei ii sunt prieteni.
Asa ii numeste. Nu ii considera.
Ii spui tot, ai incredere in ea, dar nu da doi bani pe tine. Nu te dezamageste, poti sa ai incredere in ea, pastreaza ce ii spui ca pe cel mai mare secret, te asculta cu cea mai mare atentie, incercand chiar sa te ajute, desi nu crede nimic din ceea ce ii spui. Nu da doi bani nici pe tine, nici pe ce ii spui, pentru simplul fapt ca nu are incredere in tine.

Saturday, October 31, 2009

Azi dimineata am trecut pe la ea. Aveam nevoie de ajutor. Si cine altcineva sa ma ajute la mate, daca nu ea?
Ajunsa in fata casei, ma opresc. Frunzele erau atat de frumoase si.. atat de multe. Mult prea multe.
De altfel, in jurul casei ei toate curtile erau “curate”. E toamna, frunzele continua sa cada, dar nicaieri nu erau mai multe ca acolo. Se pare ca a trecut ceva timp. Un lucru stiu si anume ca uraste toamna. Suprinsa sunt sa aflu ca uraste toamna, dar ii place sa calce pe culorile ei. Doar profita de fosnetul ce o linisteste. Si totusi nu o inteleg.
Cand paseste evita rosul ala aprins; e prea frumos si vesel. Il vrea intact.
In schimb, va calca oricand, cu incredere, pe ceea ce e vested si maro.
Pe moment ma fulgera gandul sa ma intorc acasa. Poate nu am picat intr-un moment tocmai bun, desi vorbisem cu ea.

Inainte de a face vreun gest, vad usa deschizandu-se. Din spatele ei, acelasi chip luminos si vesel isi face aparitia. Nu suprinsa am fost cand am vazut-o zambindu-mi mai intens ca niciodata. Mereu zambeste.

Si totusi.. zambetul ala..

Ma priveste si imi spune usor:
“Intra! Abia m-am trezit si am facut niste cafea. Vrei?”
Nu zic nimic. O privesc prietenos cum am privit-o intotdeauna - socata as putea spune - de cuvintele prietenoase pe care nu le prea ofera de obicei. Sau cel putin de cand o cunosc eu..
O privesc cum soarbe insetata din tigara de dimineata, cerandu-mi putin ragaz pentru a se trezi inainte de a-mi explica ce nu stiu.

Vorbindu-i despre mine, asa cum obisnuiam, fara sa ma intrebe nimic, ma asculta cu aceeasi ardoare, ca intotdeauna completata de aceeasi neincredere. Insa in ochii ei.. lumina ce licarea cu o jumatate de ora in urma inca persista. De fapt era din ce in ce mai intensa, curata; te orbea.
Eram fericita, ii povesteam cu veselie ceea ce se intampla.. si m-am gandit ca .. o doare totusi sa auda vorbindu-se despre fericire. Daca nu vorbeste despre ea, cu nimeni.. poate e ceva ce a ranit-o si a durut-o.. sau inca o doare. Cate nu o ascunde zambetul si ochii ei mari, intotdeauna veseli.

Odata cu gandurile ma opresc din povestit. Nu ma intreaba nimic; nu a facut-o niciodata.
Incep sa vorbesc cand vreau, ma opresc cand vreau. Nu intreaba, nu cere detalii, nu e curioasa. Accepta atat cat ii spui, incercand sa iti ofere sfaturi din ceea ce ii spui. Daca simte ca stie prea putine, tace.

Mereu m-am intrebat ce ascunde.

Dupa un timp in care eu nu spuneam nimic, iar ea.. ca de obicei tacea, imi iau inima in dinti si o intreb ce se intampla, lucru pe care nu l-am mai facut de cand am cunoscut-o, cand mi-a zis clar si raspicat sa nu o mai intreb vreodata pentru ca nu e treaba mea si nu imi va spune nimic.
Realizez ca nu trebuia sa o intreb. Ce o fi fost in mintea mea?
Mi-era teama de raspuns. Ma asteptam la o reactie agresiva; asteptam sa imi arunce aceleasi sageti pe care le-a indreptat spre mine prima oara. Asteptam impulsivitate, nepasare, raspunsuri scurte si schimbare de atitudine.

Dar ca de obicei.. nu inceteaza in a ma suprinde.
Mi-a zambit, de data asta ironic. Rade.
Ma sperie.
Apoi, cu un zambet sincer si cald, cu ochii mari si frumosi se uita la mine:
“Nu vorbi despre ceva despre care nu stii absolut... nimic.”
Accentul cade cu subtilitate apasata pe absolut.
Imi zambeste, din nou cu aceeasi caldura.
Socata, o privesc pret de cateva secunde.
E linistita. Cu aceeasi eleganta continua sa se piarda in cercurile de fum pe care le croieste ca pe un scut. Zambeste pierduta privind pe geam. Nu astepta niciun raspuns.
Stia ca m-a blocat.
1-0.

Asta m-a durut. Ma ridic si ma indrept spre usa, hotarata sa plec.
Linistita si nepasatoare, deloc surprinsa, se bucura de ultima gura de cafea. Nu a avut nicio reactie. In schimb ma urmarea atent si analiza fiecare gest al meu. Ajunsa la usa ma intorc si ii spun raspicat:
“De parca tu stii ceva!” – constientizez prea tarziu ca am zis ceva ce nu trebuia spus. Ma gandeam ca invart si mai tare cutitul in rana.
La dracu’! M-am lasat condusa de impuls.

Se stramba un pic, pesemne ca am vorbit prea tare. In momentul acela se ridica de pe scaun.
De data asta ma asteptam la ce e mai urat. O vad in schimb, venind la mine la fel de linistita. Observ atunci ca era inca in pijamale, in cele rosii, preferatele ei. Parul ciufulit ii dadea un aer copilaros. Se freaca la ochi si casca.. de parca s-ar fi plictisit.
Ma priveste cu mila, dorindu-si CLAR sa inteleg asta din privirea ei, lucru ce imi intarata si mai tare nervii.
Imi raspunde simplu:
“Asa e. Nu stiu nimic despre ea.”
Zambesc cu satisfactie.
1-1.
Ma intorc. Deshid usa sa ies.
“O simt. Nu-mi trebuie alte cunostinte.”
Ma opresc. Aflata in aceeasi situatie de “sah mat” de mai devreme, imi anulez punctul si plec fara a ma mai uita inapoi.

Toata ziua m-am gandit la ce mi-a spus. Ca de obicei, nu mi-a spus prea multe nici azi dimineata.
Prea putine de altfel. Trei fraze nu sunt suficiente pentru a purta o discutie.
Insa..
Cuvintele ei mi-au ramas bine intiparite in minte.
Mi-a taiat orice urma de elan, m-a facut sa ma indoiesc de fericirea mea si sa cred de fapt in superficialitatea care, acum sunt convinsa ca ma caracterizeaza.
Ce simt eu.. e orice, dar nu fericire. Poate doar o stare de bine.

In schimb Ea...
Acum ii inteleg privirea, ochii veseli, lumina permanent prezenta, buzele care sunt gata oricand sa izbucneasca o furtuna de zambete.
Acum inteleg .. tot. Si-a dezgolit sufletul intr-o singura propozitie.
Totusi e atat de complexa..
Am inteles de ce nu vorbeste niciodata despre fericire.
Nu stie. Nu o intelege.

O simte.. si o emana prin orice privire si zambet; prin vocea-i vesela si ochii jucausi, prin mimica si gesturi...
.. prin El..

12. Durere.

2009-10-24T01:54:00.004-04:00

October 22, 2009

De cand a plecat in dimineata aia, e totul la fel.
Se uita la pozele cu el, pentru ca la sfarsit sa le ia de la capat. Si nu o data; de zeci de ori.
Il vede zambind si asta o linisteste. Ii vede privirea, o recunoaste. O adora!
Atat de calda si sincera. Se potriveste cu vocea.
Desi..
Nu il atinge, nu il vede. Il simte. In rest totul e in mintea ei, in sufletul ei.
De el nu stie.
Cauta motive?
Ii face semn gandului sa plece.
Ii e teama ca va fi ranita. Ii face din nou semn sa plece. Macar de l-ar primi pe el in schimbul gandului.
E cel ce nu poate fi langa ea.
I-ar oferi totul daca i-ar cere.
L-ar iubi mai mult decat il iubeste deja.. doar daca i-ar cere asta.
I-ar canta iubirea.
Isi doreste sa o asculte?
O doare..

Opreste melodia ce ii aduce aminte de el.
E atat de rea.. rea!
Iese afara in speranta ca ploaia rece i-l va sterge din minte.
Dar sufletul?
Merge fara graba pe strada ce luceste in bataia luminii si isi zareste chipul trist in asfaltul ca oglinda.
Se simte urmarita. Se uita in jurul ei in cautarea unui loc unde sa nu fie gasita.
Se uita speriata, fara a avea puterea de a se intoarce.
Inchide ochii si il vede.
Tresare.
Ridica privirea in speranta ca le va vedea.
Dar el nu mai e aici sa numere.
A plecat. Si acum e innorat.
Ii simte atingerea. E neputincioasa.
In fata distantei, in fata timpului.. se simte fara putere.
In fata lui?
Mica, incapabila de a oferi ceea ce primeste, ceea ce a dorit si a cerut cu atata ardoare.
Cersetoare.
Isi doreste, aspira, cere, dar nu ofera nimic in schimb.
Egoista?

E tarziu si inca rataceste pe strazile ce ii par asa lipsite de vlaga. Ofteaza.
De ar fi aici..!?
Ii simte atingerea. De data asta, palpabila, reala, dar la fel de plapanda si sensibila ca in prima noapte; pentru a nu o rani in raceala stropilor de ploaie ce ii strapung trupul.
Langa chipul ei vede acum chipul lui.
Acum il poate atinge.
Se poate bucura de zambetul lui.
Stia ca va ca va veni inapoi.
Il ia de mana si pleaca impreuna.
Se lasa din nou condusa de el.
Stie drumul.
Acelasi loc al lor, aceeasi imagine a iubirii impartasite parca niciodata suficient de mult.
Aceeasi privire trista in zori.
El ce simte?
Aceeasi poveste de dragoste pe fundalul melodiei lor.
O scriu impreuna tinandu-se de mana; lacomi si egoisti. Nu ii da drumul, de teama sa nu o piarda.
Cantecul e transpus in sunetele mute pe care numai ei le pot intelege, in valtoarea sentimentelor.

Il priveste cu sete.
O doreste cu pasiune.
Se iubesc cu lacomie.
Ard in dorinta.
Se invaluie in propriul lor mister pentru a se proteja.
Se iubesc in spatele perdelei croite de el in prima noapte.
Sunt singuri in ganduri si simtiri ce persista, atingeri ce se imprastie o data cu rasaritul, dar ce se regasesc la apus, dorinte ramase neimplinite, sperantele unei dati viitoare, visul primei dimineti impreuna.

Desi mai tarzie de data asta, dimineata si-a adus aminte si i l-a furat.
Odata cu el, i-a luat visul.
A plecat inainte sa-i spuna ce simte cand o priveste.
De parca nu ar sti..
La fel de egoista, il doreste. Nu vrea sa il imparta cu nimeni.
Nu cu ea!
Nu cu o ea!
A plecat inainte sa isi deschida sufletul in fata lui.
Nu vrea sa joace rolul fetei ranite.
Nu vrea sa fie fara el!
Nu vrea sa respire fara el.
Dar el?

Lacrimile ei il chinuie.
Lipsa lui o raneste.
Ochii ce ii cereau un alt moment il urmaresc fara a-si gasi linistea.
Visul de noaptea trecuta il intareste.
Caldura in care s-au amestecat le ofera incredere.
Zambetul ei sincer il bucura.

October 23, 2009

Acum doare.. zambetul lui o doare, lipsa lui ii ofera doar incertitudini.
Promisiunile.. frustare.
Dorinta si visul de noaptea trecuta .. tristete.
Cuvintele frumoase.. amagire.
Azi s-a ranit cu visul despre ei.

October 24, 2009

Ea?
Stiu ca il asteapta.
El?
Nu stiu..

11. Distanta.

2009-10-20T10:35:00.002-04:00

October, 2009

Nu poate sa o vada. Nu se pot vedea.
E bine?
Doar niste poze ii zambesc zi de zi. Simte liniste. Are parte de caldura pe care si-a dorit-o intotdeauna, dar pe care amandoi au negat-o.. mult timp.
Inca?
Zambeste pierduta. Simte fericire.
El nu ar putea sa o minta vreodata.
Sau..?
Gelozie nefondata, egoism nejustificat, iubire neexplicata si lucruri fara sens. Toate se invart in jurul ei.
In jurul lui?
A facut o pasiune pentru misterul si farmecul ce o urmareste de atata timp. A tachinat-o, a privit-o mult timp cu un aer de superioritate. Ea la fel. L-a sfidat; era nepasatoare. Pana si ea credea asta.
El?
A facut-o sa se indoiasca de ceea ce credea. Acum.
Niciunul nu a vrut, niciunul nu a aratat ca vrea.

O priveste in intunericul noptii. Ochii mari ce absorb informatii il atrag ca un magnet.
Ii saruta pleoapele ce tremura sub atingerea lui calda.
E atat de frumoasa!
Mana lui simte uimirea chipului angelic pe care nopti la rand l-a dorit aproape.
O simte. ATAT! Doar atat..
O adora!
Il priveste speriata cum ii deseneaza conturul trupului dezbracat de simtiri.
O simte tremurand sub atingerea plapanda, aproape inexistenta... de parca ar rani-o.
Se aproprie si o saruta pe obrazul stang.
Inchide ochii si se lasa invaluita. Se lasa condusa de el.
Stie ca nu va dura pentru totdeauna.
Simte si traieste momentul.
Dimineata i-l va fura.. din nou. Incearca sa transforme momentul in eternitate.
Poate. Nimic nu e imposibil.
Pentru moment.. poate.

Se pierde in bratele lui si se privesc fara a-si spune ceva. Doar au facut-o mereu. Comunicarea era intruchipata de limbajul schimbului de priviri.
Este?
Ei nu se aud. Nu ii cunoastea vocea transpusa in sunete.
Si-o doreste.
El?
O strange tare in brate. E fericit.
Ii vede ochii stralucind in lumina slaba a noptii ce ii ascunde.
Lacrimi?
Nu asteapta un raspuns. Ei nu vorbesc. Degeaba o fac.
Nu spune nimic. Nu ar auzi-o.
Intelege raspunsul din privirea ei. O strange si mai tare in brate.
Vrea sa o stie bine, fericita.
Vrea sa se invarta in jurul ei, sa-si ghideze zambetul dupa fericirea ei, tristetea dupa lacrimile ei.
Sa simta de parca ar fi doar unul.
Se trage inapoi. E speriata. Si el simte asta.
O cheama mai aproape.
Ii numara stelele zambind si aratand cu degetul catre fiecare, sarutand-o in ritmul numaratorii. Incet, plin de dorinta si cu o pasiune ce-l arde. Pe fiecare zi mai mult.
Raspunde cu aceeasi pasiune.
Asemenea unor artisti.
Cu fiecare stea peste care trece ii fura cate un zambet. Si nu e nimic care sa il bucure mai mult decat zambetul ei si fericirea lor.

O priveste cum e cufundata intr-un somn linistit.
A trecut ceva timp. Zambeste chipului pe care il priveste cu atata sete.
O saruta usor si ea tresare, cuibarindu-se si mai tare in bratele lui.
Liniste.
E inca langa ea.

Pentru cat timp?
Nu se framanta pentru ce va fi. Asa a invatat-o.

Deschide ochii si il vede indepartandu-se fara nicio putere de a sta in loc. Se privesc nepuntinciosi.
Durerea lacrimilor ei il asurzeste.
Il doare.
Adora sa o vada zambind. Dar..
Acum tot ce ii mai leaga sunt sentimentele.. gandurile.
Si drumul inapoi.
Exista?
Stie ca se va intoarce la ea. Cunoaste drumul, desi nu l-a parcurs vreodata... fizic.
Mereu l-a stiut.
Acum doar gandurile ii aduc mai aproape.
Din ganduri se fac, se simt si se spun multe..

Cu gandul.. mereu se duce la ea.
Ea?

10. Back to life.

2009-10-18T03:07:00.002-04:00

October, 2009

She’s up in her bed, looking at the yellowish top. Tears step into this picture of a cold night. Tears of fire, tears of hope. Tears that are yelling in the silence of the night.
She’s doing nothing.
She’s looking at the building behind her house through the mirror in which she loses all of her senses.

She closes her eyes, realizing the time is now. The smile is now on her face. She’s an artist. She’s what she’s always dreamed to be, but by now she lived her dream in front of her mirror with the headphones on, with a make-up microphone and with her imagination as the people clapping their hands listening to her.

A big stage and thousands of people.
The lights on her and the entire world for her. All of them are waiting for her appearance.
She’s there now, looking from behind the curtains. The happiness is felt in the air and everything surrounding her lies on this feeling which has no words to be described.
She is not nervous.
She is doing something that she feels she’s been doing forever. Actually, it’s the first time.
The first time for her being in front of them and the first time for them looking at her and listening to her.

She is living her dream now.
She is now singing, enjoying the admiration and their pretty smiles.
Now she can fly, like a butterfly she has always been.
Now she can smile. And she has such a beautiful smile!! And a pretty face. She looks like an angel. She is one of them!

“Hey! Good morning!!”
She wakes up and smiles; an old smile. It’s been a while.
“Oh, it seems someone is happy today?! Is there a special reason?
Oh.. just a dream I had. It was..” – she says nothing but she passes by.

15 minutes later she goes outside. The sun is shining.. the sky is blue.
She’s calm.
She looks at the sun and laughs at Him.
There was something which brought the sun back to her life.
She’s happy.

9. Untitled.

2009-10-16T01:07:00.004-04:00

Saturday, October 16, 2009

1:00 AM

Ca un copil, incapabil sa faca vreun gest, ce plange pentru ca il doare ceva; doar gangureste, in cautare de adapost, siguranta, iubire.. protectie; asta cauta ea disperata.
Cauta sa se refugieze intr-un: “Nu, nu e adevarat!”, dar stie ca cere prea mult.
Nici sa planga nu mai poate. A incercat sa se abtina prea mult. Le-a strans pe toate intr-un colt de suflet, asteptand sa izbucneasca.
Stie ca perna le va aduna din nou.. lacrima cu lacrima, ca pe ceva de nepretuit.
Cauta ajutor; cauta raspunsuri pe care, considera ca le merita.
Se simte tradata si in acelasi timp murdara.
Priveste calm.. in gol.
Cred ca e doar socata. Da.. de-asta e atat de calma. Atat de calma...
Atat de calma! ..un calm nervos, ascuns in spatele lacrimilor neeliberate, cauza a orgoliului.
Inca simte durerea din capul pieptului. Acum, mai accentuata. Durerea fizica e acum sufleteasca.
Si totusi.. o vad socata. Lovitura e prea puternica; sufletul ei slab si vunerabil nu poate suporta asta. Probabil de asta nici nu a stiut. Adica a fost mintita. Pentru a fi protejata.
Pe dracu’!
Plange! Plange! Da afara toata durerea! Plange linistit.
“De ce?” – ofteaza usor, aproape insesizabil.
Refuza sa creada, dar totul capata sens.
“De ce?” – intreaba linistit, privind in acelasi gol. Stie ca nu va primi niciun raspuns, dar intrebarile o chinuie.
Caldura trupului se transforma usor in durere.
Ii e frig si totusi simte cum se sufoca.

Se dezbraca de hainele de abia scoase din dulapul alb, dar care déjà sunt murdare.
Se dezbraca si isi priveste trupul in oglinda.
“Esti murdar! Esti murdar de.. ea!” – ii spune cu o voce aproape stinsa, cu ochii in lacrimi, dar care reflecta totusi tarie.
Ii e.. scarba!
Se intoarce usor si pleaca. Se aseaza in patul, murdar si el.. de ea.
Priveste prin geamul ciobit si murdar din cauza ei.
Priveste in gol, prin noaptea murdara de ea.
Simpla ei prezenta murdareste tot.
Sufletul ei parsiv a ranit tot in jurul ei. Personlitatea ei a distrus tot.
A tradat tot: incredere, prietenie, iubire, trupuri, realitate, dragoste, atractie, vorbe, promisiuni, poze, imagini, intamplari, soarele diminetilor din liceu, drumul prin parc, ora 7:15 AM, ploaia de care se ascundeau in masina, discutii interminabile, noptile tarzii si zilele obosite la scoala. A tradat amintirea unei prietenii pe care Ea o regreta.
“Pe ce drum te-ai dus?”
Si-a batut joc de ceva in care Ea credea.
“De ce?” – intrebarea pe care, desi plictisita, nu conteneste sa o puna.

Un zambet de durere i se contureaza pe chipu’-i obosit de atatea povesti.
Priveste cu niste ochi mari, aparent linistiti, cu pasiune pentru ceea ce vad, simt, aud, iubesc, traiesc; priveste nedumerita.
“Ce nu ti-e clar?”

O doare. Cauta refugiu.
Refuza orice sunet. Nu suporta sa isi auda nici vocea. Aceeasi melodie pe repeat, aceeasi imagine a unei zile in care totul s-a intamplat asa repede.
Apasa nervos butonul “back”, dar.. nu functioneaza. Nu merge!!!! Vrea sa vada soarele de acum cateva zile.
“Telecomanda asta nu e buna de nimic!” – o arunca nervos, cazu in genunchi, isi cuprinse capul in maini si incepu sa planga.
Alearga de nebuna in lumea ei unde e singura pe strazi, intr-o noapte tarzie.

Friday, October 15, 2009

1:00 PM

E frig afara.
Deschide cartea. Citeste doua pagini. Nu intelege nimic. O inchide. Lacrimile... basca le protejeaza.
Imaginile o iau razna. Sunt amestecate. Nu suporta ceea ce se intampla. Nu intelege de ce.
Imaginatia ii joaca feste. Trecutul se imbina cu prezentul. Prezentul de acum, cu prezentul de acum doispe ore.
E socata. Priveste muta, trezita parca la realitatea, pe care cu greu o accepta; fara sa scoata niciun cuvant priveste...

Saturday, October 16, 2009

1:02 AM

...telecomanda sparta.
“There’s no way to go back!”
Pentru doua minute, totul a fost doar in mintea ei.
Real, dar in trecut.
Nu stie unde sa fuga, vrea doar sa strige. Nu poate.
Strigatul mut.. e de o relevant acustica pe care nu o poate descrie.
Ochii o dor. Pentru ca sufera.
Ii inchide.
Inchide ochii si tipa.

1:06 AM

Ii deschide.
Deschide ochii socata... si plange linistit.

8. Enjoy the show.

2009-10-11T01:29:00.007-04:00

Friday, October 9, 2009
Olala e aplaudata la scena la deschisa. Un rol jucat cu atata maiestrie si naturalete, slab intelese de multi, apreciate insa de.. toti.
Forfote de aplauze ploua asupra ei.
Lacrimile pe care le varsa intr-o realitate mascata, intr-o poveste reala, intr-o film regizat de altcineva, dar trait de ea.. ii lasa pe toti cu gura cascata.

Saturday, October 10, 2009

Din nou, aceeasi poveste, poate doar cu scenete diferite, dar cu un acelasi continut. Totul la scena mare... si mai mare decat cea de aseara.
Aceleasi imagini ale Olalei, aceleasi lacrimi naturale, ce ii suprind pe toti. Este apreciata, aplaudata. Olala, in rolul principal din filmul vietii ei, provoaca admiratie in randul celor ce privesc si asculta povestea, nestiind ca totul este transcris si copiat din cartea sufletului ei.
Stiloul cu care obisnuieste sa isi scrie povestea... lasa dare rosii. Pesemne ca s-a stricat iarasi. Acum e murdara pe maini. Si foile sunt murdare; nu sunt asa luminoase si curate cum obisnuiau sa fie.
Sufletul ii e, de asemenea, murdar.

Povestea e complicat de simpla.
L-a urmarit mult timp. L-a castigat. Acum e al ei. Se iubesc.
L-a castigat? Doamne ce poate sa spuna. Nu l-a castigat.
Nu e un premiu. Este?
Cum sa fie? Doar il iubeste. Mult.
Nu e ucigasa de suflete. Nu i-a ucis sufletul. Nu. Nu. Asta Nu!
Olala plange. Il iubeste. Nu e o victima a ei. Il vrea. Dar de ce greseste mereu? Nu vrea sa il piarda?
Nu, normal ca nu.
Macar de ar fi toate greselile, parte din rolul pe care trebuie sa il joace zilnic in fata a mii de curiosi.

S-a pierdut in ochii lui mult timp. Inca se pierde. A salvat-o si o tine langa el. A creat-o pentru el. Se iubesc. Traiesc iubirea in care putin cred si pe care putini o traiesc.
Iubirea aia ca in filme.. “happily ever after.”
Insa..
Ochii ei caprui par mai intunecati ca niciodata. Lacrimile nu contenesc sa apara, starnind curiozitate, admiratie din ce in ce mai mari. Sufletele mai sensibile, prezente la spectacolul oferit de ea, plang alaturi de ea.
Nimeni nu stie insa ca ele vor continua sa curga si dupa ce rolul va lua sfarsit.
Nu stie daca inteleg mare lucru, sau doar se pun in pielea unui personaj fictiv. Pentru ca asta este pentru ei.

Scena e acum goala.
Continua sa joace chiar dupa ce piesa a luat sfarsit.
Isi inchide ranile in cercurile de fum. Pachete deschise si terminate; chistoace ce acopera podeaua veche si urata, ce scartaie chiar si sub pasii ei plapanzi.
E noapte; simte cum se sufoca.
Strigatele Olalei raman fara raspunsuri.
Zambetul ei sta acum ascuns in spatele unor buze strambe.

11:55 PM

Dupa ore in care s-a pierdut in fumul sufocant al tigarilor din care s-a infruptat cu atata egoism, pana la refuz si i-a privit chipul in cana cu cafea.. e timpul sa plece.
Nu mai suporta caldura ce o sufoca, desi afara...
Ploua. Deschide usa salii goale, in care cu cateva ore in urma, erau cateva mii de oameni.
Stropii reci nu intarzie sa ii loveasca gentil chipul mascat de durere, desi ochii par a-i rade sub neoanele ce slab lumineaza drumul pe care paseste incet, fara graba, desi e tarziu si maine trebuie sa isi joace rolul; din nou, in fata altor sute.. mii de curiosi frustrati si invidiosi pe succesul ei.
“Ce ratati!”

Nu are umbrela. Cand a plecat era soare. De fapt.. ce atatea scuze?! Nu ii plac umbrelele. Simplu.
Se lasa curatata de ploaie, in speranta ca ii va spala tristetea ce o imbraca fara vointa ei. Durerea si tristetea au gusturi foarte proaste in ceea ce privestea imbracamintea. E dezgustata.
Isi continua alene drumul.
Frigul ii strapunge trupul firav si subtire acoperit. Nu il simte.
Ochii rosii ii plang durerea fizica. Chipul ii plange toata tristetea acumulta.
Iubeste ploaia. Nu o vede nimeni cand plange.
Parul i se onduleaza treptat, imaginea devenind cu atat mai dramatica intrucat buclele ii ofera imaginea unei sensibilitati mute.

Se opreste si priveste ploaia in ochi. Se oglindeste in lacrimile unui octombrie rece.
Zambeste ironic.
“Ce prosti sunt toti!”
Pana la urma de ce i-ar cunoaste altii durerea, cand asista ca niste idioti mediocri si o admira pentru rolul jucat perfect?
“Cum sa te bucure suferinta unei persoane?
Cum dracu’ sa o aplauzi cand o vezi cum plange?
De ce ai zambi si ai cere autografe unei persoane care isi deruleaza viata in fata ta, iar tu.. zambesti cu admiratie? Pentru ca esti prost si nu intelegi nimic. De-aia, iti spun eu. Dar iti place sa (d)ai senzatia ca intelegi totul, ca patrunzi in profunzimea scenetei: Vai, cata naturalete!
Pe dracu’!
De fapt nu intelegi nimic si esti doar un alt dobitoc superficial, in multimea semenilor tai.”
Zambeste cu aceeasi ironie, de o rautate aparenta, suficienta cat sa o apere de zambetele lor de o (ne)sincera admiratie si de aplauzele asurzitoare.

Olala isi continua abatuta drumul, pe care paseste in acelasi sictir, cu niste pasi din ce in ce mai mici. O dor toate.
Priveste in jurul ei si nu vede nimic. Nu vede blocul de langa; nici macar iarba uda ce ii e mai aproape. Nu vede frunzele a caror culoare o admira pe fiecare zi, acum .. uitate de copaci pe trotuarele reci.
Nu ii vede pe cei ce alearga ca disperatii sa se ascunda de ploaie.
Nu-l vede pe cel ce inchide portbagajul masinii; sta o clipa in loc, privind-o ca pe ultima ciudata si da fuga la apartamentul, probabil calduros.
Din alt corp si ea s-ar privi la fel.
Nu stie daca plange; nu mai distinge lacrimile ei de lacrimile Doamnei pe care o intalneste la orice pas.
Nu stie daca mai vede sau a orbit.
Nu vede nimic in fata.
Acum nu stie nici macar daca e pe drumul cel bun, dar nu se gandeste la asta.
Continua in acelasi ritm incet, dar sigur, pe drumul pe care il stie presarat cu fericire.

Sunday, October 11, 2009

1:28 AM

E tarziu.
Inainteaza cu incredere.
Cortina s-a lasat demult.

[POATE va urma..]

7. Povestea Juliei.

2009-10-04T17:23:00.005-04:00

Saturday, September, 26, 2009

Channel se ridica din pat. Este bine...
Privind catre telefon, citeste mesajul sec, scurt; cuvinte pe care le cunostea foarte bine, dar care o fac totusi sa tresara. Sentimentele ii fac sa ii clocoteasca sangele in vene, inima sa tresara, sufletul sa ii arda mai tare ca o torta.
“Te-ai schimbat. Nu mai esti ca la inceput!”
De cate ori au trebuit sa isi impartaseasca unul altuia, cuvintele astea. De cand s-au despartit, au fost cele mai des rostite cuvinte.. intre doi oameni ce s-au iubit.. si se iubesc si azi mai tare ca oricand.
Inchide telefonul si il arunca pe pat.
E timpul sa isi faca bagajele. La noapte pleaca. La Iasi.
Telefonul va sta inchis o perioada. Va intra din nou in stare de izolare ce a pus stapanire pe sufletul si corpul ei. Pe ea.
Se priveste in oglinda. Privirea ii intalneste ochii tristi si realizeaza ca tot ce a fost aseara a fost.. o minciuna.
Trage aer in piept.
Nu i-a pasat de ea, de ce ii pasa tocmai acum?
Toate noptile ei innecate in marea de lacrimi, toate gandurile ei infundate in perna umbacsita de mirosul lui, toata suferinta ei din noapte, pentru promisiunile incalcate, toata dragostea uitata in asternuturile cu care se invelea noapte de noapte.. toate reprezentau betiile noptilor petrecute alaturi de prietenii lui, toata indiferenta pe care o emana in fata ei in zilele urmatoare. Nu mai era cel pe care il stia ea. A mintit-o atata timp? A fost in stare sa o minta asa bine? De ce i-a spus ca o iubeste, daca tot ce i-a oferit a fost raceala in privire?
“Ok, gata, e timpul sa ma apuc de bagaje. De maine culcusul meu se va schimba.”
Tot timpul in alerta, ii trebuie si aia, si aia, si cealalta. Mereu are senzatia ca uita cate ceva.
Seara, extenuata, se arunca usor pe pat si priveste spre tavan. Ii vede pe ei doi. Se ridica brusc. Trebuie sa faca altceva, doar sa nu se mai gandeasca la ei.
“Channel, ce naiba! Lasa-i! Haide, mai e putin si pleci!” – isi tot repeta, de parca nu stia.

Tarziu, in noapte, un suier anunta sosirea trenului ce va fi un nou inceput pentru ea. Primul pas in trenul ce mergea spre directia aia, prima noapte departe de casa, catre un loc de unde parca nu s-ar mai fi intors.

Sunday, September 27, 2009

Prima zi acolo; alt oras, alte cladiri. Sta in camera cu Julia. Se cunosc de ceva timp si se inteleg bine. E bucuroasa ca are pe cineva care o poate ajuta daca are nevoie, mai ales ca Julia e de doi ani acolo. Acum urmeaza al treilea.
Telefonul e inca inchis..

Monday, September 28, 2009

Prima zi de facultate; colegi noi si alte priviri. Emotii de un nou inceput, frica provocata de posibila pierdere permanenta a lui. Cu toate astea nu isi deschide telefonul. Dorinta de a-si spulbera toate gandurile.
Oameni multi. Imbulzeala. Parca toti o imping nervosi de la spate. Merge incet, alaturi de gandurile ei si de lacrimile varsate in plina strada.

Seara, tarziu, ajunge in camera, unde o gaseste pe Julia.
“Hey! Cam tarziu, incepusem sa ma ingrijorez. Si telefonul il ai inchis..
Gata , gata, acum sunt aici. Sunt bine!” – o intrerupe Channel, cuvintele Juliei parca racaind-o pe creier, nesuportand sa auda nimic, orice sunet parandu-i-se cel mai mare si asurzitor zgomot.
“Da... asa e. Si.. ia zii, cum a fost?
Imi place..
Vreun baiat ceva?
Niciunul care sa ma impresioneze.” – murmura Channel innecata in lacrimi.
“Auzi, dar..” – se intoarce Julia necontinuandu-si intrebarea pe care vroia sa o puna.
“Iarasi el?”
Channel o priveste cu ochii pierduti; Julia o strange tare in brate.
“Channel, nu-mi place sa te vad asa..si nu-mi place sa spun asta, tocmai eu care nu credeam in iubire, dar vei iubi; va fi altcineva care sa iti merite iubirea. Vei vedea!
Nu intelegi.. nu intelegi, nu intelegi nimic! Obisnuiam sa zbor. Acum aripile imi sunt grele de atatea visuri fara niciun punct de sosire.
Ba da Channel, te inteleg foarte bine; eu nu credeam in iubire, tu crezi; va fi altfel... vei vedea.
Eu nu sunt cu tine; nu pot trece peste.. nu....; tu nu ai iubit Julia, ca sa vezi cata durere poate sa pricinuiasca cel mai frumos sentiment..
Ba am iubit si iubesc si acum, de un an. Va fi bine!”
Channel se desprinde uimita din bratele Anei.
“Nu stiam ca tu.. ai pe cineva!”
Julia realizeaza ca a spus ceva ce era secret pana atunci. Desi un secret inceteaza a mai trai si a mai fi fructificat in mister o data ce a doua persoana este constienta de el.
“Julia.. tu esti cu cineva..?” – Channel isi sterge lacrimile si zambeste curioasa. Asteapta o reactie din partea Juliei. Dar.. tot ce primeste e tacere.
“Julia de ce nu vorbesti? De ce nu mi-ai zis? Cine e, cum il cheama? Il cunosc?
Channel..
E cu tine la facultate?
...
E dragutz?
Channel, asculta-ma!
E de aici, sau de la noi?
Channel, asculta-ma, te rog!!!!”
Channel tace brusc; face ochii mari, neintelegand reactia Juliei.
“Scuze.. imi cer scuze! Doar ca nu am vrut sa fiu judecata. De asta nu a stiut nimeni..” – raspunde ea, usor abatuta, dar in ochii careia se citea totusi fericire.
“Pentru ca iubesti? Doamne.. Julia, sunt pregatita sa te ascult fara sa te judec!”
Julia o priveste cu incredere, zambeste, se ridica si priveste poza de grup, din primul an de facultate. Langa ea, profesorul ei de analiza.
Se indreapta catre Channel si ii intinde poza.
“El e...
Pare ... mai matur, dar.. e interesant.
Profesorul meu de analiza.
Aaa, credeam ca.. ce treaba are el cu..”
Julia, o intrerupe cu vocea-i calma, care de abia putea fi auzita.
“El e.. si el e profesorul meu de analiza.”
Channel priveste poza inca o data si cauta un al doilea el. Julia nu i-l aratase decat pe profesorul ei. O priveste derutata, dar nu zice nimic. Stie ca va primi raspunsurile pe parcurs; o lasa sa-si deruleze povestea asa cum simte si cum considera. Reuseste sa isi goneasca mintea de la el si sa se concentreze asupra altui lucru, important in momentul asta.
Se apropie de Julia si se aseaza langa ea, pe scaunul de langa masa mica, de doua persoane.
O priveste cu ochii mari si verzi, parca mai luminosi si mai veseli decat mai devreme.
Julia ii zambeste si se ridica. Parca ii e frica si rusine sa ii intalneasca privirea cand va povesti.
Intelegand totul, Channel sta nemiscata; nu mai face niciun pas. Asteapta doar. Asculta.

“Eram in primul an. Colegi noi; la inceput mi-era greu, eram izolata, nu vorbeam cu nimeni; eram mereu trista... atipic mie, totusi..
Da..” – ofteaza Channel in semn de aprobare.
“Am mers la primul curs de analiza. Si la urmatorul, si la urmatorul. A fost singurul curs de la care nu am lipsit. Desi era primul, dimineata la 8.Spre sfarsitul anului mai lipseam. Oboseala se acumulase, nu eram in stare sa ma trezesc. Dar eram fidela cursului, materiei si celui ce preda. Proful, cu o statura impunatoare, un zambet ascuns, ochelari ce ascundeau albastrul crud al ochilor si o privire ce insemna mult mai mult decat parea, mai mult decat arata. Am iubit cursul; am iubit proful. Era unul dintre cei mai tari. Explica foarte bine. Pe alocuri era rautacios si parea totusi indiferent la cererile si nevoile studentilor. Poate de asta imi placea asa mult de el si ma intarata. Sau cel putin era indiferent fata de mine. Pana cand l-am rugat sa imi explice o problema. Mi-a oferit solutia, suprins totusi ca nu reusesisem sa rezolv un exercitiu asa simplu. La fel de surprinsa eram si eu. El credea ca am facut-o intentionat.
De ce ai fi facut-o intentionat?” – intreaba Channel, fara a primi insa un raspuns.
Se facu mica, tacu malc si asculta mai departe.

[February, 2009

“Ai incercat sa aplici metoda substitutiei?
Da, dar nu a mers.
Ok. Incearca asta si trebuie sa mearga.” – “mi-a explicat pas cu pas ce trebuia sa fac.”
In tot timpul asta, el ma priviea constant, apasat, insistent, fara pic de subtilitatea care il caracterizase pana atunci si cu acelasi zambet ironic tiparit pe privirea-i. Eu, la polul opus, imi plimbam privirea dintr-un colt in altul al clasei, intalnindu-i privirea nu mai mult de o fractiune de secunda, de fiecare data.
“Multumesc mult.” – “i-am spus dupa care nu ne-am mai vorbit o perioada lunga de timp.”]

1:23 AM

Channel o priveste nedumerita. “Oare ce are de a face el cu profesorul ei?”
Dar nu zice nimic. Asculta in continuare.
“La examenul final, am facut cel mai bine. Am fost foarte mandra de mine. Stiam ca avea ceva cu mine. La sfarsit m-am ridicat si i-am intins examenul, foarte sigura pe mine si fericita, gandindu-ma la vacanta ce urma, privindu-l impunator pe sub basca ce o prutam in ziua aia. El mi-a zambit atat de sincer incat m-am simtit nevoita sa ii ofer in schimb un zambet, dar condus totusi de aceeasi privire ce trimitea sageti ce ascundeau o dorinta. Aceea de a primi mai multa atentie din partea lui. O altfel de atentie, dorinta, de care nici macar eu nu eram constienta. In schimb el.. da. A trecut vacanta, parca un pic diferit fata de celelalte si in final a urmat anul doi. Aveam un curs ce de abia fusese introdus in programa si eram tare curioasa cum va fi. Ironia facea ca era tinut tot dimineata de la 8. Cand am ajuns acolo, l-am vazut pe cel ce urma sa imi fie profesor. Stupefiere. Acelasi prof de analiza, din anul intai, pe care l-am iubit si l-am urat, in acelasi timp. Atunci, ca profesor doar...; atunci... – repeta Julia - ”
“Ca profesor, ca ce altceva!” – se gandea Channel, din ce in ce mai confuza, asteptand sa i se confirme ceva ce refuza sa creada.
“M-a recunoscut, cum de altfel ma asteptam; imi stia numele din primul an, stia cum m-am descurcat si sa nu uitam zambetul de la sfarsitul anului.”
Channel nu pricepea de ce punea asa mult accent pe zambetul ala. Poate a fost doar academic, ca de sfarsit de an, ca de..o ”vacanta placuta”.
Julia continua usor, din ce in ce mai incet.. parca de frica de a nu fi auzita de altcineva in afara de prietena ei.
“La fel, parca ma evita. Imi evita privirea, era rautacios, evita sa imi ceara raspunsuri la intrebari adresate clasei; imi cerea explicatii pentru orice afirmatie faceam, dorindu-si sa ma prinda macar o singura data fara argument; era socat la fiecare raspuns pe care il ofeream fara a fi intrebata, incerca sa il ignore, dar se razgandea realizandu-si ca zic totusi bine ce zic. Si din nou, cerea argument, mereu incercand sa ma infunde si sa puna frana incercarii mele de a iesi in fata. Am intampinat dificultati la un moment dat. Sau poate am avut sau mi-am creat doar impresia ca le intampin, ulterior creindu-i si lui aceeasi impresie. Am stabilit sa ma intalnesc cu el. De data asta, la el in birou. Doar noi doi. Nimic anormal. O studenta ce are nevoie de ajutor in ceea ce priveste o tema. Bat la usa, ma pofteste inauntru si ma invita sa iau loc. Speriata si timida, dupa cum ma stii ca eram, m-am asezat pe scaun si mi-am scos creionul si caietul. Il vedeam ca ma priveste altfel, dar incercam sa nu ma las intimidata. Il vedeam ca vrea sa spuna ceva, era nedumerit desi parea foarte sigur pe el. Il priveam, de data asta cu mult mai mult curaj, la fel de impunator ca in ultima zi, cand i-am dat examenul. Imi doream sa ma fac remarcata si am reusit. Doar ca am depasit limitele, propriile-mi limite si chiar pe ale lui. Si m-am facut remarcata intr-un mod mai accentuat decat constientizam. De fapt, am obtinut ce am vrut, ceea ce imi doream de la inceput, inconstient totusi. Ma privea necontenit, cateodata pierdut, fara sa realizeze ca ii urmaream orice miscare si intelegeam totul. Cand m-am ridicat sa plec, m-a tinut de brat, oprindu-ma. “Stai” – imi spunea. “De ce ai venit de fapt?”. Il priveam confuza, nedumerita, speriata chiar; dar incercam sa par puternica in fata lui; desi aveam in fata un om de-o seama cu tata, il fulgeram cu privirea, ii sfidam parca locul si incalcam respectul ce trebuia purtat unei persoane ducea in spate dublul varstei mele.. si un pic mai mult. “Pentru ca nu stiam ce sa fac, nu intelgeam, oricat m-am chinuit sa rezolv probleme si sa le dau de cap!” – ii raspundeam sigura pe mine, privindu-l rece, dominandu-l, iar el ramanand neputincios in fata unei student de 20 de ani. Eu am preluat tot controlul asupra unui om ce odata obsinuia sa ma controleze. De fapt, il aveam déjà demult, insa nu eram constienta de el; iar atunci se accentuase, el era vizibil mai slab ca mine, ceea ce era ciudat si necunoscut pentru mine. Parea asa rece, genul de persoana incapabila sa simta ceva, sau care cu greu ajunge sa simta ceva; indiferent si nepasator, batjocoritor si ironic; din momentul ala, eram eu cea care era stapana pe situatie, ii eram superioara, iar el se facuse mic; era nesigur pe el. Contrar altor dati, zambetul ironic se transformase intr-un zambet pierdut si trist, privirea-i rece de pana atunci, era in momentul ala o privire calda ce dorea a spune multe; prin acelasi alabstru crud si senin, ochii lui emanau caldura; parca erau .. vii, contrar primei dati cand l-am privit de-aproape. Ma analiza, ma privea fara sa spuna nimic. “Pot sa plec acum?” – l-am intrebat, atatandu-l si mai mult, de altfel fara voia mea. “Nu!” – mi-a raspuns scurt si apasat. Mi-aduc si acum aminte de acea prima data, de biroul si de scaunul mare in care am stat, de peretele unde incercase sa ma incolteasca, nelasandu-ma sa plec.”
Channel se uita curioasa, stiind ce va urma sa spuna, insa refuzand temeinic sa vada ceea ce vazuse si intelesese déjà de la inceputul povestirii.
“Imi aduc si acum aminte de ...”

1:47 AM

O bataie usoara in usa, le face pe amandoua sa tresara.
Julia, linistita, merge cu incredere la usa, de parca stia cine e.
Chiar stia..
Channel, de pe scaunul mic spatele frigiderului, loc de unde nu se miscase, se uita sfioasa spre usa incuiata. Julia deschide usa si din spatele ei se contureaza silueta unui domn impunator, inalt, bine facut, cu o privire senina si surprinsa totodata. O oarecare teama i se citea in spatele ochelarilor; un semn de intrebare a fost ridicat in ochii, in care se citea calmitate si caldura; raspunsul nu a incetat sa apara.
Julia il priveste cu teama, incercand sa murmure ceva, cu o voce aproape stinsa, avand un rezultat esuat.
EL zambeste si face un pas inainte, pentru a-i oferi incredere celei pe care o iubea. Ii cuprinde mana, Julia déjà se simte mai sigura si de data asta fac impreuna un pas catre Channel, din ce in ce mai tacuta. Nu era nici surprinsa, nici linistita. Socata e mult spus; in fata ei se derula o poveste despre care daca spui ca ii era familiara, iarasi e mult spus. Era doar blocata. Nu schita niciun gest, nu arunca nicio privire, nu zambea. Ii era frica sa nu faca pasul gresit.
“El este.. profesorul meu de analiza!”

“Imi aduc si acum aminte de sarutul de atunci din birou.” – isi relua Julia, fericita, povestea, incheiata totusi de simpla prezenta a celui pe care il iubea de un an, pe ascuns, departe de vazul tuturor, pentru a nu crea probleme, pentru a nu fi judecati, pentru a nu fi nevoiti sa ofere explicatii, noaptea acoperindu-le iubirea considerate pacatoasa. Aceeasi bataie usoara in usa era semnul, aceeasi ora era timpul. Mereu departe de ei..

“Imi pare bine...
Ah.. umm.. Channel! Channel!” – raspunde pierduta si da mana cu profesorul de analiza, revenindu-si parca dintr-un vis, intelegand acum toata povestea ce i se parea atat de .. ireala; intelegand toate detaliile, facand legatura, acceptand si fiindu-le martora si totodata complice.
Schiteaza un zambet pentru a-i linisti si pentru a le oferi incredere in ea, fara a scoate insa vreun cuvant.

“Noi plecam Channel! Sa incui usa si sa nu ma astepti! Odihneste-te, bine?”
Julia o strange in brate si se pierdu in spatele usii vechi, alaturi de el.
Channel priveste pe geamul camerei si o vede fericita, mergand la bratul celui ce ii oferise sansa de a iubi si de a crede in iubire.
Julia priveste in sus. Stia ca o sa fie acolo. Ii zambeste sincer, oferindu-i incredere si trezind-o un pic la realitatea de care se departase in urma cu o jumatate de ora. Un zambet ce ii cere totusi, din nou, discretie si ajutor in a pastra secretul iubirii pacatoase dintre profesorul de Analiza si ..studenta lui.
Channel zambeste din urma, intarind zambetul de mai devreme.
“Ai grija!” – murmura ea, desi constienta ca nu va fi auzita.

2:17 AM

Lasa geamul deschis si se aseaza in pat.
Priveste noaptea cum trece. Racoarea ii strapunge pielea fina si plapanda. Se inveleste.
Obosita de ziua de azi, de atatea lacrimi, imbrancituri, realizare si daramare de vise, adoarme usor, pe nesimtite.

Cu el in gand... noaptea, iarasi cu el in vis.
Telefonul .. e tot inchis.

[POATE va urma..]

6. Channel plange.

2009-10-01T20:52:00.003-04:00

Se hotaraste sa il uite.
Dezgustata, Channel priveste ciocolata pe care adora sa o manance si totusi...
Se priveste in oglinda, isi sterge cu violenta lacrimile ce ii par ca o urateau, schimba muzica ce o moleseste si mai tare.
Se hotaraste sa iasa. Accepta invitatia. Un telefon scurt si totul e stabilit.
Repede, nu mai e timp.
In alta lume, la alta ora si totusi in acelasi timp, Olala o priveste si se regaseste in toate reactiile prietenei ei. Isi doreste doar si spera ca Channel sa nu se minta singura.. asa cum Olala a facut-o de nenumarate ori.

Friday, September 25, 2009

9:45 PM
Channel in fata oglinzii isi acopera cearcanele lasate de el. Un machiaj simplu, dar care ii ofera ceva aparte, o multumeste si zambeste in semn de aprobare.
“Seara asta e a ta, Channel! A ta!” – continua sa isi repete.
“Esti tare frumoasa, Channel!” – ii spune Olala.
“Multumesc!” – parca se aude vocea ei.
Adopta stilul ei preferat, ce ii ofera comoditate: tenesi, blugi stramti, o bluza ce ii contureaza formule frumoase si rotunde, ce ar atrage orice privire, chiar si a unei fete.
Sport si funky prin imbracaminte, dar de o eleganta de nedescris in miscari, gesturi si priviri.
Melodia lasata pe repeat o ajuta sa se insufleteasca. Preludiul unei seri pe care si-o dorea perfecta: fara lacrimi, fara injosiri; melancolia nu avea ce sa caute. Era timpul ei.

10:45 PM
Se aseaza usor pe pat si aluneca in starea de visare, specifica ei. Atipeste pentru putin timp.
Iubirea pentru el, el, lacrimile varsate, noptile nedormite, kilogramele de ciocolata consumate in urma lui, sticlele de bere, acum goale, filmele siropoase aruncate in recycle bin, melodiile ce o adanceau si mai tare in starea de depresie pe care ajunsese sa si-o creeze singura; toate isi spun cuvantul. Toate au consumat-o.
Timpul fara el o distruge.
Dar e hotarata. Asa nu mai poate.
Este trezita de telefon.

11:05 PM
“Hey, suntem jos!
Vin!” – raspunde Channel entuziasmata.
Priveste pe geam si vede masina.
Coboara. Nu ii mai vazuse de ceva timp.
Se izolase complet. Uitase, sau de fapt, renuntase la prietenii ei. Au incercat sa o scoata din starea in care era pana s-au saturat. Au renuntat. Stiau ca atunci cand va simti nevoia, ii va cauta.
Putini socati, o privesc de jos pana sus si de sus pana jos.
“Ai slabit, Channel!
Aa.. nu..
Mult!” – e intrerupta rapid, inainte de a-si incheia probabil vreo scuza inventata pe moment.
“Eh haide, ca nu stam sa analizam acum numarul de kilograme in minus! Hai sa mergem!”
Zambeste pentru a-si intari si mai tare afirmatia.
Este inteleasa; primeste drept rasplata alte patru zambete, care totusi vad in ea ceva ce nu au vazut vreodata. Parca era mai frumoasa ca oricand.
Masina pleaca.

11:10 PM
La fereastra in spatele perdelei priveste el.
O alta noapte fara ea.
Se hotaraste sa iasa. Un telefon scurt rezolva si problema lui.

11:30 PM
Channel paseste in locul caruia ii simtea lipsa. Inca de la intrare se lasa in voia ritmului, traieste clipa, este undeva sus, de parca droguri ar fi pus stapanire pe corpul, mintea si sufletul ei.
Machiajul natural o invaluie in mister. Privirile nu contenesc a se opri asupra ei.
Lumina curgea toata peste ea, dandu-i o stralucire ce pe toti ii lasa cu gura cascata; o dezbraca un pic din misterul total, lasandu-i pe toti ca niste frustrati in urma ei.
E iubita, adorata, venerata.

12:10 AM
La bar Channel.
Langa ea el.
Privirile se intalnesc.
Incercand sa ii dea parul ud la o parte, Channel il respinge rece.
“Ce vrei?”
El ramane mut. Cea care pana atunci il implora, ii cersea iubire, acum ii zgaltaia orgoliul.
“O bere, te rog!
Tu.. tu nu fumezi!
Nu fumam! Acum fumez!
Dar..
Dar ce? Te fumez pe tine; te inspir si te expir; scap de tine cum scap de dioxidul de carbon.
Dar.. tutunul nu face bine!”
Channel rade zgomotos.
“Ba da! E ca o eliberare, intelegi? Ma eliberez de tine!
Multumesc!” – se intoarce catre cel ce i-a intins berea.
Se intoarce in idée de a pleca. E prinsa insa de brat.
“Vreau sa vorbesc tu tine!
Te rog, nu imi strica seara! Ma simteam bine pana sa..
Pana sa ma vezi pe mine?
Da! Pana sa te vad pe tine!”
E mut de uimire; orgoliul lui era zdruncinat; sufletul strapuns; ratiunea pusa la pamant.
Nu o recunoaste; fata usor ametita, imbacsita de fumul de tigara, din fata lui.. “Nu, nu se poate sa fie Channel!”
“Haide, de ce vrei sa ma dai iarasi peste cap? Nu consideri ca mi-ai facut rau? Te-am lasat in pace, asa cum mi-ai cerut. Acum ce vrei de la mine? E vina mea ca am vrut sa iubesc, dar acum ce dracu’ vrei de la mine?
Te iubesc, Channel!” – se apropie si o strange in brate.

1:00 AM
Channel strange din buze, muzica se opreste brusc. Nu mai aude nimic. Lacrimi ii inunda ochii verzi, frumosi insa lumina slaba impiedica negura ochilor lui sa ii zareasca stropii din marea de lacrimi.
Brusc, Channel, se smulge din bratele lui.
Priveste in jurul ei.
Muzica ii curge iarasi prin vene; pentru lacrimi da vina pe fumul de tigara, ce putea fi taiat cu cutitul. Se simte ca la intrarea pe o atustrada necunoscuta.
Se hotarase; viata ei trebuia sa reinceapa in seara asta. Era in fata unui nou inceput.
“Si nu o sa ma las dusa inapoi de tine. Tu si eu nu mai exista!”
Vazandu-l ca tace, isi acorda mai multe vorbe.
“Tu ai vrut asa! Si daca asta ai ales, acum lasa-ma sa imi aleg si eu viata.. mai departe. Fara ca tu sa te afli in ea. Iesi afara, la dracu’!
Viata ta? Se va rezuma la bere si la tutun?
Nu! Asta fac acum; maine ma voi trezi ca noua. Voi face iar ceea ce imi placea sa fac: voi citi, nu am mai facut asta demult, din cauza ta; voi invata, voi iesi in oras cu prietenii mei, nu ma voi mai izola.”
El repeat aceeasi propozitie.
“Te iubesc Channel!”
Ea rade; cu o oarecare indiferenta, raceala, batjocura, ochii ei trimit sageti spre el. Cat de mult il dor ranile astea..
“Ma iubesti, dar eu in seara asta am depasit rascurcea! Nu simt nimic pentru tine azi. Azi lumea e mea! Nu vezi?”
Ochii lui negri sunt din ce in ce mai mari. O priveste si nu stie ce sa spuna. Orgoliul il impiedica sa planga. Dar sufletul ii urla de durere. Nu mai are aer.
“Ringul e al meu. Dansez; mereu mi-a placut. Asta seara, e seara mea. Fac tot ce vreau si tot ce am vrut si nu am facut de cand tu, Tu - accentueaza ea cu glasul tremurand - TU – repeta – ai ales sa pleci.
Si.. maine ce va fi?
Maine? Voi incepe sa visez iarasi, asa cum o faceam cu tine. Dar maine voi crea o alta poveste, care.. va fi reala. Merit asta.”
Se intoarce si paseste usor, pierzandu-si un pic echilibrul, nelasand insa sa se vada.
“Meriti asta!” – murmura el, socat, incapabil de a face vreun gest.
Striga doar.
“Povestea ta va fi realitatea noastra!” – se uita la ea, crezand-o totusi pierduta pentru totdeauna.
L-a auzit; e tulburata.
Channel se opreste pentru o secunda in loc, trage aer in piept, ridica privirea si pleaca.
Gaseste forta de a spune Nu dorintei de a se intoarce si a-l strange in brate; isi dorea sa il sarute.
Inca o bere; inca o tigara.
Totul se rasfrange in jurul ei. Simte totul. Fericirea superficiala acopera o durere de care nimeni nu are idée ca mai exista.
“Channel si-a revenit! Ce ma bucur! Nu mai suportam sa o vad asa!
Asta sa o crezi tu!” – murmura ea sec, din scurt.
“Ce ai spus? Nu te-am auzit!
Aaa, nimic! Mai vreau o bere!” – raspunde Channel distrata.
“Ma duc sa dansez! Vii?
Da, ma duc sa iau bere pentru tine si pentru mine si ma intorc.
Bine!”
Se intoarce sub sunetele muzicii ce le auzea si le simtea mai tare ca oricand. In urma ei lasa zambete de admiratie, dorinta de stapanire asupra ei, tristete provocata de incapabilitatea de a se ridica la nivelul ei, bucurie ca.. e totul bine.
“De-ati sti voi!” – se invarte in ritmul muzicii pana dimineata.

5:00 AM
Deschida usa camerei. Se arunca pe pat si priveste tavanul. Isi intoarce privirea spre noptiera pe care era o poza cu el. Cu mana obosita o intoarce.
“Nu o sa imi strici somnul. Nu iar! Azi e totul asa cum vreau eu!”
“Si maine cum va fi, Channel? “ – o intreaba Olala in gandul si visul ei, realizand cat de tare s-a mintit Channel.
“Maine – zambeste obosit – povestea mea va fi realitatea noastra! Merit asta, Olala!
Meriti, Channel.. meriti! Acum dormi! Chiar si personajele de poveste dorm!”

Adoarme asa cum s-a aruncat in pat; imbracata, cu hainele mirosindu-i a tutun, cu alcoolul facandu-si de cap in vene. Doarme de-a latul; acum, mai linistita ca niciodata.. dupa mult timp.
Olala ii sterge lacrimile ce curg intr-un susur linistit de data asta; fara suspine, fara cuvinte, fara nervi, fara reprosuri, fara strigate disperate de durere, fara intrebari. Pentru ca “Poveste ta va fi realitatea voastra!”, Olala zambeste, dar.. Channel s-a mintit si l-a mintit si pe el.

Channel plange.

[POATE va urma..]

5. Iubire in timp.

2009-09-28T20:51:00.003-04:00

Vedea iubirea ca pe ceva unic. O vede.
Este.
Sublim.
Este.
Cel mai frumos lucru. Este..
Sufera si e geloasa cand ii vede pe altii. Il vrea langa ea.
E fericita pentru ea. Zambeste bucuroasa cand iubirea e impartasita in mii de parti de ei si de ei.. si de ei..
Se intristeaza cand vede suferinta, aude lacrimi, simte durere..

January, 2009

In timp ce Olala incerca sa se regaseasca si sa se readuca pe frumul cel bun, sa se redreseze si sa continue sa mearga pe o linie dreapta, fara sa derapeze, Jhoanna parea a fi foarte fericita.
“Hey!
Hey!
Sooo, he is Jeremy! And she’s Olala. He’s Darec.
Nice to meet you guys!”
[...]
Jeremy pleaca si ei trei raman. Dupa un timp se reintalnesc.
“Jhoanna esti ok?
Meh, ai vazut cum s-a purtat cand v-a cunoscut. El nu e asa. I don’t know what he was trying to do.
Olala se uita pentru cateva clipe la ea. Isi muta privirea la o secunda mai departe de Jhoanna si priveste in gol, refacand portretul celui ce fusese prezentat ca iubit al celei ce statea trista si stanjenita in fata ei. Din tot ce ii povestise pana atunci, isi formase o oarecare imagine a lui Jeremy, cel care sustinea ca o iubeste, dar intr-un fel aparte: batandu-si joc de ea.
Ridica privirea, ochii Olalei ii intalnesc pe ai Jhoannei, ofteaza si ii repeta ce i-a zis de atatea ori.
“Sincer, I don’t like him. Si cum se poarta cu tine...
El zice ca ma iubeste..”
Olala tace... zambeste ascuns, cu parere de rau.
“Off ce il iubesti tu.. oarbo! Vei realiza intr-o zi ca iti oferi iubirea si el habar nu are sa o aprecieze, sa o pastreze, sa se bucure de ea..”
A incercat de atatea ori sa ii deschida ochii, sa il vada asa cum e el de fapt.
Nu a putut.
Dragostea e oarba. Si e al dracu’ de urat sa suferi din cauza ei.
Pana intr-o noapte cand..

February, 2009

4:00 AM
“Alo!
Alo, ce faci?
Bine. Tu? .. Jhoanna plangi?”
I-a spus multe; tot. Cum a aflat tot, de cealalta, de celelalte, desi nu era nimic nou, cum i-a vorbit... cum face tot ce vrea din ea..
Nu ii placea sa spuna: “Vezi, ti-am zis eu!?!” asa ca Olala nu facea decat sa o asculte si sa o roage sa se linisteasca, sa vorbeasca mai usor.. sa mearga acasa sa doarma.
“Unde esti?
Close to the lake. I’m almost there.
What are you gonna do there? Go home!
No!
Please! Go home! It’s time for you to go to bed!
I can’t sleep!”- ii spune Jhoanna intr-un final.

Timpul a trecut si Jeremy a disparut din peisaj.
Din cand in cand Jhoanna mai primea cate un apel de la o noua ea a lui Jeremy, de fiecare data o alta, geloasa si inchipuita.
I se parea ciudat Olalei, dar va afla pe pielea ei ce inseamna sa fii luata tare de o inchipuita care are senzatia ca multe sunt si se intampla, cand de fapt.. nu e nimic.

March, 2009

Jhoanna a fost capabila intr-un final sa spuna stop. “Tu si eu” al ei nu mai exista. Nu “tu-el si eu-ea”. Tu-altul si eu-tot ea.
Ii povesteste de escapadele ei, de betiile in care cade, de noptile petrecute in patul altora. Olala nu e de accord cu ce face, pentru ca stie prin ce a trecut si o vede oarecum indiferenta la tot ceea ce face; dar o asculta, de fiecare data suprinsa de capacitatea Jhoannei de a face anumite lucruri.
Un lucru o bucura insa; reusea sa se detaseze de ce simtea pentru Jeremy.

September, 2009

A deschis ochii. Nu avea niciun rost sa se mai lase prostita.
Iubeste din nou sau cel putin e fericita cu un el nou, “dragutz.. ok” – se gandeste Olala.
“Se inteleg bine si pare de treaba. Dar parca sunt prea reci.” – isi continua Olala insiruirea gandurilor ei.
Ea este obisnuita cu multa caldura, pasare, apropiere, sufocare prin atingere, iubire din priviri. Asa sunt Ei doi. “Tu si eu” al Olalei.
“Eh, fiecare cum ii place..” – accepta ea.
Olala e fericita. O fericire veche, greu de descris; ceva ce ii apartine; mereu a fost a ei. Stie asta si e de ajuns. Nu e nevoie de niste explicatii oferite celor ce au senzatia ca fericirea nu exista.
Pe dracu’!
Olala stie ca sunt niste fraieri.
Fericirea exista, dar nu o atinge oricine; fericirea e pentru cine si-o doreste si crede in ea. La fel iubirea; iubirea absoluta exista pentru ca ea o traieste, o simte, o venereaza, o adora. E drogul ei.
De partea cealalta a ei, Jhoanna pare foarte hotarata in ceea ce priveste facultatea; despre Danjiel nu vorbesc foarte mult; ii mai vede din cand in cand impreuna; se inteleg bine.

Nu stie ce se va intampla cu Jhoanna, dar stie ca povestea ei nu are final.
Continua sa o scrie si sa o povesteasca cu aceeasi pasiune.
Olala isi continua povestea; iubirea o arde in interior. E focul ce nu se va stinge. Ca o masochista suporta arsurile, ii plac, le accepta si e dependenta de ele; se bucura de ele cu fiecare secunda, minut, ora, sentiment, an, cuvant - toate aruncate pentru a tine focul aprins, pentru a rezista celei mai mari furtuni; sa nu fie ploaie care sa il stinga si vant ce imprastie cenusa.

Saturday, September 26, 2009

1:47 AM
In timp ce ea traieste, vorbeste, povesteste, isi simte si isi scrie povestea-i fara sfarsit, in alt colt al lumii, cel putin o ea sufera pentru el.
Channel plange.

Va urma..

4. Discutii despre nonsens.

2009-09-26T21:30:00.003-04:00

Friday, September 11, 2009

3:00 PM
Telefonul ii suna in semn ca a primit un mesaj.
“Lol, hai ca iti dadui mesaj pe cosmote.. ) Mergem la film la 8.”
Se uita, citeste, rade, reciteste. Raspunde sec.
“Ce prost esti lol ) Says who?”

4:15 PM
Suna telefonul. De data in semn ca trebuie sa vorbeasca.
“Dea!” – e raspunsul ei obisnuit. Nu e sictirita, nu vorbeste in scarba. Zambeste.
“Ce faci?
Uite p-aici. Terminasi?
Aha! Ia zii, mergem?
Pai ma.. nu stiu; nu prea am chef; mi-e indiferent. Daca vrei tu sa mergem, mergem; daca nu, nu!
Pai zii ma daca vrei sa mergi!
Pai ma ti-am zis.. daca vrei neaparat, mergem.
Pai nu ma.. zii daca vrei sa mergi! Sau facem mancare si ne uitam la un film? Ca daca vrei, merg si eu; daca nu, nu. Mi-e indifferent.”
Uite asa au pierdut un numar considerabil de minute, complacandu-se in amabilitati, necaracteristice lor cand venea vorba sa vorbeasca ei doi.
“Bine ma! Nu mergem!
Pai zii ma asa! Ce bine, nici eu nu vroiam!
Si atunci de ce o lalaisi atat?
Pai asa..
Hai vezi sa nu uiti sa cumperi alea!
Nu uit!”

6:10 PM
Suna telefonul.
“Deeeaa!!!!
Auzi, ce cartofi iau? Rosii, albi sau galbeni?
Huh? Faci misto de mine?
Nu ma, serios!
Stai sa ma uit!”
[...]
“Asa, ia...
Galbeni!
Nu ma! Albi!
Noi sau vechi?
Eeeee... ia noi!
Pai aia noi nu ies asa crocanti.
Ehhh, un... ia vechi atunci! Ce ma mai intrebi?
Pai nu au decat noi ma!
Tu faci la misto?
Nu!
Hai pa! Vino acasa odata!
Hai ca vin!”

Wednesday, September 16, 2009

8:30 PM
[Tttzzzrrrr]
“Hadu, raspunde tu!
Bine!”
Alearga derutat.
“Ce faci ma? Unde dracu’ te duci? Uite telefon aici!
Aaaa!”
Ridica receptorul si..cu o eleganta de nedescris intreaba:
“Ma, cum plm se raspunde la asta?
Apesi pe talk ma!”
Dupa o convorbire oarecum scurta urmeaza un moment de liniste.
Un ras isteric ii apuca pe amandoi.
“M-or fi auzit?” – se intreaba el ingrozit si amuzat.
“Hai ma ca nu s-a auzit. Trebuia sa apesi pe talk!
Ia, uite, eu sun si tu raspunzi, sa vedem! Zii ceva!
Se aude?”
Incepe iarasi sa rada zgomotos si cu o pofta de nedescris.
Olala il priveste cu emotie, amuzata, incercand sa se abtina sa nu rada.
“Se aude tooott!”
Pun telefonul jos si.. rad.
“Ba, ce prost esti!”
Boom, Boom.
Pow – ca e grav.

Monday, September 21, 2009

2:30 PM
Aiurita, cu capul in nori, cum ii e in fire, dar astazi parca mai rau ca oricand, merge fara sa se uite in urma ei, in stanga sau in dreapta. Nici in fata nu se uita foarte bine. Cineva o bate pe umar:
“Hhheeyyy! I haven’t talked to u in a while! Where were u?
Lmao, yeah I know.. I had many things to do. How about u?
Oh, I still have to do the thing with my OSAP. Actually I’m going there right now.
Hey!” – ii face cu mana unui coleg comun.
“Oh, Jhoana!
Yeah.. stii ca ma saluta acum, lol?
Oh, he is in two of my classes.
Really?
Yeahh.. how about stats? Are you still going?
Yeah.
I wanna come to your class. Do u have it on Wednesday?
Yeah. Monday, Wednesday and Friday.
Ok, cool.
Omg, there are cute guys in there, but they’re too young, lol.
Jhhoooannaa, u have a boyfriend!!
I know, I know.. but.. whatever. Do you have class now?
Yeah, I have Spanish. I gotta go.
Ok then. Message me.
Yep, I will.
From 1:30 to 2:30, ok?
Sure.
Awww, see u! Hey, ai grija!”
O tot ferea de toti care treceau pe langa ea; cand unul cu scara, cand unul prea inalt, cand imbulzeala prea mare.

Tuesday, September 22, 2009

7:00 AM
“La multi ani, Simi!”

2:30 PM
“Hey! This is Olala!
Ohh hey! Where are u?
I just finished my Sosc class. Where r u?
Oh.. I’m walking towards Vari Hall.
Ok let’s meet up in front of Scott.
Ok cool. See u there!”
Amintiri, povestiri, destainuiri..
“Hey, be careful!”
Ii reaminteste ca e nebuna si ca nu s-a schimbat.
Ca acum merge la cursuri. “So do I!”
Ca acum e atent. “So am I!”
Ca acum intelege. Pentru ca nu mai e cu ea.
Rad.
Se duc sa fumeze. El. E putin socata.
Lume multa, imbulzeala.
Se aseaza pe o banca, de unde ii vad pe toti trecand.
“Hey, stop looking. U have a girlfriend!
I’m not looking at her!
Umm sure you’re not. You’re staring at her. Lol!
You’re so complicating my life!” – si incepe sa rada.
“Shhh, shut up!”

7:00 PM
“So.. these two are muciuali exclusiv..[...]”
Rade. Rau. Tare. Zgomotos.
“Ba, dar sunt numai baieti in clasa ma?
{1, 2...}
“Nu-mi spune ca ii numeri?” – o intreaba Hadu.
“Ba da! Shh!”
[...] 64, 65.
“O doamne! Sunt 65 de baieti cel putin! Pentru ca au mai plecat! Si nu cred ca suntem mai mult de 15 fete. Cred ca e mult spus si 15  Wtf?”
Pauza.
“Ma duc sa imi iau o cafea.”

8:25 PM
Vede pe cineva fluturandu-si mana. Cu forta. Mare forta.
Zice ca o confunda; sau ca e un alt obsedat; a dat peste destui azi. Isi continua drumul amuzata, cand..
“Hey! Ce faci? Nu ma mai recunosti?”
Se intoarce nedumerita.
“Aaaa, doamne, mii de scuze!
Nu-i nimic! Ce faci? Cum a fost in Romania?”
[...]

Dovada a inaltimii la care se afla capul ei, undeva peste linia de bun simt a norilor, se indreapta catre alta sala. Aham, incurca usile.
Nu-i nimic. Si Rey a facut la fel.
“Hey, it’s the other one!
Oh, thanks!”

8:30 PM
“Aaah, uite, aia au plecat!
Pe bune? Daca nu imi spuneai tu, muream prost!”
Linistea salii in care se aflau e tulburata din nou.

8:45 PM
“Olala, vrei un mar?
NU! Tu vrei o para?
Madalina! ..
Huh?
Iti explic eu apoi! Aaaa, ai para la tine?
Nu ma!”

10:15 PM
Nu e tarziu. DELOC! Autobuzul se opreste.
Autobuzul s-a stricat.
Ei sunt nervosi.
Ei sunt dati afara din (era sa zic avion) autobuz, pentru a se muta cu cortul in altul (PLIN).
Se opreste si asta.
Daca ne muta iar..
“Shoot me now!”

Wednesday, September 23, 2009

1:30 PM
“Omg, Jhoana! Finally! I gtg to the washroom!
Wanna me to come with u?
No, that’s fine!
O doamne, Olala, dar ai slabit mult!
Neah, ti se pare!”
Isi deschide cartea sa citeasca.
[...]
“Gata?
Dap! Am terminat-o!
Cool!
Intelegi?
Yeah, I actually do!
But.. ce o sa faci? There is no chance to take all the second year courses in the summer.
Ohhh no, no! Iau pentru primul semestru, this summer, iau la anul in vara iar and.. in anul patru o sa fiu cu tine. Yeeeyyy!
LMAO!”
Li se face semn sa vorbeasca mai incet.
Le bufneste rasul si mai tare; altii de prin jur rad, in semn de solidaritate.
“Ma dar asta e tare nesimtit!” – ii spune cu un accent tare simpatic.
“Jhoana, taci, daca e roman?
Asa si? Nu-mi pasa!” – raspunde, scotand la iveala acelasi accent dragutz si inconfundabil.

Wednesday, 23 September 2009

11:43 PM
by Raiyan Awal -
Yeah it's really tricky. Can anyone tell me whether there is a central underground passage in York that connects all the buildings.

Thursday, September 24, 2009

11:30 AM
Se duce, se plimba, merge spre iesirea din Central Square, se uita in dreapta (dupa cum primise indicatii) si vede mare, pe o foaie: “To the Labs!”
“Aha, asta e usa ce duce catre vagauna de care vorbea Hadu!” – constata ea .. bucuroasa?!?!
Coboara scarile. Locul e tare suspect si total diferit fata de ceea ce e in facultate, campus, laboratoare, scari, lifturi, bassementuri, sali de clasa. Pana si toatelata e mai frumoasa si mai primitoare.
“Wooow!”
I se parea totusi interesant; parca se pregatea sa investigheze ceva; asa mergea de prudent, cu privirea atintita in orice directie, urmarind semnele cu mare atentie.
Intr-un final dramatic dupa ce se plimba printr-un intreg pasaj subteran vede pe stanga, o usa pe care scrie frumos: “EATS 047”
In sfarsit.
Intra, se face comoda pe un scaun mai incomod decat a vazut ea vreodata, la o masa cretina si incepe sa... isi faca singura tema. Asculta din cand in cand ce zice TA-ul, cand (se chinuia) sa vorbeasca despre problemele care o interesau pe ea.

12:30 PM
“Hey, did u do #4?
Yeah.. actually I’m done.
Ohhh really? But u know, u can go home.
Yeah I know.. it’s just that I wanna take another look.
What answer did u get?”
Le raspunde, ei nu inteleg, se apropie sa le explice. Intr-un final se aseaza la cealalta masa la care erau ei 4 si incep sa faca problemele impreuna; ea le mai explica, ei o intrebau; apoi comparau raspunsurile.

1:30 PM
[somebody call 911..]
Iese, raspunde si se intoarce in clasa.
“Hey, are u Russian?
No, I’m Romanian!
Romanian?
Yeah...
Sa mori tu!”
Pe moment se blocheaza, schitzeaza un zambet, parca ceva o impiedica sa rada.
“Romanian?
Yeah!
Si vorbesti romaneste?
Da ma!”

2:30 PM
“Hey! What’s your name? I mean.. nu e asta nume romanesc?
Oprea is my last name.
Uite..”
[Barnaru Alexandru]
Se intoarce si cu un zambet larg pe fata:
“Any Romanians in the class?”
O mana ridicata ii raspunde la intrebare.
“Cool!”
Prea plictisit Alexandru, prea amuzati ei.
Pleaca. Pe drumul pe care a venit ea.
Se incurca un pic, se uita; “interesant loc” – se gandeste ea din nou.
“Haha! Ia sa vedem unde naiba iesim!
Pai stiu unde iesim! Ca pe aici am venit!
Aaa da?
Da! Tu pe unde ai venit?
CSE, am coborat si de acolo am mers pana aici!”
Se uita un pic socata.
“Pe bune?
Da..”

Incepe sa isi puna .. aceeasi intrebare.
“I guess, we just have to explore.”

[POATE] va urma..

3. Pe furis se iubeau. Albastru interzis.

2009-09-24T22:43:00.005-04:00

10:30 AM
Priveste prin geamurile ce dau in interiorul bibliotecii.
“Locul asta e atat de mare!” – inca este surprinsa; chiar si acum, dupa un an si ceva.
Locul e imbacsit de studenti si angajati; fiecare cu rostul lui. Priveste printre rafturile de la etajul 5 al lui Scott. Acolo ii place sa stea; s-a obisnuit inca din prima clipa cu ultimul etaj. Desi toate celelalte sunt identice (rafturi, carti multe, din orice domeniu, loc de studiu, cum intri in stanga si in dreapta; calculatoare imediat cum intri), tot la ultimul etaj ii place sa stea. Vede tot; cade pe ganduri, parca plutind usor pana la parter.
Vede mai usor geamurile mici din tavan, de altfel aproape singurele. Nu isi da seama daca mai ploua. De fapt.. nici nu stie daca a inceput inca sa ploua.

Ca in fiecare zi, amintirile ii joaca feste. Incercand sa nu se mai gandeasca la ceva ce odata a durut-o, isi indreapta mintea catre ceva ce acum totusi o amuza.
Isi aduce aminte de escapadele nocturne alaturi de cel pe care il iubeste si l-a iubit mereu. Imaginea celor cinci, zece minute petrecute noaptea pe furis, alaturi de el, i se deseneaza pe gemul din fata ei.
Cum statea la el in brate, cum se priveau fara sa isi spuna nimic; doar tristetea li se putea citi in priviri; cum mergeau noaptea pe gradiste cu prietenii lor, ce le-au fost totodata complici la acea escapada ce pentru ei nu mai era un secret.
La el in brate se simtea ocorotita; mai mult rau isi faceau si faceau si altora, desi ceea ce nu stii nu te poate rani. Dar ei se iubeau. Nu era un secret. Fiecare apartinea altcuiva, in fata lumii, dar noaptea ii lega de fiecare data pe Ei doi. Noaptea Ei doi erau impreuna. Noaptea, gelozia ii manca pe amandoi, noaptea se sarutau in voie, se strangeau in brate si nu si-ar mai fi dat drumul.
Cateodata furau cateva ore din zile pentru a se dedica unul altuia, desi niciodata suficiente, niciodata cum si-ar fi dorit; “somnul de dupa-amiaza” i-l dedica lui.

Asternuturile le-au pastrat mirosul dragostei; nu i-au respins, dar le-au incurajat iubirea.
Fiecare coltisor al camerei ei l-a recunoscut si l-a acoperit dupa-amiezile cand ea.. trebuia sa.. doarma.
S-au acceptat si s-au iubit, cum nu o mai facusera.. departe de ochii lumii; trebuiau sa fure din clipele care candva erau ale lor; se furisau, de parca a iubi e rusinos. Se imbatau in gustul lacrimilor varsate impreuna, dar orgoliul nu ii aducea inapoi in ochii tuturor, sub privirile ce nu de putine ori i-au zarit impreuna.
“Ce faceai?
Ma uitam la albumul asta! Hai sa ne uitam impreuna!
Nu.. nu..” – ii raspundea El, cu glasul tremurand.
Lacrimile ii aluneca usor pe obraji.
“Nu mai plange! Nu mai are niciun rost!”
Asa tare o dureau cuvintele alea..

Acum sub aceleasi priviri, existau alti ei.. neimportanti.
Ei, in schimb, erau copiii noptii, caldura ei; ii ofereau farama lor de iubire fara rusine, fara teama; imprasatiau lacrimi sarate, cuvinte nerostite, sunete surde, saruturi mute, gemete linistite.. toate ramaneau in noapte, ca amprenta a iubirii de care de descatusau cu fiecare ocazie, ca dovada a escapadelor ce ii desparteau de fiecare data tot mai mult de ei. Nu gaseau la nimeni ce gaseau unul la celalalt.
Se iubeau si nu era nevoie de aprobare.
S-au iubit in spatele perdelei, mai intens si mai puternic, parca.. asa cum le spunea profa lor de biologie, in clasa a 10-a.
Da.. de atunci sunt impreuna.

12:30 PM.
Se uita in jurul ei. Aceiasi pereti, oarecum reci, intr-o lumina oarba, dar care totusi o linistesc. Sunt oaza ei de liniste cand are nevoie. Nu conteaza ca vrea doar sa citeasca, sa invete, sau pur si simplu sa se gandeasca, sa planifice, sa caute solutii. Biblioteca i-a cunoscut si lacrimile si zambetele false si rasul zgomotos si bucuriile alaturi de colegi; podeaua etajului cinci al bibliotecii le-a fost pat cand le era somn, masa cand vroiau sa manance si sala de cinema cand vroiau sa se uite la un film.

4:00 PM
“So.. what do u think about her?” – e intrebata de Matias.
Rapid prin fata, ii trec ochii lui albastri.
Melancolica, se gandeste la El al ei.
Nu a vazut la nimeni stralucirea pe care o vede atunci cand se uita la El; privirea calda, vocea grijulie, bratele puternice, sufletul slab ca al ei, ratiune ceva mai puternica, dar lasata totusi in voia inimii. Zambeste totusi si se gandeste la ce ii spune El tot timpul.
“Va fi bine.. ne va fi bine!”

Revenindu-si pe moment, ii raspunde la intrebare:
“Well, I think she’s ok. I like her. Why? Don’t u like her?”
Nu a avut timp sa auda raspunsul.
Parca cel ce statea in fata ei o intreba la ce se gandeste.
Incapabila de un raspuns insa, privea prin el si prin peretele de care era rezemat. Suntele ii treceau pe langa ureche, neintelegand, neauzind nimic.

Albastrul.. ala a trimis-o la El: albastru senin... pur, clar, prin care totusi poate privi doar Ea; limpede pentru Ea; tulbure pentru ceilalti.
Albastrul ei. Acum, legal.
Acum fara frica, fara teama.. e al lor.

10:41 PM
Acum.. plin de dorinta si mistuit de dor.

[POATE] va urma..

2. Joi.

2009-09-20T18:56:00.007-04:00

In casti de deruleaza la nesfarsit melodiile ei preferate. In fiecare vers se regaseste la un moment anume, fie el trecut sau prezent. Clasa forfotea in vocile asurzitoare ale celor 30. Linistea se pierdu in cuvintele de neinteles ale fiecaruia.

“Olala, du-te si adu-mi si mie un pahar cu apa, te rog!
Imediat!”

Pleca un pic nedumerita.
“Ce mult s-a schimbat locul si totusi..”
Ininate de a-si incheia gandul se trezi in mijlocul unei incaperi ce nu semana deloc cu ce stia ea. Cunoscandu-i pe cei ce odata i-au fost profesori, inainta cu un curaj timid.
“Nu va suparati..
Olala! Ce faci?
Bine.. foarte bine, dar nu pot sta. Ma grabesc. M-a rugat sa ii duc un pahar cu apa. De unde pot luat?
Iti aduc eu imediat!
Multumesc!"
In timp ce astepta cuminte, e observata de una din profesoarele, carora nu le purta prea multa simpatie.
“Olala!
Buna ziua..
Ce faci?
Astept sa mi se aduca niste apa. Mi-a cerut un pahar cu apa.”

De fiecare data evita a spune numele celui ce i-a cerut un pahar cu apa, celui ce s-a oferit sa ii aduca un pahar cu apa... nu stie de ce; poate nu le mai tinea minte; sau doar le rostea intr-un sunet surd, pe care ea nu il auzea, dar care era totusi atat de bine inteles de cel cu care vorbea.

“Aaaa, vrei niste guma?
Ummm...” – inainte sa isi termine ideea, isi dadu seama ca trebuie sa accepte guma fie care vrea, fie ca nu, desi intrebarea i se paru un pic deplasata si deloc potrivita in decor.
Masca un zambet, balmaji un multumesc, lua apa ce nu a intarziat sa apara si disaparu. Avea un sentiment ciudat.
Deodata firul se rupse.

In momentul urmator era la etajul 1 al cladirii pe care atat de mult o indragea. Desi imaginea e usor vaga, recunoaste scarile de lemn, de o culoare galbuie care o dezgusta intr-un mod placut.
De perete se rezemau cu o superioritate vizibila, o fata si un baiat. Fata cu parul lung si de o nuanta roscata, isi indeparta intr-o miscare de o finete vulgara, suvitele ondulate ce ii acopereau zambetul sarcastic, suspect - de parca punea ceva la cale.
Tragand ultimul fum din tigara, o priveste pe Olala si rade, scotand la iveala niste dinti urati si strambi. Incercand sa mearga mai departe, parand neintimidata desi fiorii ii trecura tot corpul, baiatul roscat si el, tuns scurt, cu suvitele rebele si cu o privire in care i se citeste rautatea, o impiedica.
“Vreau numarul tau de telefon!”
Dintr-odata locul ala galagios se transforma intr-un loc in care domneste o liniste mormantala. Nimeni nu mai e. Nici macar Mike.
Raspunsul la intrebarea pusa cu cateva secunde in urma, fiind nu, Olala este bruscata.

Incearca sa strige dupa el. Strigatul ei mut nu o ajuta. Incearca din nou, realizand ca nu exista nicio sansa de a fi auzita. Vocea ei vorbeste, dar nu se face auzita sau inteleasa.
“Nu e nimeni aici!”
Olala nu intelege de ce a fost lasata acolo, singura.
De ce?
Vrea sa planga, dar ochii nu plang; nici macar nu se umezesc; nu sticlesc in bataia luminii. Nu reflecta nimic.
Reuseste sa se desprinda din stransoarea lui si fuge. E confuza, pierduta, dezorientata. Nu intelege de ce
fuge din camera ei. Locul careintotdeauna o linistea, acum e un dezastru, ceva ce o doare si ii face rau. Se vede sarind pe geam, aruncata la pamant, cautand ceva, scormonind in pamant,de parca el ar fi scaparea ei. Face gesturi pe care nu le intelege. Pune pamantul la loc si fuge.
Imaginea celui ce o urmareste ii apare in fata.

Fuge.
Nu plange.
Nu are niciun fel de sentiment.
Nu intelege.
Ajunge in alt loc.
Trecerea de la un loc la altul, de la noapte la zi, e uimitoare. O sperie totul. Nu face decat sa isi repete obsesiv intrebarea “de ce m-ai lasat singura?”.
Se opreste pe o strada. Acolo e marea.
In fata ei vede o casa. Un grup frumos ii aduce aminte de ei.
Danseaza. Dar ceva e in neregula cu casa aia. Simte, vede si aude multe. Gandurile se adeveresc. Pleaca fara sa se uite in urma, frustrata de ceea ce i se intampla. Firul e rupt acolo. Nu stie de ce, daca ar fi stat acolo, nu ar fi insemmnat nimic bun. Stie doar ca era ceva rau acolo. Si mai stie ca in urma cu doua minute stia si motivul. Refuza sa se mai gandeasca. Nu are niciun sens.
Da nas in nas cu Alej. El o ajuta. Inca nelinistita, cu inima cat un purice, cu sufletul precaut si privirea neincrezatoare, il urmeaza. La scurt timp, teama o face sa se opreasca, spunandu-i ca il asteapta sa vina.

Noaptea era pe incheiate si sub privirea ei inca obosita, mijeste ziua.
Aude un sunet placut ce o linisteste. Acum poate sa vorbeasca si sa fie auzita.
Baiatul i-a pierdut urma, Mike nu a lasat-o singura, camera ei este acelasi loc linistitor, casa ciudata nu mai exista si nimic rau nu se va intampla.
Lacrimile sunt palpabile; exista. Olala are acum sentimente pe care si le poate exterioriza. Teama dispare.

“Buna dimineata! Haide ca intarzii la scoala! E tarziu! Sus!
Gata.. gata!” – raspunde adormita si obosita.
Zambeste pe sub mustati.
“A trecut!”

[POATE] va urma..

1. Iubire pe doua sensuri.

2009-09-18T16:34:00.004-04:00

“Te trezesti? E déjà E 7:30!”
Sare ca arsa.
“Ahh ce tarziu e!”
In doi timpi si trei miscari e gata. Nu mananca. Nu vrea. Ii e lene sau nu ii e foame. Nu prea acorda importanta motivului.
Se imbraca rapid. Se gandeste ca i-ar placea sa o vada asa. Pantalonii aia negri cad foarte bine pe ea. Una dintre bluzele ei preferate, albastra, culoarea lui preferata. Tenesii care atat de mult i-au placut si nu a plecat de acolo pana nu i-a cumparat: tot albastri.
In autobuzul rece si cald, privirile sunt atintite asupra ei. Nu stie daca ea e de vina sau ghiozdanul ei, plin de ursuleti, delfini, soricei sau catzei si insigne, reflectand personalitatea unui copil plin de viata, ce refuza a se maturiza, desi se indrepta spre punctul asta mai repede decat isi inchipuie. Copil cu suflet pur, dar patat de rautatea ce il inconjoara, visele si dorinta de culoare, aparandu-l de ceea ce e rau, de griul unora si de fontul negru al altora. Copila totusi matura, stie ce inseamna sa infrunti un rau, dar a carei naivitate e data de gol cu fiecare ocazie ivita. Si stie ca e naiva.. doar a crescut; vede, analizeaza, simte si acorda o a doua sansa. Mereu. Desigur, cunoaste si punctul. Doar ca ii e mai greu sa il puna. Ajunge la el mai greu.. dar sigur! Cand nu te astepti spune stop, pe nesimtite. Poti intelege mesajul din ceea ce spune, cum spune si cum se poarta. Nu ii place sa faca asta. Nu de putine ori se intoarce atunci cand cu durere a spus “stop”, pentru ca simte, vrea, crede ca merita; se intoarece pentru ca ii e dor.
Dar atunci cand, in naivitatea ei crede ca e bine, crede in parerile de rau, desi lipsa faptelor ar trebuia sa spuna mai multe, gaseste ratiunea de care are nevoie si pleaca, pentru ultima oara, fara a se mai uita in urma. Din cand in cand priveste o poza, zambeste fara niciun regret, amintirea pastrandu-o totusi nepatata.
In ochii obositi si calzi se observa licarul unui suras si se citeste linistea. Acum e libera. A durut-o, dar durerea nu este decat slabiciunea ce i-a parasit trupul, sufletul.. mintea.

Cu un zambet trist priveste un alt “noi”: o mangaiere, un sarut. Imaginea dispare cu 15 km la ora. Desi stie ca astfel de poze o vor “incanta” tot drumul, nu isi dezlipeste privirea de geam. Ii place aglomeratia, ii place sa vada oameni trecand, masini parcate, semafoare ce intarzie a se inverzi, case care mai de care mai frumoase, iarba inca verde, tunsa scurt.. flori inca pline de viata; benzinarii pline, studenti in primul an, ce se uita nedumeriti in jurul lor, neavand idée unde se afla in acest nou “oras”, care pe cat de multi atrage, pe atat de putini ii gazduieste pana la sfarsit; sunt dezorientati, cu harta intr-o mana, dar cu privirea atintita pe una din hartile mari ce le gasesti din loc in loc in campus si cu urechile ciulite, ascultandu-l pe cel pe care tocmai l-au intrebat unde este parcarea de la Vanier College.
Zambeste. Asa a fost si ea anul trecut, in primele doua saptamani.

Amintirile ii joaca feste. Gandurile se amesteca cu dorinta si speranta. Vantul ii bate usor in fata; frigul ii strapunge trupul si bratele-i descoperite. Si o doare raceala soarelui. Un claxon o face sa tresara. Nu a mai auzit decat un claxon de cand e aici.
Ridica ochii; privirea i se reflecta usor in geamul murdar, sub atenta analiza a soarelui. Analizeaza o cladire in constructie de parca ar avea ceva spectaculos, atat de atenta e.
Are! Filmul escapadelor in “ruine”, inregistrat acum patru ani, cu ei doi in prim plan, se deruleaza rapid prin fata-i.
Dependenta de el, nu va renunta.
Ii e dor sa il trezeasca cu un sarut, sa se piarda in bratele lui, in asternuturile patate de dragoste.
A incercat de atatea ori sa stinga toate noptile in care se dezbracau de simtiri si se imbracau in sentimentele de dragoste ce ii lega.
Luni de-a randul a rostit cuvinte reci si a incercat sa se piarda in escapade esuate. Credea ca va reusi. Sentimentele pe care insa le ascundea destul de prost o dureau mai tare decat l-ar fi durut pe el cuvintele lipsite de substrat si baza reala. O tradau miscarile, privirea, lacrimile ce inundau perna nopti la rand, emotiile traite la citirea vestilor de la el. Isi trada propriul suflet. A incercat timp de 15 luni sa invinga ceva ce era invincibil in fata sufletului ei blonav de El, dependent de drogul ce i-a fost oferit, mereu insotit de aceeasi promisiune ca nu ii va lipsi vreodata. Spera in ei, desi nu mai credea. Nu il iubea pentru ca o iubea. Il iubea pentru ca il iubea. Si atat. Si era convinsa ca nu se va spulbera ceea ce a facut-o sa zambeasca, sa zboare fara aripi, sa isi cladeasca visuri si sa mearga mai departe pentru ele, sa isi faca sperante in care sa creada.
Ceea ce a incercat ea, a incercat si el, adaugand poate putina sare si putin piper pe alocuri. Sufletul ii plangea nopti si zile pana in momentul in care a urlat ca el nu mai poate.
Sufletele nu sunt de vanzare. Nu ale lor. Nu le-au putut oferi in schimbul ratiunii. Le-au inchiriat pe o perioada de timp, cand, cu fiecare secunda, durerea era mai apasatoare.

Teama de a se revedea i-a indreptat spre a-si recupera ceea ce dadusera de bunavoie si spre ceea ce credeau pierdut.
S-au regasit. Nimic nu a fost pierdut, ba din contra, se accentuase totul...
.. in asemenea hal..

[POATE] va continua..

Franturi de nonses dintr-un Semptembrie absurd.

2009-09-15T20:24:00.003-04:00

Atat de frumoasa este azi; o priveste si ii contureaza fin silueta; a slabit. E un pic trista; ingandurata. Acum zambeste, mai mult fortat, la “a nerdy joke” spusa de proful ei preferat. Sta acolo, in prima banca. E greu sa se uite in alta parte.
Nu poate sa minta. Vrea sa mearga inapoi sa ii vada chipul, sa ii simta atingerea, sa il sarute.. sa o tina in brate.
Inca o zi fara el.
Inca o zi.. fara ea.
Poate sa astepte pentru totdeauna.
Ochii mari si curiosi si in acelasi timp obositi nu se dezlipesc de pe imaginea proiectata pe tabla. Poate din cand in cand priveste in jurul ei. Poate, din intamplare il vede.
Zgomotul provocat de deshiderea usii o face sa mai tesara din timp in timp. Poate intra pe usa.
“Ce proasta sunt!” – rade trist in sinea ei.
Intr-adevar. Nu mai e la liceu. Nu mai e in penultima banca de la geam. Nu mai are certitudinea ca intra pe usa. Pentru simplul fapt ca nu mai sunt colegi; pentru simplul fapt ca a trecut perioada aia.
Momentan, aparent, toata atentia ii este acordata celui ce ii este professor.
“Oare la ce se gandeste?”
Gandurile ii alearga prin sala mare si rece, intunecata si de altfel, neprimitoare; de parca le aduna cineva, le asculta, le intelege si i le inapoiaza.
Aiurea! Fiecare e cu treaba lui.

Transcrie mecanic ceea ce vede pe tabla. Din cand in cand face loc si vectorilor in filtrul gandirii ei.
Vocile ii zdruncina de tot firea-i adormita, obosita, aparent cea mai plictisita si indiferenta.
“Acolo e sapte!
Unde?
Sus, prima, la P!
Si acolo e 2, nu -2!”
Dupa o analiza scurta, observa ca ei au dreptate.
“Da! Se vede ca sunteti atenti! Ma corectati. Eu nu pot sa vad de aici tot ce fac!”
Atenti? Pe dracu’!
Un professor in varsta, cu un oarecare zambet prietenos, intiparit pe chipu-i imbatranit de vreme; foarte dezorientat, scrie pe unde apuca si cateodata da impresia ca se incurca in propriile-i idei si explicatii.
“Unde mi-o fi fost capul cand am zis ca va dau 5 teste si 5 quiz-uri? Nu stiu la ce naiba ma gandeam. Nu am cum sa va dau 5 teste! O sa refac programul!”
“Mda.. bine faci!” – murmura ea, lasand sa se distinga o urma de zambet ironic si plin de satisfactie.

“Multumesc pentru prezenta! Ne vedem data viitoare!”

“Umm.. e totusi bun; isi da silinta.” – constata ea dupa o analiza mai atenta a persoanei cu parul zbarlit si chelie in mijloc. O amuza.
Dar tot Peter, e preferatul ei.

Isi inchide ghiozdanul si da drumul la muzica. Pleaca usor spre biblioteca. Cere cartea si cu aceleasi miscari mecanice o xeroxeaza in doar o ora.
“.. primavara incepe cu tine..... prima dragoste nu, nu se uita niciodata!”
Cum sa se uite cand prima e de fapt ultima, iar ultima e.. singura.
Un apel pierdut. Plictisita, pierduta in spatiu, suna inapoi. Raspunsuri scurte, lipsite de sens.
“Ce faci?
Xeroxez cartea. Eram la ora!
Aaa. Ok!
De ce m-ai sunat?
Vroiam sa vad ce faci. Sunt in autobuz.
Hai ca acum nu mai intarzii!
Da, sa speram!
Hai, have fun!
Pa!
Pa!”
Nimic nu se leaga. Acum e aici, peste doua minute e in cladirea de langa, in secunda urmatoare in cealalta. Sau... de ce nu, in doua locuri in acelasi timp. Acum asculta definitii despre vectori, in minutul urmator cauta clasa pentru cursul de Economie Politica a Sanatatii.
“Oare de ce naiba mi-am ales cursul asta? Poate trebuia sa il iau la anul! Meh, poate renunt la el!”
Va afla ca nu e dracul atat de negru. Ii va placea cursul.

Mesaj. Il citeste. Pentru moment, chipu-i imbracat in tristete, se lumineaza usor, sub privirile celor din jur.
“[...] Te iubesc:*”
“Si eu te iubesc!” – murmura pentru sine, de parca ar auzi-o. Dar stie ca simte si ii e de ajuns.
Se intoarce asupra cartii pe care o citea cu multa curiozitate, placere si dorinta de a afla cat mai multe.
Cafea multa. Somn putin. O poza de a lor. Pixul si foaia.
Scrie despre ei. Lucruri lipsite de un sens anume, dar pe bazele carora si-au cladit iubirea aia absurda in care (doar ei) cred cu ardoare.
Cu aceleasi miscari fine mai ia o gura din cafeua care, spera ea, sa ii tina ochii obositi, pe linia de plutire. Cearcanele, un pic accentuate si ochii rosii, sunt usor mascati de ochelarii, carora vrand nevrand le e recunoscatoare: culori mai aprinse, numere mai clare, chestii din astea...
Maimutza ii face cu mana din cartea veche a lui Rebreanu.
Atipeste 10 minute. Oboseala déjà acumulata isi spune cuvantul.
E tarziu..
Trista priveste insigna ce ii spune zilnic “I’m OK”, zambeste si stie ca totul va fi bine.
Inca o gura de cafea, isi ia ghiozdanul si pleaca usor spre clasa aia mica si parca un pic mai primitoare decat celelalte.

Insotita de absurdul ce o inconjoara, se clatina usor, dorindu-si parca sa scape de ~~povara~~ incercarii de a da sens tuturor lucrurilor din jurul ei, oricarui vis pe care si-l fructifica, oricarei sperante pe care si-o amplifica.
Reuseste.
De fapt nici nu stie ce e mai bine sa faca.
Sa accepte absurdul in care se complace? Sa dea sens lucrurilor pe care ea le considera logice, dar pe care ei le privesc absurde, de neexplicat.. prostii?
Habar nu are. Nu se intelege nici pe ea in momentul asta. In incercarea ei de a se inveseli, isi ocupa mintea cu alte lucruri, care ii fac mai mult rau decat isi inchipuie.
Se hotaraste sa nu se mai gandeasca la nimic.
Aude doar muzica in casti. Nu ii pasa de nimic.
A ajuns.
Se gandeste la el, dintr-o sala de clasa cu background spaniol.

Urasc Septembrie. Nu imi place toamna. Si totusi o accept (ce altceva pot face). Dar toamna fara tine.. e absurda si urata, prea absurda.. si prea urata.
Da! E absurd ca nu esti cu mine acum.